Adorarea șmecherului de aur

S-a încheiat experimentuciul? Aparent, da. Că nu e clar. Și cum? Toată lumea tace. Sau, se tupilează. Fostul suspendat, cu tot cu flacăra violetă și cu tricoul bleu ciel, a părăsit garajul și-a reintrat tiptil în Palatul Cotropeni. Fostul interimar a plecat glonț spre ceva ce amintește atât de Clanul Sicilienilor, cât și de Vedi Napoli e poi muori. Aoleo! Mai bine, rămânem totuși la Clanul Sicilienilor. Sau, mai bine, la Vedi Napoli e poi... Greu de zis. E cam totuna. M-am hotărât: Vedi Napoli e basta! Desigur, cu tot cu pasta și cu nevasta!

Fostul și actualul CopyPaste, în schimb, s-a prezentat la Congresul Internaționalei Socialiste de la Cape Town! În cazul lui, poate că ar fi trebuit să se numească Copy Town. Congresul Internaționalei Socialiste de la Cape Town! Uau! Lenin însuși ar fi mândru. Ion Iliescu își retrăieștea tinerețea și-și împlinește bătrânețea. Cape Town! După ce obiectivele europene au fost atât de glorios atinse, next level era musai să fie de anvergură mondială. Sinergici sau nu, oarecum, ne retrăim toți tinerețea: înainte de 1989, în mod oficial, Africa de Sud și România erau considerate țări de rang egal. Probabil, încercăm să refacem armonia și decalajul înainte să cumpere chinezii chiar tot continentul african. Ziua nu e departe.
După cum s-a aflat, Victor Ponta s-a dus în Africa de Sud pentru a participa la Congresul Internaționalei Socialiste înainte de începerea lui. A terminat exact cand toți ceilalți începeau. Mai tare ca Lenin! Deși, n-a participat, că n-a participat, a fost ales totuși vicepreședinte. Mai tare și ca Mona Sahlin, reprezentanta Suediei, care a vrut postul de secretar general, post deținut de 23 de ani de către chilianul Luis Ayala, și n-a reușit. Deși, au participat amândoi. Din câte înțeleg, Victor Ponta are și doctorat, și masterat, prin neparticipare. Are, iată, și funcții tot așa. Pare un mod de viață. Gandhi era o autoritate a noncombat-ului, Victor Ponta este una a neparticipării. Dar nu chiar întotdeauna. Face și excepții. Cum e nunta din acest weekend, la care va fi naș. Va participa și nu va năși pe oricine. Este vorba despre fiul adoptiv al fostului lider al lumii interlope din Vâlcea. Vivat! Dă-o-ncolo de Internațională Socialistă! Oricum, prin natura funcției de vice trebuie să se prezinte la lucrări, la fiecare șase luni. Dacă aș fi în locul celorlalți 31 de vicepreședinți, din realism, n-aș conta prea mult totuși pe o frecventare prea riguroasă a clubului, din partea domnului Victor Ponta.
Dar, că veni vorba, în Africa de Sud, până la urmă, ce-a făcut premierul? E o țară care are importanța ei, are și afaceri în derulare în România, în ultima vreme, pare că s-a retrezit, și pașnic, dar și violent. Oricum, lasă impresia că se dezmorțește tot mai mult și că reintră în cărți. Deci, ar fi extrem de interesant de aflat ce-a făcut Victor Ponta prin Cape Town. Africa de Sud înseamnă Africa de Sud, înseamnă și Africa, dar înseamnă și Marea Britanie. La Londra, văd că Victor Ponta încalcă principiul neparticipării și semnează condica în ritm vioi. Dar Africa de Sud mai înseamnă și Olanda. Hopa! Olanda! Îmbățoșările Olandei, rățoielile ei, antischengenita ei, geertwildersita ei și toate celelalte, nu mai insist, am tot scris, au oare legătură cu eventuala pretenție de a înhăța portul Constanța? Voiam neapărat să pun întrebarea și profit de orice moment. Chiar dacă, abuzez. Așa circulă vorba prin sat. Că asta ar fi marea supărare a Olandei: prin intrarea României în Schengen, portul Constanța ar deveni un rival serios, chiar prea serios, pentru Rotterdam. Tot așa se zvârcoleau unii și când România construia Canalul Dunăre-Marea Neagră. Să nu deranjeze Canalul Rin-Main, printre altele. Și tot vorba aia care umblă prin sat insinuează și că Victor Ponta, dacă rămâne premier, ar trebui să fie cel care le pune în brațe olandezilor Constanța. O paranteză: cu tot cu Mazăre? Că și pe acesta îl văd tot mai prezent. Și încă la ce mod și în ce moduri!... Poate d-aia nu se mai repară nici Cazinoul! Bref, zvonul susține că, printre foarte multe altele, întregul balamuc românesc din această vară, ar avea legătură și cu privatizarea portului Constanța. Firește, alături de alte bunăciuni, după cum e trendy să se spună. Constanța! Dobrogea! Chiar are sens! Protagoniștii, Traian Băsescu, Crin Antonescu, Anca Boagiu, Radu Mazăre etc... Pe de altă parte, nu mai avem flotă, atunci, la ce ne-ar mai trebui portul?! Aferim! Poate, și din acest motiv, în această vară, a fost vânzoleala din Marea Neagră, cu manevre maritime și militare rusești, ucrainene, ba chiar și chinezești! Ohohoho! Păi, dacă devine Constanța port Schengen, nu mai pupă Rotterdamu' nici o marfă chinezească! De-ar veni și ziua aia! Atunci, să-l vedem pe Captain Peroxide / Geert Wilders ce mai face și ce mai zice! Nu-l mai ajută nici măcar sângele indonezian. Vin alegerile și în Olanda! Există chiar un ambițios proiect al unui Canal Rotterdam-Constanța. Plus programele și strategiile care vizează Dunărea. Ele au făcut parte din programul electoral al lui Traian Băsescu în 2009. Sunt nenumărați bani europeni în joc. Mă rog, erau, dacă, între timp, nu i-a topit criza și p-ăștia. Mai mult ca sigur da.
Așa că mizele românești rămân destul de mari, iar arșița dementă a acestei veri pare să aibă multe cauze și multe motivații. În fiecare zi, se mai ițește câte una șocantă. Dar, să admitem că n-ar fi vorba despre nici o Olandă, despre nici un Rotterdam, despre nici o Constanță, despre nici o Dunăre și să admitem că nu s-a purtat nici o discuție secretă, departe de ochii și urechile unora și altora, despre toate astea... Totuși, până la urmă, Victor Ponta a făcut exact ce în Africa de Sud? În afară de faptul că i-a convins, direct sau indirect, pe socialiști să nu mai vină la București, a mai făcut ce? Înainte de desfășurarea lucrărilor congresului? A fost chemat intenționat separat? Ca să fie menajat? Ca să nu fie certat în timpul lucrărilor? A fost mângâiat pe creștet? A primit laude? I s-a mulțumit pentru serviciile aduse dezinteresat Bulgariei, în vederea aderării la Schengen? A fost mustrat cu avertisment și, totodată, promovat la rangul de vicepreședinte? Deși, dacă sunt 32 de  vicepreședinți, rezultă că e promovată cam toată lumea. A luat birul de la firmele sud-africane intrate deja pe piața românească? A luat birul de la firmele sud-africane dornice să intre pe piața românească? N-a luat nici un bir? A avut întâlniri așa, mai la fereală, înainte de începerea lucrărilor? I s-a comunicat faptul că, în timpul mandatului său, România nu va fi vizitată chiar de nimeni? Începând chiar cu distinșii confrați socialiști? Așa, cel puțin, pare să indice agenda lunii septembrie. Care - e deja anunțat - va fi ba negru, ba roșu. După împrejurări. Negru și roșu, va vedea poporul, e aproape cert. Prin urmare, ce-a făcut Victor Ponta în Africa de Sud? O internațională socialistă este o adunare importantă și vine multă lume aleasă. Un bun prilej de întâlnire, de ticluire, de târguire, de prăduire. Din această ceață, nu cred să ieșim prea curând. Dar, în afară de congrese și internaționale, bine că există sportul național nunta care, alături de sportul național botezul, ne mai scoate din marasm! O parte dintre protagoniștii acestei veri de neuitat sunt în acest weekend la nunți! Să trăiască!

Fiecare, cu nunta sa. Și Crin Antonescu a avut o nuntă, nu cu foarte multă vreme în urmă. Și, de la încă relativ recenta nuntă din Italia a fostului interimar și până la ”Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu!”, replica fostului suspendat, trecând, firește, direct prin referen(dum)dum și direct prin experimentuci, toate pe lumea asta par să aibă legătură, nu în ultimul rând, și cu nimeni altul decât același Dinu Patriciu. Acesta, după propriile mărturisiri exprimate cu un tupeu nonșalant într-un material difuzat, cândva, de televiziune, s-a distrat și s-a hlizit copios în toți acești ani. Pe seama românilor, firește. De ce n-ar râde și de ce nu s-ar hlizi?! De exemplu, chiar acușica: de la o posibilă pedeapsă maximă de 20 de ani de închisoare, la achitare. Uimire?! Uimeală, de-a dreptul! Nu e de râs? Că tot stăteam bine la justiție! Ori procurorii - breasla lu' CopyPaste - sunt habarniști, ori judecătorul - breasla lu' Pivniceru -e pafarist! Ori poporu'! Bineînțeles, corupția și traficul de influență sunt de neimaginat. În țara noastră?! În Europa?! Să nu ni le imaginăm dară! Mai ales că, după cum am fost înștiințați, România a derapat extrem de serios, până la margine, dar, în mod fericit, a fost oprită la timp de înțelepciunea vigilentă a Europei. Care, în mod curios, nu pare a se sinchisi deloc de derapajele Ungariei, care mai de care mai agresive și mai arogante. Să nu contribuim suplimentar însă la derapaj... Dar nu ne putem abține! Imediat după tranșarea referendumului și după înscăunarea noului ministru al justiției, primul eveniment este achitarea lui Dinu Patriciu!!! Vă spuneam eu că e perdea de fum! De trabuc și de țigări fine.
Și de ce n-ar fi? Care sunt de fapt țelurile noastre în viață? Distracția pe cinste și la maxim, precum și biografiile de succes. Cu cât se distrează mai la maxim posesorul biografiei de succes pe banii poporului aiurit și împietrit de admirație, cu atât mai mult sporește în prestigiu și în bonitate. În ochii aceluiași popor, adulator al șmecherilor. Adorarea șmecherului de aur. Alături de nunți și botezuri, alt sport național. Ca atare, și în situația de față, propun să nu rămânem apatici în fața poveștii de succes a idolului nostru. Am putea face mult mai mult. De pildă, am putea chiar urma productivul sfat oferit, nu cu multă vreme în urmă, de patricianul nostru - cine n-are un patrician, să-și cumpere, noi așa am făcut și, iată, binefacerile curg! - sfat oferit deci, la modul absolut dezinteresat, între un trabuc și o hlizeală, de a face afaceri în... Georgia! Georgia, USA? Nu, Georgia, ex-USSR. Deși, în prezent, conceptele se cam amestecă. Vă mai amintiți? Eu îmi amintesc de zicerile sale. Ba chiar, în înțelepciunea sa, ne îndemna să depunem bani în Georgia! Elveția Răsăritului! Încă una! Care cum se visează oarece pe lumea asta se visează neapărat Elveția! Mi se pare corect să ne direcționeze Dinu Patriciu spre Georgia. Unde să ne trimită? În Libia?! Libia, cu tot cu creanțele care o vizau, pare să fi dispărut de pe planetă.  În niște buzunare. Eventual, pe Marte? Observ că, în zilișoarele noastre, Marte pare să fie tot ce ne preocupă. Alături de misterioasele desene, semne și forme din lanuri. Desigur, în timp ce-i așteptăm pe extratereștri. Cu infinită răbdare și cu mult devotament. Oricum, zic să urmăm sfatul patricianului. Ce mai avem noi de pierdut? În plus, e limpede că știe ce vorbește. A spus că are încredere în justiție? A spus! A avut omul încredere în ea, în justiție? A avut! A câștigat? A câștigat! Are el încredere în Georgia? Are! Vedem ce pățim după. Nu e exclus să semene cu Napoli. 

Grea vară! Grea toamnă! Și anul buclucaș-mayaș nu s-a terminat încă. Altminteri, și ca urmare a experimentuciului de la noi, după cum și preconizam de altfel, Europa e încordată să... să... să... Să pună la cale. Ea știe ce. Vedi Statele Unite ale Europei e poi... Posibil, fără noi.
Altminteri, surprinzător, dar, uneori, părem să avem chiar și noi constanțele noastre. În afară de Constanța. Dacia Romana, Dacia Traiana, Dacia Felix... Daciana... Interesant! Aspectul face oare parte din complot? Să aprofundăm sau să lăsăm? Cum o fi mai bine? În rest, nici o problemă, trec toate, trec și imperiile, și crinii imperiali sau nu, și victoriile, și înfrângerile, și suspendările, și vin altele, și referendumurile, și vin altele, și banii, și nu se știe dacă mai vin alții, și șmecherii, și vin mereu alții, și august în flăcări, și septembrie negru, și septembrie roșu...

Molotovu' de la Bucuria și scutu' de la Deveselu

Am ratat momentul să spun ”Stejar, extremă urgență”. Între timp, a trecut chiar și Noaptea Sfântului Bartolomeu. Trec toate. Numai puciul a rămas! Și rămâne! A vorbit și Roma și cauza tot nu s-a soluționat. A început să fie evacuată și etnia romă de pretutindeni - firește, când nu merge direct la Sorbona - și criza tot a rămas. Statornică, deplină, teribilă. Un cetățean a ocupat Palatul Cotroceni. Îl imploră toate cancelariile să iasă. Pricinos și îndărătnic, refuză. Cred că, de acolo, nu-l mai scot nici mascații. Esențial: nu ascultă de nemți sau de americani. Doar de Vocea Rusiei.
În ajunul aniversării-comemorării zilei de 23 august 1939 / Pactul Ribbentrop-Molotov, doamna Angela Merkel - prietena cetățeanului Crin Antonescu, locatar, la vreme de august în flăcări, al Palatului Cotroceni, nu-i nimic, palatul s-a obișnuit cu tot felul de șocuri șocante și de amuzamente amuzante, rezistă! - doamna Merkel deci, aflată în vizită la Chișinău, pe când se străduia din răsputeri să nu spună nimic, să nu promită nimic, să nu dea nimic, era să încaseze în cap taman un cocktail Molotov. Din partea, se pare, a unui ghiduș nostalgic de origine și de ocupație găgăuz. Lângă fabrica de dulciuri Bucuria. Bine că nu și-a amintit lumea și de 23 august 1944 / ”Stejar, extremă urgență”! Cine știe ce mai ieșea?! I-am fi dat palpitații și ex-regelui Mihai, unicul supraviețuitor al acelor timpuri și moravuri. La auzul știrii, o oarecare tresărire, trebuie totuși să fi avut și fostul cancelar german Gerhard Schröder. Eventual și fostul președinte german Horst Köhler. Poate chiar și actualul șef al spionajului german, domnul Gerhard Schindler. M-am întrebat mereu și mă întreb încă: pe conducătorii lumii noastre, conducătorii lumii lor îi aleg și după nume? Se pare că da. Parcă am rămas, din adolescență, la Cinematecă și văd aceleași filme. Oi fi în iadul cinefililor? Sper că nu.
Tot în zilele noastre dinozauriene - tocmai ne-am reamintit și de celebra invadare a Pragăi / Back to USSR! - a reapărut și simpaticul domn Joschka Fischer. Dacă nu e același film, atunci, măcar același telejurnal sigur e. Cum care domnul Joschka Fischer? Același care, în 2005, pe când era încă vicecancelar, a trebuit să răspundă în fața poporului său pentru că, relaxase atât de mult relațiile cu Ucraina încât, via consulatul de la Kiev, facilitase instalarea în Europa a nu mai puțin de trei milioane jumate de cetățeni ucraineni și ce-or mai fi fost ei. Întrucât, veniseră în Germania sub identități false. Respect! Așa e când revoluția întoarce armele! În 2005, timp de câteva ore, domnul Fischer a fost muștruluit live, la televizor. Am văzut cu ochișorii mei. Ca o paranteză, de la același televizor, tot în acea perioadă idilică, am aflat și că ofițerii antitero germani se instruiesc în... desigur, Israel! Tare? Contondent! Vă gândeați? Ei, aparențele înșală!... Mult.
E drept, în 2005, deja, mă mai obișnuisem cu efectele devastatoare ale nonconformistei politici dusă de domnii Schröder și Fischer - cerusem sărurile ca să-mi revin din leșin și, iată, reușisem! - după ce, încă din 2003, mă întâlnisem cu vesel-tânguitoare alaiuri rusești de nuntă, amplu desfășurate chiar și pe lângă fosta reședință din Bad Nauheim, din fosta RFG, actuală Germanie reunificată, ocupată odinioară - atât reședința, cât și Germania - de  militarul în termen Elvis Presley, din fostele și actualele USA. Dacă a reapărut chiar și domnul Joschka Fischer!... Și tot acum!... Coincidență, dar și domnul Joschka Fischer o ceartă tot pe doamna Merkel. Asta e, pare să se afle într-o zodie nefavorabilă. Le-a cășunat tuturor. Cășunat, hm, nu e tocmai un termen fericit ales, în acest moment, are și el un iz de gașcă și de complot. Celălalt prieten apropiat al domnului Putin, domnul Gerhard Schröder, tace enigmatic, n-are nevoie să mai facă rating. Petrolul și gazele rusești îi ajung. Se ocupă cu duioșie și cu discreție de soarta lor.
Interesant cum foarte mulți dintre conducătorii Europei și Americii din zilele noastre au strânse legături cu Basarabia, Rusia, Ucraina, România, Ungaria, Polonia, Bulgaria etc. Am mai scris pe blog despre aceste legături primejdioase care se încăpățânează să rămână primejdioase. Ba chiar tind să devină și mai primejdioase. Oricum, într-o atare aleasă companie și conjunctură, nu mai e chiar atât de uimitor că, pe 23 august 2012, în România, depune jurământul de ministru al justiției o persoană cu alură, cu accent și cu nume de comisar sovietic. Despre care nimeni nu știe nimic precis. Exact cum îi șade bine unui comisar sovietic. După unii, Mona Pivniceru e din Huși, după alții, din Iași, după restul, din Rusia plus Basarabia. Poate vine și momentul istoric al Rusiei minus Basarabia. După unii, e onestă, după alții, nu, dimpotrivă. Un fapt e cert: misterioasa mașină în care s-a urcat Mona Pivniceru, deocamdată, i-a purtat mai mult noroc decât i-a purtat spa-ul lui Vântu, lui Mircea Geoană. Cât despre domnul Hrebenciuc, după cum am mai scris, acum, că se mărită și EBA, presupun că nu-i rămâne decât să mediteze profund. Tema? Era să tastez că e la mintea cocoșului, dar, ne pierdeam în labirintul speculațiilor. Tema deci este : flacăra violetă sau tricoul bleu ciel? Sau ambele? Până se lămurește domnul Hrebenciuc, Kremlinul joacă tot mai aprig. Apropo: în suedeză, kremla este o ciupercă. Din familia Russulaceae.
Dar nu numai Kremlinul țopăie. Repet întrebarea pe care am tot pus-o în ultimele postări: ce se întâmplă la București e o perdea de fum? Sau e un test, după cum ne-a spus, de la obraz, însuși Gordon. Eternul emisar american, școlit politic și nu numai în Kosovo. Sau e un experiment? Toți protagoniștii vodevilului de la București au familia mutată în Parlamentul European. Bizar război! De ce pare totul un truc, o iluzie, o scenetă, o tărășenie? Să fim raționali și pragmatici. Cui folosește? României? Nu pare să-i folosească. Atunci? Cui? Altora, da. Moscovei și Kievului, categoric. Dar, nu numai lor. Poate și Europei. De ce nu? Dacă Europa nu vrea totuși să ne primească în raiul Schengen, atunci, am ajutat-o sârguincios. Are de ce să ne refuze. Dacă Europa nu mai vrea să ne dea bani, pentru simplul fapt că nu-i mai are - dar i-a luat și îi ia pe ai noștri! - atunci, am ajutat-o cu asupra de măsură. Are de ce să stopeze toate programele. Le stopăm chiar noi. Dacă Europa ar vrea să ne ia dreptul de circulație liberă, atunci, am ajutat-o profund. Poate să o facă. Dacă Europa ar vrea să nu ne mai recunoască diplomele și titlurile, atunci, am ajutat-o pe deplin. Dacă Europa ar vrea să ne ridice dreptul de muncă în țările sale, atunci, am ajutat-o total. Și tot așa. Dacă Europa vrea să ne șantajeze suplimentar pentru privatizări de tot felul, ori pentru cedări de tot felul, atunci, am ajutat-o cât se poate. Dacă Europa vrea să obțină drepturi sporite asupra țărilor membre și dacă vrea să pună presiune pentru a obține anumite efecte și pentru a impune anumite măsuri, atunci, balamucul nostru i-a fost de un imens ajutor. Am jucat poate micul, umilul, modestul nostru rol întru construirea Statelor Unite ale Europei. Este posibilă și o astfel de interpretare. Sau, întru destrămarea lor. Este posibilă și o astfel de interpretare.
Dacă România nu mai e un areal sigur nici din punct de vedere militaro-strategic, poate nu mai vine nici scutul. Să se ducă și americanii, și NATO. De unde au venit. Molotovu' de la fabrica de dulciuri Bucuria și scutu' de la Deveselu! Minunat! Unic! Polonezii au început și ei să cocheteze cu ideea că, la urma urmei, nu le trebuie scut, dă-l încolo, mai bine fără el! E adevărat, în cazul lor - dacă ne amintim numai de moartea președintelui Lech Kaczynski, din aprilie 2010 - s-au folosit argumente speciale. Speciale și letale. Păi, dacă americanii nu mai vin nici în România, nici în Polonia, unde se duc? Ori se duc la ei acasă, ori se duc în altă parte, ori, după unii cu imaginație mai fertilă, ar putea urma exemplul polului nord magnetic și s-ar putea duce în foarte sigura și primitoare... Rusie. Care, pasămite, ar avea deja gata făcut un proiect de baze militare, numa' bun. Și, uite așa, ajungem direct la / în coșmarul lui Petre Țuțea care, în fața viziunii unei posibile alianțe între americani și ruși, avea un groaznic frison. Pare greu de închipuit? Din multe puncte de vedere, da. Din multe, nu. În definitiv, există și un plan al unui guvern mondial care, pentru a se realiza, are mare nevoie de o arhitectură unică.
Sigur că, în România prezentului, sunt multe motive pentru a crede că e vorba doar despre un război între clanuri și găști. Interne și internaționale. Poate chiar războiul este și util, ba chiar și necesar. Se elimină gangsterii între ei. Ca în Chicago. Dacă este așa, să nu-i deranjăm. Știu ei mai bine. Dar toate aceste transformări ciudate par să fie impuse și din afară. Cerute. Plătite. Și nu numai de la Moscova sau de la Kiev. De exemplu, dacă populația României ar scădea oficial, scade și reprezentarea din Parlamentul European. Acum, România ocupă locul 7, cu 33 de europarlamentari. Prin comparație, Suedia are 18. În aceste zile, Suedia și-a repetat dorința, voința și speranța ca puterea decizională a României să scadă. Ba chiar Suedia a cerut ca România să-și piardă dreptul de vot din Consiliul Europei. Dacă se poate, dreptul de vot și de tot. Suedia și Danemarca au împreună 31 de parlamentari europeni. Suedia și Finlanda au împreună 31 de europarlamentari. O scădere a populației României ar folosi unora? Se vede treaba că da. După cum se observă, Suedia, când nu e ocupată cu violul lui Assange sau cu violarea spațiului aerian al Belarusului, desigur, în scopul democratic de a arunca urși de pluș în capul dictaturii de la Minsk, Suedia deci își numără europarlamentarii și e deranjată de puterea decizională a României. Nu e singura în această situație. Unii vor excluderea unor state. Alții vor includerea altor state. Ceilalți vor o Europă cu două, trei, zece viteze. Etc.
O populație redusă a României înseamnă și mai puține fonduri europene. Aici, chestiunea pare tranșată: ori nu ni le dau ei deloc, ori nu le luăm noi. Banii nu vin. Iar, dacă vin, se fură. Așa reiese. Pe scurt, faza cu banii europeni e rezolvată. Să nu mai deranjăm Germania și Italia în deturnarea fondurilor. Ce se vor face însă cei trimiși de statele europene pentru ca să facă firme pe teritoriul românesc în așa fel încât banii să se întoarcă de fapt, direct și indirect, tot în țările occidentale care i-au dat? S-a observat fenomenul? E amuzant.
Scăderea numărului de cetățeni români poate conduce și la o pondere mai însemnată a minorităților. Visul de aur al maghiarilor și nu numai. Dacă își mai iau și câțiva trădători români în plus cetățenia maghiară, cu atât mai bine. Ungurii devin o voce puternică. Contribuim direct la fericirea Budapestei. Prin urmare, prin aport demografic, le sporim și importanța în cadrul Parlamentului European. Contează mai puțin România, contează mai mult Ungaria. Dacă scade numărul românilor din România, prezența celor de peste Prut care reușesc să-și facă acte românești devine mai semnificativă. Personal, nu sunt împotriva acordării cetățeniei române celor din teritoriile românești care au tot fost furate de către sovietici și care au tot fost pierdute prin prostia, trădarea și nepăsarea unora dintre noi sau a unor cârtițe / conserve / marionete sovietice lăsate pe teritoriul nostru. Dar, aș dori ca actele să ajungă la adevărații români. Nu la cei cu identități false. Adică, aș dori să evităm exact situația pe care o avem deja și pe care a trăit-o și Germania domnului Joschka Fischer, la care tocmai am făcut referire.
Dacă numărul românilor scade, nu se mai tem Rusia și Ucraina - așa declară mereu, că se tem! - de faptul că le atacăm și că le răpim Basarabia și Nordul Bucovinei - așa declară mereu, că sunt ale lor! - ori de faptul că ne împotrivim generoasei lor dorințe de a crea un pol ortodox. Teribil de comică această aspirație, venită tocmai din partea celor care s-au străduit atât de mult și de feroce să extermine ortodoxia, inclusiv pe teritoriul nostru. Apropo: s-au botezat măcar? Pe acolo, prin fosta URSS, n-ar fi de mirare să se întâlnească chiar și slujitori bisericești nebotezați. Ba chiar ar fi foarte normal și foarte posibil. Au avut un hiatus de câteva generații în care n-au prea obișnuit să o facă. Ba chiar era ferm interzis. Cu toate păcatele noastre, și sunt numeroase și mari, să ne ierte Dumnezeu și să ne ajute, la noi, ortodoxia este neîntreruptă. Totuși. Dar despre Rusia ( ba chiar și Ucraina! ) și ale sale naive, nostime, caraghioase aspirații de lider al întregii ortodoxii, poate, vom mai vorbi. Povestea e lungă, dar merită. Bref, dacă numărul românilor scade cu niște milioane, nu e o glumă, întreaga situație a României se poate schimba dramatic.
Dacă românii din diasporă își pierd dreptul de vot - o prostie fără de margini, pot demonstra, dar asta e o altă chestiune! - și dacă nu se anunță totuși ce populație are România, ne putem gândi la orice, inclusiv, la faptul că persoanele fals eliminate ar putea fi înlocuite pe tot felul de liste, în tot felul de statistici importante, de tot felul de alte persoane, venite, eventual, din cu totul alte țări. În plus, treptat, se pot pierde și alte drepturi, cum ar fi proprietățile, banii din bănci, dreptul de a mai lucra, pensiile, cetățenia însăși etc. Aberant? Posibil. Dar s-a mai întâmplat. Toate s-au mai întâmplat deja. De când cu libera circulație, pare o idee suspect de fixă a politicienilor români: poporul să emigreze și să nu mai deranjeze, să rămână emigrat! Cu tot respectul, să ne transformăm de bunăvoie în palestinieni și în kurzi? Într-un fel sau altul, toți liderii au articulat acest îndemn. Dar de ce? Doar pentru ca România să conteze din ce în ce mai puțin? Pentru ca românii să conteze din ce în ce mai puțin? Spre deloc? Sau, de ce nu, și pentru ca locul să rămână liber pentru alte populații? Variantele nu se exclud, se completează.
Sau poate se dorește doar aducerea acasă forțată a românilor. Ideea a mai fost în vogă. Pentru a plăti, în regim de sclavie, datoria externă? Ce lipsă de originalitate! Sau poate se intenționează impunerea unor taxe. Taxa pentru șederea în străinătate! Taxa pe dreptul de a fi în diasporă! Taxa pe dreptul de ședere în România! Nici șozul cu lozul / taxa pentru cei plecați din țară nu e nouă. Dacă nu mă înșel, chiar și fostul interimar - care mai bântuie încă prin Palatul Cotroceni pentru a semna decrete fantomatice, pentru miniștri fantomatici - era de părere că ar trebui să li se impună minimum o taxă celor plecați. Unii au început chiar să lucreze la posibile grile de salarizare pentru expatriații care, îngroziți de amenințarea cu pierderea dreptului de vot, s-ar buluci la granițe pentru a fi reprimiți în paradisul lui Crin și Viorel. Interesant, repet, că delirul este direct generat și tutelat de cei care trăiesc, nu în ultimul rând, pe baza Parlamentului European. Halucinant! Ba chiar halucinogen!
Aflu că liderul prietenoasei extreme drepte din prietenoasa Olandă, Geert Wilders, zis și Mozart, zis și Captain Peroxide, zis și cel mai faimos platinat / cea mai faimoasă platinată de la Marilyn Monroe încoace, zis și Indonezianu' Zburător ( pe asta, am adăugat-o eu ), Geert Wilders deci - are soția maghiară și contează, ba chiar fost diplomat maghiar și contează! - ar vrea România transformată într-un loc de tranzit pentru solicitanții de azil în țara aceea delicată, cu prostituate înghesuite în vitrine, înghesuite la rândul lor între biserici și palate, cu drogați, printre lalele, ardei, vinete și roșii și cu eutanasiați, pe sub lalele, ardei, vinete și roșii. Cu cât România contează mai puțin și cu cât românii se împuținează, cu atât mai rapid i s-ar putea îndeplini dorința domnului Geert Wilders. Alături de multe altele, oricât de impertinente și de tâmpite. Ale lui și ale altora ca el. În mod evident, greu cu Moscova și cu Kievul, dar greu și cu Occidentul. Sfântul Ștefan cel Mare știa el ce știa. Mai toți voievozii și conducătorii noștri știau ei ce știau. Pentru că, dacă nu știau, aflau.
Sunt câteva gânduri care mă fac să mă întreb repetat dacă tot ce se întâmplă în țară e pe bune. Și ce e pe bune? Și cât e pe bune? Și cât e de pe bune? Am senzația că nu totul, că mult e doar un teatru ieftin. Ieftin, dar periculos. Și pe termen scurt, și pe termen lung. Mi-a trecut prin minte și ipoteza că poate ne-am hotărât să ne grecizăm. O ținem într-un scandal, facem tot ce ne trece prin cap, nu ne plătim datoriile, hai, noroc, la multe chermeze și la multe arestări! Cui nu-i place, să se care! Dacă e trădare, primim, dar să știm și noi, exmatriculații din diasporă. Dacă s-a dat liber la fentat FMI-ul, personal, achiesez. Iată, am vocabular european. Mai ales că, știu că e o criză artificială, în bună măsură, provocată de FMI. Ca să nu mai zic nimic despre datoria externă, băgată cu anasâna, pe gâtul nostru. Dar, decât să ne grecizăm, propun să ne islandizăm, să facem ordine, să schimbăm regula jocului și să-i alungăm pe hoți. Dar, chiar pe toți.
În rest, după cum v-am mărturisit, contemplu plecarea gâștelor. E pictural, e cinematografic, e panoramic, e epic. Par să plece mai devreme anul acesta. Cred că, în afară de considerente climatice și de hrană, se grăbesc să prindă și desfășurarea evenimentelor. Scandalurile noastre sunt pe traseul stolurilor. Dacă nu le mănâncă nimeni până acolo sau acolo - nu e de glumit cu apetitul vânătorilor chiar dacă unii, pentru moment, sunt nițeluș ocupați, nu sunt toți, mai sunt și alții încă disponibili și dotați cu muniție din belșug - atunci, nu vor rata circul. Al nostru, nu al lor.
Dar, la câtă fiere și la cât venin se varsă, nu cred să mai bage de seamă cineva că trec stoluri de gâște spre Africa. Mai bine, scade riscul de victime colaterale printre ele. Cine să mai observe gâștele?! Numai ce-și terminase show-ul Lady Gaga, și ocupase deja scena, cu surle, tobe și trâmbițe, milionarul ANAF Marius Gaga. Nu mai comentez nimic despre Gagarin că ajungem iar la ruși și, e clar, nu mai isprăvim niciodată.

Moroiul și tontoroiul din Vampirilics sau Lady Gaga, în Tzara Dada

Lady Gaga a apărut călare pe un cal alb. Nu era Nuțu Cămătaru. Eventual. Acesta, probabil, era în mașina lui. În care, în mod cert, nu se afla Mona Pivniceru. Se pare că ea era în mașina lui Năstase. Deși, nu știa. Dar, știa precis că nu e a lu' Nuțu Cămătaru chiar dacă, să admitem, el nu era în mașină, ci, pe calul alb. Doar dacă, după tipic, nu a fugit iar în Germania. Sau dacă, nu poartă - am putea presupune, de ce nu?! - o discuție colegială despre cai, mașini, ouă și case cu Adrian Năstase. Iar dacă Nuțu Cămătaru nu e nici în Germania și nici la clubul-ăla-știți-voi-care-nu-i-rostim-numele, atunci, poate, e chiar în Hilton. Fără Mona Pivniceru care, deși nu știe, e în mașina lui Năstase. Ăl mic sau ăl mare? Ăl mic, s-ar zice. Având în vedere întregul context contorsionato-contorsionist, Pivniceru pare chiar un nume abisalo-predestinat. Chiar și postdestinat.
Oricum, dacă Nuțu Cămătaru nu e nici în mașină, nici în Germania și nici în Hilton, un fapt rămâne clar: în Hilton, n-a vrut să stea Germanotta, adică Lady Gaga. Când nu se dedubla și nu era în cele două ambulanțe, Lady Gaga a dorit să stea în autocar. Al lu' Năstase? Nu. Al ei. Autocar, autocar, autocar... Autocar? Referendum? Referen(dum)dum? Voturi? Votanți? Volanți? Colanți? Parchet? Anchet? Pachet? Suspect! Chiar așa! A fost verificat autocarul lu' Lady Gaga? Minuțios? Dar Lady Gaga însăși? Minuțios? După cum spune chiar ea că o cheamă, nu putem merge doar pe încredere. Deși, mă contrazic, am putea totuși pentru că testul cel mare a fost trecut cu brio: Lady Gaga știe că a venit în România! Nu în Ungaria, nu în Bulgaria. Ba chiar, știe că a venit la București! Nu la Budapesta, nu la Sofia. E drept, a sosit direct din Sofia, Bulgaria. Chiar și ea o fi înțeles cum e cu țările și cu orașele astea. Persistă însă misterul cu Ungaria și cu Budapesta. La urma urmei, o fi folosit și tot scandalul ăsta la ceva! Licuricii au învățat cum ne cheamă! Sau, dimpotrivă, e semn rău și ne desființează??!! Dacă ne uităm la Lady Gaga... Deh, știu și eu... Sau ne reînființează??!! E ajun de 23 august. O dată la care noi pățim tot felul de chestii anormale și paranormale. Propun să rămânem circumspecți și vigilenți. Parangheliile interne și internaționale sunt în toi.
Sunt bucureșteancă, mai sufăr încă de patriotism local. Mă frământ. Vreau să ieșim bine. Am înțeles că Lady Gaga dorește să fie parcată la marginea trotuarului. Din câte pricep, asta i s-a și întâmplat. Bine că era un trotuar. Cu tot cu margine. În fine, poate că, are nostalgii secrete, e păcat să nu-i fie satisfăcute. O dată vine Lady Gaga în București! Chiar că trăiește periculos! Și autocar, și marginea trotuarului, și București! Dar nici Bucureștiul nu se lasă! E orașul lui Vlad Țepeș. Și Bucureștiul trăiește periculos! Lady Gaga! Lady Gaga, în Tzara Dada! Fluturând steagul nostru! Nu ajunsese ce-a pățit imnul, de ziua lui, cu prilejul referendumului! După cum nu era suficient ce îndurăm în legătură cu Dracula. Ne-am procopsit și cu Bloody Mary! În plus, s-a amestecat abrupt și grosolan în politica internă. Lady Gaga a afirmat că nu e o creatură a guvernului nostru. Dar a cui? A suspendatului? A interimarului? Vedeți? E subtil. Ușor ambiguu. Licuriciul ăl mare - creatura Licuriciului ăl mare, e sigur! - a auzit ce trebuia și ne-a trimis vorbă prin cine trebuia, despre ce ne trebuia, cum ne trebuia. Chestiunea referendumului pare aproape soluționată. Nu și chestiunea ploilor. Cel puțin, nu complet. Am mai sugerat: a se încerca metoda paparuda și caloianul. Admirabila Lady Gaga face tot ce poate, desigur, dar, nu știu dacă este highly recommended în acest sens. Să nu se închidă cerurile de tot de nici HAARP să nu le mai poată deschide.
Numai în România, se putea întâmpla să vină Lady Gaga în toiul toiului tontoroiului. Ceva mai potrivit de atât, imposibil! Moroiul și tontoroiul! E adevărat, ne-ar fi fost mai mult decât folositor și spiritul lui Steve Jobs, cu vreun computer de-nici-cu-gândul-nu-gândești. Ca să rezolvăm dilemele dilematicului referendum și să soluționăm suspendarea suspendării suspendate. Nu mai spun că Steve Jobs chiar s-ar pricepe și chiar ar fi pe deplin informat măcar în legătură cu listele morților. Dintre vii, am putea apela încă la Assange să ne descurce. Până nu fuge în Ecuador. S-au terminat și JO de la Londra, nu-l mai reține chiar nimic. Dar și Assange a băgat-o pe mânecă. Are unde să fugă. N-are însă cum. Tehnic. Momentan. Nu poate ajunge la nici un aeroport. Prin urmare, nu poate lua avionul. Suedejii și englejii nu-l scapă din ochi. Ecuadorul s-a jurat că nu-l livrează nici unei alte țări în afara celor care-l vor musai. Și care sunt cam toate de pe glob. Dacă nu poate lua avionul spre Ecuador-azil-de-visilics-pentru-uikilics, nu-i rămân decât opțiunile menționate mai sus: calul alb, mașina lu' Năstase, autocarul lu' Lady Gaga. Plus, marginea trotuarului. La noi, la Vampirilics. Deloc de neglijat. E șansa lui de-a prinde un loc cât mai bun în fața panoului pe care va rula nonstop și gratuit Războiul de 30 de zile. Sau ăla de 30 de ani și-o zi. Sau civilu' lu' Macovei. Sau ăla al rozelor. Sau ăla al virozelor. Sau răzmerița lu' Crin. Fiind atât de wanted, lui Assange - se ascunde! - îi va fi greu să exclame: I knew it! Se va abține. Ca și mine, împreună cu atâtea alte milioane, la vot. Care vot!!... Ehehehe! Cred că pleacă Assange în Ecuador și se și întoarce gata amnistiat, iar numărătoarea numărătorii nu se termină.
Să n-o abandonăm însă pe Lady Gaga la marginea trotuarului. Am înțeles că autocarul e antifonat și fanii, the little monsters, nu deranjează. Interesant că au venit atâția! Nu sunt care anchetați, care arestați? Mă rog, să admitem că fanii, chiar dacă rămân liberi, nu abuzează, nu fac nici răscoală, nici zaveră, nici miting, și nici nu deranjează. Dar câinii? Câinii deranjează? Și când iese Lady Gaga din autocar, de fani, se ocupă bodyguarzii, e limpede. Au și început s-o facă. Meticulos. N-are legătură cu metișii. Dar de câini? De câini, cine se ocupă? M-am prins! O păcălim și pe Lady Gaga și adoptă niște potăi! E șic! E suvenir! E caritabil! E mămos! Totuși, mă gândesc, atunci când apar maidanezii, să-i spunem lu' Lady Gaga marea taină: s-a înșelat! De fapt, se află totuși în Ungaria, la Budapesta. Sau, în Bulgaria, la Sofia. Nu în România, la București. Lucrăm insidios la mental și la subliminal, cum lucrează și ea. Care ar fi problema?!

Iar am păcătuit și-am citit ziarele de acasă. De acasă-acasă. Acasa-acasei ei de treabă! Altminteri, stau în acasa de aici. Gâștele fac zboruri de antrenament pe deasupra acasei de aici. În curând, vor pleca spre acasa de acolo. Și ele, gâștele, fac tot ga-ga. În suedeză, anka înseamnă rață. Nu gâscă. M-am scos. Lady Gaga însă n-are scăpare. Asta e, ea a ales! E numele ei de stea. O recomandare fermă totuși: să nu vomite pe steagul nostru. Să vomite pe steagul ei. De stea, cu stele. Dacă mai are habar. Nu bar. Habar.

Completarea completării completate 2

Sau validarea validării validate. Sau invalidarea invalidării invalidate. Sau votarea votării votate. Sau precizarea precizării precizate. Sau întrebarea întrebării întrebate. Sau numărătoarea numărătorii numărate. Putem continua. O și facem. Fiecare, în felul său. Ce completez? Cele scrise în ultimele materiale și nu numai. Și eu aștept rezultatul isterizantului referendum(dum). Aștept deci, exist. Exist deci, sunt vie. Sunt vie și n-am votat. Nu trageți, tovarăși! Sau trageți! La ce urmează!... 

N-ai votat deci, îl preferi pe Traian Băsescu. Se omite deliberat varianta respingerii votului doar pentru că nu este agreat cuplul Pontonescu. Pur și simplu. Se omite deliberat și varianta non-vot pentru că no-love. În general și pe nimeni. Se omite deliberat și varianta de păstrare a lui Traian Băsescu pentru echilibrul momentan al puterilor. Dacă poate fi obținut vreunul. Se face spiritism pentru convocarea morților necesari. Se fac exorcizări pentru alungarea celor nepotriviți. Oricum, un mister pare a fi rezolvat: votanții din străinătate n-au votat prin țările de adopție, ci, cuprinși de elan patriotic și de nostalgii câmpenești, s-au bulucit să presteze prin diverse județe. Că, altfel, cine să fi fost oare turiștii cu o conștiință civică atât de elevată?! Nu că n-ar fi avut dreptul, ba chiar interesul, având în vedere că unii dintre înstranieri-expățiți-bântuitori-ai-lumii-luate-n-cap aduc mulți bani în țară și, bașca, au și proprietăți pe acolo. Detalii meschine! Să fie nobili și doar să aducă! Și să lase! Și să ne lase! Altminteri, alături de cântăreți și dansatori, ghicitorii, fachirii și parapsihologii au făcut și ei tot ce-au putut. Deși, pesemne, seceta le-a cam dejucat unora dintre ei și planurile, și balta. N-au nimerit soarta! Mai bine, veneau la vot paparudele și caloianul. Cred că, în aceste zile, domnul Hrebenciuc are cumva o dilemă strașnică: să mai creadă în flacăra violetă sau să creadă în tricoul albastru? Așteaptă rezultatul final al CCR. Ca noi toți. Imnul național, că tot era ziua sa, s-a pierdut ca un miraj, în teribila arșiță. Uf, ce zăduf! Cu zăduf! Cu năduf!

După cum anticipam în precedenta postare, ne-am întors la Ion Iliescu și la lumea lui. După cum se vede, cu asupra de măsură. În România anului 2012, Vocea Rusiei este citată de parcă ar fi Biblia! Am mai spus că Moscova e în toate. Chiar și în Budapesta, în Viktor Orban și în Laszlo Tokes. Povestea asta cu Transilvania este, de la Stalin citire, monedă de schimb și de șantaj. Asta nu înseamnă că AVO nu există și că, alături de KGB, nu trebuie luat în serios. Drept dovadă, printre alte efecte interesante, întrucât era stringentă nevoie, nebunia din România a salvat și imaginea din ce în ce mai șifonată a Ungariei. Ca de obicei, suntem mai răi și mai rău. Lasă că rezolvă Andrei Marga! Cu serviețîca lui cu acte doveditoare și cu documente justificative. Ba chiar și cu dosare. Fiorii ne cuprind. Vrea oare să-i returneze doamnei Merkel și pozele de tinerețe și de turism deja publicate? Aoleo, dacă venise, pe furiș, în România ca să ne șpioneze tehnica de votare și de numărare?! Totuși, mă încumet și presupun că Andrei Marga desantează și cu șpăgile aferente că e criză, iar legitimizarea loviturilor de stat și a doctoratelor e un proces laborios și costisitor. Inspirată de toate aceste scandaluri, se pare că Turcia, aclamată de Grecia, a și profitat și-a suspendat, pe termen nelimitat, recunoașterea diplomelor bulgărești. Deocamdată. Să meargă tineretul turc să dea banu' și să învețe în alte țări incoruptibile și-n alte centre universitare prestigioase și morale! Că e criză și acolo. Tot la câteva zile, mai ies studenții occidentali în stradă, ba pentru una, ba pentru alta. Pe noi însă, are cine să ne apere și să ne salveze de eventuale scandaluri universitare. N-avem nici o grijă! Victor Ponta, proaspăt bronzat și de la flacăra olimpică, dar și de la mare, sosește și se ocupă. Iar, dacă mai păstrăm vreo temere oricât de mică, lasă că, într-un final, vine papa și ne împacă! Sau ne papă.

Pasionant să ne gândim, totuși, la adevăratele cauze care au dus la febrilitatea aruncării României în acest dement vârtej. De la arestarea lui Adrian Năstase, până la situația europeană și internațională. Repet întrebarea: e perdea de fum sau e pe bune? Din multe puncte de vedere. Nu le mai reiau că se cunosc și se recunosc. Dar, nu mă pot împiedica și-aș vrea să știu de ce trebuia să se instaleze Crin Antonescu la Palatul Cotroceni atât de năprasnic. Cu sau fără adeverință și chitanță. Să vadă ce? Să comită ce? Să ia ce? Să pună ce? Să pună mâna pe ce? Să scoată ce? Să lase ce? Să ia legătura cu? Să fie luat în seamă de? Și pentru ce? Să se joace nițeluș precum ne jucam, pe vremuri, prin Palatul Pionierilor? Arc peste timp, de la Veronica Porumbacu, la Porumbacu? De ce n-a / n-au așteptat alegerile? Pentru validarea referendumului și pentru demiterea lui Traian Băsescu, voci din partidul lui Crin Antonescu invocă drept argument numărul de voturi pe care președintele suspendat l-a obținut când a câștigat trecutele alegeri. După unii, acesta ar trebui, subit, să fie singurul criteriu. În fine, e ezoteric. Dar, dacă luăm acest criteriu, atunci, de ce nu e adus, la Cotroceni, Mircea Geoană că el chiar a fost votat de milioane de oameni?! Să-și termine omu' sticla de șampanie, alături de dragostea lui, bineînțeles! Crin Antonescu strălucește prin performanța de a nu fi fost votat de nimeni. Iar meritul lui Victor Ponta e că a fost băgat în seamă de Traian Băsescu. E drept, acesta din urmă nu e singurul, să nu se culpabilizeze excesiv, greșeala respectivă a mai fost săvârșită și de alții. 

Mai prost e că, fapt previzibil, canicula a topit și banii din bănci. Zilnic aproape, în Europa și în lume, cad bănci, cu tot cu bani, cu tot cu directori, unii dintre ei, chiar arestați. Se numără și, aparent, s-au și aflat exact chiar și banii din offshore-uri. Chiar că e groasă! Apropo de caniculă, v-am avertizat meteo că, după referendum(dum), se mai linișteste oleacă și vipia și că, măcar pe alocuri, în afară de bănci, mai cade chiar și câte o ploaie. Să sperăm că vremea se normalizează. Chestia cu butoanele... Se topesc banii, dar se umflă prețurile. Câinii vagabonzi rămân constanți. La nevoie, vor fi și clonați. Fac parte din tabloul mizeriei obligatorii de tip KGB. Încă din vremea Războiului Rece, existau documente care atestau modul în care o țară care trebuie forțată spre sovietizare poate să și devină ca atare. Pe puncte. Mizeria, sărăcia, peisajul deplorabil, gunoaiele, animalele abandonate etc făceau parte din strategiile atent elaborate. E tot de la Stalin citire. Vă dau două exemple plastice. Primul: acum vreo 20 de ani, în Ucraina - țara aceea agresiv-agasantă care, pe lângă populații și teritorii, ne-a furat combinatul de la Krivoi Rog - am observat că toate ușile de la toaletele publice lipseau. Am crezut că au fost distruse de huligani. Dimpotrivă, nu fuseseră montate niciodată tot de niște huligani. Aspectul făcea parte din moștenirea sovietică. Astfel, oamenii erau puși, deliberat, în ipostazele cele mai umilitoare. Nu în ultimul rând, desigur, pentru a fi total controlați.  Mai întâi însă, demolați. Acolo unde existau uși, erau numai jumătate în așa fel încât fețele celor din cabine să fie mereu la vedere. Amuzant? Extrem. Al doilea exemplu: casele de la țară erau identice și aveau numai pământ pe jos. Podeaua poate fi periculoasă. Dacă oamenii respectivi își puneau podea, erau avertizați să o scoată. Dacă nu ascultau, erau mutați forțat într-o altă casă. Dacă recidivau, erau mutați imediat într-o altă republică. Dacă perseverau, probabil, erau mutați într-o altă lume. Aceleași pedepse exemplare se aplicau și dacă, de pildă, oamenii aveau fantezia perversă de a cultiva viță-de-vie în propria grădină. Să ignori vodca?! Brandul de țară?! Iată un delict serios! Am putea șugui multă vreme despre acel areal. Ce-am văzut în Ucraina era valabil pentru întregul spațiu sovietic. Dar de ce mi-o fi venit așa ceva în minte? Să aibă oare legătură cu tot ceea ce se petrece, în aceste zile, și la noi, și la ex-sovietici, și în Europa, și în SUA, și în întreaga lume? Să vedem...

Scriam despre bosonul Higgs și despre bizara sa înclinație de a cânta habanera. Și CERN este sponsorizat oare tot de ruși? Că Moscova, mai nou, și-a regăsit înclinația academică și, nu în ultimul rând, s-a apucat de premii științifice. Cum a cântat bosonul habanera, nu numai că a venit, în Cuba, holera, dar, brusc, Rusia a anunțat că vrea să-și redeschidă baza militară pe care o avea acolo odinioară. Tot brusc, au început să moară în accidente de mașină și opozanții și criticii regimului cubanez. For fun; bosonul cântăreț pare să-i fi purtat ghinion și lui Cuba Gooding Jr. care ar putea fi arestat. Aproape că aș putea scrie în continuu doar la serialul ăla despre coincidențe, sincronicități, serendipități etc...
Moscova nu se mulțumește cu atât însă. Cuba nu-i ajunge. Pe fondul nebuniei generale, vrea și redeschiderea fostelor baze din Vietnam și din Seychelles. În plus, tot pe când noi ne îndeletniceam, mă rog, cu... ceea ce se vede, Rusia, pentru prima dată, deschide ruta arctică în așa fel încât Suezul să poată fi evitat maritim și să poată fi lăsat complet liber pentru... război! Ruta arctică e operațională! Mă gândesc, poate, și din acest motiv, se străduiesc unii atât de mult să-l trimită pe Traian Băsescu  pe mare. Să mai vadă ce și cum. Care Suez? Suezul ăla spre care se îndreaptă, cică, navele de război ale tuturor. Chiar și ale Chinei care, după o nouă tăcere filosofică, a venit cu vase de război nu numai în Marea Neagră, ci și în Mediterana, cum, desigur, ați ghicit, bravo, via Suez! Cu tot cu trupe! În bună înțelegere, cu rușii! Dar, chiar, în Marea Neagră ce caută vase de luptă chinezești? La invitația Ucrainei! Ah, cred că d-asta îmi venise gândul în gând... Ucraina a invitat vase de război chinezești în Marea Neagră?! Ele vor avea escală și la Constanța. Asta e ( încă! ) în România. Sper. Cu Radu Mazăre, maestru absolut al balurilor mascate, al carnavalurilor, al alegoriilor și al deghizamentelor de tot felul, nu se știe niciodată! Tot aștepta el cu nerăbdare turiștii ruși. Să stea liniștit, vin cu tot cu ăia chinezi! Ucrainenii sunt incluși în meniu. Sub formă de colțunași și de piroști. Tradiția, mai presus de orice. Vasele chinezești sunt așteptate la Sevastopol. Acum 20 de ani, pe când vizitam prietenește neprietenoasa Ucraină, sistematic, la câteva săptămâni, rușii și ucrainenii se încăierau pentru Sevastopol, chiar în Sevastopol. Deh, era tot moștenire sovietică. Le era drag tuturor. Prin urmare, ce caută chinezii? Că e interesant. Chiar palpitant. Astfel, am ajuns ( iarăși! ) nu numai la lumea lui Ion Iliescu, ci și la lumea lui Andrei Marga. Omul potrivit, la locul potrivit și la momentul potrivit!

Ca să fie, în sfârșit, satisfăcută, după 18 ani de negocieri, Rusia mai primește un cadou și devine, tot în aceste zile fierbinți, membru cu drepturi depline în Organizația Mondială a Comerțului. Are dreptate și colonelul Dogaru atunci când afirmă că UE nu mai e decât o structură de expresie germană și manipulată de ruși. Judecând după datele la vedere, mă tem că definiția poate fi extinsă la scară planetară. Chiar așa, dacă toți se îngrămădesc - și se îngrămădesc! - să negocieze primii cu rușii și cu chinezii, noi de ce să n-o facem?!  Corect!  Din păcate, cred că e prea târziu. Am reușit fără loc. Se vede treaba că s-a negociat deja tot.
Revenind la Moscova... Eeeei, iată ce înseamnă să ai, de exemplu, singura flotă de spărgătoare de gheață atomice din lume! Deschizi rute pe unde vrei, semnezi ce vrei, iei ce vrei! Apropo, vrea și Transnistria. Permanent. Am mai scris și despre asta: bazele americane - dacă nu fug americanii! - și bazele rusești - rușii sigur nu fug! - față în față! Față către față, cum se spune mai ales în limbaj teologic. Întrucât Moscova și teologhisește. E drept, în acest sens, o ajută și Kievul și mulți alții. Astfel, site-urile ortodoxe, inclusiv cele românești, sunt extrem de penetrate de brigăzile web roșii. Aproape zilnic, mă amuz să constat intervențiile lupilor în piele de oaie. Dar de ce să te mulțumești cu Transnistria când poți încerca să iei întreaga Românie? Și, astfel, să ai cale liberă în toate sensurile! Grecia e în găleată, Ciprul a cerut deja ajutorul, Serbia e în derivă, Bulgaria nu contează, Ungaria e servantul de serviciu etc... Mulți dintre liderii europeni - mă tem că nici America nu se simte prea bine din acest punct de vedere! - au fost și sunt agenții Moscovei. E un fapt.  Am mai scris despre asta, ”From Schengen, with Hate!” fiind una dintre postări. Faptul că Rusia și-a poziționat agenții și că aceștia sunt activi, harnici de-a dreptul, se vede chiar din modul în care arată și funcționează lumea actuală. Așa că, în sfârșit, cel puțin la nivel european, visul lui Stalin de la Ialta poate fi împlinit. Show-ul de la București se încadrează. Kaniețfilma. La Ialta, cândva, o noapte întreagă, Stalin a desenat Europa la care râvnea. Am văzut măsuța de la Livadia pe care, a comis nenorocirea. Inițial, a cerut Grecia. A fost refuzat. A cerut, la schimb, România. I s-a admis. În acest moment, dacă nu se schimbă jocul și logica sa, Putin ia tot. Și pe Stalin, cu tot cu vise și cu coșmaruri. Și cu zaruri. Ialta e în Crimeea. Momentan, Crimeea îi aparține Ucrainei. E un detaliu lesne corectabil. Zic să-l trimitem pe Andrei Marga nu numai către Occident, ci și către iubita sa Moscovă. Cu tot cu serviete și, mai ales, cu noile acte, documente și dosare. Nu numai după tezaur și după arhivă. Nu ca să le ceară, firește, ci, dimpotrivă, pentru a le lăsa în continuare acolo, dar actualizate! Abia așa sunt în siguranță deplină. Nu le mai vede nimeni. Niciodată. Să-l trimitem însă și după altele. De exemplu, după combinatul de la Krivoi Rog. Dacă tot facem deranj și dacă tot a rămas pe teritoriul dușmanului comun, Ucraina!... Asta ca să se mai împlinească și bietele noastre vise de pârdalnici!

Deocamdată, aștept respectuos rezultatul final al referendum(dum)ului din ( încă! ) România. Intervin după... Ce ne facem însă dacă are soarta recensământului de anul trecut? La ăla, am participat, nu l-am boicotat, parol, să nu vă luați de mine, n-am nici o vină!