Pentru mine, așa pare a fi cel puțin. N-aș fi scris despre asta, dar, astăzi, am găsit în Gândul un articol despre maniera de cenzurare și de filtrare a internetului practicată de China. Îngrijorător este faptul că, indubitabil, China filtrează orice postare de pe net. A oricui.
Prima dată când am aflat eu despre faptul că există cuvinte-cheie care fac altertoarele să ”tresară” și să înregistreze / verifice orice mesaj postat pe net a fost în 1999, pe când mă aflam în Sud-Africa. Faptul că există astfel de mașinării și astfel de programe e o chestiune veche, știută, nu e o taină. De ce mă bag în vorbă în legătură cu actualul material publicat de Gândul? Pentru că, de când am înființat acest blog, de fiecare dată când am făcut orice referire, oricât de nesemnificativă, la adresa Chinei, aceasta, cu promptitudine, a apărut între țările care au fost interesate de materialul respectiv. Și, atenție, numai pe traficul ascuns, cel pe care îl pot vedea eu prin accesare parolată. Chiar dacă respectivul cuvânt întrebuințat era numai substantivul comun ”chinez”. Firește, n-am nici un dubiu, și acest material va fi filtrat, vizionat, înregistrat etc. Și Coreea de Sud a avut aceeași reacție în situațiile în care a fost ea menționată, oricât de superficial.
În acest moment, eu scriu în românește, din Suedia. Important: nu sunt, desigur, cetățean chinez ori cetățean coreean. Mă puteți crede pe cuvânt. Prin urmare, deducem în mod limpede faptul că toată lumea urmărește pe toată lumea. Indiferent de locul unde se găsește, indiferent de limba pe care o întrebuințează, indiferent de gravitatea sau de lejeritatea materialului postat pe net. Să n-avem nici o umbră de îndoială. Iar cuvântul ”protest”, invocat de materialul din ziarul Gândul, nu este decât unul dintre cuvintele-cheie. După cum am precizat deja, chiar și aluziile, chiar și formulările inocente pot trezi vigilența electronică a dispozitivelor de urmărire. Asta e! Viitorul a devenit deja trecut, mâine a devenit ieri.
