Completarea completării completate 1

Deoarece, nu am avut șansa să găsesc OZN-ul din Baltica - a se citi materialul publicat anterior pe care, acolo unde este cazul, iată, încerc să-l completez! - n-am încotro și trebuie să mă manifest în legătură cu faimosul referendum(dum). Mă grăbesc să raportez: nu mă duc, nu particip, nu votez. Sunt conștientă de consecințe și îmi asum răspunderea. Dar, după părerea mea, balamucul iscat a făcut mai mult rău decât bine. Revin la ce-am scris și în postarea precedentă: îmi pare complet suspect faptul că România este aruncată, hodoronc-tronc, nitam-nisam, într-un scandal imens și surprinzător cu UE chiar de către cei care au rude cu cartea de muncă la Parlamentul European! Asta ca să mă refer doar la o singură chestiune din morman. În completare, prestația de până acum a cuplului Pontonescu mi s-a părut cel puțin stranie, chiar periculoasă. Astfel, am ajuns iarăși la vilele din Primăverii - pe care, de fapt, le râvnesc toți - am ajuns iarăși la mineriade - de parcă s-au petrecut acum două ceasuri - am ajuns iarăși la vrăji, blesteme și dosare, am ajuns iarăși la competiția ”Hoția, brățară de aur”, la comuniștii-capitaliști-comuniști, la cumpliții securiști care îi atacă pe blajinii și elevații NKVD-iști și KGB-iști etc... În general, am ajuns iarăși la Ion Iliescu și la lumea sa. Momentan, fără legionari. Cred. Mai e timp până la închiderea urnelor. 

Am ajuns chiar și la suferința domnului Dan Diaconescu!!! ???!!! Ce-ar mai fi de adăugat?! Ce-ar mai putea fi inventat?! Năucitor. Nocautcitor.

În febra de sâmbătă seara, la JO, când l-am văzut pe domnul Ponta cu tot cu jumătatea sa europarlamentară,  am simțit că mai ia febra. Și că mă duce. Păreau fericiți de parcă fugiseră de acasă, pe rotile, în parcul de distracții. Mai era nevoie să se posteze pe youtube, cu tot cu bezele și cu tifle. Hai că ne-o trăseseră! Prin comparație, Mister Bean părea sobru și chiar anost. 

E adevărat, nu mai suport nici grupul de hoți și impostori din jurul domnului Traian Băsescu. Pe domnul Ungureanu, marea speranță a viitorului, nu-l iert  pentru cedarea trădătoare a Fundației Gojdu. Chiar dacă face parte, acum, din cealaltă tabără, domnul Tăriceanu este complice. Din cauza domnului Blaga, de exemplu, la un moment dat, am pierdut o călătorie importantă doar pentru că îl apucase frenezia să-și demonstreze pasămite sârguința în fața occidentalilor, în fapt, îmbogățindu-i pe notarii locali, prin procesarea unor acte inutile. Practic, fără nici o justificare, închisese granițele. Despre toți ceilalți, Videanu și Videanu-like, Udrea și Udrea-like etc, oare ce-aș mai putea eu adăuga?!
M-a întristat mult gestul făcut de domnul Băsescu în legătură cu memoria martirului Gheorghe Trosca și-a celorlalți militari căzuți atunci, cu el, în decembrie 1989. Încă de la începutul anilor '90, și eu mă întreb unde e flota, unde e industria, unde e agricultura, unde e țara, unde e poporul, unde sunt salariile, unde sunt pensiile, de unde atâta noian de mafii, de ce nu dispar câinii vagabonzi, de ce apar atâția vagabonzi etc... Însă, tot de atunci, știu precis că vinovăția nu este a unei singure persoane, ci a întregii clase politice, după cum îi place să se numească și să se considere, precum și a tuturor acoliților, soților, soțiilor, odraslelor, finilor, nașilor, socrilor, cumetrilor etc.
Nici nu mai vreau să comentez impresia pe care mi-o face impertinența maghiară. Vrea să fie un concept clar definit și reușește. Până la a provoca voma și greața. În prezent, galeria maghiară atât de vocală în susținerea lui Traian Băsescu nu dă deloc bine, îl face antipatic și este de natură chiar să îngrijoreze. Cel puțin. Dar tot profund alarmantă este și oferta USL. În disprețul oricărei legi, chiar și a bunului simț. Se repetă parcă, păstrând proporțiile, decembrie 1989. Toată această ispravă a momentului mă face să simt din ce în ce mai pregnant că, de bunăvoie, îi completăm Moscovei puzzle-ul preferat și, se vede treaba, necesar. Astfel, dintr-o proprie inițiativă neinspirată, ciudată, perversă chiar, parcă ne străduim să ne excludem din tot ce-am reușit, cu mult prea multe chinuri, să ne includem până în prezent. Mai precis, încep să văd coada pentru vize. Pare în curs de formare. Asta așa, de-o primă impresie... 

În consecință, înțeleg pe deplin faptul că, prin neprezentare, îl ajut pe domnul Traian Băsescu să rămână în funcție. Dar, nu văd altă soluție. S-ar putea să mă înșel. Pentru echilibrul momentan al puterilor, s-ar putea să fie mai bine. Sau, mai rău. În 2004, eram în Germania, n-am votat. În 2007, la celălalt referendum, eram în România și, tot strict pentru echilibrul puterilor, am votat în favoarea rămânerii domnului Traian Băsescu în funcția de președinte. În 2009, eram în Suedia și n-am votat din nou. Acum, nu mă mai deranjez. Nu mă prezint la vot. Decizia mea n-are nici o legătură cu schimbarea pozei mele de pe blog. În cea anterioară, eram într-un tricou portocaliu, în actuala, sunt într-un tricou vișiniu. N-are legătură nici cu PDL, nici cu PSD. N-are legătură nici cu domnul Aliodor Manolea măcar. 

Cam atât despre sufocantul referendum. Apropo, sper că, odată trecut acesta, se liniștește și vipia. Mai precis, sper că nu se mai apasă, atât de insistent, butoanele. Altele decât alea secrete de la Cotroceni, ori din componența sinistrului clan. Mă refer la butoanele HAARP sau la butoanele armei meteorologice sau la butoanele care acționează misterioase oglinzi satelitare etc. Pe scurt, sper că se calmează teribila arșiță și vine ploaia. Desigur,o ploaie binefăcătoare și cu măsură. Amin.

Altminteri, eliberată de responsabilități, mă întorc la obsesiva căutare a OZN-ului. Atât din perseverență, cât și din precauție. Acum, am scăpat. Altădată însă...

( 10 ) Coincidențe, sincronicități, serendipități, conexiuni, conspirații

Dumnezeu cântă habanera

Și, probabil, habar n-are că o face. Teoria cu habanera este susținută de accelerații de la CERN. Au văzut că a ținut chestia cu zborurile cosmice, s-au gândit că ține și cu băgatul sub pământ în scopuri științifice. Bani să iasă! Oricum, de băgat, s-au băgat ei, dar parcă i-a mai băgat cineva în seamă?! De câteva zile, se tot laudă că au găsit ”particula lui Dumnezeu”. Bosonul Higgs! Se referă la Big Boss și la al său Big Bang. În  viziunea lor, Dumnezeu, deși s-a manifestat în Elveția, e scoțian. Și cică bosonul Higgs mai și cântă! În ritm de habanera! Habanera este un dans popular cubanez. Cum au anunțat asta, cum s-au și raportat cazuri de holeră în Cuba. Și aveți ceva cu mine și cu sincronicitățile mele! Acum și cercetătorii ăștia! De ce i-ar mai lua cineva în seamă?! La cum arată lumea, cred că, dacă au găsit totuși ceva, era o particulă dotată cu coarne, coadă și copite, duhnind groaznic a pucioasă. E drept că e și anu-ăla-știți-voi-care-nu-i-mai-spunem-numele... Voldemort-mayașu', na că i l-am spus! Să detaliez... 

După cum se poate remarca, n-am dispărut încă și nici nu m-am ascuns definitiv sub pat deși, în mod evident, situația s-ar potrivi cu oricare dintre cele două variante. Dar, e vară, chiar și aici, în nordul nordului. Fiind vară - v-am avertizat într-un material anterior că va fi o vară interesantă! - ne mai ocupăm și cu altele, nu doar cu eterna și fascinanta Românie. Să dea Dumnezeu să fie eternă că fascinantă e! Deși ocupați, vă asigur însă: suntem vigilenți! Dacă apare vreunul dintre proaspeții dați în urmărire internațională, cu o mutră mieroasă, vicleană și spășită, pretextând că vrea să dezlege enigma OZN-ului scufundat, ori să numere heringii din Baltica, în fapt, amușinând după un loc sigur, fără întristare și fără extrădare, dacă se arată vreunul deci, dăm alarma! Puteți conta! Mai precis, puteați conta! Deoarece, între timp, personal, am ( încă ) o dilemă: și să vreau să-mi fac datoria patriotică, nu prea mai știu cui să mă adresez! Dacă suni la autorități, aproape sigur, nimerești ori bordelu', ori vreo rețea de traficanți de droguri periculoase de cartiere periculoase, ori pe urmașul mioritic al lui Jack-Spintecătoru', ori vreun anemic în ultimul stadiu, dependent de fierul vechi, singurul pe care și-l permite, sau văru' local al Câinelui din Baskerville, sau vreun racket pe care n-a apucat încă domnu' Vântu / Vîntu ( nici numele nu e sigur! )  - după, pare-se, propria-i mărturisire - să-l mute, sara, sub un deal, racketu' și dealu', precum, odinioară, vikingu' și gorganu', ori pe șefii țiganilor care, după ce-au încercat, în București, să-mi vândă și mie celebra verighetă de aur de trompetă, perseverenți, au insistat să mă convingă, măcar la Paris, să nu ratez oportunitatea de nișă, ori pe profesoarele-Omidă ale lui Harry Potter - deși, atenție, Omida e insidioasă și perfidă, are legături stranii și cu Alice-in-Wonderland - ori vreo blitzcomisie antiplagiat, atât de blitz că fie n-apucă amurgul, fie n-apucă zorii, practic, nici nu știi cu cine ai stat de vorbă, dacă apuci să stai de vorbă întrucât unele dintre aceste comisii sunt chiar blitzinstantanee, nu-ți rămâne decât să vorbești singur, să te și plagiezi singur, sună patetic, aproape pervers, e ca-n melodia aia, deancingwizmaiseeeeelf... Pe scurt, și să vrei, din străinătate, să pârăști fugitu-din-țară-și-urmăritu-de-Interpol-până-la-pol și n-ai cum! Dacă astea sunt autoritățile românești, și astea sunt sunt, atunci, bunul simț și prudența îți cer apăsat să le uiți total și subit. Ca să nu te transformi tu însuți în fugărit și-n urmărit. 

Ce-am înțeles eu din toată nebunia de acasă? Greu de zis. Cu mai multe zile în urmă, neștiind ce să mai cred, am trăit periculos, m-am lăsat contaminată, iradiată, radiată și nevaccinată și m-am conectat, pe net, la televiziunile de acasă. Am încercat. Am reușit. A răsărit domnul Pilat-din-Ponta și i-a spus domnului Gâdea că n-ar fi apărut dacă nu împlinea 7 ani. Domnul Gâdea a mulțumit sobru, dar vizibil încântat. Am închis repede și nu m-am mai uitat deloc. Sunt româncă, prin urmare, am traume. Ca atare, mă menajez. Am mai păcătuit, totuși: m-am uitat pe ziare. O inflație de mutre patibulare, înjurându-se și copulând. S-ar crede că balamucul și pârnaia sunt în călduri. Prin comparație, arșița pare chiar reconfortantă. În 22 de ani, mulți ar fi trebuit închiși și cheia aruncată. Departe. Definitiv. Mi-a mai venit totuși inima la loc: primăria din Deveselu pare să fi fost câștigată prin vot de către formațiunea domnului Dan Diaconescu. Așa scria în unele ziare. Dacă este adevărat, atunci, deh, pieptul voinicului, taman acolo unde e și scutu'! Vedeți, d-aia e greu de zis ce-am înțeles! Dacă luăm în considerare detaliul, s-ar putea să aibă și rușii oarece dreptate și să se fi băgat, în puci și-n papuci, și americanii. Pentru că le pasă. De scut. Presupun. Dar, la cât se toacă și se trage acasă în toate direcțiile și în toate sensurile, n-aș dori să insist și să vă plictisesc.

Însă, bântuită fiind de coincidențe, sincronicități etc, nu mă pot abține să nu constat unele paralele ciudate, mai vechi și mai noi. Au și astea treabă cu americanii, cu rușii, cu mayașii, cu incașii, cu Stalin, cu Dolfi și cu mulți alții. Iată câteva dintre știrile și dintre ideile care demonstrează - a câta oară ?! - că ne mișcăm pe un pattern repetitiv... În decembrie 1989, aveam noi lovitură de stat, avea și Panama, cădea și Ceaușescu, cădea și Noriega, acum, are Paraguayu' președinte suspendat parlamentar, noi de ce să n-avem suspendatul nostru, avem, avem noi atacuri energetice și de magie neagră, brusc, apare și nevasta unui fost președinte brazilian suspendat și el și mărturisește că și ăla trăia numai pe bază de incantații, blesteme, găini și capre cu inimi smulse și cu capetele puse în vârf de par, lăsând a se înțelege că asta ar fi doar partea frumoasă și lejeră a poveștii, avem noi colonei fără armată, avem, dar, aici, cred, totuși, că nu i-am ajuns încă pe ăia din America Centrală și de Sud, sunt mult mai competenți, mai avem de aprofundat, obiectivul fiind nici-o-casă-fără-un-general, avem noi lovituri de stat și puciuri, ba chiar și tuciuri, avem, dar, totuși, sunt invidioasă, sud-americanii stau și la acest departament cu mult mai bine. Cât despre carteluri, mafii, corupție, crime, jafuri, arme, plantații, sărăcie și sclavi, ne mișcăm destul de agil, promitem, suntem o tânără speranță, la nivel național și internațional. Să nu ne culcăm însă nici pe lauri, nici pe plauri și nici pe balauri: avem concurență serioasă. Să ne concentrăm și să fim ambițioși! Pe scurt, fiind anul care este, faptul că semănăm atât de bine cu America Centrală și de Sud este încurajator și ne face să fim pe deplin în tendințe. Noi suntem deja integrați în absolut. În absolut orice. Cred că numai apartenența ascunsă, nemărturisită, dar evidentă a României la America Centrală și de Sud explică de ce toți conducătorii săi actuali care au rude mai mult decât apropiate în Parlamentul European reușesc, la prima vedere, predictibila performanță de a nu ne băga în Schengen, dar și formidabilul record de a depăși eventual chiar Grecia, ieșind din UE dar, în același timp, continuând să aderăm la zona euro! Ce ziceți de asta? Tare? Tare! Ați sesizat detaliul? Nu v-ați întrebat de ce sfidează forurile europene tocmai cei care sunt, de fapt, în ele? Desigur, numai afinitățile cu America Centrală și de Sud pot explica fenomene paranormale cum ar fi să vrei să înhați ministerele care pot accesa fonduri europene, ieșind însă din Europa! Gabriel Garcia Marquez, cred, ne-ar înțelege poate, dar, din păcate, nu mai poate. 

Aparent, găștile par să se fi luat la bătaie. Poate da. Poate nu. Poate sunt numai perdele de fum. Personal, am bănuiala că și acesta poate fi un joc. Nu în ultimul rând, cred că liderii României sunt chiar plătiți, împinși, rugați, sfătuiți, forțați, șantajați să ne țină atât de ocupați. Scopul? Multiplu și, aparent, contradictoriu. Să nu intrăm în Schengen. Sau să intrăm. Sau să fie impuse controale draconice în tot spațiul Schengen. Părerile sunt împărțite. Se vrea excluderea noastră sau includerea totală. În / din Schengen. În / din UE. Când ne cerem noi afară, ne cheamă ei înăuntru și invers. Când se bucura Bulgaria că o să fie monitorizată separat de noi și se simțea forțoasă, hop, s-a trezit cu ditamai atentatu', săvârșit de un american sau de un suedez sau de cine știe cine, transformată în inamică a statului Israel și clar înfrățită cu Iranul. Dă vina tot pe noi, bineînțeles, declarând că autorul atentatului ar fi intrat dinspre România. Poate da. Poate nu. Se vrea ce? Război mondial? După unii, da. Fărâmițarea europeană? După unii, da. Unii însă cred că se dorește doar întărirea structurilor europene. În acest sens, s-ar fi ajuns într-un punct critic în care trebuie, în orice mod, fabricate și furnizate rapid argumente puternice pentru o guvernare europeană cât mai puternică, pentru crearea Statelor Unite Europene. Puciul de la București cere un ministru de justiție european. Se pare că e pe cale. Atentatul din Bulgaria cere un Europol puternic. Se pare că e pe cale. După cum, am mai scris și despre asta, faimoasa erupție a vulcanului din Islanda încerca să demonstreze, în aprilie 2010, printre altele, și necesitatea înființării unei autorități aviatice unice la nivel european. Noi suntem bine antrenați și ne jucăm rolul perfect: de 22 de ani, cedăm constant. Tot. De la bogății, la suveranitate, de la populație, la însemne, de la demnitate, la atribuții. Tot.

Despre Europa, despre Schengen, despre cine sunt, la bază, unii dintre conducătorii europeni și americani, despre apocalipse simulate etc, am scris și eu, pe acest blog, de m-am năucit. D-aia, m-am hotărât să-mi trăiesc vara și viața. Însă viciul e viciu, nu te poți pune, nu te poți opune. Așa că, să le luăm pe rând...

În mod evident, ceea ce se întâmplă are legătură cu: arestările la nivel politic și mafiot, rușii și interesele lor energetice și de boicotare a Europei până când nu le mănâncă, umil, din palmă - și s-ar putea ca ziua aceea să nu fie foarte departe - planul de federalizare a Republicii Moldova, planul de jefuire și de federalizare a României, domnul Soros care o certa pe doamna Merkel exact la fel cum o beștelea ( termen german ) câteva zile mai târziu ( coincidență, desigur! ) însuși domnul Ponta - chiar, măcar numele persoanei în chestiune e real sau e tot copy-paste? că s-au mai văzut cazuri! - ranforsat de capabilul domn Wesley Clark, divizia arme-organe-petrol-gaz-de-șist-injecții-letale-minerale-bani-și-metale. În principiu, domnul Wesley Clark e american și s-ar putea să-l și cheme așa cum spune. În principiu. Pentru că, are și strămoși evrei din Belarus cu nume transformate. Despre partea asta mai ezoterică, mama sa l-a informat târziu pe domnul Wesley Clark pentru a nu cădea în ghearele Ku-Klux-Klan-ului. ??!! În fine, are și America părțile, momentele și schițele ei. Domnul Wesley Clark, altminteri, înțeleg, un om delicat și prietenos după cum s-a și văzut în Kosovo, de exemplu, pare să fie și un apropiat al aceluiași ubicuu domn Soros. Nu ne-a informat încă oficial. O va face mai târziu? Ca să cădem sau ca să nu cădem în gheare? Și ale cui? Vrea să lucreze strict onorific pentru binele României. M-am îngrijorat. România era pe lista de destrămare și de jumulire a tuturor încă de la începutul anilor '90, înaintea Iugoslaviei. Experiența atât din Kosovo, cât și din Iugoslavia îl va ajuta pe domnul Wesley Clark, n-am nici o îndoială. Și alte experiențe similare, din alte locații, după cum e la modă să se spună. Să ne numărăm atent și organele, și mineralele, și gazele, și lovelele și, în general - e pe bază de generali și-n situația asta! - să ne numărăm cam tot și cam toți. Apropo tot de domnul Clark și nu numai: nu știu dacă s-a reținut, dar, în ajun de ziua de 4 iulie 2012, ziua Americii, a domniei-sale, a domnului ambasador Gittenstein, dar și-a lui Teo Peter, Dumnezeu să-l odihnească, a fost un incendiu  la ambasada americană din București. Nu s-a mai spus nimic. A fost un nimic? Sau, având în vedere desfășurătorul, s-a dorit un program artistic mai dezvoltat? N-ar fi prima dată nici măcar la București. E adevărat că, schimbând coordonatele olecuță, și pe domnu' Sarkozy, anul acesta, dacă-l mai găseau în Paris, îl percheziționau franțujii lui aproape chiar de sărbătoarea lor națională, respectiv catorzjiuie. Interesante zile naționale, anul acesta... Se pare că nu sunt singura maniacă a coincidențelor, sincronicităților ș.a.m.d. 

Dar să nu pierd firu' american și nu numai... Carevasăzică, America e nițeluș ocupată cu alegerile... Deși, dacă mai continuă seceta, se taie curentu' și rămân candidații fără promptere. Dar și fără porumb. Asta ar fi mai trist. În actuala campanie electorală americană, trei chestiuni propuse dezbaterii publice îmi par totuși notabile: prima ar fi că regina Angliei e urmașa lui Dracula și vrea să vampirizeze America, a doua că, până la sfârșitul anului mayaș în curs, 100 000 de militari ruși sunt programați să vină în SUA, direct îmbrăcați în uniforme americane, cu tot cu armele necesare, prin urmare, civilii  sunt invitați stăruitor să deschidă focul asupra oricărui polițist american fără să mai întrebe și fără să mai stea pe gânduri deoarece s-ar putea să fie doar un invadator rus, iar a treia ar fi că, pasămite, Contele-de-Anticristu-Obama le-ar fi dat acelorași ruși, pe ascuns, o parte din Alaska sau niște insule sau cam așa ceva, cu tot cu petrol, că duceau lipsă, săracii, așa că, de acum încolo, Moscova îi va șantaja nu numai pe europeni, ci și pe americani. Oricum, pe prima, zic s-o luăm în seamă. Ne interesează direct. Atâta ne bat la cap toți cu Dracula încât propun să-i satisfacem: revendicăm și Marea Britanie, și America, la revendicări ne pricepem, știm precis cum să procedăm, și capitala o lăsăm la București că e orașul lui Vlad Țepeș. Firește, vom avea concurența Moscovei, că Moscova e în toate, dar avem experiență. Nu ne lăsăm intimidați. În plus, îl avem consilier pe domnul Wesley Clark. Consiliat la rândul său de domnul Soros, n-avem nici o grijă, le ia rușilor și petrolul lor, și Siberia de sub cap, ba chiar și Moscova. De nu se văd. Îi scoate și datori. Apropo de Vlad Țepeș: în nebunia trădătoare care ne-a cuprins, înțeleg că ne-am apucat să ne dezgropăm voievozii ca să le studiem ADN-ul și să stabilim că, desigur, Europa a fost locuită doar de slavi și de unguri. Doar asta se intenționează, nu? Au început să circule iarăși ideile lui Roesler. Iarăși, suntem nomazi și ne-au creștinat rușii și ne-au alfabetizat ungurii etc. Am o propunere concretă: dacă regina Angliei e descendentă a lui Vlad Țepeș, de ce să nu o studiem genetic? Mă mai interesează și cam ce crede prințul Charles despre faptul că prietenii săi, ungurii, îl consideră, pe el, cu tot cu onorabila sa familie, într-o atare circumstanță, doar o mână de nomazi amărâți, veniți recent, în Europa, la cerșit. Meandric.

Până când se stabilește care e nomad și care nu, înțeleg că, în Siria, bătălia se intensifică. Mai ales, în ceea ce privește vânzarea de arme. De curând, se luaseră la harță, la propriu, rușii și britanicii pentru dreptul de a face sau nu livrări de armament în zonă. În legătură cu Siria, am și eu o întrebare. Am mai scris și despre asta. Întrebarea este: s-a mai aflat ceva despre domnul Omar Hayssam? În ianuarie, când a început , la București, celebrul scandal din jurul domnului Raed Arafat, în Siria, în aceleași zile, era eliberat compatriotul său, domnul Omar Hayssam. Trebuia să vină în România pentru a-și ispăși pedeapsa. L-a mai zărit careva? În rest, zona aia e cum o vedeți. Condamnarea fostului președinte tunisian, filmele cu Gaddafi repuse în circulație sunt și ele avertismente pentru președintele sirian. După tipic, au început atentatele. Până acum, Siria ar fi căzut dacă nu se opuneau rușii și chinezii. Ce ne spun atentatele asupra președintelui sirian? Că rușii au început să cedeze? Că au început să-l lase? Că negociază? Că li se fac promisiuni? China tace ermetic. În schimb, îl încurajează și îl lasă, până la exhibiționism, pe grăsunelul de la Phenian să facă pe vedeta democratică: poartă pălărie, are o iubită misterioasă, vizitează urșii de la grădina zoologică, vrea telefoane mobile și cartofi prăjiți pentru toți plângăcioșii ăia, înțelegem că d-aia se jeleau atât, lasă delegații filarmonice din Norvegia - cred că vrea Nobelul pentru Pace - și din America să vină să concerteze și să predea muzica. Își trimite concetățenii brusc emancipați la muncă în China! Am înțeles poate de ce e China silențioasă. N-am înțeles însă de ce are nevoie de forță de muncă din Coreea de Nord. Sau n-are? Ce fac, dom'le, nord-coreenii în China? Te pomenești că învață capitalismul. Doctrina Ciuce și Doctrina Măciuce. China tace, probabil, până la faza cu Iranul. Faza cu Iraniul, mai bine zis. Iranul înseamnă petrol și petrolul înseamnă păpică. Pe scurt, Siria se descurcă așa cum poate.
Egiptul e și el ocupat cu un meci, nesfârșit cred, între președinte, justiție, parlament, militari, fundamentaliști, civili de toate nuanțele. Calul apocaliptic a făcut și el tot ce-a putut. V-am zis deja cu ce presupun că seamănă de fapt particula aia pe care pretind savanții de la CERN că au găsit-o. Până la urmă, să nu ne amintească nițel și de Cernobîl.

În arșița de acasă - deși e iulie, chiar și asta pare suspectă! - vă întrebați, probabil, cu multă invidie, ce mai fac suedezii. Susțin că fac bine. Conform relatărilor, cât pe-aci, să le sufle praimtaimu' bulgarilor. După ce fusese deconspirat ca arab născut în Stockholm și staționat, o vreme, în Guantanamo,  a avut loc o răzgândire și, brusc, se pare că atentatorul din Burgas / Bulgaria n-ar mai fi totuși suedez. Se pare întrucât, la fel de brusc, nu mai știe nimeni cine ar putea fi. Nimeni n-are nici măcar o idee, oricât de vagă. Cel puțin, așa se declară oficial. În schimb, îl avem pe atentatorul din Cipru. Un cetățean cu pașaport suedez, așa e acum formularea la modă, se pare că, în fapt, libanez - sunt înregistrați peste 400 000 de musulmani în Suedia - voia să arunce turiști israelieni în aer în Cipru. Cu tot cu Cipru. Asta e! Ghinion! A fost prins. Bulgarii s-au văzut la televizor, ciprioții nu. Sîc! Lasă că nici finlandezii nu se lasă! Tocmai a fost arestat un finlandez - ce e el de fapt iar nu se știe - care, în căscioara lui, în mare taină, se pregătea să fabrice explozibil, călcând astfel pe urmele norvegianului Breivik la fix un an de la isprava sa. Ce mai fac altfel suedezii? Când nu vând avioane de luptă și armament sofisticat, se mulțumesc să vândă gloanțe bio. Asta da provocare! Vrem să ne împușcăm? Să o facem! Dar, responsabil, competent și, mai ales, ecologic! Cred că suedezii sunt supărați pe noi. Și ăștia?! Și! Nu le-am cumpărat avioanele de luptă. Mai nou, nu cumpărăm nici gloanțe bio, dar nici fulare de la H&M, de pildă. Cumpărăm de la concurență. Altceva? Ca pe toată lumea, și pe suedezi îi interesează de fapt tot China. Se bucură fără inhibiții că vin chinezii cu banu' gros și înființează bănci în Suedia. În vremea comunistă, România era desemnată să reprezinte Suedia în relația cu China. Asta e! Demult, pe când mai eram și altceva decât doar o plantație și aia plagiată. În plus? Au și ei micile lor deliruri. Unul dintre ele este că, în 2025, locuitorii orașului Stockholm vor fi cei mai bogați din Europa de Vest. Europa de Est pesemne nu va mai exista. Oricum, Centrul Nobel se află în Stockholm și deja a declarat că, din cauza crizei, s-ar putea să mai taie din fondurile alocate celebrului premiu. Altminteri, e de bine și bogăția crește până la cer!

Că tot e anul-știm-noi-care-și-nu-mai-spunem, că tot e balamucul în toi și că tot suntem colegi de draculiadă cu însăși regina Angliei, n-aș dori să închei înainte de a atrage atenția asupra unui aspect interesant dacă este adevărat. Să mergem dară de la draculiadă, la olimpiadă! Care e chichirezul? Shimon Peres, președintele Israelului, se pare că ar fi anunțat că nu va veni la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Londra. Asta după ce s-au făcut tot felul de speculații, de la atentate teroriste, până la logo-uri sioniste, de la dinții lui Kate, până la reptilienii în sfârșit demascați și dovediți, de la extratereștri cu intenții mârșave, până la operațiuni și diversiuni de tip false flag / steag fals. Dacă informația este reală, atunci, motivația lui Shimon Peres ar fi că, deși nu e religios, vrea să respecte Shabbatul și să nu folosească mașina. Ca atare, pentru a nu merge mult pe jos, dorința sa ar fi fost să fie cazat în Satul Olimpic, dar nu i s-a permis. Alții spun că adevăratul motiv este că voia un moment de reculegere pentru cei 11 israelieni uciși în 1972, la Muenchen, dat fiind că se împlinesc 40 de ani de la tragedie, și nu i s-ar fi admis. Alții spun că tocmai d-aia n-a fost lăsat să doarmă în Satul Olimpic pentru a nu favoriza o eventuală repetare agravată a sinistrului eveniment de acum 40 de ani. Shimon Peres, la 88 de ani ai săi, poate deveni o țintă. Sau poate chiar să accepte, să dorească el însuși să devină o țintă. Alții consideră că mai bine că nu vine din moment ce, pe baza a aproape nimic, Israelul tocmai s-a grăbit să declare că atentatul din Bulgaria e o operațiune iraniană. Alții spun că sigur vom avea minimum o situație de false flag / steag fals la Jocurile Olimpice de la Londra și că războiul  stă să înceapă sau a și început, dar nu ne-am prins noi. Oricum, avem nebunie în Siria, instabilitate în aproape toate statele arabe, o Turcie otoman-iritată care pare că vrea să tot bage NATO în conflictul cu Siria, un Egipt fragil, o Libie încă însângerată, un atentat suedezo-libanez dejucat în Cipru, un atentat aparent american, poate suedez și ce-o mai fi el săvârșit în Bulgaria, un presupus atentator arestat în Finlanda, o premieră Batman însângerată în America, un criminal nazist arestat în Ungaria, tocmai s-a încheiat un campionat de fotbal adânc preocupat de Auschwitz și de nazism, desfășurat în țări ex-comuniste, avem o Europă extrem de bizară, o Rusie agresivă, niște Americi varză, o Chină zburlit-morocănoasă, o Japonie în curs de dispariție, un Israel radicalizat și dornic să-i înroleze obligatoriu chiar și pe evreii care, până acum, nu făceau armata din motive religioase, un Iran jubilant-provocator etc.  Cât despre noi, ce să mai vorbim?! Chiar! Pe noi, cine ne reprezintă la JO? Că noi suntem ocupați, avem referendum. Merge vreun reprezentant? Ales prin vot sau autoinstalat în funcție? Real sau plagiat? Sau, având în vedere timpurile și temerile, e tocmai vreo stategie abilă ca să nu fie obligat nimeni să performeze? Dacă se duce totuși cineva, nici nu vreau să mă gândesc la declarațiile ce vor fi vehiculate pe acolo. Despre combinații și mânării, să nici nu mai vorbim.

Să revenim  la Jocurile Olimpice în sine. Să sperăm că nu vor semăna cu Jocurile Foamei. Ați văzut filmele de anul acesta? Sunt toate din gama thriller - horror, menite să-l bage în trepidație chiar și pe cel mai detașat yoghin. Atentatul de la premiera Batman nu face decât să-mi confirme bănuiala că filmele au fost pregătite special pentru a susține starea de spirit necesară. Până și Madagscar 3 e profund politizat. Apropo de Batman, nici alegerea asta nu pare a fi întâmplătoare, având în vedere personajul și subiectul. Cât despre loc, Aurora, Colorado, îmi amintește, păstrând proporțiile, de Crucișătorul Aurora de la revoluția lui Lenin. James Holmes?! Bine că nu era o premieră Sherlock Holmes! Aurora and The Dark Knight Rises?! Cred că devine mai mult decât limpede a cui e particula descoperită la CERN... 

Mă rog, ne așteptam să fie un an greu. E pregătit de multă vreme. S-au cheltuit mulți bani pentru isterie și pentru paranoia. Așa că, să-i dăm drumul! Ideea de bază care ni se tot transmite repetat e că, să nu ne împotrivim, orice am face, nu scăpăm oricum. Dacă nu iese cu declanșarea războiului, atunci, după cum am mai scris și eu, și alții, intră în acțiune Blue Beam Project și vine apocalipsa sau vin extratereștrii, de la caz la caz, după cum o cere situația. Oricum, murim mulți, fără număr, așa e scenariul preferat al elitelor, iar cei rămași se organizează în Statele Unite ale Lumii și învață să conlucreze, acceptând, cu bucurie, și guvernul mondial, dar și eventuala lor transformare în androizi. Nemurire! Portalurile din jurul Terrei au fost găsite, sunt pregătite și așteaptă omul viitorului. Omul sau ce-o fi el, țelu-roboțelu'. Din toate aceste motive, Jocurile Olimpice din acest an par să fie importante, to say the least. Shabbatul invocat de domnul Shimon Peres nu este unul obișnuit. Dacă nu mă înșel, pe 28 iulie 2012, este sărbătoarea Distrugerii Templului, sărbătoare iudaică de mare semnificație. Este o sărbătoare tristă, de doliu. Printre multe altele, nu sunt îngăduite distracțiile, plăcerile, inclusiv sporturile ( ! ). Este și ziua când evreii deplâng minciuna și trădarea propriilor spioni ( ! ). Este ziua care a dus la cei 40 de ani de rătăcire în pustie. Tot 40 sunt și anii scurși de la asasinarea sportivilor israelieni de la Muenchen. Este ziua când a început  exilul babilonian, dar și diaspora de mii de ani. Poate fi însă și o zi de bucurie, respectiv ziua când vine Mesia. Că, de aproape doi ani, se tot acreditează și această idee. Că Mesia vine și că e chiar Iisus. Dar că vine după rânduiala evreiască. Tocmai a fost și sărbătoarea Sfântului Ilie Tesviteanul, cel care trebuie să se întoarcă înaintea lui Mesia. Pe scurt, în logica apocalipsei simulate, momentul e primejdios. Toate elementele par oarecum întrunite. Poate nu va fi nimic, dar, de luni de zile, lumea așteaptă nu o olimpiadă, ci, mai degrabă, un eveniment devastator, după un scenariu construit harnic, atent, amănunțit, fanatic. Dacă vom mai apuca, vom și vedea! Blue Beam Project, Mesia, extratereștri simpatici și antipatici, calul apocaliptic, pe muzică de habanera! Hai că n-am trăit degeaba!

Până atunci, mă duc să pescuiesc. În mare. La propriu. Dacă nimeresc OZN-ul și dacă nu e și ăsta o păcăleală, m-am scos. De tot. De aici. Îmi iau tahionii, neutronii și bosonii, găsesc portalul și-o tulesc - are legătură cu Thule - spre Alpha Centauri. Mă atrage. Încă din copilărie.