Mona Thwany nu e din Bolintin!

Pe 11 decembrie 2010, Taimour Abdulwahab, cetățean suedez de origine irakiană, a detonat o bombă pe o stradă din Stockholm. El a murit și doi trecători inocenți au fost răniți. De atunci încoace, presa română nu mai tace. Homo mioriticus are, totuși, o amprentă genetică specială. Nu m-aș fi băgat în discutarea acestei tragedii dacă nu sesizam tocmai amploarea câmpilor mioritici pe care, acasă, unii îi bat. Fără urmă de grație. Cu adevărat, ridicolul nostru e sublim de ridicol.

Se întâmplă că nefericitul Taimour Abdulwahab, Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească, a avut o soție, Mona Thwany. Născută, la București, dintr-o mamă româncă și un tată irakian. Era încă relativ mică în momentul în care familia ei a hotărât să emigreze în Suedia. Asta s-a petrecut destul de demult. Mona Thwany este cetățean suedez. De mai multă vreme, locuiește în Marea Britanie. Cuplul Mona Thwany - Taimour Abdulwahab a produs trei copii.

De ce mă enervez? Mă enervez pentru că, și la data producerii tragediei, și ulterior, presa românească, excitată de un subiect juicy, nu mai contenește cu ideea că Mona Thwany e româncă. De parcă asta ar fi tot ce contează în acest caz. De parcă asta ar explica, până în profunzime, misterul. De parcă, ar fi vreo grozăvie, în această grozăvie, să declari musai că ești român. Sau, altă specialitate națională, să declare alții asta pentru tine. De parcă, ăsta ar fi marele șpil. Dacă vreun personaj care chiar contează la scară planetară ne-ar lua în serios - norocul nostru e că n-o face - ar deduce fără dubiu că omul ăla s-a aruncat în aer fix doar pentru că nevastă-sa e româncă. Nu numai atât. Cred că prezumtivul grande planetar ar putea să dea ordin să fim arestați toți numai pe baza acestei apartenențe. Ar putea să o facă liniștit, calm și detașat. Numai pe baza istericalelor noastre. Numai pe baza insistențelor noastre. Asta se înțelege din toate articolele scrise până acum în legătură cu acest subiect. Așa se vede situația din toate relatările din presa românească. Repet, norocul nostru este că nu ne ia nimeni în seamă.

Din București-Suedia-UK, Mona a fost mutată de presă exclusiv în Bolintin unde, e adevărat,  locuiesc bunicii ei și unde, e drept, și-a petrecut niște vacanțe. De ce-a făcut presa una ca asta? Pentru că Mona din Bolintin sună mai vulgar, mai primitiv, mai grotesc. Pe cale de consecință, mai bine, mai șugubăț și mai vandabil. Ulterior, pentru maximum de succes, presa a tot brodat, împletit și croșetat pe baza semnificației numelui ei arab, Umm Amira, în traducere, Prințesa. Care prințesă?! Firește, din Bolintin! Poporul s-a sufocat de plăcere. A fost declarată doar româncă. Poporul a plescăit mulțumit. Sigur că e româncă! Ce să fie altceva? Ce-ar putea fi altceva?! Geloși, vrem sa avem monopol. În orice. La orice. Numai să se audă despre noi. Voci forumiste timide și-au încercat norocul: tatăl ei este, totuși, irakian. Ei și?! Mucles, nu contează. Faptul că, de acasă, Mona Thwany cunoaște deci limba arabă și este inițiată în religia musulmană, precum și în tradițiile respective, iarăși, nu contează. Nu se pune. Pentru presa din România, ”iluminarea” completă a ei s-a produs exclusiv la Bolintin plus într-una sau două excursii în Nordul Africii, de exemplu. Mona Thwany este cetățean suedez. Aș! Nu importă, ne plictisiți, n-avem timp! Deși ar cam trebui să conteze pentru că Suedia are largi și extrem de complicate comunități musulmane. De exemplu, ca să ajungi la Gamla Uppsala, vechea reședință a regilor vikingi, înainte să dai de plăcuța pe care scrie Valhalla, știți care, ”raiul” viking pomenit obsesiv de unul, Adolf Hitler, ei bine, ca să ajungi la Gamla Uppsala deci, dai de... o moschee. Dar, puțin ne pasă nouă de vikingi, de Valhalla sau de Gamla Uppsala, de Hitler sau mai știu eu de ce sau de cine! Bolintin este locul tuturor secretelor, al tuturor inițierilor, al tuturor efectelor paranormale. Am zis! Ce ne interesează că Mona Thwany a stat în Suedia printre mii de musulmani de diverse orientări, mai pașnice sau mai războinice. Mona Thwany a petrecut niște vacanțe la bunicii din Bolintin! Uau! De-acolo, i se trage! Ba chiar, imediat după teribila tragedie, presa din România savura la maximum așa-zisa declarație a bunicii de la Bolintin conform căreia Mona însăși ar fi  fost primejdios de fanatică, în fapt, chiar mastermind-ul operațiunii. E adevărat că începutul acestui delir al originii românești, al soției fundamentaliste, abilă în îndoctrinarea soțului-victimă, precum și al bunicii lucide și acuzatoare, delir din care presa românească pare a nu-și mai reveni nicicum, a fost făcut de Daily Mail. Sigur că britanicii n-aveau chef să fie conectați cu un atare eveniment. E absolut normal! Așa se procedează! Dacă poți scăpa de legăturile periculoase, de ce să n-o faci? Dacă poți arunca pisica moartă în curtea altcuiva, de ce să n-o arunci? Mai ales când acest altcineva pune botul imediat și este și atât de dornic, de flatat și de încântat să o primească? Ca să nu spunem chiar să o halească. Să rămânem, totuși, eleganți, dar, neapărat, deliranți. Așadar, presa românească a primit mingea pasată de Daily Mail imediat după tragedie și, de atunci, încoace, frate, bate cu ea maidanul, ori de câte ori mai vine vorba despre sinistrul eveniment. Ca atare, conform mass-mediei noastre, lui Taimour Abdulwahab, un inocent și pașnic irakiano-suedez, i-a fost, deci, fatală căsătoria cu o irakiano-româncă, pe care, dacă ne mai calcă lumea pe nervi mult, odată o declarăm exclusiv de origine bolintineano-română. Acum, în treacăt fie spus, judecând după faptul că toți românii, sau aproape toți, au / avem ”bolintin”, am putea chiar să ne considerăm consăteni cu Mona Thwany. Din însăși familia ei. Măcar așa, dintr-o solidaritate a celebrității. Ce, numai ea are dreptul să fie din Bolintin? Ce, numai ea are dreptul să fie faimoasă? Pentru că, de fapt, celebritatea este unul dintre cuvintele-cheie capabile să descuie inima și mintea oricărui român. Ce vrea orice român? Să se dea mare! Pe orice cale, în orice mod, oricând, oricum! Cu toate consecințele care decurg din asta! Mai degrabă seacă Marea Neagră decât să sece setea de celebritate din inima românului! Probabil că strămoșii noștri înțeleseseră ei ceva, și despre noi, și despre alții, când au stabilit că prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul.

Cât despre faptul că Mona Thwany și soțul ei au locuit în Marea Britanie, alături de milioane de musulmani, în preajma a sute, mii poate, de moschei și, respectiv, de imami, mai mult sau mai puțin radicali, radicalizați și radicalizanți, pentru presa din România, e un chelcășoz, un detaliu searbăd. Cui îi pasă de asta?! Când Mona Thwany a trecut prin însăși inima sacrului musulman, pe la Bolintin! Conform presei noastre, întreaga comunitate musulmană din întreaga lume ar trebui să-și revizuiască deja optica, prioritățile, cultul în sine. Acum, după revelarea adevărului suprem, pe bune, ce-ar mai putea reprezenta Mecca prin comparație cu Bolintinul?!
Lăsând orice ironie la o parte, totuși, cam așa a fost prezentat, în esență, cazul Mona Thwany în presa românească. Și fenomenul continuă. Persistă chiar. Prostește și iritant. Periculos. Ca un soi de autodenunț bizar și  stupid. Probabil, o astfel de abordare folosește la ceva. Nu știu la ce. Folosește cuiva. Nu știu cui. Ca să înțelegem diferența, presa și opinia suedeză au tratat subiectul în întregul său mai mult decât discret; aș putea spune chiar frugal. Tocmai pentru a nu-i da amploare. Nu din civilizație, ci din prudență și din pragmatism. Așa procedează îndeosebi cei care nu sunt atinși de megalomanii strâmbe și teribil de păguboase. Suedezii deci, total opus nouă, s-au ferit cât au putut să sublinieze orice apartenență a celor doi soți la cetățenia suedeză, la poporul suedez, la educația suedeză, la Suedia în sine. Perfect justificat! Mai ales că nenorocirea s-a petrecut exact a doua zi după decernarea Premiilor Nobel. Și nu numai atât. Mai sunt și alte, să le zicem, coincidențe misterioase care ar fi putut să nască o abundență de speculații. Și, aici, pot fi menționate cel puțin trei: tragedia s-a produs cu o zi înainte de ziua de naștere a lui Taimour Abdulwahab, într-un perimetru deja odios, perimetrul în care a fost asasinat premierul suedez Olof Palme, eveniment de la care tocmai s-au comemorat, pe 28 februarie 2011, 25 de ani, locul exploziei fiind exact la intersecția între Strada Olof Palme și Strada Reginei, if you understand my meaning. Dar nici măcar aceste, să le considerăm, stranii și tragice ”aluzii” ale destinului nu i-au făcut pe suedezi să-și iasă din pepenii lor degerați și să declare ceva. Ori să încropească niscaiva povestioare lăcrămoase. Ori s-o țină langa în privința anilor petrecuți de cei doi soți în Suedia. Ori să le îngroape toți viii și să le dezgroape toți morții.  S-or îndeletnici ei, suedezii desemnați special, atât cu brainstorming-ul, cât și cu ancheta, pentru rezolvarea cazului în speță, n-am nici o îndoială. Dar asta e treaba cui trebuie. Poporul va fi informat cândva. Și acest tip de abordare, cred eu, e tot o exagerare. Nu știu dacă e bine nici așa. Și ignorarea unui astfel de eveniment e anormală. Cum e, de altfel, și isteria noastră de a ieși în față oricum și pentru orice. Nu mai cunosc alte cazuri. Părem, iarăși, unici. Dar, în cazul celebrităților, asta face parte din fișa postului, nu?! Pe scurt, în cazul detonării bombei de la Stockholm, suedezii s-au ferit, cât au putut, de orice conexiune, oricât de mică, de orice apropiere, oricât de vagă, de nefericiții protagoniști. Și, dacă nici ăsta nu era subiect de dezbătut aprig, nu știu care altul ar mai putea fi! La ei, cel puțin.  Dar, oroare și blasfemie, mă grăbesc să zic și, astfel, să mă dezic de această reprobabilă și insultătoare atitudine, suedezii n-au subliniat, dom'le, deloc, dar deloc, faptul că Mona Thwany este româncă! Dacă poate crede cineva așa ceva! Mai ales, acasă la noi! Mai ales, dacă poate crede cineva așa ceva în presa de acasă! Cât despre Bolintin, știu că e șocant, dar, despre Bolintin, suedezii n-au rostit nici o vorbă. Nici una măcar!