La începutul lunii martie 2011, PDL, UDMR, UNPR și Grupul minorităților au semnat protocolul de colaborare, denumit și cheia prosperității. Într-adevăr! Prosperitatea este mai mult decât evidentă. După părerea sinceră și sincer exprimată a maghiarilor, scopul esențial al acestui protocol trebuie să fie minoritățile, mai precis doar minoritatea lor, cu toate sinistrele năstrușnicii care ar putea, vreodată, să le fulgere mintea.
Pe 28 februarie 2011, exact în aceeași perioadă cu celelalte două evenimente sus-menționate, Traian Băsescu a semnat decretul de demartirizare a celor trei ofițeri USLA, uciși cu bestialitate în Decembrie 1989: Dumitru Coman, ucis cu maximum de cruzime de maghiari, Eugen Trandafir Cotuna și Gheorghe Trosca, uciși în cadrul diversiunii KGB-GRU, comandată și condusă de Nicolae Militaru. Reamintesc faptul că Gheorghe Trosca a fost și decapitat pentru ca să li se arate românilor ce pățesc aceia care li se împotrivesc rușilor / sovieticilor, ex-sovieticilor, acoliților și urmașilor lor. Actul de demartirizare a fost pregătit exclusiv de persoane care fie aparțin structurilor KGB-GRU, fie sunt de etnie maghiară. Sau ambele. Interesant detaliu: actul de demartirizare a fost semnat înainte de zilele de naștere ale lui Mihail Gorbaciov și, respectiv, Ion Iliescu. În această ordine.
Tot în aceeași perioadă, sfârșit de februarie și început de martie, a fost ”îngropat” din punct de vedere birocratic Masacrul de la Fântâna Albă, denumit, păstrând proporțiile, și Katynul românesc. Este vorba despre asasinarea prin împușcare, într-o pădure, a unui mare număr de civili români, femei, bătrâni, copii, refugiați din Basarabia. Ulterior, victimele au fost aruncate în gropi comune deși unele dintre ele dădeau încă semne de viață. Închiderea tragicului episod Masacrul de la Fântâna Albă vine tot pe filieră kominternistă, prin intermediul lui Vladimir Tismăneanu, un alt minoritar, evreu de această dată. Institutul pe care îl conduce acesta - n-a înțeles nimeni de ce nici până în ziua de azi! - este cel care a emis nota de fundamentare menită să trimită această atrocitate în derizoriu.
Parlamentul României își ia liber de Ziua maghiarilor de pretutindeni în condițiile în care maghiarimea ne înjură pretutindeni în lume, ne blesteamă și, la propriu, nu mai știe ce să facă pentru a obține destrămarea României. Parlamentarii plătiți de statul român își iau două zile liber, nu una, pe 14 și pe 15 martie, ca să sărbătorească anexarea Transilvaniei de către unguri și asasinarea românilor. Ori, poate că, anul acesta, o fi fost vreo sărbătoare chiar mai importantă și anume anexarea întregii Românii de către unguri! Plus, distrugerea ei și-a poporului ei!
În contextul acestei, să-i zicem, sărbători - pare mai degrabă un veșnic parastas, o eternă comemorare satanică - niște derbedei unguri nu găsesc nimic mai potrivit decât să spânzure efigia marelui erou român Avram Iancu. Pe care l-au declarat criminal. Ce se poate spune în fața acestui gest?! Nu e numai o blasfemie, e de-a dreptul o imensă prostie! După cum spuneam, iată o nouă dovadă că sărbătoarea asta a lor pare doar o comemorare satanică. Și-atât. Cu acest prilej, dacă mai era nevoie, ne-au mai arătat încă o dată, și nouă, și lumii întregi, ce ființe brave și de ispravă sunt. Și ce atitudine de prietenie, de respect și de colaborare au în privința românilor și-a României! Asta în condițiile în care, acasă, tot la cererea și prin intermediul clicii ungurești, diverși români - așa se declară ei, cel puțin - își bat capul să ne convingă de oportunitatea schimbării Zilei Naționale a României. Ca să nu-i mai supărăm pe maghiarii de pretutindeni amintindu-le că au pierdut Transilvania. Ca să nu le mai amintim că Transilvania aparține României. Ca să nu ne mai amintim că Transilvania aparține României.
Dacă reluăm doar aceste câteva evenimente, petrecute în doar două săptămâni, putem să ne punem, totuși, unele întrebări în legătură cu situația din România. Eu cred că putem. Eu cred că trebuie să o facem. În momentul acesta, lumea întreagă este într-o frământare teribilă. Să nu fim însă prea atenți doar la ceea ce este dincolo de granițele noastre. Dacă nu luăm la timp atitudinea corectă, putem să ne pierdem țara. Cel puțin, așa cum o știm noi. Nu e prima dată când rușii / sovieticii, ex-sovieticii, acoliții și urmașii lor cad la învoială cu ungurii și cu celelalte minorități din România spre, de cele mai multe ori, teribila păgubire a majorității românești. De ani de zile, vin tot felul de informații despre planul de federalizare a României, despre pierderea Transilvaniei în favoarea ungurilor, despre crearea unui stat țigănesc pe teritoriul nostru, despre unirea noastră cu Basarabia, nu despre unirea Basarabiei cu noi etc . Nu e prima dată când rușii / sovieticii, ex-sovieticii, acoliții și urmașii lor îi șantajează pe români cu pierderea Transilvaniei. Mai ales, dacă România privește spre Basarabia. La urma urmei, Regiunea Autonomă Maghiară a fost creația lui Stalin. Interesant și uluitor este cum românii asistă parcă vrăjiți la această lucrare de destrămare. S-ar putea crede că toate vrăjitoarele țigănci și toți paranormalii ruși sunt, la unison, la lucru. Evident, cu deplin succes. Nu vreau să aud prostia aia cu miticii distructivi care fac și dreg. De 21 de ani, foarte mulți politicieni vin din Transilvania. Actualul premier e de la Cluj. Nu continuu lista că e arhicunoscută. Să enumerăm realizările glorioșilor politicieni din Transilvania?! Să enumerăm performanțele aparatului uman, de multe ori de sorginte ardelenească, pe care aceștia îl folosesc și la București, dar și în teritoriu?! Cele mai mari și mai penibile cedări în fața ungurilor le fac românii din Transilvania. Pur și simplu, le-au dat mână liberă și dau senzația unei bucurii drăcești când sfâșie țara împreună. La vederea prezentului, nu numai Avram Iancu, dar și Gheorghe-Poenaru Bordea, primul soldat român mort, la trecerea Carpaților, în Primul Război Mondial, ne-ar blestema. Ori martirii - pentru că sunt și rămân martiri - uslași din Decembrie 1989. Asemenea! Și-ar avea perfectă dreptate să ne blesteme! Și ei, și toți patrioții români, și toți martirii români!
Nu intru în alte detalii că mi-ar mai lua mai mult de-un an, probabil. Nu vreau să aud nici prostia cu demnitatea maghiară în fața căreia, vezi Doamne, ar trebui să ne plecăm. N-avem, frate, ce le face, sunt mai tari decât noi! Altă tâmpenie! Eu îi observ în Suedia. Aici, există o comunitate mare de unguri, peste 50 000. Nucleul de bază s-a creat, prin emigrarea lor din Ungaria, în urma Contrarevoluției din 1956. Ulterior, acelui nucleu, i s-au adăugat și alții. În prezent, emigrează mulți medici. Plângerile lor atestă faptul că situația cadrelor medicale din Ungaria este aceeași, uneori chiar mai rea, decât a celor din România. Faptul probează încă o dată, iar și iar, că există un plan minuțios foarte bine orchestrat și care se aplică, punct cu punct, în toate țările ex-comuniste. Am închis paranteza. Ungurii din Suedia sunt oameni perfect normali, politicoși și colaborează foarte bine cu românii. Suedezii controlează în detaliu situația atât a oricărui minoritar de-al lor, cât și a oricărui imigrant, iar ungurii dacă au cumva ifose și fumuri nu îndrăznesc să le arate niciodată. De multe ori, sunt chiar deschiși în a-și povesti nemulțumirile lor legate de contextul actual și trecut din Ungaria. Nu o dată, le-am detectat gesturi chiar de umilință, după părerea mea nejustificată, față de suedezi. Nimic, dar nimic, din așa-zisa ferocitate pe care le-o tot atribuim noi și-n fața căreia ne tot plecăm, considerând-o de neînvins. Eu cred că ungurii sunt chiar uimiți când văd ușurința cu care facem toate nepermisele cedări pe care le facem. E adevărat că, aici, în Suedia, sunt mai ales unguri din Ungaria. Repet, aparent, oameni absolut normali. Indiferent de ceea ce-au în cuget și-n simțire, masca e aproape întotdeauna una corectă. În Transilvania însă, pare să se fi format o hoardă maghiară stupidă și periculoasă prin primitivismul ei. Conform legilor în vigoare, existența acestei hoarde ca hoardă trebuie să ia sfârșit. Fără întârziere și fără compromis. Atitudinea românilor trebuie să fie una dreaptă, dar fermă. Chiar dacă sunt acasă, chiar dacă sunt în diasporă, românii trebuie să reacționeze. Ori de câte ori, este nevoie. În ceea ce mă privește, încerc măcar să nu tac. Fie și prin câteva rânduri, pe un blog. Prin urmare, după părerea mea, României și românilor trebuie să li se dea explicații și pentru această cascadă de evenimente ciudate și periculoase care, în numai două săptămâni, au ultragiat demnitatea națională, au lovit dureros în inima unor familii, au lansat îngrijorătoare semne de întrebare. S-a bătut palma între ruși / sovietici, ex-sovietici, acoliții și urmașii lor, și între unguri, țigani, minorități și alții, mai din umbră și mai din exteriorul țării noastre, pentru destrămarea României? Invitația insistentă la emigrare a românilor are drept scop eliberarea, de bună voie, a locului, în favoarea unora de acasă și în favoarea altora, veniți din alte zări? Suntem, ca români, invitați să devenim, din proprie inițiativă, nomazi? Se tot repetă același nesimțit scenariu al provocării ca, în cazul în care nu plecăm toți, până la urmă, să iasă totuși scandalul dorit, se pare, atât de mult de câteva decenii încoace? Trebuie să acceptăm ideea că, în urma Revoluției din Decembrie 1989, am fost definitiv înfrânți de ruși, unguri, țigani etc, desigur, cu complicitatea ticăloasă a unor trădători din rândurile noastre?
Eu cred că nu trebuie să acceptăm nimic. Eu cred că trebuie să luptăm. Fie și prin gesturi mărunte, dar potrivite și utile. Cedarea s-a făcut pas cu pas. Recuperarea se poate face și ea pas cu pas. Dar neîntârziat. Și fără abateri.
Eu cred că nu trebuie să acceptăm nimic. Eu cred că trebuie să luptăm. Fie și prin gesturi mărunte, dar potrivite și utile. Cedarea s-a făcut pas cu pas. Recuperarea se poate face și ea pas cu pas. Dar neîntârziat. Și fără abateri.
