( 3 ) Începutul scremut, scrâșnit și scrântit al amărâtei lumi noi

Meteoritul lui Galilei sau când Lavrov nu răspunde la telefon
Loteria lui Dumnezeu ne dă cu tifla!
Rămânem confuzi și mofluzi


Până la urmă, la Celeabinsk, a căzut ce? Specialiștii  - LOL - anunțaseră că, în ultima clipă, scăpăm de un meteorit, insist, așa a fost definit, meteorit, și, de fapt, ne păștea ( și ) un asteroid. Dacă, ne păștea. Un meteorit sau un meteor? Că nu-i totuna. Sau marele asteroid? Ideea e că, indiferent ce-a fost, la o mustață de 15 minute, ne-a ratat pe noi, ceilalți. Nu, și pe ruși. E adevărat, ei sunt și mai mult decât acomodați cu paranormalul.
În afară de Celeabinsk, se pare că, în ultima vreme, stranii fenomene cerești comparate cu niște autobuze explodate și înflăcărate au mai fost și în Cuba, și în California, și în Japonia, și în Arabia Saudită. Dacă, au fost. Oricum, la Celeabinsk, a avut loc un eveniment serios. Cică, locul a mai fost vizitat de... ceva / cineva. Și doar cu vreo doi ani în urmă. Aparent, ciudate sfere celeste au mai dat târcoale pe acolo și în 2011. E pe net. Pe 15 februarie, de ziua lui Galileo Galilei - altă dată anunțată de o oarecare vreme de către unele calendare conspiraționiste - au fost rănite circa 1200 persoane. Alte 24 000 au căutat acu' în caru' cu fân. Și n-au găsit nimic. Nici o urmă, dar, cu desăvârșire, nici una măcar, a așa-zisului meteorit. S-a dat verdictul: e ca la Tunguska! O fi venit însuși Galilei! O fi intervenit providențial însuși Obelix că, să nu uităm, domnul Depardieu s-a mutat în zonă.
Enfin, când a fost abandonată căutarea, brusc, a apărut pozișoara unei mânuțe de specialist, cu o pietricică neagră între degețele. Iată suprema dovadă a căderii meteoritului! A fost printre noi, ba chiar în capul nostru! Ce înseamnă un specialist adevărat! Cei 24 000 au căutat ca orbeții, asta e, ignoranță și incompetență, ce poți să faci și ce poți să zici, dar a sosit un specialist, un singur specialist și, voilà, punct țintit și punct lovit! Așa că, deși nimeni nu știe ce-a fost la Celeabinsk - sau nu vrea să spună - și, deși nimeni n-a găsit nimic cu adevărat relevant, totuși, prezumtivele fragmente ale meteoritului au început să fie scoase la vânzare. Au apărut deja anunțuri în acest sens.
Bine că, între timp, să nu ne fie de deochi, am traversat binișor aniversarea lui Copernic. Plictisitor, chiar. Pesemne, mahmureala petrecăreților, a adevăraților petrecăreți, de la ziua lui Galilei n-a trecut așa ușor, doar cu hrean și cu muștar. Sunt încă muți. Chestiunea rămâne totuși. Ce-a căzut, bre, la Celeabinsk? La câteva zile doar după testul nuclear nord-coreean. În același timp cu intrarea navelor chinezești în apele teritoriale japoneze. Odată cu activarea programului nuclear chinezesc. La câteva zile după ce, se pare, John Kerry îl căuta - și nu-l găsea! - pe Lavrov - pe unde umbla?! - ca să-i spună oarece despre oarece în directă legătură cu o taină din ceruri. În aceeași zi în care ne dădea, dacă ne dădea, târcoale un asteroid. Imediat, după demisia papei. Și, după fulgerul atât de prompt și de (im) pertinent. La scurtă vreme după depunerea jurământului lui Obama și după toate schimbările de la Casa Albă. Aproape simultan cu anunțul făcut de același Obama despre ”umbrela nucleară americană”, menită să protejeze Japonia, dacă nu se potolește Coreea de Nord. Ori, China. La puțin timp după ce Medvedev, cică, l-a atenționat pe Obama că Rusia face anunțul legat de extratereștri. Lista poate continua.
În Celeabinsk?! Păi, ăsta este un oraș care, încă din anii '40, a dezvoltat programe nucleare ultrasecrete. Plutoniul este parola. Locul este doldora de... mai-bine-nu-întrebăm-și-mai-bine-nu-aflăm. Era în grupul orașelor sovietice închise ermetic pentru străini până în 1992. N-am fost în Celeabinsk. Dar, mi-a fost dat să ajung într-un oraș sovietic similar ca grad de militarizare și de secretizare, imediat după deschiderea sa către lume. Nikolaev, 1992. În gară, nimeni nu vorbea cu nimeni, cu atât mai puțin cu străinii, aceștia erau ocoliți precum ciumații, în mijloacele de transport, localnicii aveau pretenția ca aceiași străini să li se adreseze doar în rusă sau chiar în ucraineană - Nikolaev aparține, acum, Ucrainei - iar călătoria să fie plătită doar în dolari. Așadar, la Celeabinsk, a căzut ce? Și de ce? Sau, eventual, a fost împiedicat să cadă ce? De ce nu mai intră, aici, în discuție. Dacă ar fi avut loc o adevărată coliziune, la ce există în Celeabinsk, nu știu dacă, mai purtam conversația de față. A fost un experiment militar? A fost un OZN? O nouă armă? O nouă făcătură? E vorba despre un parteneriat militar secret între Rusia și America? Tocmai acum, după noua răcire a relațiilor? O nouă încălzire? Adânc, precum Baikalul. Misterios, precum Uralii.

Dar evenimente stranii și provocatoare au loc nu numai la Celeabinsk. E el important, dar, să nu-și ia nasul la purtare! Mai nou, Suedia are cutremure. Mici, e drept. Deși, n-avea. Cică, după unii, de la gheață și zăpadă. Nu că n-ar putea fi. Fără exagerare, în anumite locuri, zăpada din iarna asta, acolo unde a fost îngrămădită, atinge și 5 m. Alte opinii susțin că aceste cutremure sunt începutul sfârșitului - alt început al sfârșitului?! - având legătură de fapt cu metanul arctic. Care, dacă mai crește cantitativ și, pare-se, mai crește, la un moment dat, termină singur orice lucrare și orice afacere în Scandinavia. O teorie asemănătoare cu teoria legată de prezența masivă a hidrogenului sulfurat în Marea Neagră. Dar, deodată, Suedia nu are numai cutremure mici. Are și meteoriți. Cu doar câteva zile înainte de Celeabinsk, Suedia a avut și cutremure, și, hopa, un meteorit. Așa povesteau unii, pe aici. Asta după ce, nu cu multă vreme în urmă, mai avusese încă unul. Așa povesteau alții. Na, să crape Celeabinskul de invidie! Tot Suedia e mai brează!
Până la urmă, meteoriții ăștia sunt reali? În loc să intrăm în centura de castitate a fotonilor, în dimensiunea a patra și ulterior, în dimensiunea a cincea, am intrat în centura de ( ne)siguranță a meteoriților?! Intrăm în dimensiunea a doua, eventual, în prima, ori, chiar, de-a dreptul, în marele nimic? Sau, conform pregătirilor mai mult sau mai puțin secrete din vremea Războiului Rece, trecem la mult așteptatul, mult doritul și mult pregătitul Plan B, Star Wars, Alien Invasion, Blue Beam Show, Deep Impact, Falling Skies etc? Sau chiar etțetera?

Oricum, la Celeabinsk, trebuie să fie o dezamăgire profundă, crâncenă. Sărmanii! Nu numai că s-au ales cu leziuni și cu pagube importante - să ferească Dumnezeu, pe toată lumea! - dar, nici n-au speranță de îmbogățire. Dacă meteoritul ar fi fost real și-ar fi fost găsit, asta ar fi însemnat o sursă importantă de înavuțire. E la modă. Așa că, la omul sărac, nici boii nu trag! Nu s-au ales / ne-am ales cu nimic nici de pe urma asteroidului care, dacă a existat vreodată, tocmai ne-a ratat. Acesta nici nu ne căzuse bine în cap și, deja - omenire josnic obsedată de bani! - fusese evaluat la... 195 miliarde de dolari!!! Loteria lui Dumnezeu, doar în trecere! Dându-ne cu tifla! Lăsându-ne confuzi și mofluzi! Loteria lui Dumnezeu, într-un bolovan?! Chiar așa! Păstrând proporțiile, cam ca în cazul Poruncilor lui Moise! Eeee? Buzițe umflate? Depresie nervoasă? Depresie economică? Să fi căzut asteroidul în capul cui trebuie și să fi găsit bucățile cine trebuie! Lasă, mai bine să ne amintim doar de Poruncile lui Moise!

Dar, pentru că, totuși, nu ne putem abține, așa e omu', nu abandonează niciodată, nu fiți triști, nu disperați, conspiraționiștii sunt generoși! Numai în luna martie, sunt prevăzute 25 de date dubios-alarmante. Practic, toată luna. Așa că, după cum am zis, nu abandonați, nu fiți defetiști, rămâneți în dispozitiv, cu tot cu plasa pentru prins meteoriți, asteroizi, furtuni solare, comete și extratereștri! În scurtele pauze, nu uitați să săpați cu sârg și cu entuziasm. Cum pentru ce? Pentru facerea buncărului, desigur! Ați uitat?!

Bowl, Benz și Sandy, în vremea lui Treișpe

Promisesem că încep cu Super Bowl. Asta e, m-a atras meteoritul! Super Bowl, Mercedes Benz, apocalipsa perpetuă. Acestea sunt elementele. Mercedes Benz și-a făcut o reclamă care nu știu dacă va duce la creșterea vânzărilor, dar, sigur, deja, a dus la enervarea multora. Reclama are toate ingredientele, de la însemne satanice și masonice, până la coduri secrete. Trecând prin ( Prăbușirea Casei ) Usher, dar, și prin morala iluministă, cum că vremea pactului demonic s-a dus, cea a pactului divin a expirat oricum de mult, a venit vremea omului nou și complet eliberat. După cum prea bine se și vede! Lucrând cu materialul clientului, respectiv videoclipul cu pricina pricinoasă, unii au văzut ca primă dată a unei noi amenințări 2 martie 2013 - vedeți, e martie, începe bine! - iar alții, 13 septembrie 2013. Mai sunt și alte supoziții și pariuri. Doar nu se putea rata magia lui treișpe, nu?! E frumos, e cu flăcări, e cu dragoni, e cu șerpi, e cu păsări phoenix, e cu bijuterii și costume oculte, e cu multă sugestionare și cu mult subliminal, e cu mind-control! Mercedes Benz, la ocult infinit!
Și nu doar Mercedes Benz, se vede treaba. Pentru că, la Super Bowl, cică, ar trebui să cânte copiii de la Sandy Hook. Să mă ierte Dumnezeu, ăia morți sau ăia vii? Între timp, misterele locului și ale tragediei de la Sandy Hook se dezvoltă pandemic. S-a ajuns și la afaceri imobiliare legate de conductele de petrol și de gaz, presupun că se va ajunge și la gazul de șist și, la orice altceva, practic, la tot. Pe scurt, la Super Bowl, dacă va avea loc, va cânta cineva. Un cântec de lebădă. Întrucât, urmează să... ceva. Rău. Grav. Fatal. Cică. Dacă, în martie, în septembrie sau altcândva, se pregătește și un atentat după cum tot susțin unii, atunci, toate cele începute la Sandy Hook vor fi isprăvite magistral la Super Bowl. Că eu așa înțeleg întrucât așa mi se sugerează. 

Ideea vehiculată ar fi că, anul acesta, în septembrie, ar putea avea loc un alt nainilevăn. Sau, până atunci. Sau, după. Chiar dacă, nu vom avea deloc. Important e să rămânem treji, racordați, acordați și încordați. În afara reclamei Mercedes Benz, chestiunea a fost deja anticipată de atentatul de la Luvru Lens, asupra tabloului lui Delacroix. Înțeleg că mesajul scris cu markerul era, de fapt, un protest în legătură tot cu același atentat din 9 / 11 2001. Subit, tot ce s-a întâmplat atunci ne preocupă iarăși. De ce oare? Deja, avem un cluster: America, Germania, Franța. Ce s-ar mai poate adăuga? Orice! 

Și de ce nu?! Nici nu s-a retras bine doamna Hillary Clinton și, aflăm următoarele: are tumoră pe creier, orbește, moare, învie și... candidează în 2016! Perfect! Este exact anul în care, după cum am mai scris, oficial, ar trebui ca temuta Chină să devină superputerea economică a lumii. După cum anunța însuși Henry Kissinger odinioară. După cum susține, mai recent, FMI-ul.
Și ne mai mirăm de faptul că au început să circule meteoriții și asteroizii ca fluturii?!

Calul apocaliptic e-n farfurie!
Monsanto, Codex Alimentarius și tigaia radioactivă
Soylent Green își pierde răbdarea...

... că doar, așteaptă încă din anii '70! Cât să mai aștepte?! Răbdărică-răbdărea! Nu mai e mult! Cine e Soylent Green? E greu, e pentru cinefili! Răspunsul. Produsul însă va fi disponibil la scară planetară. Pentru toți cei care vor ști să dea din coadă, la coadă.
Să nu mă rătăcesc însă... Lasagna cu carne de cal / catâr / măgar... Mmmm! Yummy! Nu repet tot ce s-a scris. Firește, n-are sens. Paranteză: nu mă pot împiedica să constat, dacă mai era nevoie, cât de mare este numărul de incompetenți și de răuvoitori din presa românească. Pe când Suedia, de la care pornise scandalul, se retrăgea strategic și ermetic din ochiul urganului, România se arunca singură în foc prin tot felul de materiale prostești. Fără îndoială, comandate și recompensate. Am închis paranteza. Până la urmă, dovezile arată că, în scandalul alimentar la modă, este vorba despre o întreagă suveică infracțională, acoperind întreaga Europă. România nefiind vinovată, dar, cu siguranță, rămânând cu sechele de pe urma acestei tărășenii oribile și îngrijorătoare.
Ce nu se discută, deloc sau aproape spre deloc, este elementul etic. Extrem de grav! Alături de toate celelalte țări, Suedia a minimalizat cât a putut faptul că oamenii nu știu ce mânâncă.  Nu e vorba numai despre carne, e vorba despre orice! Ca și cum nu contează dacă oamenii sunt mințiți. Pentru înșelătorii similare, în mult apreciata Chină, se aplică pedeapsa cu moartea. În civilizata Europă, nu contează dacă oamenii sunt păcăliți și furați. Ca să se adoarmă și mai bine vigilența, s-a bătut darabana numai pe aspectul sănătății produsului. Adică, n-are salmonella, n-are E.coli, e OK. Până la urmă, nici măcar din acest punct de vedere, nu e OK. Întrucât, e drept, ( încă ) nu s-a identificat salmonella, dar a fost sesizată prezența fenilbutazonei, substanță periculoasă pentru sănătate. N-am nici o îndoială, se va face totul pentru convingerea consumatorilor că e chiar un beneficiu să mânânce carne de cal în general și carne de cal cu fenilbutazonă în mod special. Astfel, nu se agravează defel anemia, ci, eventual, se combate activ reumatismul. Deja, se discută despre faptul că e chiar un privilegiu să se consume carne de cal, un animal nobil, curat, ale cărui derivate alimentare n-au colesterol. Așa o fi, nu contest, dar, cred că ar trebui și noi măcar să știm ce cumpărăm și ce mâncăm.
Ce e uimitor în toate acestea?! Chiar nimic. În lumea oglinzilor strâmbe, așa se tranșează dilemele, conflictele, minciunile. Cu carne de cal / catâr / măgar, prezentată drept carne de vită. Sau, fără carne deloc. De asemenea, nu s-a prea povestit că, pentru astfel de produse de mare excepție, se pare că a fost folosită și carne de cal veche de 27 de ani. Din Polonia, se susține. Parcă mai știe cineva?! Foarte bine! Cu atât mai bine, vor susține optimiștii. Era vremea Războiului Rece, controalele erau mai riguroase! Cu cât mai veche este carnea, cu atât mai sigură pentru sănătate! Ca să vezi, căutam calul apocaliptic la Cairo și el era în farfurie!

Vedete ale scandalului par să fie, printre alții, practic, toți europenii, nu cred că a scăpat cineva, în primul rând, marile noastre prietene Marea Britanie și Olanda, țări serioase și de tradiție, cu șoriciul extrem de gros atunci când e vorba să-i certe pe alții și să aibă pretenții de orice fel. Amica Franță răspunde și ea prezent la catalogul infracțiunilor de tot soiul. Ziarele românești, din câte am văzut, au sărit ele primele să acrediteze ideea că România, evident, nu este pregătită pentru UE, că, iată, ce face și cum se prezintă! Păi, constat, chiar așa e! Cu toate talentele ei, importante, nu neg,  România nu pare, totuși, suficient de pregătită pentru banditismul atât de bine organizat și atât de bine împământenit deja pe continentul european. De exemplu, în Germania, marele nostru model, există rețele de magazine care vând produse alimentare expirate, ele știu pe ce bază și cu a cui aprobare, fără a avertiza suplimentar cumpărătorul. Dacă ești străin, în trecere, nefamiliarizat și, grăbit, nu verifici atent eticheta - cum să faci așa ceva?! doar ești în Germania, mama tuturor seriozităților, a tuturor verificărilor, a tuturor legalităților și a tuturor preciziilor, ce mama naibii! - s-ar putea să cumperi mâncare expirată. Foarte expirată, dacă mi se îngăduie exprimarea. Și, atenție, nu neapărat mai ieftină! Aici, e capcana suplimentară și capacul definitiv! Plătești ca să te îmbolnăvești! Ăsta da privilegiu! Nu e cazul să fiu contrazisă că, dau adresa.

Mai mult decât atât, în Suedia, în atât de civilizata Suedie, în toamna trecută, a avut loc un alt scandal. În loc de oxfilé, cea mai scumpă carne de vacă, repet, cea mai scumpă carne de vacă și printre cele mai prețioase feluri de carne, nu își permite oricine să mănânce acest sortiment, în loc de oxfilé, s-a vândut carne de porc... pictată!!! Un fel de Potemkin plus Nicolae Filimon, la pachet! Și, chiar la pachet! Cu fundiță! Așa că Suedia nu poate fi scuzată deoarece, nu e la prima abatere de acest gen. Face profit din tot ce poate. Dar înșelătoria este deplină pentru că, pe etichete, figurează numai ce e corect, ce trebuie să figureze, iar prețurile sunt foarte mari, Suedia fiind o țară scumpă. Și, insist, civilizată! Că așa i s-a dus buhul! Buget de imagine, în manieră americană!
Că, în Suedia, se petrec astfel de lucruri, personal, nu-mi pare surprinzător. În primul rând, pentru că este o țară aproape lipsită de orice supraveghere economică. Pare incredibil, nu? Din păcate, așa e. Protecția consumatorului aproape că nu există. Și, se manifestă ca atare. Nimeni nu informează pe nimeni. Despre nimic. Prin comparație, consumatorul român pare mult mai competent decât cel suedez, dacât cel european în general. În Suedia, nimeni nu controlează pe nimeni. Și nimic. Frecvent, se poate găsi carne înverzită în galantare. Se comercializează multă carne marinată, adică, deocheată întrucât, în acest mod, nu poate fi, de fapt, depistată calitatea ei. Rabatul se aplică rar și parcimonios și, ca atare, marfa se vinde scump deși, este ofilită și mult sub standardele acceptabile. În plus, de multe ori, rarul rabat îi este efectiv furat clientului, de către casier. Dacă respectivul client este atent și apt să-și recalculeze bonul, doar prin discuții aprinse și intransigente, își poate recupera paguba. Pare imposibil? Mi s-a întâmplat de multe ori. Există tentative de furt din partea angajatului de la casă și de 15-20 euro, la o singură cumpărătură. Am transformat coroanele suedeze, pentru a înlesni înțelegerea. Cred că, în curând, voi mai relua serialul Suedia - Pocher la copcă, desigur, continuându-l. Deoarece multe din cele ce se petrec pe aici sunt interesante, nobișnuite și neașteptate.
Revenind, în comerțul suedez, nimeni nu pare să controleze pe nimeni și nimic decât, eventual, dacă sunt  raportate îmbolnăviri. Cum, de pildă, se întâmplă în prezent. S-au îmbolnăvit copii din cauza mâncării în luna ianuarie. Și s-a găsit E.coli în carnea olandeză - tot olandeză?! - abia în luna februarie. Teoretic, aceasta este retrasă de pe piață. De-abia acum, practic, la sfârșitul lui februarie și în urma tuturor acestor scandaluri alimentare. Dacă, va fi retrasă. Se anunță că astfel de alimente merg la biogaz. Pentru încălzire. Parcă știe cineva?! O precizare horror: în ultimii ani și ca urmare a creșterii numărului de incinerări, Suedia ”cochetează” și cu ideea de a se încălzi cu morții arși. Filosofie de banchiză! Soylent Green, în versiune proprie. Momentan.
În definitiv, astfel de produse n-ar fi trebuit să se afle în galantare deloc. Și, culmea, aproape întotdeauna, cu etichete și cu date în regulă. Mereu, în regulă. Deși, evident, nu erau. Așa că, e greu de crezut că, deodată, autoritățile își vin în mințișoare și procedează corect. Cel mai probabil, respectivele produse vor fi retrase, cosmetizate și, reintroduse pe piață. În Suedia sau, în alte țări. Mai mult ca sigur. Ce pretenție se poate avea de la un comerț care afirmă despre sine, aproape cu mândrie, că vinde cel mai prost tip de cârnat din UE? Fără a lua nici un fel de măsuri. Declarația include toate felurile de cârnați suedezi. Repet, e oficial. Mai mult, copiilor, la școală, în multe zone, la masa gratuită, bravo, asta e de bine, li se dau numai acești cârnați, cu sos și cu garnitură. Asta nu mai e de bine, asta e de rău!
Și nu e doar carnea singura vedetă. Ca să dau un singur alt exemplu, am găsit multă ciocolată contrafăcută. Vândută însă la prețuri competitive. Ca să devină invulnerabilă, inexpugnabilă chiar tocmai în fața unor astfel de atacuri alimentare, Suedia nu are decât supermarketuri. Nu are piețe. Pentru o mai eficientă supraveghere, firește. Nu! Nici măcar a taxelor din moment ce foarte multe mari companii suedeze nu-și plătesc temutele și renumitele dări. Spre stupefacția simplului cetățean suedez. Care, n-are încotro, și le plătește. Și acest aspect e tot oficial. Am mai scris și despre el. În privința mâncării, localnicii mai cumpără unele produse de pe la fermieri. Parcă știe cineva ce cumpără?! Toate acestea par bizare? Nu sunt. Așa după există experimentul România, tot astfel există și experimentul Suedia. Plus toate celelalte experimente, la scară mondială.
Puteți fi încântați, am mâncat și lasagna cu carne de cal / catâr / măgar, și oxfilé din carne de porc pictată! Și, cine știe, ce-oi mai fi mâncat?! Acum, porcul din oxfilé nu știu de unde provenea! Dacă însă lasagna era cu carne de cal / catâr / măgar din România, măcar / măgar, mă simt patrioată! Dar, dacă era carne de cal britanic, îndopat cu fenilbutazonă sau carne de cal polonez, din vremea când Solidaritatea de-abia se înființase și urma să vină, la Vatican, Papa Ioan Paul al II-lea?! Ce-i de făcut atunci?! Încă un element: nu cu multă vreme în urmă, Marea Britanie importa măgari de la noi, cu tot cu... vorbitori de limbă română. Ca să poată comunica. În perspectiva abatorului și în cea a unor delicioase preparate? Pesemne. Pe-semne. Că, după cum se observă, nu e vorba doar despre lasagna. Practic, toate preparatele bazate pe carne de vită par să conțină exclusiv carne de cal / catâr / măgar. Dacă așa se pune problema în capitalism, atunci, poate că, n-ar trebui să mai fim așa de supărați pe comunism. 

Mai grave sunt cel puțin alte două aspecte. Esențiale, după părerea mea. Primul: e vorba doar despre o dorință barbară, nesimțită de îmbogățire? Sau, după cum susțineau unii, mâncarea nu mai este suficientă la nivel global? Sau, după cum susțineau alții, ea este mai mult decât îndestulătoare, dar ni se bagă în cap ideea că ea n-ar fi? Și asta doar pentru impunerea unor măsuri dorite de anumite cercuri elitiste? E important. Ar fi bine să primim un răspuns clar.
Al doilea aspect, din câte văd, până în prezent, pare să fi trecut aproape neobservat. El se referă la miza acestor scandaluri alimentare. De ce sunt ele descoperite abia acum? Unele dintre ele funcționează, bine-mersi, de ani întregi. Să fie oare devoalate pentru luarea unor măsuri europene suplimentare? Pentru întărirea UE? Posibil. Dar, nu exclusiv. Pentru că obiectivul poate fi și unul de compromitere a UE, la nivel agroalimentar și nu numai. De ce? Păi, de exemplu, pentru că, din câte înțeleg, s-ar fi dat undă verde uniunii economice libere transatlantice! Ce înseamnă asta? Importuri masive de mâncare și nu numai din America. De pildă, deja, Marea Britanie a anunțat că, după 30 de ani, urmează să cumpere cereale din SUA. Deodată, sunt demarate multiple tratative pentru cumpărare de către europeni a cărnii produse de americani. Atunci să vezi distracție când, ne vor întoarce la situația de acum niște ani în care americanii își goleau sistematic, pe bănuți europeni serioși, străvechile depozite alimentare, inclusiv depozitele NATO!
Dacă piața europeană este compromisă, intervine salvator salvatoarea Americă! Așa e în salvatorul Superman! Chestiunea este că, într-o atare situație, toate barierele de protecție create măcar teoretic de Europa cad. Dar, la urma urmei, se va spune, la ce-au folosit ele?! Uite unde s-a ajuns! Mda. Și... mnu. Pentru că absolut toate mărfurile americane sunt înțesate de hormoni și de tot felul de substanțe interzise, nu numai mâncarea, inclusiv cosmeticalele, detergenții etc. D-aia obezitatea a ajuns atât de gravă și de monstruoasă în America. Așa susțin europenii. Americanii însă afirmă că, după cum se și observă, Europa e marea mașteră, dedată și nărăvită la toate relele. Nu știu dacă vom afla precis rezultatul acestei polemici. Dar, e sigur, dacă toate barierele și controalele cad între UE și SUA, vom vedea fenomene cu adevărat interesante și unice. Se vor amesteca armonios toate hoțiile și toate ororile de pe ambele continente. Va fi glorios! Din precauție măcar, putem să fotografiem pentru albumul personal ultima albină întrucât, se anunță, încep iar dezbateri furtunoase în legătură cu utilizarea sau nonutilizarea, în agricultură, a insecticidelor periculoase. Ca să fim în tendințe, putem să ne comandăm de pe acum farfurii cu marca Monsanto și șervețele pe care să fie trecute toate poruncile noului Codex Alimentarius. Prietenul nostru Codex Alimentarius! Doar toată lumea a aderat la el! Urmările, iată, se văd. Ce standarde, ce controale, ce calitate! Să tipărim deci pe șervețele toate prevederile stipulate în Codex Alimentarius. Măcar, să apucăm să le citim atâta timp cât ne mai permite privirea încețoșată de alergii și de otrăviri. În ceea ce privește tacâmurile, cratițele și tigăile, putem să nu ne facem griji, unii sunt ferm de părere că ele sunt alcătuite deja din metale radioactive. Pe bune! Pare un banc, dar, s-ar putea să nu fie. Că doar metalele radioactive nu puteau fi distruse. Trebuiau și ele să primească o întrebuințare, un nume, un sens, o nouă șansă. În fond, și ele, metalele radioactive, au căzut la datorie în timpul Războiului Rece, nu doar mârțoagele!

Tungstenu' mă-sii de treabă!

Astfel, intrăm într-o nouă fază incitantă a războiului economic mondial. Alături de războiul valutelor. Pentru că, ni se spune, spre asta, ne îndreptăm, ba chiar, am și intrat. Toate valutele stau cu sabia deprecierii gata scoasă din teacă și așteaptă semnalul începerii marii bătălii. Care a și început, dar nu ne-am prins noi. Toate finanțele, dacă nu se mișcă în direcția unei valute extraterestre - e comic, știu, dar circulă și teoria asta - atunci, în mod cert, se deplasează strict în favoarea aurului. Pe care însă, nu mai mizează nimeni. De ce? Deoarece, de multă vreme, lingourile de aur au fost înlocuite cu... tungsten. Așa se jură, cine anume, specialiștii! Cine altcineva?! Tungsten! În suedeză - că tot de la suedezi, ni se trage! - înseamnă, literal, piatră grea. În acest caz, de gât! Aha! Deci, tungstenul a înlocuit, pe șestache, aurul! În condițiile în care, în aceeași nemuritoare Chină, ar fi apărut și o anume împărătească, Madam Wong, capabilă să domnească peste 85 % din rezervele de aur ale lumii. Cine ne informează? Niște specialiști, desigur. În aceste condiții, aflăm că tot ce n-a reușit deja să fure oculta mondială via tranzacții misterioase și, firește, frauduloase, efectuate cu succes până în prezent, ar fi ajuns în mâinile rapace ale chinezilor. Și ale lu' Madam Wong. E ca din benzi desenate? E viața noastră.
Numai că și chinezii, și împărăteasa respectivă au fost păcăliți - acesta pare să fie cuvântul de ordine al zilei în întreaga lume! - și trăiesc un delir colectiv din moment ce, după cum am precizat, aurul ar fi fost deja furat, iar tungstenul i-a luat locul. Astfel, cine a cumpărat deja lingouri de aur, susțin aceiași specialiști, nu numai că nu s-a pus la adăpost deloc, ci, a fost, cum anume, bravo, păcălit - e clar, e modă! - întrucât, pentru fiecare lingou, a plătit aproximativ de cinci ori mai mult decât ar fi trebuit. Că atât face tungstenul, prin comparație cu aurul. Tungstenu' mă-sii ei de treabă! Probabil, știa Germania ce știa, că ea chiar le știe pe toate, din moment ce, doar cu puțină vreme în urmă, dorea să-și repatrieze urgent aurul din America și din Franța. Reconciliere, reconciliere, dar nu pe bază de tungsten!
Eeee, se pare că numai un asteroid cu adevărat boieros mai poate salva finanțele lumii. Data viitoare, propun, să nu-l mai ratăm. Măcar, să nu-i permitem să ne mai rateze. Să reteze niște freze. 

( 2 ) Începutul scremut, scrâșnit și scrântit al amărâtei lumi noi

Papa, bosonul, aliniamentul stelei negre și trăsnetul Noii Ordini Mondiale...
Care, bravo, e tot aia de dinainte!
Sau... cine știe?!...

Aflu că s-ar putea ca, în martie, hodoronc-tronc, să se oprească misteriosul accelerator de la CERN. Dacă, vi-l mai amintiți. S-ar putea să se oprească pentru vreo doi ani. Sau, mai mult. Sau, pentru totdeauna. Sau, deloc. Asta dacă, firește, a funcționat vreodată. Carevasăzică, ne întoarcem în urmă cu niște anișori, în preapocalipsă. Ce să înțelegem? Că, totuși, apocalipsa a avut loc? Că lumea a fost restartată? Că, ne-am împotmolit într-o buclă temporală? Că, am fost făcuți chisăliță de antimateria rezultată la CERN, după cum se tot făcea vorbire, și nu ne-am dat seama? Că, abia acum, vine apocalipsa? Sau că totul, dar absolut totul, nu e decât o imensă păcăleală? Inclusiv bosonul Higgs? Păcăleala boșilor, la adresa proștilor! În definitiv, dacă tot trăim într-o simulare pe computer, într-un univers holografic - după cum ni se tot repetă până la saturație - ne-ar mai putea mira ceva? Oricum, dacă știrea se confirmă, înseamnă că a venit momentul să mai schimbăm holograma. Măcar, în unele detalii. Și asta doar pentru că, peste câteva zile, iar pierdem ocazia să ni se strice, definitiv, proiectorul și să fim declarați expirați. Pour toujours. Se pare că, la o mustață de numai 15 minute, vom fi ratați de un meteorit - another one! - care se tot apropie, făcându-ne cu ochiul. Un meteorit care este încă un semn al încălzirii globale. În acest mod, a fost prezentat de media. Doar meteorit vine de la meteorologie sau invers. Așa e când se încurcă programele, canalele, hologramele și, mai ales, minciunile. Nu în ultimul rând, conspirațiile.
Oricum, o voce misterioasă de undeva, din eterul și din cloroformul netului, ne avertizează insistent că, în maximum 60 de zile, ceva groaznic ni se va întâmpla. Nu cunosc de când a început precis numărătoarea, dar, în mod sigur, e vorba despre 60 de zile. Un fel de Dark Zero Sixty. După ce trecem și de hopurile astea, pe data de 2 aprilie 2013, ne delectăm cu aliniamentul stelei negre. Iar privim nu știu ce gaură neagră direct în pupilă, iar ni se iau și gravitația, și respirația, iar ne trece transpirația. Oricum, dacă scăpăm și în aprilie, nu ne mai salvează nimeni și nimic în noiembrie. Atunci, o cometă mai strălucitoare de zece ori decât luna plină ne face onoarea să ni se arate. Și, presupun, să ne și facă de-o oarecare petrecanie. Suntem însă menajați, încă nu ni se destăinuie ce și cum.
Noi să fim sănătoși, e greu, dar nu imposibil, până atunci, ne rămân furtunile solare care pot să ne pună civilizația pe butuci oricând. Și, desigur, putem conta permanent pe extratereștri! Chiar și domnul Medvedev s-a plictisit și vrea să-i dea în gât. Cine sunt, câți sunt, cum arată, pe unde se ascund. Asta doar dacă - domnul Medvedev are maniere, e curtenitor - domnul Obama n-ar vrea să facă mai întâi el aceste bune oficii. Nu știu însă dacă domnul Obama poate. Din moment ce s-a stabilit destul de riguros faptul că el însuși e extraterestru. Asta dacă, nu e o clonă a unui faraon egiptean. Sau dacă, n-a trecut printr-o operație pe creier că doar i se vede cicatricea. Sare în ochi.
Ideea e că, deși, credeam că apocalipsa ne-a rezolvat și ne-a lăsat, ea, de fapt, continuă. E un perpetuum mobile. Se autoperfecționează. E maniacă, e nevrotică, e psihotică. Oricum, nu scăpăm de ea, e cert!
Până și papa s-a plictisit și-a vrut să ajute încăpățânata apocalipsă. Aproape total. Împlinind, cu mâna sa, profețiile. Deschizând drumul, Armaghedonului. Că doar așa e scris în profețiile cu pricina. Pleacă papa, urmează Armaghedonul! Și asta după ce, deja, ne contrariase, dându-ne a înțelege că există extratereștri, ba chiar, în mod nemilos, ne luase și Crăciunul. Acum, ne lasă orfani de Paști. Când se produce aliniamentul stelei negre. La aproape fix opt ani, după instalarea sa. Atunci, din întâmplare, stăteam în Germania. Și la venire, și la plecare, acest papă a fost unul cu totul special. A fost primul papă german după aproximativ 500 de ani, cam de la Martin Luther încoace. Este primul papă care se retrage după 600 de ani. În Germania, nu s-au bucurat de numirea lui. Nemții erau profund preocupați să scape doar de taxele religioase pe care le plătesc din salariile lor pentru întreținerea catedralelor. În plus, ei, nemții, în măsura în care își mai amintesc de creștinism, și asta, în cazul celor mai mulți, e extrem de vag, se revendică exclusiv de la Martin Luther. Mai mult, în momentul instalării Papei Benedict al XVI-lea, în confuzia religioasă care domină Occidentul în acest moment, Germania nefăcând excepție, mi-a fost dat să întâlnesc și oameni care credeau că doar noi, ca ortodocși, ar trebui să fim interesați de papalitate, nu ei ca protestanți. Că doar papalitatea este și ortodoxă! Poate chiar, numai ortodoxă! Și nu se refereau la dialogul ecumenic. Pur și simplu, chiar credeau, după cum se vehiculează și în filme, că, în afara protestantismului, există numai catolicism. Uimirea mea în fața ignoranței lor era dublată instantaneu de uimirea lor când primeau explicațiile de rigoare. Nu s-ar fi gândit! Ia te uită! În ce lume neobișnuită, trăim! Există și sute de milioane de ortodocși?! Formidabil! Nemaiauzit! Dacă așa stau lucrurile, acum, în modernitate, brusc, din anumite unghiuri, devenea destul de clar cum și de ce, în trecut, au existat atâtea sinistre războaie religioase.
La Vatican, au existat declarații cum că plecarea papei a căzut ca un trăsnet. S-a adeverit pe loc! Ditamai fulgerul s-a repezit în Bazilica Sf. Petru. Asta da sincronicitate! Deși, n-am prea înțeles care era mesajul. Dacă era. E bine că papa s-a retras? E rău că papa s-a retras? E un avertisment? În general? În legătură cu succesorul? Urmează chiar Armaghedonul? Sau e o tot o conspirație, un moment artistico-științifico-religios, o regie, o punere în scenă? Că se poate. Pentru a da greutate momentului. Greu de stabilit. Oricum, retragerea papei - în prima fază, în Palatul Gandolfo, pentru unii, sigur, faptul are legătură cu vrăjitorul Gandalf din poveștile Hobbitului lui Tolkien - retragerea papei deci a inflamat tabăra conspiraționistă care jubilează. S-a adeverit și această informație, vehiculată de mai multă vreme în anumite cercuri. Conform acestei versiuni, toți cei care au uneltit întru provocarea actualei crize și întru instalarea Noii Ordini Mondiale, rând pe rând, părăsesc... părăsesc... părăsesc... Ce-or părăsi! Gandolfo, Gandalf, Gangnam Style! Asta e epoca, iepoca, frate!

Argo, fuck yourself!...
Să învățăm chineză sau coreeană?
Vremuri grele!...
LOL

La capitolul retrageri, să nu pierdem din vedere și plecarea Reginei Beatrix a Olandei. Imediat după apocalipsa mayașo-bilderbergiană? Imediat. Având în vedere, apartenența reginei la respectivul club, e chiaaaar interesant. Și nu e singura plecare incitantă. Carnavalul continuă, măștile rămân, se schimbă protagoniștii. E drept, au trecut 23 de ani de la căderea comunismului. Cei aproximativ 23 de ani sacri, plus-minus, de care are nevoie oculta pentru propria ei devenire și reinventare.
Retrasă a rămas și doamna Hillary Clinton. Să n-o omitem. Până la urmă, e cert, nu ne va spune nimeni ce i s-a întâmplat de fapt. Cu alte cuvinte, și-a băgat, singură-singurică, piciorul în gips sau i-a fost băgat? Cu forța. E pentru cunoscători. În prezent, cu ce știm, cu aia rămânem, e clar, e mai mult chiar, am putea spune că e în clar. Am mai scris deja despre retragerea familiilor Bush și Clinton. Contextul e vast. De la petrol și gaze de șist, până la Osama, Benghazi, Iran etc. Și filmografia aferentă e bogată și diversă. În afară de The Event, deja menționat. Sunt și altele. De la Syriana și până la Fair Game, Promised Land, Dark Zero Thirty sau Argo. Premiatul Argo, că doar se pregătește Ben Affleck să intre în politică. Și că tot se frăsunește chestiunea atacării sau nonatacării Iranului. Asta așa, la prima mână. Numai ce, în ianuarie, în acest context, se vehicula, iarăși, denumirea Benghazi - și nu mirosea a bine - și, țac, a și fost sângerosul atentat din Algeria. Subit, armele proveneau fix din Libia, de la... Benghazi. Așa s-a spus. În plus, toată nenorocirea algeriană a fost pusă în cârca Al-Qaida, la numai câteva zile, după ce se anunțase că aceasta, dacă a existat vreodată, s-a hotărât să se autodesființeze. Dar, nu e de capul ei, nu poate compromite premierele cinematografice după cum i se năzare. Ce soartă ar mai avea un film ca Dark Zero Thirty?! Ca să dau un singur exemplu...
Revenim la filmele de mai sus și, completăm cu tot ce ne mai cade în mână și în raza vizuală. Nici nu mai pomenim despre operațiunea din Mali. Ce să mai spunem?! Să vorbim iar despre obsesia nibireză a aurului - aici, filmele și documentarele abundă inepuizabil! - ori despre obsesia americano-iraniano-nord-coreeană a uraniului?! Să (af)flec(k)ărim despre faptul că, se zvonea, Mali se împrietenise, cam prea strâns, cu onorabila Chină?!  Ca, de altfel, aproape întreaga Africă. În fond, cine n-ar vrea să-i ceară prietenia - așa cum spuneam noi când eram mici - Chinei? Angelina Jolie și Brad Pitt vor să se mute acolo, Celine Dion cântă în limba chineză, cum ar putea să reziste tocmai biata Mali?! Dacă e adevărat, atunci, trebuia să fie ajutată să-și învingă slăbiciunile pentru că, oricât ar fi de simpatică distinsa Chină, nu i se poate permite să înhațe tot continentul african. Întrucât, de câțiva ani încoace, lucrurile se petrec exact așa. În acest sens, de exemplu, Nigeria a deschis deja un parteneriat tumultuos. Și, nu e singura. De altfel, cred că ne aflăm într-o perioadă de răstălmăcire a fostelor revoluții africane de eliberare din secolul XX. Mai precis, foștii coloniști, treptat, într-o formă sau alta, încearcă să-și reia posesiunile. La concurență, cu alți coloniști, recent inventați sau autoinventați. Dacă e bine sau rău, e greu de spus, subiectul fiind gigantic. Vom mai vedea cu toții. Sau doar câți vom rămâne. Și doar dacă, vom mai vedea.
Prin urmare, și doamna Clinton dispare din politică, succesorul John Kerry trebuind să rezolve tot ce i se va da să rezolve. De către cine? De către cine l-a dorit și l-a impus. Paleta obiectivelor e generoasă, de la extratereștri și până la o lume întreagă, pe alertă nucleară. Iarăși?! Iarăși! Vedeți, aveam motive temeinice să nu-l scap din ochi pe grăsuțul nord-coreean. De luni de zile, am tot adus vorba despre el și despre năstrușniciile sale. Până la urmă, nu s-a lăsat! Ne-a tot aburit, ne-a tot zăpăcit, pălării de pai, muzică de acordeon, ursuleți de la grădina zoologică, nostalgii elvețiene, nevastă cântăreață, copil / copii și, de fapt, iată ce avea 'mnealui în cap! Sub pălăria de pai și sub frizura de golf. În această ordine. Testul nuclear! Au dreptate și extratereștrii să nu ni se arate și să ne țină, atent, sub observație. Tocmai acum, după anunțul american de reducere imediată și drastică a arsenalului nuclear propriu! Hai că, exact când pierdusem speranța și credeam că toată conspirația buncărelor, a tunelurilor, a filmelor, a cărților, a blogurilor și a videoclipurilor e deșartă, poate ni se face, totuși, favorul unui război nuclear live! Că, de la ultimul război mondial încoace, numai asta ni s-a arătat și numai asta ni s-a povestit. Baubaul nuclear! Până una alta, ca să nu pierdem situația din vedere, în toată complexitatea ei, s-a mai prăbușit și un acoperiș de la Cernobîl.
Să nu uităm și un alt detaliu: de curând, grăsuțul nord-coreean fusese vizitat chiar de Eric Schmidt și de fiica sa. Aproape imediat, președintele executiv Google, că despre el este vorba, a anunțat că vrea să-și vândă 42 % din acțiuni, un portofoliu important. Către cine? Către Coreea de Nord? Către Coreea de Sud? Atunci să vezi teste nucleare Gangnam Style! Către omniprezenta Chină, anunțată deja de către FMI ca primă superputere a lumii în 2016? Vom mai vedea. Chiar și pe net? În astfel de circumstanțe... Greu de zis. Ușor de interzis.

Între timp, ne-a devenit limpede și de ce-a fost schimbat directorul CIA. Și în acel mod. Am mai scris și despre asta. Până la urmă, n-a venit o tanti al cărei nume era vechiculat și care părea destul de convingătoare. A venit un nene. Și ce nene! Și ce față! Carisma toporului! Filmele pomenite mai sus, alături de altele, direct și indirect, au legătură și ele cu tema. Și cu încă alte două subiecte destul de afine. Acestea ne privesc și pe noi. Într-una dintre povești, protagonist este domnul Aurel Frățilă. În legătură cu acest caz, nu pot decât să-mi exprim mirarea. Mirarea că, în condițiile de apartenență la NATO, îi ajuta pe iranieni. Mirarea că și-a plasat încrederea, cu tot cu secrete, în comunicarea electronică. Și, mai ales, mirarea că a ales ca partener de business un suedez. Pentru comerțul cu arme.  E de neînchipuit! Despre acest subiect, al comerțului cu arme practicat de suedezi, există lămuriri suficiente cred eu chiar și pe blogul meu. Altminteri, în calitate de biet muritor, umil cetățean, blogăraș naiv și pasionat cinefil, tocmai pentru că am menționat filmele de mai sus și, repet, nu sunt singurele, firește, nu l-aș extrăda sub nici o formă. Cum să-l extrădezi spre Guantanamo?! Spre Guantanamo?! Doamne, ferește!

Cealaltă poveste înrudită se referă la scutiadă. Știam că sunt tot felul de fricțiuni, din tot felul de cauze, pricini și motive, pe tema scutului de la Deveselu. M-am mai referit pe blog. Este începutul unui nou mandat la Casa Albă și, firește, se reactivează și subiectul respectiv. Oricum, momentan, la întrebarea directă legată de facerea sau de nefacerea scutului devesel, răspunsul american are unele prudențe și unele ambiguități. Demne de a fi sesizate și luate în calcul. Iar completarea legată de o eventuală imprevizibilitate a României deschide calea tuturor speculațiilor. Și-a tuturor speculanților. Dacă așa stau lucrurile, cei interesați în neamplasarea scutului, indiferent cine sunt ei, ar putea să-și pună toate talentele în valoare pentru ca România chiar să devină imprevizibilă. Și, în consecință, să nu trebuiască să-i mai frece grija scutului americano-oltenesc.

În rest, în America, par să se ia tot felul de hotărâri mai mult decât stranii, ireale aproape, de la arestarea și chiar uciderea cetățenilor americani, fără mandat, fără judecată, și până la utilizarea dronelor împotriva demonstranților, a jurnaliștilor, a activiștilor. Ca să spicuiesc, după cum se spunea cu nițică vreme în urmă, doar câteva dintre bizareriile mai mult decât îngrijorătoare. Adevărate urgii, dacă sunt reale. O gândire malițioasă nu s-ar putea împiedica să nu constate o anumită consonanță, o anume potrivire. Între schimbările produse în echipa de conducere a Americii și, până la urmă, a lumii, și luarea unor decizii șocante precum sunt cele de mai sus. Nu în ultimul rând, aici, ar putea fi încadrat și modul în care președintele Obama este portretizat. Unii s-ar grăbi să adauge și șantajat. S-a dat senzația că s-au folosit toate argumentele și că s-a negociat totul pentru ca, în noul mandat, să ia anumite decizii și să săvârșească anumite fapte. Altminteri, depunerea jurământului prezidențial s-a făcut de ziua lui Martin Luther King, desigur, cu totul altcineva decât Martin Luther. Și după lansarea filmului Lincoln, personaj istoric favorit al președintelui Obama. Dar și după lansarea, mai veche sau mai recentă a tuturor celorlalte filme deja amintite, care, alături de altele, parcă vor să ne dea dimensiunea evenimentelor care urmează. În definitiv, dacă știrile din America sunt complet adevărate, atunci, în mod oficial, președintele Obama ar putea primi puteri nelimitate. Fapt fără precedent. În această situație, ar fi aproape un antipreședinte antiamerican. Ar fi un contrarezultat al unei contraevoluții. Chiar s-ar apropia de modelul Contele de Anticristu'. Să sperăm că-i va dezamăgi pe conspiraționiști, în favoarea păstrării încrederii și a simpatiei cetățenilor americani și numai.
Pentru că, dacă teoriile filonului conspiraționist ar fi probate, nu în ultimul rând, s-ar demonstra și faptul că orice putere, nu numai cea absolută chiar din stadiul inițial, orice putere deci tinde să devină  absolută și să corupă absolut. Să sperăm că nu vom avea, în viață, ghinionul să vizionăm și acest film. Mai mult, să nădăjduim și că superstiția  americană a lui treișpe nu va fi nici ea atât de intens dovedită. Însă, fie și numai după ceea ce se vede sau doar după ceea ce suntem lăsați să vedem, culisele, insinuările și provocările actualului mandat par destul de crâncenele. Norocul nostru că, avem imaginația bogată, stomacul rezistent, nervii tari, plus, fapt deloc neglijabil, avem Cinemateca. Filmele ne ajută mult să mai pricepem oarece din tot ce ni se întâmplă. Nu în ultimul rând, în cazul Sandy Hook, unul dintre evenimentele care, vrând-nevrând, au marcat încheierea vechiului mandat Obama și intrarea în noua perioadă prezidențială.
Odiseea Sandy Hook continuă la modul halucinant. Această derulare în sine spune mult despre tot ceea ce se petrece în America și, în lume, în general. Nebunia pare a fi la ea acasă. Autorul masacrului ba a murit cu o zi înainte de măcel, ba cu trei ani înainte, ba nu a existat deloc, ba el și fratele său sunt una și aceeași persoană, ba nici unul dintre ei n-ar fi cel real, ba n-ar fi defel implicat, ba avea o familie  minunată, ba erau niște psihopați, ba erau bogați, ba erau săraci lipiți și lihniți, ba erau ucigași din tată-n fiu, ba n-ar fi putut omorî nici măcar o muscă, ucigașii fiind de fapt cu totul alții! Oricum, ucigașii cui?! Pentru că, pentru o parte importantă a opiniei publice, e sigur, n-a murit nimeni, toată lumea apare în fotografii moartă doar de râs, toți sunt vii însă, de fapt, au fost răpiți, erau doar actori plătiți, erau închiriați cu ora sau cu viața, noi, cu toții, am fost păcăliți, nefiind nici prima dată și nici ultima, și tot așa. Ba chiar, copiii de la Sandy Hook - dacă există într-adevăr un astfel de loc întrucât nimic nu este ceea ce pare - vii sau morți, că nu se mai știe, vor cânta cică la Super Bowl. Culmea cinismului, a impertinenței și a demenței, au clamat în cor conspiraționiștii. Cel puțin, unii dintre ei. Atenție, nu pot fi ignorați sau evitați pentru că, până una-alta, au avut dreptate. Au crezut și-au susținut cu strășnicie,  printre altele, și faptul că apocalipsa 2012 nu e decât o aiureală. După cum a și fost. Așa că... E greu să  fie contraziși...
Am rămas la Super Bowl. De acolo, o și reiau. În curând. Firește, la o porție de lasagna cu carne de cal, știu, nu mă eschivez, urmează... Alături de multe alte goodies...

( 1 ) Începutul scremut, scrâșnit și scrântit al amărâtei lumi noi

Care, bravo, e tot aia de dinainte!
Sau... cine știe?!...


Poate fi și mai rău? Poate! În acest sens, resursele au fost și au rămas nelimitate! Ce ni s-ar mai putea întâmpla? Am putea fi relocați! Eee?! Cum sună? O astfel de deplasare nici măcar n-ar fi... deplasată. După subtila apocalipsă bilderbergiano-shambalistico-mayașă, vin și tot felul de hărți ale pământului nou. Așa e oculta, pregătită pentru orice, nu e nimeni în stare să o surprindă. Ea însă da și, o face în mod constant. Se surprinde chiar și ea pe ea. Așadar, hărțile pământului nou, care pământ, strict tehnic vorbind, e, fatalitate, identic. Numai așezarea țărilor se schimbă și, periodic, mai apare câte o hartă absurdă și provocatoare. Pesemne, ca să ne obișnuim cu ideea că toate hărțile sunt făcute doar pentru a fi schimbate. Chiar și la modul aberant. E greu cu globalizarea!...
Avem pământul nou, n-avem însă cerul nou deși chemtrails-urile fac și ele tot ce pot. În general, pe bază de aluminiu și nu numai, după unii. După alții, nu e departe clipa când atmosfera terestră va fi modificată cu ajutorul aurului. Asta da alchimie! Mă simt aproape ca pe Nibiru. Apropo de apocalipsă și de cerul nou, Nibiru unde a dispărut? A venit, a trecut, ne-a distrus, ne-a răpit, a plecat?!... Ce face, dom'le, Nibiru? Vreau un răspuns precis. Cerul pare deci a se rezolva și el treptat. Polii însă sunt ceva!...  De-a dreptul, insubordonabili! Li s-a spus doar, limpede, că a trecut perioada de 26 000 de mii de ani, așa că, marș, inversați-vă, nu vor, nenică, și pace! Poli încăpățânați și proști! Situația pare fără soluție și fără leac.
La ce mă refer de fapt? Pe lângă tot felul de alte trăsnăi, pe net, de o vreme, circulă și o hartă amuzantă a lumii în care aproape toate țările sunt relocate după populație. Utopie? Cine știe?! Oricum, subiectul m-a inspirat. Ce s-ar întâmpla cu noi într-o atare situație? Cu un aspect al țării modificat după fantezia și bunul plac al autorilor proiectului Harta - Corabia Nebunilor - posibil, unii dintre ei, deja vecini și prieteni ai noștri - ajungem fix în Africa, lângă Afganistan, Kenya, Slovenia, Burkina Faso, Cuba. Tocmai acum, după ce aveau și cubanezii voie să călătorească, sunt întorși în Africa strămoșească! Măcar o fi gratis? Că, bani de vize, n-au. Li se și cer sume cu adevărat colosale.
Dar, nu rămânem doar în acest club. Ne-am întovărăși în cooperativă și cu Italia, Japonia, ba chiar și cu Marea Britanie! Splendid! Insularii rămân fără insulă, scapă de complexul aferent, devin continentali, cu tot cu mic-dejun, desigur, nițeluș schimbat, dar, se descurcă ei, au fost doar coloniști înrăiți. Au și rămas. Trebuia să vină ea și vremea asta, să fie azvârliți cu totul într-o fostă rezervație de-a lor. Acum, să vedem ce filme despre gloria imperială, vor face! Deși, on second thought, poate că mutarea nu merită osteneala din moment ce Londra, practic, nu mai este locuită de albi. Dacă relocarea Marii Britanii în Africa totuși s-ar produce, ceasul rău, pisica treișpe că tot e treișpe, coșmarul apropierii de români le-ar deveni insuportabil. Partea plină a paharului, scapă însă de bulgari. Temperamentalul Nigel Farage - chiar, e Farage, de la garage sau de la Faraj? că s-ar mai explica sindromul! - pe care, tot în Parlamentul European, Tony Blair, amic și fan al ArcelorMittal - alt rezultat al colonialismului britanic - nu cu mulți ani în urmă, îl acuza de faptul că primește o gălăgie de bani și că știu amândoi asta, după cum știu amândoi și de la cine, doar pentru a sabota construcția europeană - e pe net - Nigel Farage deci ar rămâne fără obiectul muncii și fără munca obiectului. Altminteri, un excelent orator, recunosc. Odată azvârlit în Africa, va mai protesta Nigel Farage, de la garage sau de la Faraj, față de ce anume? Mai ales, în prezența populațiilor din fostele colonii. Pesemne, le va spune că românii care, de regulă, îi ajutau, în fel și chip, pe cei din țările eliberate, cu niște decenii în urmă, erau de fapt niște spoliatori lipsiți de inimă, prin comparație cu britanicii, adevărați eroi civilizatori. Și că, desigur, românii erau cei care le furau amărâților africani ajutoarele sociale, furnizate generos pe plantațiile și în minele aparținând Imperiului Britanic. Exact așa cum procedează, în prezent, și cu milostivii, vulnerabilii și sentimentalii britanici. Acestora, practic, românii le fură bucata de pâine de la gură. Nigel Farage, de la garage sau de la Faraj, nu va recunoaște niciodată faptul că pledoaria sa nesimțită împotriva românilor este doar la comanda unor mafii, la comanda unor interese. Interne și internaționale. Chiar, că veni vorba, n-ar trebui să-i dăm și noi afară pe cei de la ArcelorMittal? Ca să dau doar un exemplu.
În arabă, Faraj, după unii, înseamnă vindecare, remediu, eliberare de durere și de tristețe. Dacă Farage nu vine de la garage, ci de la Faraj, poate Nigel Farage ia notă și, de dragul sensurilor, dar și de dragul comunităților care, în locul albilor, au ajuns să domine Marea Britanie, își mai înnobilează prestatia. Pentru că, altfel, ce înțelegem noi? Că Nigel Farage dorește ca românii și bulgarii să rămână, în eternitate, fără actele normale ale unor cetățeni europeni și, dacă se poate, sclavi pentru foștii sclavi ai britanicilor. Desigur, și pentru puținii, foarte puținii britanici încă existenți. Dincolo de vorbe, se ascunde această mârșăvie, Nigel Farage nefiind singurul care o practică.
Dacă Marea Britanie are temeri legate de vulnerabilități ale propriului sistem social, poate face schimbările dorite și cuvenite fără toată această ridicolă și impertinentă tevatură. Asta e, românii și bulgarii au ratat șansa istorică și marele privilegiu de a fi colonie britanică. Astfel, nu avem cum să concurăm cu indienii, pakistanezii, arabii etc. Înțelegem însă că, jocul nu e terminat, ni se mai dă o șansă, ni se deschide încă perspectiva mai mult decât onorantă a sclaviei. Un fel de reeducare după aruncarea noastră în zona Uniunii Sovietice, nu în ultimul rând, de către minunatul Winston Churchill. Întrucât Nigel Farage ne reproșează și asta, apartenența la comunismul sovietic. Afișând și un dispreț total față de o Românie devenită Mare și datorită eforturilor înțelepte, constante și devotate ale Reginei Maria, englezoaică de altfel.
Nigel Farage nu le spune însă conaționalilor săi, presupun că nici nu a aflat - indiferent dacă este Farage de la garage sau de la Faraj - și că, de exemplu, unii dintre britanici pot avea sânge dacic întrucât o armată provenită din zona noastră a fost cantonată, în vremea Imperiului Roman, la ei în țară. Dacă nu-i place argumentul, atunci, propun, să fie urcat într-un avion, special construit, fără a lua în calcul Efectul Coandă. Pe măsură ce se va apropia de Mama-Gaia, în picaj, până să-l ia gaia, să i se explice pedagogic și de ce aeroportul din București se numește Henri Coandă, cine era Henri Coandă, ce făcea, ce dregea etc. Doar - se află tot pe net - documentele legate de OZN-uri în care numele Coandă apare în contextul secretelor germane legate de acest subiect, respectivele documente deci se găsesc în arhivele britanice și au fost, parțial, recent desecretizate. Dacă Farage, de la garage sau de la Faraj, nu știe încă, atunci, să afle: Henri Coandă a lucrat în Germania, împreună cu savanții de acolo, la proiectele legate de farfuriile zburătoare. Henri Coandă avea mama franțuzoaică din Bretania, adică, din zona unde populația se trage din celții proveniți taman din Marea Britanie. Iar Henri Coandă, printre altele, a locuit chiar și în Marea Britanie, fiind director tehnic al Uzinelor de aviație Bristol unde producea și avioane după proiecte personale. Cât despre farfuriile zburătoare ale secolului XX, acestea își au obârșia în Germania lui Adolf Hitler. Dacă Nigel Farage, de la garage sau de la Faraj, nu știe nici despre Germania și nici despre Adolf Hitler, atunci, să-și întrebe soția nemțoaică. Adolf Hitler și Germania sa sunt marele secret pentru care tot încâlcesc și descâlcesc și iar încâlcesc toți povestea farfuriilor zburătoare și nu numai. Savanții lui Hitler au fost salvați / răpiți de britanici, americani și ruși și așa se explică de ce, subit, după al Doilea Război Mondial, apar, masiv, nostimele farfurioare cu tot apanajul lor. E însă complicat să le explici popoarelor așa ceva, după ce îți bați joc de ele drastic.
Revenind, Henri Coandă a declarat, inclusiv la București, faptul că el a făcut prototipul farfuriei zburătoare. Nu greșea și nu exagera. Documentele ascunse mult timp de britanici, unele furate și din Germania, susțin și confirmă. Așa că domnul Farage, de la garage sau de la Faraj, dacă nu-i agreează pe români, atunci, să călătorească doar cu avioane fără Efectul Coandă. În cazul în care, miraculos, reușește și supraviețuiește, sperăm să-i cadă, lămuritor, o farfurie zburătoare în cap. Am zis! Poate, se luminează, precum s-a luminat și renumitul și onoratul său compatriot Isaac Newton, de la măr. 

Cât despre harta provocatoare, la primul zoom, numai SUA, Yemen, Brazilia și Irlanda nu-și iau catrafusele și nu se mută. De ce? Misterul e profund. Tanzania se alege cu Sfinxul și cu Piramidele. Egiptul își ia primăvara revoluționară și-o amplasează undeva cam prin zona Indoneziei actuale. Spășit și jenat, calul apocaliptic se duce și el, ce să mai facă, firește, cu coada între picioare. Iranul rămâne tot a pain in the ass-ul americanilor care nu pleacă nicăieri, după cum am precizat, dar, nici liniștiți nu stau. Pentru că Iranul ia uraniul de la sursă, nu mai întreabă pe nimeni. Rămâne și cu petrol, pare a fi destinul său implacabil, pentru că, se așază proțap în Nordul Africii. Alături de Mexic și de Mozambic. Operațiunea în Mali se încheie întrucât Mali devine Norvegia și se învecinează cu Madagascar. Cum vor evolua filmele din seria Madagascar?! Suedia pleacă fix în zonele turco-arabe, în sfârșit, dă de soare, de petrol, dar și de nisip. În loc de zăpadă. Parcă nu strică totuși o schimbare oricât de mică. În plus, poate va apuca și ea să facă niște bănuți din petrol, nu numai Norvegia. Mutarea Suediei e aproape logică, populațiile turco-arabe, alături de cele africane, s-au instalat de mult pe terioriul ei. Nu mai rămânea decât să sosească momentul expulzării puținilor suedezi  rămași, cu toții, în vârstă de peste 100 de ani. Spre bucuria acestora, Norvegia rămâne fără petrol întrucât, devine aproximativ central-europeană. Japonia scapă de cutremure și de radiații. Le ia Olanda pe toate. S-a făcut dreptate. Israelul se mută în locul Greciei. La bine, desigur, dar, cum ați fi vrut?! Grecia se mută în Africa, în apropierea noastră. Germania rămâne cu buza umflată. Nu pupă o insulă grecească. În prima fază. Pentru că, se mută în Peninsula Arabică. Ulterior, doar dacă mai vrea, cumpără toate insulele grecești cu petrol cash. Palestinienii își iau fâșia în cap și, devin europeni. Însă, olecuță mai încolo de Grecia-Israel. Se face pace în Orientul Mijlociu. Deși, cu Germania plecată din Europa, cu tot cu banii întregului continent, stabilită în Orientul Mijlociu și cu visul de a avea muuuult petrol și gaz la dispoziție, chiar că nu se mai știe! Rusia trece în locul Chinei și, mângâie Bulgaria pe creștet. Aceasta suspină ușurată. A ajuns acasă. Și așa mai departe.

În locul nostru însă, după cum ziceam, se instalează Haiti. Vestea bună, teritoriul actual rămâne nemodificat. Vestea rea, nu ne unim cu Moldova nici după strămutare. Nici n-am mai găsit Moldova. O mută în Africa și pe ea? Vestea așa și așa, Uzbekistan, Laos și Oman încadrează Haiti. În locul Ungariei, sosește Danemarca. Aici e aici! Să vezi, atunci, dispute teritoriale între Haiti și Danemarca! Să vezi, atunci, demonstrația demonstrației despre care a sosit primul și care a fost mai breaz!
Harta pământului nou care e tot ăla vechi duce Ungaria aproape la ea acasă, în Asia. Cu tot cu Ținutul Secuiesc. Cu tot cu steaguri. Cu tot cu fotbalul fără public și cu porțile închise. Cu tot cu palincă? Greu de spus, depinde de ce se produce prin zonă. Palincă de bambus?! Cu tot cu Budapesta? Greu de spus și asta. Ce-ar fi Budapesta fără Dunăre?! Dunărea și Balatonul rămân, dar în folosința celor de mai sus, Haiti, Danemarca etc. Transilvania rămâne și ea, dar, devine haitiană. Acuma, trecerea de la vrăjile Pirandelor la voodoo va fi lină, nici n-o să se simtă. Doar, am văzut asta cu toții în vremurile de aur ale OTV-ului când, fix la miezul nopții, țigăncile tăiau gâtul tuturor găinilor pe care le înhățau, înecând ecranul în sânge. În jurul bălților patriei care clocoteau de blesteme. Cât despre uzbeci poate, cu o oarecare bunăvoință și cu o deosebită concentrare, să-și mai amintească oarece despre Attila. Asta așa, ca să se păstreze flacăra aprinsă că, vorba aia, ce e rău nu piere.
Oricum, Ungaria nu nimerește prost, la barza chioară, Dumnezeu îi face cuib. Astfel, s-ar învecina cu Indonezia, Nepal, Taiwan, Somalia. Cu tot cu pirați? Hai, că devine interesant! Poate, ne scoatem! Mai bine decât atât, ar urma să se învecineze chiar și cu Elveția. Vom vedea care e mai iute de mână dintre ele. Cum se va înțelege însă Ungaria cu aceste țări? Știm mersul lucrurilor precis. Le va cere tot teritoriul. Cu scandal. Acum, nici n-ar greși prea mult întrucât, zonal, ar fi mult mai aproape de propria-i obârșie. De această dată, ar putea recurge la argumentul primordialității. Elveția își ia cu ea și băncile, și banii? Pentru că, dacă da, atunci, Ungaria sigur îi va cere să-i achite datoria externă, să-i dea sume nerambursabile și credite flexibile. Și dacă îi dă, și dacă nu-i dă, oricum, o va pisa ca să-și ceară iertare pentru că, în decursul istoriei așa cum este ea prezentată exclusiv în manualele ungurești, a asuprit Ungaria din toate punctele de vedere, precum și pentru faptul că nu vorbește maghiara. Nu în ultimul rând, va soma Elveția să le plătească păgubiților din toată lumea contravaloarea biletelor furate de Malev. Că, are de unde. În plus, Elveția și toți ceilalți vecini din zonă vor trebui să urmărească, pe bani proprii, renumitul canal Duna, unde, repet, pe banii lor, vor fi înjurați zi și noapte. Ei vor accepta ca să nu se pună rău cu nărăvașa Paprika deoarece, fapt evident și știut, e într-o ureche și, musai, vor trebui să laude protocolar gulașul și papricașul. Chiar! Ce-ar fi Ungaria fără paprica, papricaș și gulaș?! Dacă reamplasarea o deposedează de valorile naționale? Faptul ar fi deplâns de întreaga omenire. Desigur, în scurtă vreme, toate țările din jurul Ungariei vor avea și o minoritate maghiară oprimată, purtătoare de pașaport maghiar și dornică de unire cu patria-mumă. Și ciumă. Că doar e Pesta. Cât despre Buda, știm cu toții ce e... Pe Buddha / Budha, prefer să-l scriu așa.
În ceea ce privește actualul și străvechiul tupeu maghiar, nu mai e nici o noutate. Noi am greșit în calitate de români, permițând agenturii sovietice sângeros reactivată în decembrie 1989 să reînvie toți strigoii staliniști, inclusiv Regiunea Autonomă Maghiară, inclusiv o formațiune ca UDMR. De ce le permitem ungurilor toate declarațiile nătânge? De ce le permitem tot circul ăsta al steagurilor? De ce le permitem fotbal fără public? Pentru a demonstra că nu sunt în siguranță? Că le facem rău? Parcă un sportiv de-al nostru, Marian Cozma, a fost ucis mișelește în Ungaria! Chiar mâine, 8 februarie, e comemorarea sa, Dumnezeu să-l odihnească! Parcă militari români au fost uciși mișelește, în decembrie 1989, de către unguri! Parcă un român a fost călcat în picioare mișelește de către unguri, în martie 1990, la Târgu-Mureș și, declarat, culmea tupeului, martir maghiar! Parcă ungurii sunt cei care mint constant, cu ticăloșie, pe la toate forurile europene și internaționale! Și nu invers! Niciodată, nu invers! De ce îi lăsăm să ne bage în cap ideea că pot să-și arboreze steagurile pe teritoriul românesc? De ce nu le punem și noi steagul românesc în Ungaria, în locurile cu mulți români? De ce trebuie să prețuim doar noi ”simbolistica” lor? De ce le permitem să cânte ce imn au chef și când au chef? De ce au voie să comemoreze criminali de război și ucigași de români, pe teritoriul nostru? De ce le îngăduim să ne trateze astfel? Aud? De ce? De ce? Pentru ce? Pentru cine? Din cauza cui? N-ar fi cazul să se încheie și acest penibil experiment sadomasochist? Personal, nu l-am gustat niciodată. Sper să nu fiu singura în această situație. Oricum, până și dacă ne mutăm în Africa, ar fi momentul să punem lucrurile la punct. La punctul lor firesc. Fără tras de timp, fără tras mâța de coadă, fără tras de păr, fără trasul spuzei pe turtă, fără tras pe sfoară. Dar și fără tras pe roată.