Postnațională și preelectorală
Văd că, în fiecare an, ziua noastră națională este dublată de tot felul de încercări ale unor nesimțiți care nu cunosc odihna, e genetic pesemne, în a pune întrebări veninoase de genul: să fie 1 Decembrie sau să fie 10 Mai? Anul acesta, n-au mai băgat-o p-aia cu monarhia, au băgat-o p-aia cu Independența de la 1877. A trecut ziua, s-a mâncat și fasolea, s-a mai zvârcolit maghiarimea încă o dată în ceaunul rămas gol și în țeapa proaspăt ascuțită, adusă din pădurile tăiate mai ales de ei până la osul muntelui nostru și mă întreb dacă s-a dat și răspunsul. Acesta este limpede, scurt, la obiect, rostit rar și răspicat, pe înțelesul tuturor: până ne vine o altă idee, dacă ne vine o altă idee și dacă ne vine NOUĂ și nu VOUĂ și nu LOR o altă idee, Ziua Națională a României este foarte bine să fie la 1 Decembrie deoarece atunci s-a făcut Marea Unire, nu Mica Unire, s-a câștigat Marea Independență, nu Mica Independență, ne-am eliberat și de austro-ungari, nu numai de turci, plus că am putut sărbători, alături de întreaga lume, decesul acelor imperii sinistre. Ziua de 1 Decembrie 1918 are semnificații puternice dincolo de vreo anume formă de guvernământ chiar dacă toți cei care au avut merite atunci, și suverani, și cetățeni, trebuie amintiți și onorați așa cum se cuvine, este precedată de ziua Sfântului Apostol Andrei, creștinătorul nostru și, nu în ultimul rând, coincide cu anul nou dacic, fiind astfel și zi de mare importanță pentru strămoși. Am putea chiar să declarăm fără a greși prea mult că această zi ne-a ales ea pe noi, nu noi pe ea. Așa că apriga dispută, la fasole sau nu, la sarmale sau nu, la țuică fiartă sau nu, înainte, în timpul sau după eveniment poate să cunoască o binemeritată și binecuvântată pauză.
Păstrând proporțiile, alt subiect care îi frământă pe toți cu astfel de prilejuri este dacă sarmalele sunt sau nu suficient de naționale și de naționaliste. Bineînțeles, cârcotașii le declară fără ezitare turcești. Otomane, ca să revin și asupra subiectului din postarea anterioară. Ca si chifteaua. Se poate. Dar nimeni nu se gândește că turcii, migratori și agresiv milităroși, ar fi putut învăța ei aceste mâncăruri și altele din acest areal? În definitiv, au cucerit Bizanțul și poate că avea și acesta bucătarii și mâncărurile sale. Mai degrabă, o populație prosperă și armonios așezată în limitele ei firești are o artă culinară bine dezvoltată, decât un popor care trăiește, pe unde apucă, în corturi militare sau sub cerul liber și mănâncă doar ce poate prăda. E un gând. Poate noi am învățat de la ei, poate ei au învățat de la noi. Argument suprem și suveran pentru patriotismul sarmalelor: varza e cuvânt dacic. După unii. După alții, este un cuvânt latin. Nici nu mai iau în discuție Sarmizegetusa. Ba chiar, de ce nu, Marea Sarmatică și sarmații. La urma urmei, stranie coincidență, nu numai mâncărurile, băuturile, muzica și tradițiile noastre sunt considerate ”aduse”, ”importate”, învățate”, ”însușite, ”furate”, ci și patrimoniul nostru lingvistic în totalitatea sa beneficiază de același tratament radical stupid. Toate cuvintele noastre provin din alte limbi. Așa ni se tot spune. Noi n-am învățat nimic pe nimeni. Așa ni se tot spune. Poate ne intră până la urmă în mintea istorică. Uite că nu ne intră!
Așa că să trăiască România Mare cu tot cu Dacia!
Așa că să trăiască România Mare cu tot cu Dacia!
Viscolul lu' Moș Nobel
Mă contrazic, să rămânem optimiști totuși: calota glaciară - cel puțin aia din fața ferestrei mele - mai are șanse de a fi salvată. Numai ce am declarat că ninsoarea a trecut de parcă nici n-ar fi fost și a și venit, aproape imediat, un viscol cu ninsori-mamut sau ninsori-mă-mut, după cum are fiecare naturelul ( ne )simțitor și iscusința la alergarea prin nămeți. Temperatura a fost și de - 20 grade ale vecinului Celsius din Uppsala. Media s-a învârtit pe la - 15 / - 18 tot grade, tot ale aceluiași ilustru vecin. Urmarea? Se știe! Trenurile mai întâi au făcut tumbe năstrușnice, de pe liniile lor proaspăt rectificate bugetar, direct în zăpada eco-friendly. Avioanele tocmai au stat. De tot. Pe alocuri, pare să le țină isonul chiar și metroul. El ce are?! El de ce nu?! Mașinile și autobuzele trăiesc periculos și se străduiesc să nu sfârșească tot la fel. Ideea e că Ice Age a revenit, zăpada are peste un metru, va continua să ningă, Polului Nord i se mai dă o șansă. Mai bine! Cine știe cine sau / și ce ar mai putea ieși de sub ghețuri că doar am văzut atâtea filme la subiect! Să-și țină tentaculele, ghearele, clonțurile și ochii bulbucați acasă, în frigiderul personal. Deși poate că va fi dificil să nu fie unele modificări neașteptate deoarece, după părerea mea, numai în patru ani, durata zilei de iarnă de aici a crescut cam cu aproximativ 2 ore, o oră dimineața, o oră seara. Am dovezi, filme și fotografii. Poate că și ăsta e un semn cu o oarecare importanță. Poate că bărcuța noastră cosmică se află trasă brusc în altă parte a Universului decât trebuie sau decât socoteam noi că ar trebui să fie. Sau fenomenul o proveni de la chemtrails? Momentan, e chiar torid, transpiră întreaga natură, sunt numai temperaturi între - 2 și - 10 grade, brazii gâfâie de zăpadă, plugurile, din fericire, nu așteaptă apocalipsa și se aferează, și scurmă și îndeasă, și stivuiesc. Altfel, la câtă zăpadă e și continuă să vină - pare calamitate, nu zăpadă! - n-am mai avea nici plăcerea, nici onoarea să... nimic.
În rest, toate băncile importante suedeze au fost retrogradate pentru risc investițional. Aparent, agonizează și capra lor. Practic, toată populația trăiește pe datorie. Chiar și Fondul Nobel e în pericol de scăpătare în viitorul apropiat. În cel imediat, doar din punct de vedere meteorologic, așteptata ceremonie pare nițel incertă, senzația fiind că s-ar putea să fie nevoie de un desant ultraprofesionist pentru a aduce participanții. Greu de spus dacă, pe sub mormane, găurile de intrare în clădiri vor mai putea fi nimerite, pipăite și folosite. Și toooaată zăpada asta și-a găsit să cadă tocmai acum! O fi tooot o conspirație! Deși zăpada pare să vină de la finlandezi, a se subînțelege ruși, via Baltica, nu îi exclud pe norvegieni. La Oslo, va fi ceremonia la care trebuie să sosească întreaga UE pacifistă. Deși Norvegia nu face parte din UE. De ce Norvegia nu face parte din UE dacă e atât de convinsă de calitățile și de virtuțile distinsei instituții? Sau e un mesaj subliminal? O propunere? O candidatură? O aderare spontană? Ori e un premiu futurist ca în cazul domnului Barack Obama, răsplătit pentru ceea ce, eventual, extrem de eventual, ar fi urmat să... ce? Cum va fi vremea la Oslo oare?
Populația încotoșmănită nu pare foarte interesată decât de - ce limite vulgare! - propriile interese. Șomajul crește, mai ales, la nivelul tinerilor. Pensionarii suedezi vor să rămână activi până la moarte, adică până dincolo de frageda vârstă de 90 de ani. Se fac deja emisiuni televizate în care să se demonstreze că și merită asta întrucât sunt mai sănătoși, mai sportivi și mai viguroși decât cei juni. Și chiar se reușește cu asupra de măsură. Chestiunea este că un tânăr degenerat chiar și dacă se apucă, la cei douăj-ș-oarece-de-anișori ai săi de sport și de viață sănătoasă după cum se tot clamează astăzi și reușește performanța greu de visat darămite de atins să arate glamorosofeanteastic precum un playboy sau o playgirl de 70-90 de ani, tot n-are cum să-și găsească serviciu. Poate să alerge, să vâslească și să roadă lăptuci până îl ia cu amețeală. Nu poate retrăi tinerețea celor acum în vârstă, nici pe aceea din coloniile hippy, dar nici pe aceea din coloniile de muncă pentru că, pardon de clișeul clișeului, lumea nu mai e aceeași. Nici planeta. După cum tocmai am arătat.
În rest, pentru a le rezolva chiar pe toate, Suedia are o mare dezbatere: cum să țină Adventul - perioada pregătitoare a Crăciunului - dar și Crăciunul însuși fără Iisus Hristos! Astfel, copiii și tinerii pot merge cu clasa, ca să mă exprim ca pe vremuri, la, atenție, BISERICĂ, dar, atenție, fără a fi rostit numele lui IISUS HRISTOS și fără, atenție, a spune vreo rugăciune, fără a intona vreun psalm și fără a primi vreo binecuvântare! Se mai poate comenta ceva?!
În ajunul alegerilor noastre, firește televiziunea suedeză și-a găsit timp pentru a difuza un nou material ironic în care realizatorii n-au uitat să specifice faptul că ieșim după o dictatură de peste 40 de ani - mintea lor nu pricepe defel că au mai trecut și alți 23 de ani de când s-a terminat respectiva perioadă, bună sau rea, acum, e alta, bună sau rea! - că liderii actualului prezent românesc se înțeleg precum șoarecele și pisica, ori pisica și câinele, animalele par să fie oricum la modă, le-au mai curs încă o dată balele crainicilor și reporterilor tot enumerând bogățiile României, după care, frustrați, s-au răzbunat și ne-au reamintit cât suntem de sărăntoci și de dezamăgiți. Toate acestea, asezonate cu unele curioase rânjete senioriale de parcă am avea ceva de împărțit cu acești tovarăși. Pentru că, să fim bine înțeleși, aproape orice discurs suedez, oricât de banal, și aproape orice întrevedere oficială suedeză, oricât de modestă, presupun mărunte luări de cuvânt și acestea încep toate cu formula ”dragi tovarăși”! Am mai scris și despre asta. Desigur, materialul televizat nu povestea nimic despre toate afacerile profitabile pe care le fac deja suedezii în România, despre cum plănuiesc să se extindă și nici despre agresivitatea cu care încearcă inclusiv intrarea pe piața Republicii Moldova. Materialul părea dornic doar să discrediteze și, în subsidiar, să mai scuipe încă o dată veninul provenit din faptul că nu le-am cumpărat avioanele. Ei ne curtau asiduu pentru asta, nu noi pe ei. Desigur, nu uită și nu iartă. În schimb, bine că au uitat faptul că, la 9 decembrie 1967, Nicolae Ceaușescu devenea cu adevărat șeful statului de atunci. Câte comentarii și câte paralele cu 9 decembrie 2012 s-ar fi putut face! Ce ratare imensă! Să nu ne bucurăm prematur: tot rânjind, suedezii și-au amintit de toate cele din decembrie 1989 când s-a sfârșit dictatura după care, după cum am precizat deja, n-a mai urmat nimic.
În rest, vikingii își văd de treaba lor, importă gunoaie pe care le ard și, astfel, încălzesc enorm de multe locuințe complet gratis. Asta e nu de bine, e chiar de foarte bine, e chiar de foarte excelent, vorba domnului Vanghelie care totuși nu aplică metoda: apă și căldură, la discreție și fără bani! Utopie? Nu e! Deloc. Mai revin asupra subiectului.
Și, într-adevăr, după cum se și așteptau unii și alții, suedezii renunță progresiv la cash. Mai revin și asupra acestui subiect.
Nodul noadei
Populația încotoșmănită nu pare foarte interesată decât de - ce limite vulgare! - propriile interese. Șomajul crește, mai ales, la nivelul tinerilor. Pensionarii suedezi vor să rămână activi până la moarte, adică până dincolo de frageda vârstă de 90 de ani. Se fac deja emisiuni televizate în care să se demonstreze că și merită asta întrucât sunt mai sănătoși, mai sportivi și mai viguroși decât cei juni. Și chiar se reușește cu asupra de măsură. Chestiunea este că un tânăr degenerat chiar și dacă se apucă, la cei douăj-ș-oarece-de-anișori ai săi de sport și de viață sănătoasă după cum se tot clamează astăzi și reușește performanța greu de visat darămite de atins să arate glamorosofeanteastic precum un playboy sau o playgirl de 70-90 de ani, tot n-are cum să-și găsească serviciu. Poate să alerge, să vâslească și să roadă lăptuci până îl ia cu amețeală. Nu poate retrăi tinerețea celor acum în vârstă, nici pe aceea din coloniile hippy, dar nici pe aceea din coloniile de muncă pentru că, pardon de clișeul clișeului, lumea nu mai e aceeași. Nici planeta. După cum tocmai am arătat.
În rest, pentru a le rezolva chiar pe toate, Suedia are o mare dezbatere: cum să țină Adventul - perioada pregătitoare a Crăciunului - dar și Crăciunul însuși fără Iisus Hristos! Astfel, copiii și tinerii pot merge cu clasa, ca să mă exprim ca pe vremuri, la, atenție, BISERICĂ, dar, atenție, fără a fi rostit numele lui IISUS HRISTOS și fără, atenție, a spune vreo rugăciune, fără a intona vreun psalm și fără a primi vreo binecuvântare! Se mai poate comenta ceva?!
În ajunul alegerilor noastre, firește televiziunea suedeză și-a găsit timp pentru a difuza un nou material ironic în care realizatorii n-au uitat să specifice faptul că ieșim după o dictatură de peste 40 de ani - mintea lor nu pricepe defel că au mai trecut și alți 23 de ani de când s-a terminat respectiva perioadă, bună sau rea, acum, e alta, bună sau rea! - că liderii actualului prezent românesc se înțeleg precum șoarecele și pisica, ori pisica și câinele, animalele par să fie oricum la modă, le-au mai curs încă o dată balele crainicilor și reporterilor tot enumerând bogățiile României, după care, frustrați, s-au răzbunat și ne-au reamintit cât suntem de sărăntoci și de dezamăgiți. Toate acestea, asezonate cu unele curioase rânjete senioriale de parcă am avea ceva de împărțit cu acești tovarăși. Pentru că, să fim bine înțeleși, aproape orice discurs suedez, oricât de banal, și aproape orice întrevedere oficială suedeză, oricât de modestă, presupun mărunte luări de cuvânt și acestea încep toate cu formula ”dragi tovarăși”! Am mai scris și despre asta. Desigur, materialul televizat nu povestea nimic despre toate afacerile profitabile pe care le fac deja suedezii în România, despre cum plănuiesc să se extindă și nici despre agresivitatea cu care încearcă inclusiv intrarea pe piața Republicii Moldova. Materialul părea dornic doar să discrediteze și, în subsidiar, să mai scuipe încă o dată veninul provenit din faptul că nu le-am cumpărat avioanele. Ei ne curtau asiduu pentru asta, nu noi pe ei. Desigur, nu uită și nu iartă. În schimb, bine că au uitat faptul că, la 9 decembrie 1967, Nicolae Ceaușescu devenea cu adevărat șeful statului de atunci. Câte comentarii și câte paralele cu 9 decembrie 2012 s-ar fi putut face! Ce ratare imensă! Să nu ne bucurăm prematur: tot rânjind, suedezii și-au amintit de toate cele din decembrie 1989 când s-a sfârșit dictatura după care, după cum am precizat deja, n-a mai urmat nimic.
În rest, vikingii își văd de treaba lor, importă gunoaie pe care le ard și, astfel, încălzesc enorm de multe locuințe complet gratis. Asta e nu de bine, e chiar de foarte bine, e chiar de foarte excelent, vorba domnului Vanghelie care totuși nu aplică metoda: apă și căldură, la discreție și fără bani! Utopie? Nu e! Deloc. Mai revin asupra subiectului.
Și, într-adevăr, după cum se și așteptau unii și alții, suedezii renunță progresiv la cash. Mai revin și asupra acestui subiect.
Nodul noadei
Cât despre aproape toate celelalte, se poate considera că am ieșit din sfera imaginației cinematografice și ne aflăm în plină gală. Premierele se difuzează una după alta și se și demodează rapid. Astfel, Israelul chiar vrea să-și vândă toate noile sisteme defensive, pe toate piețele. Chiar și în Afganistan. E drept, e momentul să acționeze pentru că nici nu va mai avea nevoie de ele, mai ales în eventualitatea că se apucă iar de construit masiv în zona palestiniană. La ce pace și prietenie vor fi acolo, cine ar mai avea nevoie vreodată de scuturi?! Palestinienilor li s-a recunoscut oficial statutul de locuitori ai acestei lumi, măcar acum, în pragul armaghedonului și al apocalipsei.
La rândul său, Egiptul escaladează radicalizarea radicalizării, e greu cu revoluțiile, oamenii se obișnuiesc să stea în stradă și nu mai vor să intre în case, cel puțin, nu în ale lor personale, pare o constantă inevitabilă. Pentru a-și demonstra încrâncenarea și seriozitatea combativă Egiptul ignoră aranjamentul planetar extrem de rar apărut deasupra Piramidelor de la Giseh. Dacă a fost. La câte zvonuri circulă, nu se mai știe. Oricum, dacă a fost, e doar pentru inițiați. Revoluționarii nu se uită la d-alde astea. Numai ce scrisesem că unii doresc distrugerea Piramidelor, cu tot cu Sfinx. Fapt real. După o eventuală distrugere a acestora, planetele în sine ar putea fi pesemne next level. Nu se apucaseră înșiși americanii să bombardeze Luna? Printre altele, probabil, și ca să se termine cu scandalurile și pretențiile iscate de chestiunea aselenizării? Egiptul ce are?! El de să nu se gândească la așa ceva?! Momentan, Egiptul are însă alte urgențe, vrea să execute copți și pastori americani, vrea să folosească turiști occidentali morți accidental - sau poate că nu! - pentru a obține bani și avantaje, desigur. Unii se tot așteaptă ca, în spatele serbărilor populare din Egipt, să fie de fapt alte mize cum ar fi o rapidă incursiune americană în Sinai, pentru a închide drumul armelor iraniene către palestinieni. Încă din Antichitate, a existat și există tradiția drumurilor. De tot felul. Ca tot ce este bun, tradiția s-a păstrat și continuă. Alții susțin chiar că există proiectul mutării palestinienilor cu totul în Sinai, definitiv. Calul apocaliptic e, probabil, nedumerit. Să se mai arate sau nu? Și unde? Și cui? Și de ce?
La rândul său, Egiptul escaladează radicalizarea radicalizării, e greu cu revoluțiile, oamenii se obișnuiesc să stea în stradă și nu mai vor să intre în case, cel puțin, nu în ale lor personale, pare o constantă inevitabilă. Pentru a-și demonstra încrâncenarea și seriozitatea combativă Egiptul ignoră aranjamentul planetar extrem de rar apărut deasupra Piramidelor de la Giseh. Dacă a fost. La câte zvonuri circulă, nu se mai știe. Oricum, dacă a fost, e doar pentru inițiați. Revoluționarii nu se uită la d-alde astea. Numai ce scrisesem că unii doresc distrugerea Piramidelor, cu tot cu Sfinx. Fapt real. După o eventuală distrugere a acestora, planetele în sine ar putea fi pesemne next level. Nu se apucaseră înșiși americanii să bombardeze Luna? Printre altele, probabil, și ca să se termine cu scandalurile și pretențiile iscate de chestiunea aselenizării? Egiptul ce are?! El de să nu se gândească la așa ceva?! Momentan, Egiptul are însă alte urgențe, vrea să execute copți și pastori americani, vrea să folosească turiști occidentali morți accidental - sau poate că nu! - pentru a obține bani și avantaje, desigur. Unii se tot așteaptă ca, în spatele serbărilor populare din Egipt, să fie de fapt alte mize cum ar fi o rapidă incursiune americană în Sinai, pentru a închide drumul armelor iraniene către palestinieni. Încă din Antichitate, a existat și există tradiția drumurilor. De tot felul. Ca tot ce este bun, tradiția s-a păstrat și continuă. Alții susțin chiar că există proiectul mutării palestinienilor cu totul în Sinai, definitiv. Calul apocaliptic e, probabil, nedumerit. Să se mai arate sau nu? Și unde? Și cui? Și de ce?
Iranul se ascunde și, e de presupus, pândește și cumpănește atent în spatele tuturor furtunilor din deșert. Poate le și alimentează după cum îl tot acuză unii și alții.
De unde Emiratele își disputau cu Islanda locul întâi la falimentul absolut, acum, tot cu Islanda, își dispută locul întâi la redresare și prosperitate. Care o fi oare adevărul? Care o fi oare adevărul în toate țările și pe toate continentele? Deoarece toate, dar absolut toate, rând pe rând, când își anunță falimentul, când și-l iau rapid înapoi!
Coreea de Nord - am nimerit-o și pe asta! - vrea să organizeze jocul de artificii, respectiv eterna lor rachetiadă, cu ocazia apocalipsei mayașe, dar comuniștii n-au superstiții ieftine. Pasămite, ei vor doar să-și comemoreze fostul lider. Iar îi apucă plânsul și bocitul?!
Aparent, asaltul și pisălogeala otomane culeg roade - sau poate n-au fost și acestea decât tot o perdea de fum, foarte potrivită în logica oricărui front - și NATO îi face hatîrul Turciei și amplasează rachete - altă rachetiadă! - Patriot, la granița ei. Patriot! Ce-mi plac mie denumirile astea, au militarii o imaginație și un umor cărora cu greu li se poate face față, la propriu, în absența unui chirurg plastician potrivit și la îndemână! NATO amplasează deci rachete Patriot la granița Turciei cu Siria. Care nu se mai știe dacă mai e, cum mai e și, mai ales, dacă mai e condusă și de către cine anume. Ca să nu se mai știe chiar nimic, tocmai își închisese netul. Lumea crede că președintele ei a murit sau a fugit la Moscova. Despre toți președinții aflați în dificultate din precambrian încoace, s-a tot crezut că au fugit la Moscova. Mai puțin ăia pe care îi dorea Moscova morți și care, invariabil, fugeau în Cuba. Până la urmă, istoria Evului Mediu, de la timpuriu, la târziu, a infirmat toate aceste zvonuri destabilizatoare. Mai ales că, în prezent, indiferent ce și pe cine reprezintă acest prezent, pe tovarășul Putin pare să-l doară noada. Na că s-a potrivit și asta! Boala e un subiect delicat și dificil. Stalin însuși nu se temea de generali, ci de doctori. Greu să fii tovarășul Putin și să te doară spatele. Chiar! Dar de ce - dacă nu este doar o simplă minciună sfruntată - îl doare spatele? Din cauza cocorilor? Erau mai radioactivi? Că se practică... Din cauza revoluțiilor? Ale lor - nu mă refer la cocori - sau ale altora? Poate totuși îi trece, trec toate, chiar și cocorii, chiar și revoluțiile, chiar și noadele președinților...
De unde Emiratele își disputau cu Islanda locul întâi la falimentul absolut, acum, tot cu Islanda, își dispută locul întâi la redresare și prosperitate. Care o fi oare adevărul? Care o fi oare adevărul în toate țările și pe toate continentele? Deoarece toate, dar absolut toate, rând pe rând, când își anunță falimentul, când și-l iau rapid înapoi!
Coreea de Nord - am nimerit-o și pe asta! - vrea să organizeze jocul de artificii, respectiv eterna lor rachetiadă, cu ocazia apocalipsei mayașe, dar comuniștii n-au superstiții ieftine. Pasămite, ei vor doar să-și comemoreze fostul lider. Iar îi apucă plânsul și bocitul?!
Aparent, asaltul și pisălogeala otomane culeg roade - sau poate n-au fost și acestea decât tot o perdea de fum, foarte potrivită în logica oricărui front - și NATO îi face hatîrul Turciei și amplasează rachete - altă rachetiadă! - Patriot, la granița ei. Patriot! Ce-mi plac mie denumirile astea, au militarii o imaginație și un umor cărora cu greu li se poate face față, la propriu, în absența unui chirurg plastician potrivit și la îndemână! NATO amplasează deci rachete Patriot la granița Turciei cu Siria. Care nu se mai știe dacă mai e, cum mai e și, mai ales, dacă mai e condusă și de către cine anume. Ca să nu se mai știe chiar nimic, tocmai își închisese netul. Lumea crede că președintele ei a murit sau a fugit la Moscova. Despre toți președinții aflați în dificultate din precambrian încoace, s-a tot crezut că au fugit la Moscova. Mai puțin ăia pe care îi dorea Moscova morți și care, invariabil, fugeau în Cuba. Până la urmă, istoria Evului Mediu, de la timpuriu, la târziu, a infirmat toate aceste zvonuri destabilizatoare. Mai ales că, în prezent, indiferent ce și pe cine reprezintă acest prezent, pe tovarășul Putin pare să-l doară noada. Na că s-a potrivit și asta! Boala e un subiect delicat și dificil. Stalin însuși nu se temea de generali, ci de doctori. Greu să fii tovarășul Putin și să te doară spatele. Chiar! Dar de ce - dacă nu este doar o simplă minciună sfruntată - îl doare spatele? Din cauza cocorilor? Erau mai radioactivi? Că se practică... Din cauza revoluțiilor? Ale lor - nu mă refer la cocori - sau ale altora? Poate totuși îi trece, trec toate, chiar și cocorii, chiar și revoluțiile, chiar și noadele președinților...
Ucraina își pierde și premierul, și guvernul după ce, în patriotismul - alți patrioți! - lor energetic, au fost escrocați de un individ pe care nu-l cunoaște nimeni! Asta e fabuloasă! Meaaagic! Ba chiar meaaagick! Vine un om, de lângă un pom, de pe un drum și e un fum! Alt fum! Și totul, în urma lui, e scrum. Nimeni din toată țara, din tot guvernul și din toate serviciile nu-i știe nici măcar numele real?! E mai tare ca orice! Vine unu', se declară de la o mare firmă oficială din Spania, semnează cu toți oficialii ucraineni independența energetică a țării lor - gata, au scăpat de ruși! - și dispare! Carevasăzică, nu ajută la nimic nici să fii racket, nici să ai fostul premier în închisoare. Dar Ucraina s-ar putea să-i piardă de mușterii și pe anglo-indienii de la ArcelorMittal care sunt la cuțite, de oțel, desigur, cu francezii și se răzbună pe ucraineni și pe al lor Krivoy Rog. Foarte bine, să se răzbune și să ne răzbune întrucât ucrainenii au furat toate drepturile românești de la Krivoy Rog. Am fost cândva acolo și știu care e povestea în detaliu. Firește, cu larga și generoasa complicitate a prostiei, hoției și trădării noastre. Se putea altfel?! Dar, până una-alta, foarte bine, să se bată și să se înșele prădătorii între ei.
De-abia scrisesem despre reactivarea vampirului sârb Sava Savanovici și, eveniment șocant și tragic, s-a sinucis ambasadorul sârb la NATO. Nu cred ca nenorocirea aceasta să aibă totuși vreo legătură cu vampirul respectiv. Poate cu alți vampiri.
De-abia scrisesem despre reactivarea vampirului sârb Sava Savanovici și, eveniment șocant și tragic, s-a sinucis ambasadorul sârb la NATO. Nu cred ca nenorocirea aceasta să aibă totuși vreo legătură cu vampirul respectiv. Poate cu alți vampiri.
America tipărește bani, face filme, avertizează și se încordează penetrant. UE tipărește documente și tratate, avertizează și se încordează într-o viteză, în două, în cinci. Așa și?! Chestiunea e că nimeni nu mai pare impresionat. Banii oricum s-au terminat sau nu se mai dau. Consecință pozitivă, în curând, se vor termina și țepele - nu alea pentru vampiri, alea pentru noi - atât din lipsă de bani, cât și din lipsă de inspirație. La un moment dat, se termină chiar și pârdalnicele de idei. Cât să se fure totuși?! E o limită și în asta!
Risipitoarea Grecie oricum va fi salvată, cu tot cu nemții, rușii, chinezii și marțienii care vor o bucățică de stâncă din ea plus frunzulica de dafin aferentă și s-au și prezentat deja în acest sens. Însă Parisul, grijuliu și econom, pentru a da un exemplu, vrea să-și stingă luminile. A lăsat frivolitatea și a devenit gospodar. Parisul auster! Nici nu mai comentez faptul că e o contradicție în termeni, dar ce să mai stingă?! Astă-primăvară, mi-a părut destul de beznos. Nimerise orbul Brăila, dar, cu Parisul în schimb, nu mai era atât de sigur că se repetă minunea. Poate numai după miros întrucât, în metrou, se puțea ( sic ) intra numai dacă îți lăsai nasul undeva, în exterior, dar, și acolo, era discutabil că doar dezbaterea e la ea acasă la Paris. Timp în care vechile palate și castele franțuzești au început să fie cumpărate de magnați ruși și, prin complicitatea muncitorilor polonezi, sub pretextul universalei necunoașteri a limbii franceze, în loc să fie restaurate, sunt dărâmate. Mare brânză! Că tot e vorba despre Franța. Au dat rușii foc Moscovei lor, după cum susțin unii istorici, pentru a scăpa de Napoleon! O să se încurce acum în niște amărâte de castele părăginite mai ales dacă sunt ale franțujilor?! Mai ales dacă sunt ale lu' Napoleon?! Iar, dacă e vorba tot despre Napoleon, polonezii au și ei motivele lor, să nu fie provocați, e mai bine...
Risipitoarea Grecie oricum va fi salvată, cu tot cu nemții, rușii, chinezii și marțienii care vor o bucățică de stâncă din ea plus frunzulica de dafin aferentă și s-au și prezentat deja în acest sens. Însă Parisul, grijuliu și econom, pentru a da un exemplu, vrea să-și stingă luminile. A lăsat frivolitatea și a devenit gospodar. Parisul auster! Nici nu mai comentez faptul că e o contradicție în termeni, dar ce să mai stingă?! Astă-primăvară, mi-a părut destul de beznos. Nimerise orbul Brăila, dar, cu Parisul în schimb, nu mai era atât de sigur că se repetă minunea. Poate numai după miros întrucât, în metrou, se puțea ( sic ) intra numai dacă îți lăsai nasul undeva, în exterior, dar, și acolo, era discutabil că doar dezbaterea e la ea acasă la Paris. Timp în care vechile palate și castele franțuzești au început să fie cumpărate de magnați ruși și, prin complicitatea muncitorilor polonezi, sub pretextul universalei necunoașteri a limbii franceze, în loc să fie restaurate, sunt dărâmate. Mare brânză! Că tot e vorba despre Franța. Au dat rușii foc Moscovei lor, după cum susțin unii istorici, pentru a scăpa de Napoleon! O să se încurce acum în niște amărâte de castele părăginite mai ales dacă sunt ale franțujilor?! Mai ales dacă sunt ale lu' Napoleon?! Iar, dacă e vorba tot despre Napoleon, polonezii au și ei motivele lor, să nu fie provocați, e mai bine...
Corp la corp și corb la corb
Cât despre noi... Dacă mă uit în ziarele românești, mă gândesc să cer pașaport britanic. Interesul pentru familia regală britanică oscilează între bizar și ridicol. În fiecare zi, în fiecare ziar, orice știre despre orice mărunțiș legat de monarhia britanică este prezentată și de trei-patru ori. Isterie? Prostie? Viclenie? Am o veste, bună sau rea, depinde, dar, certă: nu facem parte din imperiul britanic. Cei entuziasmați de subiect ar face bine să rețină un detaliu: în imperiul britanic, averea țărilor componente îi aparține monarhului în funcțiune. Din cauza și pentru acest, să-i zicem, detaliu, mulți, din multe popoare, au murit în condiții crâncene. Același iritant detaliu este prezent și în cazul relației dintre Vatican și popoarele catolice. Averea tuturor popoarelor catolice, oricât de simbolic, îi aparține papei. Nu mai e cazul să precizăm și câți au murit din acest motiv. La urma urmei, în afară de chestiunea divorțului lui Henric al VIII-lea, d-aia s-a rupt și monarhia britanică de Vatican. Și și-a făcut biserică proprie. Și imperiu propriu. Cred că e de reflectat. Ca să nu mai pomenim nimic despre cât este de însângerată monarhia britanică. D-abia a fost conceput moștenitorul și, în directă legătură, a și murit prompt cineva, respectiv asistenta medicală. Nici nu se prea știe exact dacă este o sinucidere sau nu.
Altfel, numai ce am fost înștiințați de către israelieni că ne-ar trebui sisteme defensive suplimentare și-au și apărut imediat, drept dovadă maxim convingătoare a necesității achiziționării lor, teroriștii legitimi și necesari în cămășoaie și în șalvari taman din pitorescul Pakistan. Cum am fi putut să fim lămuriți altfel? Acum, suntem pe deplin. Oricum, intuisem și această posibilitate! Dacă totuși e oricât de vag adevărat, foarte bine că au fost prinși la timp.
În rest, am tot scris astă-vară despre situația din România, așa cum se vedea ea de la mine. Nu mai persist. Am tot întrebat atunci dacă actanții - toți! - sunt plătiți pentru a lăsa țara fără fonduri europene - s-a petrecut deja! - și pentru a consolida politicile altora, fie europene, fie rusești, fie americane, fie maghiare, fie chinezești, fie israeliene, fie arabe - s-a petrecut deja! -, n-am de gând s-o țin ca gaia-mațu'! Apropo de politici maghiare, constat că se fac unele încercări de limitare a agresivității formațiunilor lor. Foarte bine! Poate se termină și cu autonomia federalizării și cu federalizarea autonomiei, mai ales că Ungaria este într-o prăpastie destul de neplăcut de adâncă, din care proștii și trădătorii noștri se tot reped să o salveze, băgând-o în seamă mai mult decât e cazul. Nu în ultimul rând, se poate vedea cu ochiul liber faptul că agitatorii maghiari de pe teritoriul nostru sunt, pe lângă multe altele, oamenii rușilor sau, dacă nu sunt încă, atunci vor să devină rapid. Prea tot unifică situația Ardealului, exclusiv din perspectiva lor, cu problema Moldovei, exclusiv din perspectivă rusească.
În sfârșit, se pun plăcuțe în românește pe teritoriul românesc! Dacă e real, bravos, a durat ceva, dar s-a înțeles până la urmă! Sunt țări europene care nu numai că nu scriu nimic în nici o altă limbă, dar, de multe ori, nu folosesc aproape deloc limbi internaționale nici măcar unde ar fi obligatoriu să le folosească, de exemplu, pe aeroporturi. Așa că salut restricționarea altor limbi care, prin impertinență, depășiseră cu mult orice uzanțe, fie ele chiar și galactice. Salut și inițiativa redeschiderii dosarului Gojdu. Măcar de s-ar face! Măcar de s-ar recupera averea Gojdu! Aș saluta și limitarea retrocedărilor caraghios de abuzive, făcute indiferent către cine, ba chiar aș saluta și anumite naționalizări care ar fi aproape obligatorii a se săvârși. Adică, de exemplu, i-aș da afară pe austriecii de la OMV și pe mulți alți siniștri venetici, fără nici o tresărire de sprânceană. Măcar de-ar exista elementara și corecta voință politică pentru ca România să redevină funcțională și să se termine cu toate cedările nepermise.
Rămân un fan al stenogramelor și sper ca anumite dosare să fie totuși finalizate înainte să murim doar de râs când vedem pe ce structuri jalnice am reușit să ne proțăpim. Cât despre fondurile europene, deși am intuit conspirația încă de astă-vară, și deși voi încasa niște înjurături, pentru moment, sunt de acord cu sistarea lor având în vedere la cine ajunseseră deja, operațiunea urmând să continue cu spor, în exact același mod. Infractorii erau cu toții aliniați ca să ia startul la furat. În idealismul meu deșănțat, sper ca banii să vină, dar când trebuie, cum trebuie și să ajungă la cine trebuie, nu la toți găinarii. Banal, răsuflat, plictisitor, dar extrem de adevărat! Cine știe, poate se petrece totuși minunea! Păstrând proporțiile, tărășenia asta a fondurilor europene are ceva din competiția produse eco / bio vs produse alimentare clasice. Diferența de investiție și de profit îi determină pe protagoniști să se controleze și să se dea în gât între ei. La sânge. În cazul fondurilor europene, practic, luptă corp la corp și corb la corb, hoții lor cu hoții noștri sau invers. Deschis, pe față, în față, la față, cu toate mijloacele oricât de contondente. Așa că, un bob zăbavă, până se mai încălzesc și alte loturi de lotrii. Acum, la vot, se va stabili și acest adevăr copleșitor: dacă mai e vreo șansă în a se primi fonduri europene, cine oare va înhăța prada? N-am nici o îndoială, toți participanții sunt extrem de talentați, au și dovedit-o, iar partenerii lor sunt pe măsură, fapt demonstrat în cazul multora de prestațiile de la televizor și din teritoriu, de dosarele pe care le au și, nu în ultimul rând, de stenograme, aceste adevărate ideograme ale timpului nostru, prin comparație, benzile desenate se sinucid jenate, repet, mă declar un fan, ba chiar un fanfan al lor. Fie ca binele să triumfe și cel mai iscusit înhățător să câștige și să facă tot ce știe el mai potrivit, respectiv să înhațe! Lăsând gluma electorală la o parte, asta nu înseamnă că începutul acestui material nu rămâne valabil: țara e țară și trebuie să fie eternă, poporul e popor și trebuie să încerce să fie etern, iar statul e stat și trebuie să încerce măcar să se transforme benefic până chiar reușește să devină unul adevărat.
Cât despre renumitul polițist Cioacă, presupun că a fost arestat strict din motive electorale. Domnul Dan Diaconescu și-a petrecut jumătate din viață încercând să elucideze cazul Elodia. Există sau nu există dovezi clare ale asasinatului? Procurorii și-au motivat demersul și prin faptul că nefinalizarea cazului a dus la împiedicarea familiei să aprindă o lumânare în cunoștință de cauză, iar opinia publică a fost indusă în eroare, riscând să piardă orice reper, orice discernământ și orice sens. Aha! Deci nu faptul că un soț și-ar fi putut ucide într-un mod bestial soția este motivul de bază al arestării, ci lipsa lumânării și deruta opiniei publice. OK. Halucinant! În plus, ca să deruteze opinia publică și mai mult, polițistul Cioacă ar fi reușit, prin abilități profesionale, să comită crima perfectă. Dacă polițiștii din provincia românească sunt așa de desăvârșiți, vă dați seama cum sunt ăia din capitală? Și asta după ce americanii, prin toate filmele lor, ne-au tot demonstrat că nu există crima perfectă. Ba uite că există, a comis-o Cioacă! Problema e că polițistul Cioacă, dacă e asasin, înțeleg că a reușit să comită crima perfectă strict prin lipsa tehnicii de detecție și nu prin cine știe ce înzestrări excepționale sau calități paranormale. Firește, asta e cu totul altceva! Și în acest caz, sper ca binele să triumfe etc. Dacă nu binele, măcar adevărul.
În rest, după cum îmi știți ideile și apucăturile, nu mă pot împiedica să nu-mi treacă prin minte că, la urma urmei, având în vedere contextul, poate chiar și accidentul - Doamne, ferește! - domnului Valeriu Tabără - multă sănătate! - nu e atât de întâmplător. Numai ce-l nominalizase interlopul bancher... Interlopul bancher! Interlopul analfabet bancher!
Un fapt e sigur și ne bucură: ca o zână bună, doamna Hillary Clinton veghează asupra noastră neclintit și numără tot. Tot ce facem și tot ce avem. Perfect! Suntem mult mai linștiți acum. Dar, în scurtă vreme, un fior pervers ne încearcă iar: bine, bine, veghează, veghează, dar știe exact pe cine și, mai ales, știe precis unde ne găsim? Cu americanii totuși, nu putem fi siguri niciodată...
