Uite așa cum mă vedeț',
Am produs un hit răzleț!
Moș Gherilă, Baba Vanga,
Zenga-Zenga!
Și, desigur, ar mai fi încă un hit, previzibil și el chiar din titlu:
Moș Gherilă, Moș Gherilă,
A sosit de prin nămeți,
Să aducă daruri multe,
La fetițe și băieți!
Acestea sunt reperele momentului. Să le luăm pe rând, băbește...
Moș Gherilă, mai întâi. A fost de-o hărnicie și de-o dărnicie nemaipomenite. Sau, eventual, mai rar pomenite. Avioanele sale Hercules, fregatele sale, puștile sale vânătorești și multe alte goodies, toate ale sale, stau drept convingătoare dovadă. Și iarna încă nu s-a terminat! În unele locuri, nici nu cred că se va termina vreodată. Pentru eventuale nedumeriri, a se vedea unele fotografii, publicate chiar pe acest blog. Iar Moș Gherilă nu mai prididește! După cum arătam în materialul ”Blue Beam Show, în Cairo?”, etapele simulacrului de apocalipsă pe care îl traversăm au început să fie arse. Din lipsă de bani și de timp. Nu în ultimul rând, și dintr-un surplus informațional la care are un acces nedorit feisbuchimea, tuitărimea și blogărimea. Pentru maximum de show, de adrenalină și de suspans, pe străzile din Cairo, în timpul recentei răzmerițe - chiar, cum s-a terminat până la urmă, dacă are bunătatea să mă lumineze cineva! - pe străzile din Cairo deci, a fost văzut, sau doar a fost mimat fotografic, cel de-al patrulea cal al Apocalipsei, calul care aduce Moartea. Acest cal, faptul trebuie denunțat, chiar blamat, a sărit peste rând, adică peste ceilalți trei cai. Păi ce facem aici?! Ne jucăm de-a Apocalipsa?! Dar, pesemne, există niscaiva motive deslușitoare. Timpul și bugetul presează. Întotdeauna. Știu, e meschin, dar asta e. Și-apoi, după cum lesne se observă, tăvălugul revoltelor arabe chiar este un tăvălug autentic. Conducătorii țărilor respective sunt chemați, unul câte unul, abrupt și misterios, la tăcere și dispariție. Practic, avem aproape ziua și revolta, răzmerița, protestul, războiul, undeva, pe-acolo, prin zonă! Nu e uimitor. Bilderberg, Trilaterala, Deauville și altele, după cum tocmai am relatat în materialul ”From Schengen, with Hate!”, știu ele, mai mult ca sigur, de ce, pentru ce și pentru cine. Iată, calul din Cairo a trecut, ne-a dat deșteptarea și ce-avem noi? Avem Libia ca bun pretext de începerea a unui nou război. Rimează. Așa e cu hiturile astea. Poate, cu puțin noroc geopolitic, unul mare și îndelungat. Ei, și, aici, intră în scenă Baba Vanga, Dumnezeu s-o odihnească! Nu mai comentez cine, ce și cum. Toată lumea știe cine-a fost, toată lumea a așteptat îngrozită data de 11 noiembrie 2010 ca dată a începerii unui al treilea război mondial. În acest sens, Coreea de Nord și Coreea de Sud chiar s-au străduit. Era și păcat să lași atâta lumea să aștepte, gâtuită de emoție, degeaba. N-au reușit pe stil nou, pe 11 noiembrie, au făcut nițel zgomot, pe stil ( aproape ) vechi, pe 23 noiembrie. După care, le-a trecut. Deh, surmenaj, ce să-i faci?! Dar, mentalul colectiv era pregătit de ani de zile! Era fertil. Păcat să irosești potențialul. Toți profeții, clarvăzătorii, ghicitorii, telepații, mediumurile, herbaliștii etc, din toate timpurile și din toate locurile, erau de acord că războiul este sigur iar 2010 este anul lui cel mai potrivit. Pe acest subiect, Baba Vanga părea cea mai competentă dintre ei.
Aș vrea să nu abandonez tema. Nu comentez puterile paranormalilor vii sau morți. Dar, și în legătură cu Baba Vanga, și în legătură cu alți paranormali celebri în vremea comunistă, gen Kaspirovski ori Djuna, gurile rele, dar știutoare, spun că erau doar o bună momeală pentru demnitarii din țările lor, dar și din altele. Prin ei, se putea face o manipulare excelentă atât a demnitarilor,cât și-a popoarelor. Se vehiculează ideea că acești, să le zicem, paranormali foloseau date furnizate de servicii secrete pe care le prezentau ca rod exclusiv al măiestriei lor în cele nevăzute. În același timp, fiind în contact atât de strâns și cu puternicii, și cu mărunții, deveneau un acumulator neprețuit de informații. O bună dovadă a faptului că e foarte posibil ca lucrurile să fi stat astfel e tocmai dispariția lor, aproape ca prin farmec - dar asta e normal, când ești paranormal, nu? - după 1989. Estompare mai întâi și, ulterior, dispariție. Nu mai erau necesari, ideea prinsese la public oricum și ciupercăria paranormală a fost lăsată să erupă și să se răspândească aproape cancerigen. A nu se înțelege că exclud existența unor talente speciale, a unor înzestrări deosebite, a unor puteri rare. Nu. Nicidecum. Dar, nu cred că e cazul în acest context. Ca și înainte de 1989, este vorba despre manipulare. Schimbările care s-au tot copt, eventual chiar și războiul care pare a se tot pritoci aveau și au nevoie de un mental colectiv adecvat pregătit. Baba Vanga și calul apocaliptic din Cairo sunt doar niște elemente necesare și pitorești.
Să revenim... Eram la presupusul război mondial... Ce altă soluție mai bună ar putea fi găsită în cazul unei omeniri enervant de suprapopulate și cu o agendă mistuitoare?! Dacă nu reușește războiul mare, poate reușesc alea multe și mici! Acum, după ce senatorii John McCain și Joe Lieberman au solicitat o promptă intervenție armată în Libia ( a se vedea materialul Organizația caritabilă ”Senatori fără frontiere” ), avem o nouă speranță. Deși, parcă nu se leagă ceva. Ceva e poticnit, greoi, nu se potrivește. Spre confirmare și susținere, li s-a alăturat instantaneu și vicepreședintele Joe Biden. Cam mulți John-Joe, nu credeți? O fi vreo conspirație în sine sau măcar vreun indiciu al ei? Joe Biden tocmai a șocat nițel rememorând războaiele din anii '90, din fosta Iugoslavie, deplângând faptul că SUA și NATO n-au bombardat-o mai devreme. Aha! Deja, nave de război americane s-au și poziționat în Suez iar avioanele s-au încordat pe poziții de decolare. Dacă se dorește repetarea scenariului iugoslav, atunci, mai e timp suficient, până la Paște, pentru pregătirea altor simpatice și deja tradiționale bombe decorate cu urarea ”Un Paște fericit!”. Dar, fiind vorba despre Libia și alte țări musulmane, impactul, e cert, nu va fi același. Poate doar să se aștepte Ramadanul. Dar e mult până atunci, e tocmai în august.
Altminteri, Iranul, care, până nu demult, era considerat primul pe lista lui Terminator, zburdă în zonă, cu tot cu noi și impresionante vase de război. Mai mult, împreună cu Siria, se pare și cu Rusia, își construiește prima mare bază navală pe coasta... Siriei. În coasta tuturor celorlalți. În tot acest timp, Gaddafi își împarte conturile cu poporul, sfidează noul tribunal internațional întrunit pentru el și pentru fiii lui, declară că va da afară toate firmele petroliere occidentale, aducând în schimb firme chinezești și indiene, anunță faptul că Tripoli e liniștit, patriot și prosper și că scandalul din Libia este generat doar de soldații din trupele speciale infiltrați de statele inamice și de Al-Qaeda / Al-Qaida. Acum, în privința soldaților din trupele speciale, e greu să-l contrazici. Chiar cei trei John-Joe ne-au asigurat că vor trimite arme, muniție si luptători pentru a-i ajuta pe rebeli. Tot ei ne-au anunțat și că, indiferent de părerea lui Gaddafi, va fi alcătuit un guvern din opozanții lui. De ce numai din opozanți? De ce nu și din indiferenți? Nu știm exact pentru că, pe libieni, nu-i întreabă nimeni. În schimb, știm deja că aceasta este cutuma. Știu alții ce e mai bine. Mai ales, pentru ei înșiși. Mai complicat e cu Al-Qaeda / Al-Qaida întrucât, după cum am avut convingerea întotdeauna, s-ar putea să nu existe. Tocmai circulă pe net faptul că denumirea respectivă nu înseamnă nimic altceva decât, literal, în limba arabă, o bază de date. În fapt, o butaforie. Niște nume și niște date personale, fișate cibernetic și utilizabile după nevoi. Interesant e că însuși Gaddafi dă ca sigură organizarea violențelor din anumite părți ale Libiei de către... Al-Qaeda / Al-Qaida. Pe Gaddafi, nu-l bănuiesc de lipsă de informare. Mai ales, în ceea ce privește cortul lui. Dar poate că își joacă rolul. A mai fost acuzat el ba că e omul englezilor, ba că e omul americanilor, ba că e omul rușilor, ba al chinezilor etc... Să stai 41 de ani la conducerea unei țări pe care, iată, drept dovadă, puteai s-o pierzi oricând e un fenomen care are, cu siguranță, explicații. Momentan, tot ce face el justifică intervenția armată, creează cadrul, livrează argumentele. Între timp, și numărul de posibile victime fluctuează îngrozitor. Mai întâi, erau peste 1000 de morți, după unele surse, ar fi peste 6000 - tot nu ne-au ajuns cu cei 60 000 ai noștri, e adevărat, e și greu! - acum, numărul a scăzut sub 1000. Personal, sincer, sper să nu fie nici unul. Cum prețul petrolului crește însă alarmant, nu mă îndoiesc de faptul că și numărul respectiv va urca rapid. Să folosească numărul de victime folosit la revoluția noastră! A funcționat, e verificat, e garantat. Nu pot să afirm că e și cu noroc! Ar însemna să împing cinismul prea departe.
Ca întotdeauna, suedezii sunt amuzant pe fază. Mai aveau 45 de concetățeni în Libia. Dintre ei, 41 au anunțat că rămân acolo. Să vadă ce și cum. Dar, totuși, 4 și-au exprimat dorința repatrierii. Patria-mamă le-a și trimis un avion Hercules. Pentru patru suedezi! Mai întâi, avionul n-a fost lăsat să aterizeze la Tripoli. S-a întristat și s-a dus în Malta. A insistat și-a fost primit, până la urmă, în Libia. Victorios, a reușit să aducă vreo 6 bucăți, identitatea unuia dintre cei repatriați fiind necunoscută! Ei, la război, nu te mai încurci în fleacuri!
Am produs un hit răzleț!
Moș Gherilă, Baba Vanga,
Zenga-Zenga!
Și, desigur, ar mai fi încă un hit, previzibil și el chiar din titlu:
Moș Gherilă, Moș Gherilă,
A sosit de prin nămeți,
Să aducă daruri multe,
La fetițe și băieți!
Acestea sunt reperele momentului. Să le luăm pe rând, băbește...
Moș Gherilă, mai întâi. A fost de-o hărnicie și de-o dărnicie nemaipomenite. Sau, eventual, mai rar pomenite. Avioanele sale Hercules, fregatele sale, puștile sale vânătorești și multe alte goodies, toate ale sale, stau drept convingătoare dovadă. Și iarna încă nu s-a terminat! În unele locuri, nici nu cred că se va termina vreodată. Pentru eventuale nedumeriri, a se vedea unele fotografii, publicate chiar pe acest blog. Iar Moș Gherilă nu mai prididește! După cum arătam în materialul ”Blue Beam Show, în Cairo?”, etapele simulacrului de apocalipsă pe care îl traversăm au început să fie arse. Din lipsă de bani și de timp. Nu în ultimul rând, și dintr-un surplus informațional la care are un acces nedorit feisbuchimea, tuitărimea și blogărimea. Pentru maximum de show, de adrenalină și de suspans, pe străzile din Cairo, în timpul recentei răzmerițe - chiar, cum s-a terminat până la urmă, dacă are bunătatea să mă lumineze cineva! - pe străzile din Cairo deci, a fost văzut, sau doar a fost mimat fotografic, cel de-al patrulea cal al Apocalipsei, calul care aduce Moartea. Acest cal, faptul trebuie denunțat, chiar blamat, a sărit peste rând, adică peste ceilalți trei cai. Păi ce facem aici?! Ne jucăm de-a Apocalipsa?! Dar, pesemne, există niscaiva motive deslușitoare. Timpul și bugetul presează. Întotdeauna. Știu, e meschin, dar asta e. Și-apoi, după cum lesne se observă, tăvălugul revoltelor arabe chiar este un tăvălug autentic. Conducătorii țărilor respective sunt chemați, unul câte unul, abrupt și misterios, la tăcere și dispariție. Practic, avem aproape ziua și revolta, răzmerița, protestul, războiul, undeva, pe-acolo, prin zonă! Nu e uimitor. Bilderberg, Trilaterala, Deauville și altele, după cum tocmai am relatat în materialul ”From Schengen, with Hate!”, știu ele, mai mult ca sigur, de ce, pentru ce și pentru cine. Iată, calul din Cairo a trecut, ne-a dat deșteptarea și ce-avem noi? Avem Libia ca bun pretext de începerea a unui nou război. Rimează. Așa e cu hiturile astea. Poate, cu puțin noroc geopolitic, unul mare și îndelungat. Ei, și, aici, intră în scenă Baba Vanga, Dumnezeu s-o odihnească! Nu mai comentez cine, ce și cum. Toată lumea știe cine-a fost, toată lumea a așteptat îngrozită data de 11 noiembrie 2010 ca dată a începerii unui al treilea război mondial. În acest sens, Coreea de Nord și Coreea de Sud chiar s-au străduit. Era și păcat să lași atâta lumea să aștepte, gâtuită de emoție, degeaba. N-au reușit pe stil nou, pe 11 noiembrie, au făcut nițel zgomot, pe stil ( aproape ) vechi, pe 23 noiembrie. După care, le-a trecut. Deh, surmenaj, ce să-i faci?! Dar, mentalul colectiv era pregătit de ani de zile! Era fertil. Păcat să irosești potențialul. Toți profeții, clarvăzătorii, ghicitorii, telepații, mediumurile, herbaliștii etc, din toate timpurile și din toate locurile, erau de acord că războiul este sigur iar 2010 este anul lui cel mai potrivit. Pe acest subiect, Baba Vanga părea cea mai competentă dintre ei.
Aș vrea să nu abandonez tema. Nu comentez puterile paranormalilor vii sau morți. Dar, și în legătură cu Baba Vanga, și în legătură cu alți paranormali celebri în vremea comunistă, gen Kaspirovski ori Djuna, gurile rele, dar știutoare, spun că erau doar o bună momeală pentru demnitarii din țările lor, dar și din altele. Prin ei, se putea face o manipulare excelentă atât a demnitarilor,cât și-a popoarelor. Se vehiculează ideea că acești, să le zicem, paranormali foloseau date furnizate de servicii secrete pe care le prezentau ca rod exclusiv al măiestriei lor în cele nevăzute. În același timp, fiind în contact atât de strâns și cu puternicii, și cu mărunții, deveneau un acumulator neprețuit de informații. O bună dovadă a faptului că e foarte posibil ca lucrurile să fi stat astfel e tocmai dispariția lor, aproape ca prin farmec - dar asta e normal, când ești paranormal, nu? - după 1989. Estompare mai întâi și, ulterior, dispariție. Nu mai erau necesari, ideea prinsese la public oricum și ciupercăria paranormală a fost lăsată să erupă și să se răspândească aproape cancerigen. A nu se înțelege că exclud existența unor talente speciale, a unor înzestrări deosebite, a unor puteri rare. Nu. Nicidecum. Dar, nu cred că e cazul în acest context. Ca și înainte de 1989, este vorba despre manipulare. Schimbările care s-au tot copt, eventual chiar și războiul care pare a se tot pritoci aveau și au nevoie de un mental colectiv adecvat pregătit. Baba Vanga și calul apocaliptic din Cairo sunt doar niște elemente necesare și pitorești.
Să revenim... Eram la presupusul război mondial... Ce altă soluție mai bună ar putea fi găsită în cazul unei omeniri enervant de suprapopulate și cu o agendă mistuitoare?! Dacă nu reușește războiul mare, poate reușesc alea multe și mici! Acum, după ce senatorii John McCain și Joe Lieberman au solicitat o promptă intervenție armată în Libia ( a se vedea materialul Organizația caritabilă ”Senatori fără frontiere” ), avem o nouă speranță. Deși, parcă nu se leagă ceva. Ceva e poticnit, greoi, nu se potrivește. Spre confirmare și susținere, li s-a alăturat instantaneu și vicepreședintele Joe Biden. Cam mulți John-Joe, nu credeți? O fi vreo conspirație în sine sau măcar vreun indiciu al ei? Joe Biden tocmai a șocat nițel rememorând războaiele din anii '90, din fosta Iugoslavie, deplângând faptul că SUA și NATO n-au bombardat-o mai devreme. Aha! Deja, nave de război americane s-au și poziționat în Suez iar avioanele s-au încordat pe poziții de decolare. Dacă se dorește repetarea scenariului iugoslav, atunci, mai e timp suficient, până la Paște, pentru pregătirea altor simpatice și deja tradiționale bombe decorate cu urarea ”Un Paște fericit!”. Dar, fiind vorba despre Libia și alte țări musulmane, impactul, e cert, nu va fi același. Poate doar să se aștepte Ramadanul. Dar e mult până atunci, e tocmai în august.
Altminteri, Iranul, care, până nu demult, era considerat primul pe lista lui Terminator, zburdă în zonă, cu tot cu noi și impresionante vase de război. Mai mult, împreună cu Siria, se pare și cu Rusia, își construiește prima mare bază navală pe coasta... Siriei. În coasta tuturor celorlalți. În tot acest timp, Gaddafi își împarte conturile cu poporul, sfidează noul tribunal internațional întrunit pentru el și pentru fiii lui, declară că va da afară toate firmele petroliere occidentale, aducând în schimb firme chinezești și indiene, anunță faptul că Tripoli e liniștit, patriot și prosper și că scandalul din Libia este generat doar de soldații din trupele speciale infiltrați de statele inamice și de Al-Qaeda / Al-Qaida. Acum, în privința soldaților din trupele speciale, e greu să-l contrazici. Chiar cei trei John-Joe ne-au asigurat că vor trimite arme, muniție si luptători pentru a-i ajuta pe rebeli. Tot ei ne-au anunțat și că, indiferent de părerea lui Gaddafi, va fi alcătuit un guvern din opozanții lui. De ce numai din opozanți? De ce nu și din indiferenți? Nu știm exact pentru că, pe libieni, nu-i întreabă nimeni. În schimb, știm deja că aceasta este cutuma. Știu alții ce e mai bine. Mai ales, pentru ei înșiși. Mai complicat e cu Al-Qaeda / Al-Qaida întrucât, după cum am avut convingerea întotdeauna, s-ar putea să nu existe. Tocmai circulă pe net faptul că denumirea respectivă nu înseamnă nimic altceva decât, literal, în limba arabă, o bază de date. În fapt, o butaforie. Niște nume și niște date personale, fișate cibernetic și utilizabile după nevoi. Interesant e că însuși Gaddafi dă ca sigură organizarea violențelor din anumite părți ale Libiei de către... Al-Qaeda / Al-Qaida. Pe Gaddafi, nu-l bănuiesc de lipsă de informare. Mai ales, în ceea ce privește cortul lui. Dar poate că își joacă rolul. A mai fost acuzat el ba că e omul englezilor, ba că e omul americanilor, ba că e omul rușilor, ba al chinezilor etc... Să stai 41 de ani la conducerea unei țări pe care, iată, drept dovadă, puteai s-o pierzi oricând e un fenomen care are, cu siguranță, explicații. Momentan, tot ce face el justifică intervenția armată, creează cadrul, livrează argumentele. Între timp, și numărul de posibile victime fluctuează îngrozitor. Mai întâi, erau peste 1000 de morți, după unele surse, ar fi peste 6000 - tot nu ne-au ajuns cu cei 60 000 ai noștri, e adevărat, e și greu! - acum, numărul a scăzut sub 1000. Personal, sincer, sper să nu fie nici unul. Cum prețul petrolului crește însă alarmant, nu mă îndoiesc de faptul că și numărul respectiv va urca rapid. Să folosească numărul de victime folosit la revoluția noastră! A funcționat, e verificat, e garantat. Nu pot să afirm că e și cu noroc! Ar însemna să împing cinismul prea departe.
Ca întotdeauna, suedezii sunt amuzant pe fază. Mai aveau 45 de concetățeni în Libia. Dintre ei, 41 au anunțat că rămân acolo. Să vadă ce și cum. Dar, totuși, 4 și-au exprimat dorința repatrierii. Patria-mamă le-a și trimis un avion Hercules. Pentru patru suedezi! Mai întâi, avionul n-a fost lăsat să aterizeze la Tripoli. S-a întristat și s-a dus în Malta. A insistat și-a fost primit, până la urmă, în Libia. Victorios, a reușit să aducă vreo 6 bucăți, identitatea unuia dintre cei repatriați fiind necunoscută! Ei, la război, nu te mai încurci în fleacuri!
Tot în acest context prea dinamic, circulă pe net o hartă a Noului Orient Mijlociu. Cum apar ele, informațiile astea, cum se uichilixează exact ce trebuie, când trebuie, cum trebuie! Sigur, a trecut al patrulea cal al Apocalipsei, corect, vom avea, în curând, un cer nou, No-Fly Zone nu e decât o prefigurare, și, desigur, un pământ nou. Iată-l aici, pe hartă! Dispar state, nu-i problemă, apar altele în loc. Măcar în Orientul Mijlociu, să avem un pământ nou dacă, în alte părți ale lumii, rămânem ( încă ) tot cu ăla vechi. Să nu fim foarte siguri, totuși. Oricum, ne-a fost prezentat conceptul, ne-a fost arătată macheta, și maceta, putem, deci, să ne considerăm informați.
Păi, dacă am aflat cum va arăta Orientul Mijlociu de pe net, dacă am aflat că Al-Qaeda / Al-Qaida nu există tot de pe net, dacă am aflat că, pe 15 martie a.c., Zuckerberg ba vrea, ba nu vrea să închidă Facebook-ul - mi s-ar părea justificat, având în vedere că, mai nou, și revoluțiile, considerate socializare maximă, se organizează, ce snobism, via Facebook - dacă Assange-ul însuși a spus ce avea de spus și aparent tace, aparent hărțuit, cred că ar fi momentul oportun să rămânem și fără net. Deja, Google a făcut o ”repetiție” și-a șters 150 000 de conturi Gmail. Se poate? Se poate. Ce, numai NASA are dreptul să facă repetiții cu al său program Blue Beam? Google ce-are? E mai mic? E mai prost? În fine, cică, le-ar fi pus, între timp, la loc. Dar poate că a fost o încercare. Asta îmi amintește de un fapt similar: eram în Sud-Africa, în preajma temutului An Nou 2000, vă mai amintiți, cădeau toate computerele, se ștergea memoria omenirii, se prăbușeau avioanele, se stingea lumina etc. Așa eram anunțați atunci. Firește, nu s-a întâmplat nimic din toate acestea. Dar, niște bancheri din Uganda, profitând de zvonuri, înainte cu vreo două săptămâni de intrarea în anul 2000, deja șterseseră peste 5000 de conturi bancare. Cu tot cu bani. Din câte știu, situația a fost remediată, și atunci, relativ rapid. Acum, în afară de cochetăriile lui Zuckerberg în legătură cu a păstra sau a nu păstra în viață Facebook-ul, mai circulă de-o vreme și ideea că o furtună solară nemaipomenită și nemaiîntâlnită ne va lăsa fără net, fără informații, fără avioane, fără trenuri, fără electricitate, fără identitate, fără bani etc. Pentru câteva luni. Perfect! Când ne întoarcem din Epoca de Piatră, avem doar să constatăm schimbările efectuate. Deși, după alte voci, nu ne mai întoarcem, pentru că, dacă scăpăm acum, peste câteva luni, prin octombrie parcă, tre' să ne cadă musai o cometă în cap sau cam așa ceva. Iar, dacă scăpăm și atunci, vine oricum anul 2012 și, în legătură cu el, nu mai avem dubii sau taine. Profețiile lansate cred că sunt echivalentul unei Baba Vanga la puterea un milion.
Dacă mai văd mult tristul spectacol planetar, cred că am să mă răzgândesc chiar și în privința presupunerii că ar fi vorba doar de o simulare a Apocalipsei. Pare un spectacol mult prea prost chiar și pentru o simplă simulare și, după cum fusesem anunțați, trebuia să fie unul abil, subtil, păcălitor. Dar ăștia, păpușarii-călușarii, par extrem de monotoni, previzibili, bolovănoși chiar. Să nu disperăm totuși! Chermeza pseudoapocaliptică sau ce-o fi ea este în plină desfășurare. Se lansează și hituri adecvate. Zenga-Zenga este cel mai proaspăt. Poftiți la dans, acu', repede, până nu se închide netu'!
