În 1962, se declanșa criza rachetelor sau criza cubaneză sau aproape-al-treilea-război-mondial etc. Sovieticii pasămite voiau să aducă și să instaleze rachete în Cuba. Așa părea. La rândul lor, rachetele dădeau senzația frisonantă că ar fi fost capabile să distrugă SUA. Așa s-a spus, așa s-a crezut, așa a rămas. Războiul Rece devenise aproape fierbinte. Blocada impusă atunci de americani a fost respectată, în ultimul moment, de toate vasele sovietice, năpustite spre Cuba. Dar aceeași blocadă a fost spartă, nu întâmplător, doar de petrolierul - petrolier, petrol, sounds familiar? - sovietic ”Buharest”. Petrolierul sovietic ”Buharest”?! Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost șocat. Hrușciov încerca să realinieze rebelul București la politica Moscovei de care acesta se cam distanțase. N-a mai izbucnit războiul nuclear. Omenirea a răsuflat ușurată. Happy end. Războiul Rece și-a văzut de treabă. Totuși, amenințarea războiului nuclear apărea pe uliță din când în când. Prompt. Mai ales, când era necesar. SUA și URSS s-au impus clar în calitate de poli de putere. Insist: lumea era, din punct de vedere militar, bipolară. Cursa înarmărilor a fost masiv, generos, impulsionată. Desigur. Doar asta se dorise de fapt. An de an, sinistre conflicte au tot bolborosit, au tot izbucnit și s-au tot stins, teatre de război - ce denumire, cât cinism! - au tot apărut și dispărut. Omenirea a plâns, a râs, a cântat, s-a îmbrățișat, s-a detestat, a blestemat, s-a rugat, a protestat. S-a uitat la toate ca la bâlci și ca la cinema. Asta e valabil pentru cine n-a ajuns direct la cimitir.
În 2014, marfarul ”România” intră în coliziune, în apropiere de Moscova, în zona Naro-Fominsk-Bokasovo - bine că nu era la Minsk, bine că nu era și Bokassa! - cu un tren de pasageri. Se lasă cu morți și răniți. Părțile implicate: Rusia, Ucraina, Moldova și, desigur, România. Ba chiar și Franța, dacă e să luăm în seamă detaliul legat de transport: piese Renault. Posibilă aluzie implicită: război economic. Tragedia se petrece în contextul în care Vladimir Putin semnează cu omologul său chinez Xi Jinping, după 10 ani de negocieri ce țin deja de alte timpuri și de alte moravuri, semnează deci acordul istoric al vânzării de gaze, iar Joe Biden efectuează o vizită, istorică și ea, la București, pentru a întări prietenia româno-americană, dar și gazele, dar și NATO. Împreună cu vânzările de înghețată din Centrul Vechi. Dar de ce oare din Centrul Vechi? Accentul cade pe centru, pe vechi, pe faptul că, odinioară, acela era perimetrul execuțiilor în București, pe Craii de Curtea-Veche, pe înghețată sau pe statuia lui Vlad Țepeș? Mister, senzație, groază! În plus, nu departe de respectivul loc, se găsește chiar și statuia amintitului Cuza. Invocata oca, istorică și ea, s-a pierdut în cețurile aceleiași nemiloase coane, Coana Istoria. Și, când te gândești, nici nu s-au stins bine ecourile momentului literar Jerome K. Jerome, Three in a Boat, varianta românească, ori ale momentului muzical I don't need a parachute, baby, if I've got you, varianta locală toje. Nu în ultimul rând, tot în România, Joe Biden a întărit și ideea de război economic și de luptă anticorupție. Argument important în ambele sensuri: însuși fiul său se ocupă live de situația gazelor ucrainene. OK! We've got the idea! Lamentarea rapsodului ca prostu': ce vremuri trăim! Nu s-ar putea ocupa cineva ilustru și de situația săracilor, de exemplu? Că ăia nici gaze personale nu mai au!...
Să revenim însă la marfarul ”România”... În afară de toate numele și naționalitățile implicate, interesant conceptul în sine: un marfar numit ”România” și un tren de pasageri. Mărfuri și oameni, cu adrese exacte. Trimiteri generoase și multiple de ți se zbârlește părul și ți se face pielea de găină. La această dată a entropiei lumii, România iar e enervant de distanțată de politica Moscovei. I se asociază nărăvaș chiar și Moldova. Cât despre Ucraina, e greu de zis...
Să revenim însă la marfarul ”România”... În afară de toate numele și naționalitățile implicate, interesant conceptul în sine: un marfar numit ”România” și un tren de pasageri. Mărfuri și oameni, cu adrese exacte. Trimiteri generoase și multiple de ți se zbârlește părul și ți se face pielea de găină. La această dată a entropiei lumii, România iar e enervant de distanțată de politica Moscovei. I se asociază nărăvaș chiar și Moldova. Cât despre Ucraina, e greu de zis...
Se non e vero, e ben trovato!...
Ezoterism curat...
Ce înțelegem noi din toate acestea? Firește, în afara faptului că history is a bitch și că nimic nu este întâmplător, pardon de lipsa de originalitate. Păi, noi înțelegem că, exact precum în 1962, toți cei care contează își arată mușchii și, importantisim, acești mușchi primesc și identități clare, aflăm deci numele tătucilor, mămucilor, mamelucilor și nașilor, se clarifică zonele de putere dincolo de orice ambiguitate, se redeschide și reînflorește piața armelor. Probabil, de tot felul. Paranteză: deja, se pare, Arabia Saudită a trecut pe locul patru ca dorință și putirință de înarmare.
Concret: după o lungă perioadă de dominație americană, am străbătut la galop un scurt interval de bipolaritate. Rusia a reușit această performanță-blitz. Momentan, brusc, pare a se trece însă la policentrism, după cum ne spune însuși Vladimir Putin Întâiul. Subit, ambițiile rusești monopolare și bipolare par a se îndrepta concesiv și policentrist spre China. În prezent, aceasta stabilește jocul economic în toată lumea. America se împrumută de la chinezi și face afaceri cu ei. Europenii au firmele acolo și, prin tranzacția lui Putin, s-ar putea să ajungă să cumpere gazele chiar de la chinezi. Pe yuani? Pe ruble? Pe euro? Nu-i de mirare că se vorbește iarăși despre moartea iminentă și rapidă a monedei euro. Deja, America anunță că va majora exportul de gaze către partenerii din UE. Asta e posibil să fie exclusiv pe dolari. China nu vrea însă doar un monopol economic, vrea și o expunere mărită și evidentă din punct de vedere militar. A și început să o aibă. E într-un conflict aproape deschis cu Japonia și cu Vietnamul. Grăsuțul de la Phenian își joacă pe mai departe rolul său de sperietoare comunistă.
La fel de concret: Ucraina este un experiment despre cum se va împărți / împarte deja lumea. Noua Ordine Mondială și globalizarea. Am scris în postările anterioare că, în Ucraina, se precizează și se tranșează prioritățile momentului: petrol, gaz, pământ, armament. Așa și e! Sunt amestecați rușii, americanii, chinezii, UE. Băștinașii mor, suportă consecințele, generează câțiva prădători locali pentru a încerca un echilibru.
Cât despre Parlamentul European, acesta pare - era părelniciilor, ce să-i faci! - a se umple cu inamicii săi cei mai puternici. Implozia UE, cel puțin în forma sa actuală, pare să fie și ea posibilă. Schengenul devine metaforico-morganatic. Stăpânii vor să fie clar stăpâni și să fie cât mai detașați de sclavi. Coloniștii sunt coloniști, colonizații sunt colonizați. Negreșit, cei sărăciți trebuie și demonizați pentru ca să dispară orice pretenție oricât de anemică din partea lor, dar și orice inhibiție și orice vinovăție a alfa-hoților. Marea Britanie vrea o soluție prin disoluție. Sarkozy visează o puternică uniune franco-germană care să le dicteze celorlalți. O astfel de uniune ar fi însă o uniune franco-germano-rusă întrucât așa e, de fapt, parteneriatul real.
Europa e o carte complicată, complexă, misterioasă. Ca și în Asia, există și colaborări, dar și litigii care datează de sute și de mii de ani. Am mai scris despre biografiile unora dintre cei care conduc Europa actuală. Multe dintre aceste biografii, în tinerețea lor, converg precis și indubitabil spre Moscova și spre Beijing / Pekin. E adevărat că tot multe sunt și cele conectate cu perioada nazistă și fascistă. Și cu eliberatorii americani. De altfel, mai toată lumea a început să aibă retorici amenințătoare și gesturi contondente. Toți se dezbracă de caracter și încep să dea cu tot ce apucă: dosare, amante, vicii, bocanci, epoleți, berete, pisici, arme, conturi, înregistrări, stenograme. Aceasta este cheia prin care trebuie judecate toate chestiunile periculoasei conjuncturi actuale: cine ce slăbiciuni are, cine ce secrete și ce schelete are, cine ce tinerețe zburdalnică a avut, cine cu cine ia masa, cine pe cine devorează, cine cu cine conversează și despre cine sau despre ce, cine cu cine dansează și pe ce ritmuri, cine cu cine face afaceri, cine cu cine a studiat, cine cu cine preferă să joace golf sau cricket sau baseball sau oină sau fotbal sau baschet sau biliard sau șah sau pocher sau table, cine cu cine se însoară sau se mărită, cine are pe cine în albumul de familie, unde a petrecut fiecare luna de miere și în patul cui exact, cine cu cine merge în croaziere etc ș.a.m.d. so on and so forth und so weiter und so fort itakdalee. Apropo: această urgentă desfășurare de forță la nivel mondial, după unele surse, pare să fi fost anticipată și de un suspect val de sinucideri în rândul bancherilor din întreaga lume, dar și în societatea chineză.
După cum am mai scris, importante sunt și filmele. Am tot demonstrat acest aspect. Copii, pentru situația actuală, ca și pentru alte situații, avem noi filme capabile să ne introducă în starea psihică / psihotică și emoțională necesară? Avem! S-a băgat marfă adecvată pentru programarea mentală? S-a tot băgat! Și mai de curând, și mai de demult. Practic, nu ne-ajunge viața! Câteva exemple doar: Noe, Pompei, Klitscko, Berlin File, From Paris with Love, Möbius, Transcendence. La prima vedere, la prima mână, într-un singur gând, într-o singură suflare.
Ca să încheiem optimist, pozitiv, tonic și, într-o oarecare măsură, tot cinematografic și cinefilic: până în prezent, din câte vedem, a fost mai degrabă Donald Duck, n-a prea fost Donald Cook. Asta ca să-mi răspund mie însămi, la cele scrise în chiar ultima postare. Să vedem totuși the sequels. Pot fi de un larg interes și de un însemnat succes. Militarii americani au sosit iarăși în Varna. E tot ca în 1991? Am mai povestit și despre isprava asta pe acest blog. E pentru cunoscători. În limbajul generației actuale, situația s-ar exprima simplu: LOL. Am pornit de la crucialul an 1962, să concluzionăm tot cam pe acolo: Flipper, năstrușnicul delfin din serialul de televiziune, a început să inspire lumea - după cum le place americanilor să tot spună - pe la anul 1964. Lume, iată, fix la jubileu, americanii promit să ne aducă nepoții săi gata militarizați! Flipperiada, în uniforme noi, poate deci să reînceapă! Alături de, bineînțeles, nemuritorul Star Wars! Și în acest caz, avem aniversare: 25 mai 1977. Partay! Și, tot în limbajul e-pistolar al generației actuale, Tcb, Toate cele bune! După părerea mea însă, nu e Tcb, ci e sigur TBC!
Concret: după o lungă perioadă de dominație americană, am străbătut la galop un scurt interval de bipolaritate. Rusia a reușit această performanță-blitz. Momentan, brusc, pare a se trece însă la policentrism, după cum ne spune însuși Vladimir Putin Întâiul. Subit, ambițiile rusești monopolare și bipolare par a se îndrepta concesiv și policentrist spre China. În prezent, aceasta stabilește jocul economic în toată lumea. America se împrumută de la chinezi și face afaceri cu ei. Europenii au firmele acolo și, prin tranzacția lui Putin, s-ar putea să ajungă să cumpere gazele chiar de la chinezi. Pe yuani? Pe ruble? Pe euro? Nu-i de mirare că se vorbește iarăși despre moartea iminentă și rapidă a monedei euro. Deja, America anunță că va majora exportul de gaze către partenerii din UE. Asta e posibil să fie exclusiv pe dolari. China nu vrea însă doar un monopol economic, vrea și o expunere mărită și evidentă din punct de vedere militar. A și început să o aibă. E într-un conflict aproape deschis cu Japonia și cu Vietnamul. Grăsuțul de la Phenian își joacă pe mai departe rolul său de sperietoare comunistă.
La fel de concret: Ucraina este un experiment despre cum se va împărți / împarte deja lumea. Noua Ordine Mondială și globalizarea. Am scris în postările anterioare că, în Ucraina, se precizează și se tranșează prioritățile momentului: petrol, gaz, pământ, armament. Așa și e! Sunt amestecați rușii, americanii, chinezii, UE. Băștinașii mor, suportă consecințele, generează câțiva prădători locali pentru a încerca un echilibru.
Cât despre Parlamentul European, acesta pare - era părelniciilor, ce să-i faci! - a se umple cu inamicii săi cei mai puternici. Implozia UE, cel puțin în forma sa actuală, pare să fie și ea posibilă. Schengenul devine metaforico-morganatic. Stăpânii vor să fie clar stăpâni și să fie cât mai detașați de sclavi. Coloniștii sunt coloniști, colonizații sunt colonizați. Negreșit, cei sărăciți trebuie și demonizați pentru ca să dispară orice pretenție oricât de anemică din partea lor, dar și orice inhibiție și orice vinovăție a alfa-hoților. Marea Britanie vrea o soluție prin disoluție. Sarkozy visează o puternică uniune franco-germană care să le dicteze celorlalți. O astfel de uniune ar fi însă o uniune franco-germano-rusă întrucât așa e, de fapt, parteneriatul real.
Europa e o carte complicată, complexă, misterioasă. Ca și în Asia, există și colaborări, dar și litigii care datează de sute și de mii de ani. Am mai scris despre biografiile unora dintre cei care conduc Europa actuală. Multe dintre aceste biografii, în tinerețea lor, converg precis și indubitabil spre Moscova și spre Beijing / Pekin. E adevărat că tot multe sunt și cele conectate cu perioada nazistă și fascistă. Și cu eliberatorii americani. De altfel, mai toată lumea a început să aibă retorici amenințătoare și gesturi contondente. Toți se dezbracă de caracter și încep să dea cu tot ce apucă: dosare, amante, vicii, bocanci, epoleți, berete, pisici, arme, conturi, înregistrări, stenograme. Aceasta este cheia prin care trebuie judecate toate chestiunile periculoasei conjuncturi actuale: cine ce slăbiciuni are, cine ce secrete și ce schelete are, cine ce tinerețe zburdalnică a avut, cine cu cine ia masa, cine pe cine devorează, cine cu cine conversează și despre cine sau despre ce, cine cu cine dansează și pe ce ritmuri, cine cu cine face afaceri, cine cu cine a studiat, cine cu cine preferă să joace golf sau cricket sau baseball sau oină sau fotbal sau baschet sau biliard sau șah sau pocher sau table, cine cu cine se însoară sau se mărită, cine are pe cine în albumul de familie, unde a petrecut fiecare luna de miere și în patul cui exact, cine cu cine merge în croaziere etc ș.a.m.d. so on and so forth und so weiter und so fort itakdalee. Apropo: această urgentă desfășurare de forță la nivel mondial, după unele surse, pare să fi fost anticipată și de un suspect val de sinucideri în rândul bancherilor din întreaga lume, dar și în societatea chineză.
După cum am mai scris, importante sunt și filmele. Am tot demonstrat acest aspect. Copii, pentru situația actuală, ca și pentru alte situații, avem noi filme capabile să ne introducă în starea psihică / psihotică și emoțională necesară? Avem! S-a băgat marfă adecvată pentru programarea mentală? S-a tot băgat! Și mai de curând, și mai de demult. Practic, nu ne-ajunge viața! Câteva exemple doar: Noe, Pompei, Klitscko, Berlin File, From Paris with Love, Möbius, Transcendence. La prima vedere, la prima mână, într-un singur gând, într-o singură suflare.
Ca să încheiem optimist, pozitiv, tonic și, într-o oarecare măsură, tot cinematografic și cinefilic: până în prezent, din câte vedem, a fost mai degrabă Donald Duck, n-a prea fost Donald Cook. Asta ca să-mi răspund mie însămi, la cele scrise în chiar ultima postare. Să vedem totuși the sequels. Pot fi de un larg interes și de un însemnat succes. Militarii americani au sosit iarăși în Varna. E tot ca în 1991? Am mai povestit și despre isprava asta pe acest blog. E pentru cunoscători. În limbajul generației actuale, situația s-ar exprima simplu: LOL. Am pornit de la crucialul an 1962, să concluzionăm tot cam pe acolo: Flipper, năstrușnicul delfin din serialul de televiziune, a început să inspire lumea - după cum le place americanilor să tot spună - pe la anul 1964. Lume, iată, fix la jubileu, americanii promit să ne aducă nepoții săi gata militarizați! Flipperiada, în uniforme noi, poate deci să reînceapă! Alături de, bineînțeles, nemuritorul Star Wars! Și în acest caz, avem aniversare: 25 mai 1977. Partay! Și, tot în limbajul e-pistolar al generației actuale, Tcb, Toate cele bune! După părerea mea însă, nu e Tcb, ci e sigur TBC!
