Cosița lu' Rapunzel și coasa lu' Vova
Mi-am recitit ultimele postări. Am cam avut dreptate, constat. Trebuia să reiau firul întrucât, vreo lună, m-am incursionat / excursionat în România. De Mărțișor. În tumultul preabcizstic. Cât despre acciză, voi veți vedea și noi vom auzi... Multe se vor povesti. Multe se vor și stuchi. Cât e la pompă în Suedia?! Un euro jumate.
Între timp, Crimeea s-a transformat într-o nebuloasă. Poate că e doar un seducător dar de nuntă. Din partea lui Vova Putin, pentru tașkenteza ( o fi oare tașkentoaica? ), uzbecă sigur, Alina Kabaeva - Kaaba? Koba? - talentata gimnastă, fiică de tătar și de rusoaică. Pare să fie vremea tătarilor. Să nu ajungem și la Deșertul tătarilor. Altminteri, e inflație de mancurți. Se rotesc vioi ca muștele. Din preaplinul său, rahatul tace filosofic și așteaptă. Îi așteaptă pe toți. În înțelepciunea lui, știe el ce știe! E profund răbdător.
Nimic din ce se întâmplă nu e de foarte multă mirare. În fond, tot ceea ce vedem - acum, la televizor și pe net, altădată, doar în ziare și la cinematograf - s-a mai petrecut. Se reîmparte lumea. Se tooot reîmparte!... Se reconfigurează sferele de influență. Se tooot reconfigurează!... La urma urmei, în logica semnelor, cariera militară a lui Vladimir Putin s-a desfășurat în bună măsură la Dresda, în RDG - important! - oarecum, la umbra lu' Charlie Checkpoint-ul berlinez - important! - în timp ce drumul său politic de anvergură a început în decembrie 1999, cam pe la vremea aniversării / comemorării zilei de naștere a lui Stalin. În plus, îl cheamă ca pe Lenin. Dezmierdat, Vova. Suntem bucuroși și răzbunați: nici generația asta care bate compleeet câmpii despre toate generațiile anterioare n-a scăpat de Lenin și de Stalin. N-a scăpat nici de Marx. Das Kapital...
Aniversările par să se țină lanț: sunt 10 ani de când România a intrat în NATO. Avem aniversare? Avem! Prompt și oportun, Germania se pregătește să survoleze militar cerul patriei. Noastre. Încă. Paranghelia și fandacsia sunt gata! Se rupe Pactul Ribbentrop-Molotov? Sau se reconsolidează? Că, altminteri, Angie și Vova vorbesc la telefon în fiecare zi. Despre ce? Despre Ucraina, despre Transnistria și despre multe altele. Sau, despre dosare. Am mai scris: există surse care susțin că Angela Merkel ar fi omul rușilor. Überalles. Anita, după unii. Erika, după alții. Stasi, după toți. Deși, între timp, a mai apărut o modă: Angela Merkel, fiica lui Adolf Hitler. Să îndrăznim noi oare? Iată: Putin, fiul lui Stalin, de exemplu, ori nepotul lui Lenin! Grandios! Pentru că există și astfel de scenarii. Ce șansă istorică! Atunci, am putea beneficia de o variantă live a Pactului Ribbentrop-Molotov reloaded, upgradat și updatat. Bonus: Testamentul lui Petru cel Mare. Angie, omul rușilor? Omul rușilor?! Da. De ce nu? Ca și Schröder. Pe când susține că va apăra devotat România, brusc, Angie respinge îmbufnată o înaltă distincție universitară oferită de la București. În același timp, un ungur - nici asta nu e uimitor, voi mai reveni! - returnează și el arogant o altă distincție universitară românească. Interesant! Momentul e interesant, contextul nu e nici el mai prejos. Pe când Berlinul și Moscova tot negociază și tot dezbat, subit, se înmulțesc morții din gropile comune de pe lângă lagărele germane din timpul războiului, se descoperă averi naziste imense în băncile elvețiene etc.
Avem aniversare de 10 ani de la intrarea în NATO? Avem! Avem și înmormântarea unui militar român - Dumnezeu să-l odihnească, și pe el, și pe toți ceilalți! - avem și răniți. Pe aceeași frază de marș funebru, s-a schimbat și șeful NATO. Ce face Alianța însăși? Nimic. Cel mult, darts, ori video games. Asta pare să lase impresia. La rândul ei, Crimeea pare să fie clar reanexată de Rusia. Nimeni nu pare, iarăși, să contrazică Moscova prea mult pe această temă. Nu cred că o vor contrazice prea mulți nici în privința Transnistriei. Deja, se aud voci de la București care sar îndatoritor și competent să afirme tranșant că nu avem muniție decât pentru a apăra Republica Moldova fără Transnistria. Moscova să stea liniștită! Nu ne opunem!
Vălmășagul oglinzilor își face treaba. Nu se mai înțelege nimic. Din păcate, acest joc al oglinzilor - se practică în mod curent în astfel de conjuncturi - pare să includă România în totalitatea ei trecută, prezentă și, eventual, viitoare. În acest sejur la București, am auzit că România n-ar prea fi informată în legătură cu manevrele și cu deciziile NATO. Dacă este așa, ar fi foarte grav. S-ar repeta strategia infamă aplicată României de către Tratatul de la Varșovia. Pe vremea aceea, România era suspectată de către Moscova de accentuate simpatii pro-occidentale. Acum, România e bănuită de către Washington de ce anume? Sau, tocmai pentru că avem atâtea interese în zonă, nu trebuie să știm mai nimic pentru ca să își ia alții tot ce vor, după bunul plac, nestingheriți, netulburați, neconcurați.
Avem aniversare de 10 ani de la intrarea în NATO? Avem! Avem și înmormântarea unui militar român - Dumnezeu să-l odihnească, și pe el, și pe toți ceilalți! - avem și răniți. Pe aceeași frază de marș funebru, s-a schimbat și șeful NATO. Ce face Alianța însăși? Nimic. Cel mult, darts, ori video games. Asta pare să lase impresia. La rândul ei, Crimeea pare să fie clar reanexată de Rusia. Nimeni nu pare, iarăși, să contrazică Moscova prea mult pe această temă. Nu cred că o vor contrazice prea mulți nici în privința Transnistriei. Deja, se aud voci de la București care sar îndatoritor și competent să afirme tranșant că nu avem muniție decât pentru a apăra Republica Moldova fără Transnistria. Moscova să stea liniștită! Nu ne opunem!
Vălmășagul oglinzilor își face treaba. Nu se mai înțelege nimic. Din păcate, acest joc al oglinzilor - se practică în mod curent în astfel de conjuncturi - pare să includă România în totalitatea ei trecută, prezentă și, eventual, viitoare. În acest sejur la București, am auzit că România n-ar prea fi informată în legătură cu manevrele și cu deciziile NATO. Dacă este așa, ar fi foarte grav. S-ar repeta strategia infamă aplicată României de către Tratatul de la Varșovia. Pe vremea aceea, România era suspectată de către Moscova de accentuate simpatii pro-occidentale. Acum, România e bănuită de către Washington de ce anume? Sau, tocmai pentru că avem atâtea interese în zonă, nu trebuie să știm mai nimic pentru ca să își ia alții tot ce vor, după bunul plac, nestingheriți, netulburați, neconcurați.
Am văzut Crimeea la începutul anilor '90 pe când Rusia reconfirmase apartenența respectivei peninsule la Ucraina - pentru că așa voia ea, Rusia! - și când, periodic, Sevastopolul duduia de cazaciocuri militare. Am scris în celelalte postări, n-o mai țin langa. Dar, în 1991, în contextul arestării lui Gorbaciov în Crimeea - unde altundeva?! - aflându-mă la Varna - unde altundeva?! - am asistat și la fuga militarilor americani. Niște marinari uriași, cu pachete în brațe care alergau glonț spre port. Flota americană era, în vara anului 1991, în Marea Neagră și, firește, primise ordin s-o ia din loc întrucât, după debarcarea lui Gorbaciov, nu se mai putea prevedea nimic în legătură cu nici o altă debarcare, a nimănui altcuiva din întreaaaga zonă. Până la urmă, Ialta 1945 s-a produs și cu largul concurs, și cu larga participare a SUA. Dar, revenind, am mai scris, în detaliu, și despre acest hilaro-dramatic episod petrecut în Varna anului 1991. Chiar așa însă! Ialta, Crimeea, februarie 1945, Crimeea generally speaking, februarie-martie 2014! Aproape perfect! Stalin dictează iarăși! Păcat totuși de faptul că Vladimir Putin n-a așteptat până în 2015, ca să se închidă cercul, ritualic, după cum îi place Ocultei. Ocultei?! Ocultelor?!
Evident, situațiile toate, dar toate, seamănă. Pentru că zona aceasta a noastră are niște particularități care tind să rămână eterne și pe care, tot într-o damnată eternitate, nu vor sau / și nu pot să le înțeleagă unii și alții chemați de istorie taman să o facă. Și înțelegerea, și istoria. Pe cale de consecință, și fenomenele generate, dar și reacțiile luate de restul lumii par să fie similare indiferent de epocă. Cu tot ridicolul și cu tot tragismul de rigoare. Drept dovadă, crucișătorul american care, acum, a șters-o rapid din aceeași Mare Neagră. Unde s-a dus? Unde s-a pitit? Se mai întoarce? Mai aduce frați de acasă? Kerry și Lavrov negociază ce? Federalizarea Ucrainei? Desființarea Ucrainei? Ce să mai anexeze Rusia? Ce să nu mai anexeze Rusia? Moscova a masat trupe sau nu? Nu știe nimeni. Câte? Nu știe nimeni. În postările anterioare, avansam ipoteza că Rusia va dori să obțină ceva. Așa procedează. Acum, este în măsură să ceară mult și de pe poziții de putere.
Evident, situațiile toate, dar toate, seamănă. Pentru că zona aceasta a noastră are niște particularități care tind să rămână eterne și pe care, tot într-o damnată eternitate, nu vor sau / și nu pot să le înțeleagă unii și alții chemați de istorie taman să o facă. Și înțelegerea, și istoria. Pe cale de consecință, și fenomenele generate, dar și reacțiile luate de restul lumii par să fie similare indiferent de epocă. Cu tot ridicolul și cu tot tragismul de rigoare. Drept dovadă, crucișătorul american care, acum, a șters-o rapid din aceeași Mare Neagră. Unde s-a dus? Unde s-a pitit? Se mai întoarce? Mai aduce frați de acasă? Kerry și Lavrov negociază ce? Federalizarea Ucrainei? Desființarea Ucrainei? Ce să mai anexeze Rusia? Ce să nu mai anexeze Rusia? Moscova a masat trupe sau nu? Nu știe nimeni. Câte? Nu știe nimeni. În postările anterioare, avansam ipoteza că Rusia va dori să obțină ceva. Așa procedează. Acum, este în măsură să ceară mult și de pe poziții de putere.
Rapunzel Timoșenko invită lumea la război. După cum am scris, nu se prea știe exact nimic precis despre această persoană. Nici în trecut, nici în prezent. Se retrage și nu prea, nu vrea la conducere, dar vrea, plânge emoționată și-și frânge mânuțele, dar odată își zbârlește cosița, își stropșește ochelarii și invocă zeii măcelului. Rapunzel, părul poți să ți-l ții sănătoasă, împletit sau nu - propun ca respectiva coafură chiar să se numească Timoșenko! - nu trebuie nici măcar să-l lași în jos, conform formulei din basm, dar lasă și vrăjelile! Că, altfel cine știe cine s-o cățăra pe cosița ta pentru a pătrunde nu numai în turn, ci și în cetate! Vova e deja cu coasa la poartă! Pe Rapunzel, o cheamă Iulia. Tot ce se petrece acum o ține oare până în iulie?! Caut semnificații oculte. Doar ele ne mai ajută. Cu 10 ani de la intrarea în NATO, ne-am lămurit. Repet, Ocultei îi plac datele aniversare, comemorative, rotunde, clare, ilustrative. Și ceremoniile. Multe. Ample. Fastuoase. Tocmai din acest motiv, nițică vigilență nu ne-ar strica: în aprilie, nu e doar renumita acciză-abciză-hapciză, mai sunt și 28 de ani - 28, nu 27, după cum aflam de la o televiziune românească - de la sinistrul accident de la Cernobîl. Ochii pe butelie!
