A venit momentul să intre și Norvegia în luptă. Mi se pare potrivit! Care Norvegia? Cea care decernează Premiul Nobel pentru Pace. Pace, pace, dar brânza e pe bani! Ce să mai zicem despre petrol și gaz?! Așa că Norvegia și-a amintit îngrijorată că are diverse implicări economice majore în Libia. Grăbită, a plecat în zbor, ca un adevărat porumbel al păcii, și-a purces, harnic, la bombardat. Implicată în astfel de evenimente, pentru prima dată. Orice are un început pe lumea asta, nu?! Mai ales că, în cazul nordicilor, nici nu e un început, e chiar o continuare, fie și numai dacă ne amintim de rolul jucat de vikingi în istorie.
Oricum, revenind în actualitate, interesantă noua tactică a războiului în apărarea protestatarilor pașnici, tactică despre care domnul Sarkozy ne-a anunțat deja că va fi aplicată neabătut de acum înainte și care, păstrând proporțiile, ar putea fi rezumată astfel: care cum face parte din singurul club recunoscut și admis la scară mondială, care cum are un avion de luptă, acesta pare să fie singurul criteriu al zilei, un avion de luptă performant, cât mai recent fabricat, îl ia deci pe acesta, se duce năvalnic în zbor și bombardează țara-țintă, oricare ar fi ea, își face adică treaba, în numele unor interese și convingeri strict ale sale și ale grupului său, nu dă socoteală nimănui, sunt de vină, exclusiv, țara și poporul bombardate, mai puțin spre deloc, anumiți inși aleși deja din respectivul popor care sunt declarați buni, martiri, utili, de referință, de preferință și de încredere etc. Norvegia acționează războinic în condițiile în care nimeni nu știe exact cine coordonează operațiunile actuale din Libia și în baza căror hotărâri se desfășoară ele. Știu că se invocă deja faimoasa 1973. La fel de bine, ar putea să se invoce și orwellianul 1984. Drept dovadă a haosului prelungit, ieri, suedezii titrau de pildă faptul că, abia acum, după cum decurg evenimentele, s-ar părea că, totuși, conducerea operațiunilor din Libia ar fi fost preluată de NATO. Mă rog, pe scurt, s-ar putea totuși să știe cineva exact despre ceea ce se petrece cu adevărat în Libia, în prezentul imediat. În mod sigur, nu sunt eu, nu suntem noi.
Oricum, revenind în actualitate, interesantă noua tactică a războiului în apărarea protestatarilor pașnici, tactică despre care domnul Sarkozy ne-a anunțat deja că va fi aplicată neabătut de acum înainte și care, păstrând proporțiile, ar putea fi rezumată astfel: care cum face parte din singurul club recunoscut și admis la scară mondială, care cum are un avion de luptă, acesta pare să fie singurul criteriu al zilei, un avion de luptă performant, cât mai recent fabricat, îl ia deci pe acesta, se duce năvalnic în zbor și bombardează țara-țintă, oricare ar fi ea, își face adică treaba, în numele unor interese și convingeri strict ale sale și ale grupului său, nu dă socoteală nimănui, sunt de vină, exclusiv, țara și poporul bombardate, mai puțin spre deloc, anumiți inși aleși deja din respectivul popor care sunt declarați buni, martiri, utili, de referință, de preferință și de încredere etc. Norvegia acționează războinic în condițiile în care nimeni nu știe exact cine coordonează operațiunile actuale din Libia și în baza căror hotărâri se desfășoară ele. Știu că se invocă deja faimoasa 1973. La fel de bine, ar putea să se invoce și orwellianul 1984. Drept dovadă a haosului prelungit, ieri, suedezii titrau de pildă faptul că, abia acum, după cum decurg evenimentele, s-ar părea că, totuși, conducerea operațiunilor din Libia ar fi fost preluată de NATO. Mă rog, pe scurt, s-ar putea totuși să știe cineva exact despre ceea ce se petrece cu adevărat în Libia, în prezentul imediat. În mod sigur, nu sunt eu, nu suntem noi.
Să nu mă îndepărtez însă... Simultan aproape cu decizia Norvegiei de a bombarda Libia, pe 24 martie 2011, activitatea principalului aeroport din Oslo a fost blocată, timp de vreo două ore, de un... OZN! Cum apar ele, OZN-urile astea, exact la timp! OZN-us ex machina, am putea spune, dacă n-ar fi chiar el, OZN-ul, machina însăși. Sau, poate, că nu e. Poate că e doar o iluzie. Foarte posibil. Spirite bârfitoare, asemănătoare mie, susțin cu încăpățânare că, încă din 1991, Henry Kissinger a propus și promovat ideea ca, în cadrul operațiunii de completă controlare a lumii, întregul fenoment OZN / UFO să fie pe primul plan. Să fie carevasăzică folosit competent și activ. După cum se și vede. Nu mai poți să trimiți un amărât de bombardier și, gata, și apare un OZN! Am mai lansat idei și explicații similare și în materialele postate pe acest blog, de exemplu, în ”Marea izeebăvire?”, dar și în altele. Oricum, evenimentul OZN de pe aeroportul din Oslo a afectat programul a peste 15 000 de pasageri. Who cares? Ei și ce? Să mai stea și pe acasă. Dacă se poate însă, totuși, cu biletele de avion plătite integral și, desigur, nerecuperate.
Norvegia nu e la prima abatere paranormală. Vă mai amintiți de spirala apărută, nitam-nisam, pe cerul norvegian, pe data de 10 decembrie 2009? Fenomenul misterios și rămas inexplicabil, firește, cum altfel, până în ziua de astăzi - ba că e un OZN, ba că e un meteorit, ba că e o rachetă rusească - s-a produs pe când președintele american Barack Obama urma să-și țină, tot la Oslo, discursul cu prilejul decernării, desigur, a Premiului Nobel pentru Pace. Ăla pe care l-a primit în avans pentru pacea grandioasă pe care urma el s-o instaureze în lume. După cum se și vede cu ochiul liber. Ei, dar asta a fost atunci. Acum, să fie clar, nu-l putem bănui pe Barack Obama de implicări oculte în noul episod straniu de pe cerul norvegian. Pentru simplul și bunul motiv că omul nostru era complet absorbit de găsirea clanței de la ușa terasei de la Casa Albă. Rămăsese blocat pe terasă, după cum s-a și văzut din imaginile publicate de presa din întreaga lume și, din ușă-n ușă, din clanță-n clanță, încerca să reintre în Biroul Oval. On second thought, pe măsură ce scriu, pe măsură ce încerc să-l disculp, îmi vin în fire, mă răzgândesc și întreb totuși: dar ce căuta Barack Obama pe terasă? Și de ce-a rămas încuiat pe dinafară? Era el cu ochii pe cer? Verifica apariția și dispariția OZN-urilor? Regla scorul cu spirala norvegiană care, acum doi ani, i-a umbrit discursul? Controla dacă NATO a preluat sau nu conducerea operațiunilor din Libia? Se întreba pentru a câta oară de ce părinții săi s-au întâlnit taman la cursul de limbă rusă de la Universitatea Hawaii? Se străduia să-și amintească dacă, totuși, a fost sau n-a fost student la Columbia University? Încerca să se decidă, într-o oarecare singurătate a camerelor de supraveghere, care este numele mai potrivit pentru el, Barack sau Hussein sau doar Obama? Încerca să clarifice dacă, în cei doi ani, de când deține Premiul Nobel pentru Pace, din partea Norvegiei, a reușit să se achite de mandatul pacificării lumii sau nu? Sau că, la urma urmei, a făcut bine acceptând Premiul Nobel pentru Pace? Mister total. Așa cum se și cuvine când e vorba de astfel de situații mărețe și complicate. Și ce-o fi crezut Barack Obama când a găsit toate ușile Biroului Oval închise? Că a fost concediat? Că e o simplă coincidență? Că i s-a dat un avertisment? Că e un semn? Că e o conspirație? Iarăși, mister impenetrabil.
Oricum, într-o privință măcar, ne aflăm într-o zonă ceva mai clară, nu cu mult, dar totuși: pe când Barack Obama încerca să deschidă ușa terasei de la Casa Albă și să reintre în Biroul Oval, mai mult ca sigur, își repeta ”Yes, we can! Yes, we can! Yes, we can!”. L-am fi auzit, probabil, chiar și noi, dar vocea sa era acoperită de zgomotul motoarelor primelor avioane de luptă trimise de Norvegia în misiune de bombardare a Libiei. Hotărât lucru, Norvegia pare să-i poarte ghinion lui Barack Obama.
.
Oricum, într-o privință măcar, ne aflăm într-o zonă ceva mai clară, nu cu mult, dar totuși: pe când Barack Obama încerca să deschidă ușa terasei de la Casa Albă și să reintre în Biroul Oval, mai mult ca sigur, își repeta ”Yes, we can! Yes, we can! Yes, we can!”. L-am fi auzit, probabil, chiar și noi, dar vocea sa era acoperită de zgomotul motoarelor primelor avioane de luptă trimise de Norvegia în misiune de bombardare a Libiei. Hotărât lucru, Norvegia pare să-i poarte ghinion lui Barack Obama.
.
