Pe 18 ianuarie 2011, a fost lansată informația conform căreia Michio Kaku, renumitul fizician american de origine japoneză, ar fi declarat că, în timpurile noastre chiar, vom asista la dispariția ( !!! ) cel puțin a unuia dintre următoarele orașe: Los Angeles, San Francisco, Ciudad de Mexico, Teheran, Tokio. Motivul: megaseisme. Cauza: vina omenirii care s-a apucat să construiască structuri urbane gigantice, în locuri unde, altădată, nu se găseau decât niște umile sate de pescari. Cum a dat-o Michio Kaku, așa o dau și eu. Și care e problema? Locurile respective au fost apucate, subit, de-o stranie nostalgie și doresc să redevină neîntârziat sate pescărești? Ba chiar, mai mult decât atât, doresc să intre, imediat, de-a dreptul în mări și în oceane? De ce acum? De ce ele? De ce neapărat? De ce fără dubiu? Mai observ și că lista respectivă a fost ”citită” invers. Astfel, după înfiorătorul cutremur din această dimineață, Tokio a devenit primul. O fi fost vreo încercare sinistră de a ”omagia” originea savantului cu pricina.
De ce formulez astfel? Pentru că, dacă acum vreo 25 de ani, când deschideam subiecte de genul există sau nu există arma geotectonică, păream o ciudățenie amuzantă - și eu, și alții ca mine - acum, datorită unor campanii eficiente și competente susținute de unele distinse personaje, pe toate căile posibile, pare că s-a mai aflat de faptul că există posibilitatea să se creeze cutremure la comandă. Prin varii metode și cu, firește, diferite scopuri. Căci n-am altă explicație pentru care, acum nici două luni, se dă o listă și, neîntârziat, pare a se începe aplicarea ei. Ca o executare silită. Mai ales că, pe 15 martie fix, avem anunțat deja un aliniament planetar cu explozie gravitațională, mai precis, forțând exprimarea, un soi de rendez-vous celest cu o stea pitică roșie, acompaniată de trei sateliți personali. Consecințele acestui aliniament ar fi cutremure, tsunami, inversarea polilor. Desigur! Cum altfel?! După unii, pitica roșie ar avea legătură cu temuta Nibiru, după alții, nu. Desigur! Cum altfel?! Oricum, se acreditează ideea că evenimentul e cert, cunoscut și temut deoarece zona în care s-ar afla pitica roșie și sateliții săi ar fi fost deja ascunsă, cu scopuri desigur malefice, pe harta astronomică Google. Ca să ne adâncim în metafore și analogii misterioase, s-ar petrece deci un fel de Idele lui Marte, la scară planetară. Nu e cazul să rămâneți perplecși, astea sunt știrile. Și, dacă nici 15 martie 2011 nu rezolvă situația disperat-deplorabilă a omenirii, atunci sigur ni se bagă mințile în cap sau ni se scot, după caz, pe 19 martie, când ne apropiem fatal de lună. Nu pricep de ce întrucât e o situație ciclică normală. N-a mai fost din 1992. Ei și ce?! Nu e nimic special în asta. De ce și o situație astronomică absolut firească devine apocaliptică? Pentru că, probabil, așa trebuie. Creierele noastre trebuie să fie conectate la neobositul calculator al groazei în permanență. Sau se pregătește altceva și e nevoie de camuflaje iscusite. Iar lista cu orașe imense, chipurile neapărat în primejdie să dispară - măcar unul dintre ele - și care, iată, prompt, întocmai cum s-a și anunțat, încep să fie lovite de cutremure de o magnitudine aproape imposibil de imaginat, cum a fost cutremurul de azi-dimineață din Tokio, pare să probeze ideea că suntem în plină transformare planetară. Terifianta Terra. Până la urmă, cine face această transformare? Și în ce scop?
De ce formulez astfel? Pentru că, dacă acum vreo 25 de ani, când deschideam subiecte de genul există sau nu există arma geotectonică, păream o ciudățenie amuzantă - și eu, și alții ca mine - acum, datorită unor campanii eficiente și competente susținute de unele distinse personaje, pe toate căile posibile, pare că s-a mai aflat de faptul că există posibilitatea să se creeze cutremure la comandă. Prin varii metode și cu, firește, diferite scopuri. Căci n-am altă explicație pentru care, acum nici două luni, se dă o listă și, neîntârziat, pare a se începe aplicarea ei. Ca o executare silită. Mai ales că, pe 15 martie fix, avem anunțat deja un aliniament planetar cu explozie gravitațională, mai precis, forțând exprimarea, un soi de rendez-vous celest cu o stea pitică roșie, acompaniată de trei sateliți personali. Consecințele acestui aliniament ar fi cutremure, tsunami, inversarea polilor. Desigur! Cum altfel?! După unii, pitica roșie ar avea legătură cu temuta Nibiru, după alții, nu. Desigur! Cum altfel?! Oricum, se acreditează ideea că evenimentul e cert, cunoscut și temut deoarece zona în care s-ar afla pitica roșie și sateliții săi ar fi fost deja ascunsă, cu scopuri desigur malefice, pe harta astronomică Google. Ca să ne adâncim în metafore și analogii misterioase, s-ar petrece deci un fel de Idele lui Marte, la scară planetară. Nu e cazul să rămâneți perplecși, astea sunt știrile. Și, dacă nici 15 martie 2011 nu rezolvă situația disperat-deplorabilă a omenirii, atunci sigur ni se bagă mințile în cap sau ni se scot, după caz, pe 19 martie, când ne apropiem fatal de lună. Nu pricep de ce întrucât e o situație ciclică normală. N-a mai fost din 1992. Ei și ce?! Nu e nimic special în asta. De ce și o situație astronomică absolut firească devine apocaliptică? Pentru că, probabil, așa trebuie. Creierele noastre trebuie să fie conectate la neobositul calculator al groazei în permanență. Sau se pregătește altceva și e nevoie de camuflaje iscusite. Iar lista cu orașe imense, chipurile neapărat în primejdie să dispară - măcar unul dintre ele - și care, iată, prompt, întocmai cum s-a și anunțat, încep să fie lovite de cutremure de o magnitudine aproape imposibil de imaginat, cum a fost cutremurul de azi-dimineață din Tokio, pare să probeze ideea că suntem în plină transformare planetară. Terifianta Terra. Până la urmă, cine face această transformare? Și în ce scop?
