Un gând

Gând. Dacă te iei după dicționare, ar fi de origine maghiară. Cuvântul. Nu conceptul. Se poate. Parcă mai poți să știi cum e cu etimologiile astea!... Oricum, gândul meu ar fi următorul: dacă tot este atât de măcinată de gânduri legate de România, atât de gânditoarea Ungarie n-ar binevoi să aibă un gând și în privința înapoierii banilor celor care au cumpărat ultimele bilete ale recent decedatei companii Malev?Că nu pare să aibă de gând. Malev. Operator aerian. Rând pe rând, sovietic, maghiar, rusesc, iarăși maghiar, mort.
De ce scriu acum despre asta? De ce nu acum? Acasă, toată lumea se zbate în tot soiul de scandaluri și eu mi-am găsit să scriu despre Malev?! Uite, da! Să fim și pragmatici, nu doar să dăm fără a pune întrebări, să mai și cerem înapoi ce ni s-a luat!

Prin urmare, Malev... De dragul obiectivității, pot depune mărturie că respectiva companie n-avea servicii rele. Chiar bunișoare. Pe aeroportul din Budapesta însă, păreau să nu existe decât fețe acre de milițieni sovietici peste care dăduse ocazia geopolitică mult așteptată de a fi băgați în seamă și știuți de frică, respectiv, Schengenul. Nu mai era Imperiul Austro-Ungar, ci Imperiul Sovietico-Ungaro-Ungar. Bela Kohn / Kun era, în sfârșit, frate cu Horthy, Amiralul-de-Balaton, și amândoi se găseau cu adevărat acasă! Carevasăzică, milițienii de pe aeroportul din Budapesta nu ezitau să ne amintească tuturor faptul elementar că știe unguru' doar că el e buricu' pământului. Știe! Păcat numai că n-au aflat și ceilalți. Tocmai, atunci, să fie ajutați să afle! Însă, trebuie să admit, la fel de real și de neplăcut era și faptul deplorabil că, la mai toate avioanele spre București, locurile din spate erau cam permanent ocupate de colorații noștri ”între-prinzători”. Prinși și retrimiși la sinistrele lor turnulețe, fustițe și căruțe. În definitiv, de ce să fie ei lăsați să stea la Budapesta?! Sunt în exces chiar și acolo. În plus, există termenul de bulibași, nu de bulibaci. Și dicționarele astea! Te nenorocesc pe viață!
Dar, să nu devenim prea nostalgici... Asta e, după cum se duc toate cele, s-a dus și Malevul. Și ce? Gândul - de la asta plecasem -  ar fi că, în momentul declarării falimentului său, Malev era renaționalizat - de la ruși, fatalitate! - iar o sumedenie de oameni din întreaga lume aveau bilete cumpărate. Pe încredere. Că unguru', vorba ceea!... Ba chiar, în ultimele sale clipe de existență, Malev a recurs la toate șiretlicurile posibile pentru a stimula vânzarea biletelor. Nu intru în detalii tehnice, dar așa a fost. Astfel, deși avea habar despre ce urmează să se întâmple, Ungaria s-a asigurat că folosește denumirea de Malev pentru a fura cât mai mulți bani posibil. Repet, din întreaga lume. Sigur, sigur, nu e Ungaria nici prima, nici ultima, e adevărat, dar, totuși... După ce a manglit - cuvânt țigănesc - banii, după cum e moda, Ungaria, mucles! Mucles, alt cuvânt țigănesc. Sperând că va fi lăsată în pace. Cuvânt latinesc. Acestea fiind împrejurările, atât de cinstitul, de exemplarul și de vocalul guvern maghiar n-ar vrea să ne dea tuturor o lecție și, într-un mod foarte demn, să returneze banii deocamdată furați? N-ar vrea? N-ar vrea! Ca într-un joc piramidal, din februarie încoace, păgubiții Malev sunt invitați să mai plătească / piardă niște bani, să mai completeze inutil niște acte, să-și mai facă niște nervi și să pretindă că ar fi parte într-un proces iluzoriu. Să vină chiar la Budapesta pentru a asista la împărțirea dreptății! Probabil-sigur, pentru a nu recupera de fapt nimic. Așa că, până să se mai joace Ungaria isteric, prin România, de-a dezgropatu'-și-ngropatu', de-a-uite-mortu-nu-e-mortu-uite-urna-nu-e-urna, de-a-cenușăreasa, de-a-omu-negru, de-a Trianonu'-ignorat, de-a-imperiul-contraatacă, de-a stegulețele, de-a trenulețele, de-a însemnele, de-a cămășile, de-a pintenii și de-a secuieș-în-călcăieș, ar putea începe, totuși, prin a-și achita datoriile. O chestiune elementară de onoare și unguru' e mândru!... O fi, dar, dacă e adevărat că, subit, reapar statuile lui Horthy, cred că ideea secretă care stă la baza acestui fenomen este tocmai asta: să-i sperie pe portărei. Doar e criză! Fiecare fură tot ce poate și, apoi, păzește comoara ca un balaur gelos. Că, deh, anul acesta, tot suntem în zodia Dragonului. Deși, pentru unii, pare să fie zodia permanentă.
Mă număr printre cei care aveau bilete cumpărate la Malev. Fără jubilări inutile întrucât, nu mă număr și printre păgubiți. Din fericire, Suedia unde, prin voia sorții, stau momentan are - dacă afli la timp și corect, sunt multe de discutat și aici! - mijloace de protecție vizavi de astfel de furturi. Și bine face! Bref, personal, mi-am recuperat banii. Nu cred însă că este și cazul multora dintre păgubiți. Mai ales, din România. Așa că, după cum e strigarea la modă, Ungaria lasă vrăjelile și dă banii înapoi! Tot visând la lichidarea altora, să nu ajungi să fii scoasă la mezat! Mezat, cuvânt turcesc. Ne amintim, astfel, că nu a fost doar Imperiul. A mai fost și Pașalîcul. Iar, apropo de toate minciunile, provocările, impertinențele, crimele și jafurile ungurești, le pot adresa urarea strămoșească de valea și cărarea! Ambele, cuvinte latinești. A nu se uita, deci: Ungaria, banii de la Malev înapoi! Către toți, din întreaga lume! Uniți-vă! Previzibilă găselnița, dar nu m-am putut abține. Pentru a ne aminti și de contrarevoluția maghiară finalizată prin... privatizări în favoarea Moscovei! Mi se pare corect!

P.S. Ca să se vadă că-mi pasă, că nu fug de stricta actualitate românească, dar, în egală măsură, și că nu umblu cu diversiuni, declar limpede: cine a plagiat, indiferent cine e, dacă a plagiat, să răspundă! Prin pierderea titlului respectiv, dar și, firește, a tuturor funcțiilor. Nu e de glumit cu asta. Propun chiar, pentru a regăsi igiena și decența, verificarea tuturor diplomelor și titlurilor acordate în ultimele două decenii deoarece, după cum se vede, somnul academic naște monștri. Deja, și în Suedia, de pildă, au fost situații în care s-a contestat valabilitatea titlurilor de doctor emise de universitățile românești. Dacă se merge în ritmul ăsta, poate fi extrem de aproape ziua în care, oriunde în lume, chiar și acasă, toate diplomele și toate titlurile românești să devină invalidabile, să fie chiar invalidate sau măcar să fie considerate suspecte. Plus luate la mișto. Cuvânt țigănesc. Așa că trebuie pus punct! Punctum! Latinește. 

( 9 ) Coincidențe, sincronicități, serendipități, conexiuni, conspirații

Germania plătește huliganii polonezi?
Olanda cotizează și ea?

Mai sunt și alții?
Oooo!

Sau doar s-a dereglat Matrix-ul?

Constat că, încep să mă specializez în festivaluri și campionate. Redacția ”Jocuri și concursuri”... De această dată, intervenția mea va fi scurtă. Mai întâi, nu mă pricep la fotbal. În al doilea rând, e vreme frumoasă și sunt multe de făcut și de văzut. Dar, meteahnă veche, nu mă pot abține... 

Cu totul întâmplător, aflu că, la Euro 2012, huliganii polonezi au făcut-o lată. Aflu că și huliganii ucraineni, mai mult ca sigur, o vor face lată. Am înțeles că sunt jucători occidentali care se tem sfios că se vor întoarce, la casele lor, în coșciuge sau că, măcar, vor primi niște banane în cap. Despre coșciuge, n-aduc vorba. Din superstiție și pentru că nu agreez horror-ul. Dar, dacă e vorba despre banane adevărate, aruncate în capul cuiva, nimeni să nu se teamă de așa ceva. E criză. Și criza înseamnă fomică, iar fomica înseamnă lipsă de păpică. Prin urmare, încă o dată, banane?! Adevărate?! Aruncate de ultrași sărăntoci în capul unor jucători multicolori, e drept, dar putred de bogați?! No way! În astfel de timpuri, nu strică nimeni orzul pe gâște. Lăsând gluma la o parte, iată ce vreau să spun... 

Olanda se plânge de atacuri rasiste?! Olanda vrea să câștige campionatul, dar, dacă va mai fi ofensată, se retrage?! Eu zic să i se dea titlul de la bun început și gata! Scăpăm și de griji, dar și de mutre! Sau, și mai bine, să se retragă! Olanda e țara pe care o știm cu toții, ne-a plictisit pe toți cu legumele ei holografice, dar și cu fumurile atât din cap, cât și din nas. Brânză, bordeluri, droguri, saboți, faianțe, legume și tablouri! Bașca eutanasierea pe înțelesul tuturor! Și multe lalele, desigur. Ordinea e aleatorie. Olanda! O urâm, o boicotăm. Apropo de boicot, din câte înțeleg, aproape că am și reușit. Atâta am mediat, atâta am negociat și-atâta ne-am încordat la nivel european încât rămâne cum am mai vorbit: nu aderăm la Schengen. Sau, dacă aderăm, o vom face  într-un mod abscons, ciudat, alambicat, asemănător unui joc piramidal. În fine, nu mai intru în detalii. Să nu ne stricăm sâmbăta, grătarul, berea și campionatul! 

La rândul ei, Polonia are și ea bizareriile ei, are și huliganii ei, după cum îi are și Ucraina, după cum îi are și România, după cum îi are și Olanda, după cum îi are și Anglia etc! Nu zăbovesc nici în această zonă. Ce mi-a atras atenția însă este faptul că plângerea olandezilor împotriva polonezilor  era dublată de un argument: echipa tocmai fusese să viziteze Auschwitz-ul. Asta merită comentat! Nu pentru a scuza, dacă este real, huliganismul polonez. Ci pentru că mi-a sunat cunoscut la modul neplăcut. Nu știu cât a răzbătut, dar, de câțiva ani, Germania, profitând de locul în care se găsește Auschwitz,  face o campanie mediatică destul de alertă, dar și destul de parșivă, de a introduce în mentalul colectiv ideea că fostul lagăr de exterminare este o creație poloneză. Probabil, printre foarte multe altele, aceasta a și fost intenția de la bun început: amplasarea unor astfel de lagăre în afara Germaniei pentru ca, iată, dacă va veni momentul, să se poată declara faptul că victimele și-au gestionat propria exterminare. Și, după Auschwitz și Polonia, urmează, desigur, Ucraina. Și pe acolo, au fost niște lagăre. Multe. Coincidență sau nu, conspirație sau nu, dar se potrivește! 

În această campanie de spălare pe această temă a reputației germane, a pus umărul și Suedia. Până în prezent, din câte am aflat, prima țintă, a fost Polonia. Nu intru în detalii pentru că, în legătură cu acest subiect, în decursul timpului, s-au petrecut deja mai multe evenimente. Dar, în ultimii ani, din când în când, nu știu cum se făcea, dar, brusc, mai apărea câte un material publicat în diverse ziare și reviste suedeze care acreditau ideea că Auschwitz este lagărul de exterminare polonez. Punct. Chiar și revistele de turism suedeze, uneori, invitau la excursii în sinistrul loc, firește, tot strict polonez. La un moment dat, s-au plictisit niște cititori și le-au cerut explicații și scuze. Până la urmă, destul de întârziat și, probabil, doar după ce s-a considerat că respectiva campanie și-a atins oarecum scopul, au fost publicate și scuzele, dar și cuvenita precizare că, este adevărat, Auschwitz se află pe teritoriul Poloniei, dar lagărul le aparține, totuși, nemților. Iar polonezii au fost victime, nu agresori. Dar, totuși, Auschwitz este în Polonia și acesta este un fapt incontestabil, iar faptele sunt fapte, geografia este geografie, istoria este istorie... Și de la capăt. Și tot așa.

Așa că, mă întreb: actualul campionat european are și altă miză decât fotbalul? O miză cu mult mai tenebroasă? Dacă da, atunci huliganii polonezi acționează la comanda cui? Sunt spontani? Sunt plătiți? Dacă sunt plătiți, de către cine exact? Am putea afla și care este scopul? Tot exact? Nu de alta, dar, dacă tot cade (n)euro, poate ne reapucăm de eterna soluție a crizei, războiul! Iar rolul și efectul galeriilor de fotbal au fost deja probate cu asupra de măsură în războaiele din fosta Iugoslavie, de exemplu. La urma urmei, și un astfel de know-how poate fi exportat, nu? Iar modelul belicos poate fi și el extins, nu? În definitiv, unii dintre ăia de se tem că, la actualul campionat, ar putea primi banane în cap afirmă tandru că îi vor ucide prompt pe cei care ar îndrăzni afrontul. Păi, da, asta chiar ar fi o conduită pașnic-europeană și o bună paradigmă. Ca un făcut, în mod interesant, subit, toate extremismele se reaprind în Europa de Est. Oare de ce? În mod total absurd, Polonia cică se nazifică! Polonia! Ungaria se revizio-nazifică și ea, de această dată, la modul oficial și evident. Ucraina se zburlește isteric și vrea să ne moldovenizeze pe toți la scară universală și, uite așa, na, să ne lase chiar și fără propriile pașapoarte, acestea nefiind singurele gânduri curioase pe care le are. Și n-am epuizat gama țărilor și a posibilităților. Timp în care Ioropa vrea să fie unitară, omogenă, puternică și prosperă în chip de rachetă cu două viteze și extinzând Schengenul prin permanente și minuțioase controale la toate frontierele și, eventual, de ce nu, și prin reintroducerea vizelor! Plus a șpăgilor de profil, a călăuzelor de profil și, mai ales, a lagărelor de profil! Dar, atenție, țipând ca din gură de șarpe, cu orice prilej, împotriva ticălosului rasism estic dezlănțuit împotriva blânzilor asiatici și africani pe care aceeași Europă dorește să-i oprească, de fapt, prin neextinderea Schengen și prin respectivele controale la frontiere etc!!! OK și harașo! Un lucru e clar, la grădinițele europene, nu se dau aceleași droguri! E discriminare și aici! Logica schengenistă e ceva!!... Admit, îmi scapă.

Ce s-ar mai putea adăuga? Pesemne că, în sfârșit, Germania câștigă războiul, are orgasmusüberalles, bagă în funcțiune Reich-ul, iar pe noi toți, cu mustăți sau fără, preferabil cu, în el - faza cu ochii albaștri și cu părul blond pare să fie, totuși, depășită, dar parcă mai putem fi siguri?! - ne trimite în excursii instructive la Auschwitz, dar și în alte locuri de vis - depinde cine visează și ce! - acum, nu mai e cu arbeitu', acum, e cu austeritatea ș.a.m.d.! Niște voci, și tot de ani de zile, susțin că s-ar mai putea adăuga unele aspectușoare. Nu știu cât de ușoare. De pildă, dacă s-ar demonstra brusc faptul că Polonia a găzduit lagăre de exterminare și, dacă ar fi declarată, treptat-treptat, vinovată, ar putea plăti și datorii de război. Către Israel și către alții. De ce nu și către Germania căreia i-a lezat nepermis și îndelung reputația? Poate chiar și către Olanda pentru a fi consolată în legătură cu pierderea coloniilor ei și-a propriilor sclavi! Am dori, totuși, ca Olanda, și nu numai, să nu-și șteargă urmele de fost imperiu în fața foștilor săi sclavi deveniți, într-o foarte îngustă contemporaneitate, cetățeni preaiubiți, și aceasta în detrimentul unor popoare des agresate în istorie. Ce vrea acum de la Polonia? Nu-i ajung ardeii, roșiile și salata impuse cu anasîna întregului continent? Vrea să aibă monopol și la cartofi? Mai ales că faimoasele și incertele legume olandeze sunt produse și cu ajutorul pământului pe care, la propriu, îl cară, nu știu dacă și din Polonia, dar, din Ucraina, sigur, transportat cu trenul, de minimum două decenii. Pare exagerat? Nu e! E realitate pură. Am aflat că moda cu furatul pământului s-ar fi mutat și la noi și că, în prezent, ar fi practicată, printre alții, de italieni. Cât despre ce vrea Germania, cu toată simpatia pe care i-o port în multe privințe, n-o mai întreb nimic, discuția ar fi mult prea lungă și mult prea complicată...

Acestea fiind zise, cred că olandezul alergător care a invocat argumentul Auschwitz ar trebui să și precizeze la ce anume se referea exact. E doar un foc de paie? Ni se propune un model? Ni se impune vreun răzbel? Sunt unii supărați că au venit și alții la împărțit lozu' și molozu'? Trebuie să se demonstreze, doar de dragul profitului financiar și al prestigiului geopolitic, faptul că astfel de evenimente nu pot fi organizate decât de vestici? Trebuie dovedit că esticii sunt sălbatici? Este o intrigă organizată chiar de comunitățile asiato-africane din Occident, lovite în plin de deschiderea granițelor către Est? Este aflarea în treabă a Rusiei, în ograda vechilor sale prietene, Polonia și Ucraina? Este o încercare prin fabricare a Europei însăși de a demonstra - eterna obsesie! - că esticii nu sunt, vezi, doamne, ca vesticii, și că ar fi nevoie de o nouă Cortină de Fier, situație în care, însă, bineînțeles, e ferm stabilit, Occidentul să rămână cu toate avantajele dobândite, dacă nu și sporite? Iată câte întrebări apar! Și, probabil, dispar. Totuși, o precizare ar fi, cred eu, necesară și binevenită. Nu de alta, dar timpurile sunt grele și apasă până la sufocare. Într-o singură viteză. Cea știută din întreaga istorie.
Mda, până la urmă, n-am fost scurtă, am fost lungă. Deh, meteahnă veche... Dar, în fața unor astfel de provocări!... Vorba aia, ce-a fost Eurovisionul, dar ce s-ar putea să fie campionatul de fotbal! Și ce-o să fie vara asta! Și ce-o să fie anul ăsta! Și ce-o să fie viața asta! După cum spuneam și în precedentul material, poate ne lămurește domnul Zecharia Sitchin. Propun să-l contactăm mediumnic neîntârziat. Domnu' Zecharia, când vin ăia de pe Nibiru? Ne iau, bre, sau nu ne iau? Ne iau pe toți sau ne mai și lasă? Nici un răspuns. Perspectiva nibireză e nebuloasă. Nu știm noi despre Auschwitz, darămite despre Nibiru! Oricum, un lucru e cert: dacă Nibiru există și dacă locuitorii săi ne vor aborda în curând, știm sigur că pârâcioșii de olandeji le vor povesti că, odinioară, pe când, erau ei, cu toții, doar albi, blonzo-roșcați, brânzoși și pistruiați și tăiau și spânzurau - nu este decât o biată expresie, n-are nici o legătură cu realitatea! -  în niște extrem de îndepărtate colonii, locuitorii de drept ai acelor pământuri, în fapt, niște băieți răi, căpoși și straniu colorați, neînțelegând onoarea și binele care le căzuseră pe cap, nu renunțau nici morți la mirodeniile lor - ca dovadă, au și venit după ele - și, pur și simplu, nu înțelegeau șansa uriașă de a deveni sclavi - concept nibirez, de altfel, din câte ni s-a relatat - ocazional, luptându-se și, permanent, urându-i din ficați pe generoșii invadatori, că, dincolo de granițele grațioasei Olande, nu trăiau decât dragoni perverși, vorbitori de limbi barbare și că, mai recent, colac peste pupăză, niște est-europeni fioroși i-au obligat să alerge pe stadioane și, invidioși, pentru că, în urma atâtor călătorii extraordinare, au devenit negri tuci, și-au rupt de la gura lor de sărăntoci inferiori și le-au aruncat cu propriile lor legume în cap! Plus fructele lor, din coloniile lor! E drept, nu chiar integral, pe trei sferturi ronțăite, în unele cazuri, doar cotoare, dar, pe criza asta, după cum ziceam, nu poți avea pretenții. Nici nu vreau să mă gândesc la ce vor povesti nemții!...