Fotografia mea
Călător experimentat, cetățean planetar greu încercat

miercuri, 13 august 2014

Diavoliada ( 6 )

N-a trecut nici măcar o lună de la căderea / doborârea lui MH17 și, n-am aflat nimic. Evenimentul se îndreaptă sigur și urgent spre uitarea colectivă. Asta se și dorește. Spre uitarea colectivă, se îndreaptă și celelalte avioane și elicoptere căzute / doborâte între timp. Și anexarea Crimeei / Crimeii. Și morții Ebola. Și sângeroasele conflicte, în desfășurare as we speak. Cum se întâmplă ceva menit să capteze atenția planetei, măcar a unor mase, cum vine altceva și refocalizează, recalibrează, resetează.
Ucraina și Rusia... De curând, politologul Dughin îndemna ”Ucideți! Ucideți! Ucideți!”, pe oricine, pe toți, inclusiv pe ucraineni, iar Rapunzel Timoșenko, se pare, era copleșită de reverii cu bombe nucleare  la adresa exclusivă a rușilor. Unde sunt, în prezent, Aleksandr Dughin și Iulia Timoșenko? Nu mai au nimic de comunicat omenirii? America, reprezentată printr-o plasică de plastic în mâna fermă a doamnei Victoria Nuland - sugestiv nume, am mai declarat asta! - prietenoasă, îi hrănea pe toți combatanții și împricinații, cu napolitane. Pe lângă E-uri, conțineau și șoricioaică? Sau E-urile erau de-ajuns? Au și napolitanele rolul lor, după cum au și declarațiile. De pildă, recentele afirmații ale lui Jirinovski despre potențiala distrugere a statelor est-europene aproape că m-a îngrijorat. Erau nominalizate Polonia și statele baltice, nu și România. Parcă, nici Bulgaria. Oare de ce n-a menționat însă Jirinovski, marele prieten al popoarelor, România? E o întrebare! E gata distrusă? E gata luată? Încă se negociază? Nu contează? Contează prea mult? E în funcție de rezultatul alegerilor din toamnă? E doar așa, la 'șto? M-a îngrijorat.
Revenind la MH17... După cum s-a prins toată lumea, în jurul avionului a fost și a rămas o imensă conspirație numerică. Ca și în jurul anului 2014. Despre 7, am tot scris, nu mai revin, a avut și are legătură și cu anul, și cu avionul, mă concentrez pe 17. Data în sine e provocatoare: 17.07. 2014 / adică, 7. Avem un mesaj implicit-explicit? Pare că avem. Pentru ocultiști, 17 este numărul nemuririi. Însă, în Biblie - în bine sau în rău, mai mult sau mai puțin, la Biblie, se cam raportează toți beligeranții momentului - numărul 17 se referă la înfrângerea completă a dușmanului, la victoria desăvârșită. Numărul se regăsește masiv și important atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Se referă la multe, de la Noe - avem și film, anul acesta! - până la marea luptă finală, soldată cu legarea lui Satan. În privința luptelor apoteotice, avem filme pentru tot restul vieții. Iisus însuși a înviat pe 17 Nisan. Prin urmare, are legătură și cu Învierea.
Dar, în actualul context, foarte importantă este data de 17 Tammuz. Anul acesta, a căzut precis pe 15 iulie. Această dată, în calendarul ebraic, are semnificații debordante. În această zi, Moise, văzând recăderea evreilor în idolatrie, a spart Tablele Legii. Primul Templu a fost distrus de babilonieni aproximativ la această dată. Ierusalimul a fost devastat și al Doilea Templu a fost distrus tot la 17 Tammuz, declanșându-se astfel plecarea evreilor în diaspora. Numărul 17 - aici e aici! - este însă și numărul dușmanilor lui Israel. Încă din vechime, 7 - ajungem de unde am plecat! - seminții au fost distruse de divinitate. Mai sunt 10. Psalmii conțin rugăciuni pentru ca aceeași divinitate să distrugă și în viitor, precum a făcut și în trecut, toți inamicii Israelului. În fiecare an, trei săptămâni speciale, de rugăciune, de post, de jale încep de la 17 Tammuz.
În aceste circumstanțe, a căzut avionul MH17, a început ofensiva în Gaza, a fost realimentat conflictul dintre Ucraina și Rusia, s-a intensificat măcelul în Irak, a început să umble prin lume plaga Ebola, s-au făcut și desfăcut zeci de intrigi și de alianțe, a recăzut în haos Libia etc.  Până și comemorarea începutului Primului Război Mondial a avut loc în această perioadă, pe acest fond. Practic, nici nu ne mai putem aminti care au fost evenimentele acestui interval, de la 17 Tammuz 2014 încoace. Așa sunt de numeroase. Atât de mare este densitatea. Matrix-ul parcă a luat-o razna complet. Mai suntem și în plină tetradă de eclipse lunare!
Pentru cunoscători, tragedia aviatică MH17 are marca Israelului întrucât, nu cu multă vreme în urmă, un tribunal din Kuala Lumpur a condamnat oficial acest stat, considerându-l terorist. Vorbim despre Malaysia Airlines totuși. Ce să mai comentăm și despre destinația Bali?! Doar acolo, nu cu mulți ani în urmă, într-o discotecă, dacă nu mă înșel, s-a demonstrat că bombele nucleare pot fi și miniaturale, cu efect localizat, perfect controlabil.
La o primă vedere, direct sau indirect, s-a vrut sau nu, totuși, căderea avionului a camuflat ofensiva în Gaza. Acolo, problema e extrem de complexă: Israelul are dreptul să se apere, Hamas nu e nici el un club de bridge, dar, totuși, sub nici o formă, nu pot fi măcelăriți civili. Nici măcar militarii, din oricare armată, n-ar trebui să fi omorâți fără sens că doar nu ne aflăm într-un video game. E greu în Gaza. Foarte posibil, fără soluție.
Dar MH17 a realizat și performanța de a  oculta și demența din Irak. Situație abisală. Până și denumirea sună într-un anume fel: ISIS are rezonanțe masonice. Populații întregi cu denumiri desprinse parcă direct din vechile manuale de istorie sunt atacate, decimate, violate, alungate. A fost distrus, se pare, mormântul Profetului Iona. Oamenii sunt constrânși să se convertească la religia islamică. Femeile sunt excizate, creștinii sunt decapitați. Sper sincer că totul nu e decât manipulare și propagandă. Altfel, s-ar putea crede că oarecine și-a pierdut răbdarea în fața răbdării nesfârșite a omenirii și s-a gândit să ne treacă de la mister, la thriller și de la thriller, la horror. La horror maxim. S-a dus vremea calului apocaliptic din Cairo, s-a dus vremea născocirilor jucăușe de tip Blue Beam Project, s-a dus și vremea romanticelor răpiri OZN. Acum, avem direct Ev Mediu reloaded, uploaded, downloaded. Pentru toate gusturile, pentru toate buzunarele, pentru toate criptele.
În ceea ce-l privește pe Califul Barză, conducătorul sângeros, se răspândesc legende la / pe minut. Nu pot să spun legende urbane. Eventual, legende de gherilă suburbană. Ba e Al Qaida / Al Qaeda, ba e CIA, ba e Mossad, ba e plătit de Arabia Saudită. Părea aproape dovedit din clipa în care lumea i-a văzut sclipind, de sub caftanul auster, ceasul de mână, o adevărată tigaie aurită. Chibiții au susținut pe loc faptul că, neîndoielnic, e marfă occidentală scumpă. Califul Barză e atât de controversat încât mă întreb dacă nu e cumva chiar Madonna în persoană întrucât, în tot acest vârtej demențial, apăruse și 'mneai, spre deliciul consumatorului conspiraționist, cu o burkă. OK! Parcă era devotată Cabalei! Era! În prezent, e cu burka! Aha!
În principiu, acum, în Irak, se cam încearcă refacerea statului kurd, Kurdistanul. Am scris de câțiva ani despre acest plan, despre această intenție de rescriere a hărților lumii. Orientul Mijlociu era masiv inclus. Strategia Turciei pare să fi reușit momentan, prin plasarea rezolvării chestiunii kurde strict pe spinarea Siriei și Irakului. Aparent, SUA vor un stat kurd, par să trimită și armament. Tot aparent, Israelul vrea și el refacerea Kurdistanului și se aferează. Până se decide fiecare ce dorește, în cazul în care nu se știe deja precis - hărțile acelea, promovate de câțiva ani încoace, păreau să demonstreze însă că se știe - mercenarii din Libia, din Siria și din alte locuri mai exersează nițeluș în Irak. Lor li se adaugă și niște mii de cetățeni occidentali. Școala de vară a vampirilor?! Statele, care i-au adăpostit și care, constant și trufaș, nu consideră europenii neaoși, educați și creștinați demni de circulație liberă în Schengen, par uimite. În fine, mimează uimirea destul de verosimil. Cum, ASTA erau de fapt oamenii aceia? Da, ASTA erau de fapt oamenii aceia! ASTA zăcea în ei? ASTA zăcea în ei! În rest, are și Madonna dreptate: cât timp vă jucați de-a struțul, pregătiți-vă și burka! Dacă atât e mintea...
Dar cine să gândească atât de profund? Ăia de reflectează doar la legalizarea marijuanei și a canabisului? Ăia de visează constant la reintroducerea execuțiilor prin ghilotinare? Internetul este asaltat de astfel de gânditori, să fie la ei, acolo!
De conspirat, vom mai conspira poate... Dacă apucăm însă. Cavalcada ne lasă aproape fără suflare. Pe bietul Robin Williams, chiar l-a lăsat astfel. Pentru unii, nici el n-a murit întâmplător. Ba alcool, ba droguri, ba spânzurare!... Sacrificiul ritualic rămâne astfel singura opțiune acceptabilă. Vedeți? Așa funcționează! Ne gândim la altceva? Ne gândim! Despre ce vorbeam totuși? Ah, da, MH17...


marți, 12 august 2014

Diavoliada ( 5 )

Soluția corupției, după unii, nu poate fi decât lobotomia. Girusul frontal inferior stâng ar fi vinovatul de serviciu. Sau cam așa ceva... Dacă nu se aplică asta la scară mondială, atunci - s-au gândit deja alții, din fericire sau din nefericire, mereu se gândește cineva la ceva, la toate chiar - atunci deci, dat fiind că suntem mulți și, într-un fel sau altul, delincvenți toți, pedepsele să devină strict mentale. Prizonierii minții. Închisorile dispar. Ispășirea se face drastic, dar, doar la nivelul gândirii, la nivelul conștiinței. Fizic, individul rămâne liber, însă, mental, este pe deplin încarcerat. Pe o perioadă clar determinată sau, pentru totdeauna, de la caz la caz. Aceasta ar fi doar o sugestie pasageră, pentru ce se întâmplă acasă. Până la golirea pușcăriilor, dar și până la eradicarea flagelului, totuși, nu s-ar putea recupera, mai întâi și mai repejor, prejudiciile de miliarde? Și, foarte important, n-ar putea fi alungați vulturii străini care devorează deja avuția națională? Și, esențial, n-ar putea fi împiedicate să sosească, la ospăț, toate celelalte hiene flămânde, indiferent care ar fi ele?
Ce se întâmplă acasă? Nimic special, doar așteptata și necesara justiție a Anului Calului de Lemn ar răspunde ezoteriștii. Am mai scris și despre asta. Am mai scris despre toate. Șahul subit și doar aparent bizar al lui Crin l-a făcut iarăși posibil pe Călin, ne-a făcut cunoștință deplină cu ”Proiectul-Iohannis-pentru-țară”, i-a readus pe unguri la guvernare. Și, pe români, la toooot balamucul pe care îl tooooot organizează și îl tooooot practică, în mod impertinent, maghiarii. Ar fi interesant de știut cine este adevăratul mare șahist, șahistul din umbră, al acestei strategii. În ceea ce-i privește pe unguri, ei au fost, sunt și rămân braț devotat rusesc. Am tot repetat asta. După cum, au fost, sunt și rămân, pentru români, un test iritant, dar, fapt aproape paradoxal, totuși, plictisitor. Enervant-monotoni. Oarecum, oximoronici. Așa e cuvântul, nu e o înjurătură valahă!
Apropo de naționalizările pe care le face onesta și justițiara Ungarie: n-ar vrea să restituie și banii furați de Malev? Că furați au rămas. Și, mai grav: n-ar vrea să restituie averea Gojdu? Că furată a rămas. Doar două exemple. N-ar vrea, de asemenea, să nu se mai afle, impertinent, în treabă în tot felul de revendicări inexistente? Mai precis, să nu mai facă pe groafa, ca să zic așa? Sună chiar bine. În românește, și rimează bine.
Cât despre pretențiile budapestane pentru autonomie pentru maghiari, oriunde în lume, pretutindeni în lume, privesc amuzată modul în care se construiește un astfel de dosar chiar și în Suedia. Am mai scris și despre asta. Comunitatea maghiară - i-au păcălit pe suedezi cu faimoasa lor contrarevoluție din 1956, după câte se vede, din atitudini și din efecte, o contrarevoluție pe deplin conspirată, în fapt, cu Moscova - comunitatea maghiară deci este, aici, destul de mare. Aproape exclusiv, vin familii cu mulți copii. Dacă nu au suficienți la sosire, mai adaugă ulterior, urgent. Colonizare ca la carte. Astfel, după tipic, nu e departe momentul în care vor socoti un drept firesc să ceară o porțiune din Suedia. O porțiune cât mai consistentă, desigur. De ce nu sunt arestați, declarați indezirabili, expulzați, din România, maghiarii dăunători? Cheia o are KGB-ul pesemne. Există o înțelegere profundă, mistică aproape între anumite cercuri românești, maghiare și rusești. Nu e pentru profani.
Ce se mai întâmplă acasă? Angoase. Groaznice. Societatea trece prin niște megaspasme. Când teribile, când caraghioase. Ca întotdeauna, îndatoritoarea televiziune otevistică încearcă și reușește să fie oglinda. Noapte de noapte, aceasta pare să fie misiunea esențială a lui DD - Șehereza-Dan: să manipuleze, dar și să faciliteze o eficientă monitorizare a reacțiilor masei.
În ceea ce-l privește pe Victor Ponta, acesta își arogă sistematic noi și noi apartenențe etnice. Nu-i vorbă, fizicul exotic îl și ajută. Când nu invocă el diverse etnii, i le pun alții în cârcă. În rest, pendulează între derutant și confuz. Lasă impresia, uneori chiar aiuritoare, că și-a lansat candidatura doar pentru că n-are încotro. Altminteri, nici măcar n-ar vrea să fie votat. Oricum, nu de poporul român. Nici măcar de morții domnului Dragnea. 
Apropo de morți: minunate legi mai fată mentalul colectiv! După ce viii au fost lichidați sau alungați, se pare că a venit și rândul morților, câți au mai rămas și ăștia. Dacă nu sunt scoși din gropi de inundații, se pare că îi va scoate statul - laicii și clericii par să fie de acord cu noua lege a cimitirelor! - ca să se bucure și alții de privilegiul putrezirii. Presupun că neprezentarea la vot a morților se constituie într-o circumstanță profund agravantă. Vor fi evacuați disciplinar din mormânt. Nu orice iresponsabil social merită hatârul unei gropi.
Dar și inundațiile ar trebui comentate: cum plouă, dom'le, prompt doar când și cât este necesar pentru distrugerea recoltelor! În fiecare an! Deh, sistemul de irigații s-a distrus și s-a vândut  de multă vreme în Turcia, așa era moda, digurile voiajează și ele pe la Cannes, pe la Monte Carlo, prin Caraibe, așa e moda acum, pădurile noastre au mai prelungit nițel, poate, doar poate, viața pădurii amazoniene, au mai cruțat pădurile din Vest și din Nord, ca să nu mai fie aduși la munci neplătite tailandezi, camerunezi, și asta e tot o apucătură modernă etc. Dumnezeu să țină barajele că, altfel, România devine acvariu! În afară de toate acestea, bomboana pe colivă: HAARP sau surata ei mai veche, arma meteorologică. Că doar, în lume, mai sunt și alte interese! Mai trebuie să-și vândă și alții recoltele, mai trebuie să fie și popoarele ocupate intens doar cu supraviețuirea, până și aia dramatică și precară, sau, eventual, chiar să nu mai supraviețuiască deloc!
Altminteri, parcă e moment de bilanț al tuturor centrelor și centralelor de putere din România sau interesate de România: cât mai mulți candidați, cât mai diferiți, sobri, dezinvolți, morocănoși, aplicați, frivoli, inteligenți, inutili, șarmanți, ursuzi, colocviali, ciufuți, civilizați, țopârlani, serioși, năstrușnici etc. Când monarhia salvează România, când România salvează monarhia! Când, și la propriu, și la figurat, țigănia scufundă-mpărăția! Bîldărbergul nostru! Chefereul nostru! Clubul de la Rrrrroma al nostru! Rotariul nostru! Ion Iliescu, Traian Băsescu și Mugur Isărescu fiind în toate. Bref, toți cei la vedere par doar iepurii - după cum se spune - unui candidat-surpriză. S-ar putea chiar crede că n-a venit încă momentul lui. Dacă nu este așa însă, atunci țara se află ori într-o serioasă criză de cadre politice - să mai folosim și limbajul de lemn ca să nu ne pierdem antrenamentul, în plus, să nu uităm, e Anul Calului de Lemn - ori păpușarii nebuniei planetare nu s-au decis total în privința României. Sau, asta e aproape garantat, vor să ne surprindă-păcălitor. Uluitor. Ulii-tor.
Am o propunere constructivă: din dilema istorică în care ne aflăm de 25 de ani, nu ne poate scoate, după părerea mea, decât omul care ne-a băgat în ea, ca să mă exprim sfertodoct. Respectiv, Gorbaciov. Mai trăiește? Că și el, și Bush senior, pe internet, mor frecvent, periodic. Dacă mai trăiește, sugerez ca tovarășul Gorbaciov să fie chemat la Haga unde să explice, în detaliu, planul de distrugere a României, pe toate palierele sale. În detaliu și pe înțelesul tuturor. Ca să nu murim proști. Deși, în mod evident, exact acesta este interesul. Chiar așa! Și mai bine! Să poftească și domnul Bush senior! Să vină împreună! Cei doi șoimi maltezi ai anului 1989! Să vină cu bărcuța, ca atunci, la Malta! Ce timpuri și ce bărci! Flote întregi! Dar, e și asta încă la modă, din Teleorman și până în Suedia, se tot dă lumea bună huța, cu bărcuța! Cine mai are! Și nu gratis! Și nu degeaba! Și nu hodoronc-tronc! Ialta, Malta... Urmează ce? Balta? În plus, vorba Berlinului, cei doi șoimi maltezi să ne prezinte și listele complete ca să pricepem chiar și noi care sunt tătucii și bacii noștri adevărați. Adevărat-adevărați! Altfel, mersul pe la urne, după cum se și observă, nu e decât un fel de bâjbâială-hârjoneală sinistră, cu urne funerare. Și cu mulți - prea mulți! - popândăi.

( Va urma. Vai, da... )

luni, 11 august 2014

Diavoliada ( 4 )

Omenirea, în haos, sub Undulatus Asperatus. Nori noi, pentru proaspăt-putredul mileniu. Așa, ca să fie tot apocaliptic. Lumea susține că n-are habar ce e cu norii ăștia, de unde vin și unde se duc. Leit condiția umană. Altfel? Nimic special, în afara demenței întru care ne străduim cu adevărat harnic. Oarecum blocați, între Enola și Ebola. Între comemorarea Hiroshima - Nagasaki și Virus. Era și păcat să se rateze momentul! Ca întotdeauna, la Căminul cultural al planetei, s-a dat și film. Era pregătit, eram pregătiți. Dawn of the Planet of the Apes! Aproape mărinimos profetic.
Filmul are trimiteri clare nu numai la Ebola, ci și la Rusia, Europa și, firește, America. Bonobo Koba - astfel, am ajuns direct la Stalin-Koba! - care este o maimuță regăsibilă în Congo ne livrează direct pe malurile fluviului Ebola. Clară? Un aspect. Koba, împreună cu alte maimuțe enervate, declanșează războiul cu oamenii. Câți mai rămăseseră după enșpe războaie și dezastre. Alt aspect. Maimuțele sunt mutante. Laboratoarele sunt de vină. Prin urmare, oamenii și-au făcut-o cu mâna lor. Încă un aspect. Printre protagoniști, și urangutani din Sumatra. Ușurel, ne apropiem de Malaezia, Indonezia, Bali. Aspect insinuat și insinuant. Cimpanzeul Caesar - aici, e subtil, Caesar, Europa, dar, poate fi vorba și despre Țar - cimpanzeul Caesar deci, deși evoluat de-a binelea, nu este în stare să oprească nebunia. Aspect esențial. Generos totuși, un Caesar sensibil și profund afectat, ba chiar deprimat consideră maimuțele vinovate. Critic și autocritic. Evoluție completă. Aspect total manipulator. Megarăzboiul nu poate fi evitat. Casa Albă este complet fucked up. Aspect final și consacrat deja. Practic, se întâlnește în toate filmele de gen.
Pe scurt și pe înțelegerea tuturor maimuțelor: s-a mai pregătit minuțios un circ. S-a și anunțat că, până în 2015, s-ar putea să fie gata un vaccin împotriva virusului Ebola. Asta dacă maimuțele sunt cuminți, dacă nu sunt obraznice și dacă nu atacă Big Pharma. Că despre asta pare a fi vorba totuși, după cum și anticipasem. Dar, să nu fim triști și îngrijorați, grație iluziei diversității, în afară de Enola și de Ebola, ne rămâne și Ibolya. Altfel, cunoscută drept Rozalia Bipeda de Biro-u. În Anul Abcizei 2014.
Abia am menționat ciudata încălzire nordică, precum și Oceanul Arctic și Marea Barents și, în zonă, a și început un fel de agitație suspectă: platforme petroliere, submarine militare, în devălmășie. Cât timp unii sunt ocupați, alții extrag petrolul arctic, de exemplu. Și cine ar putea să o facă mai bine? Norvegia, împreună cu izolat-detestata Rusie. Desigur! Americanii sunt și ei pe aproape. Astfel, Rusia va fi foarte oprimată, după cum și prevedeam. Cei care mai aveau dubii despre cum au pornit războaiele mondiale, ori despre Pactul Ribbentrop-Molotov etc., să privească foarte atent la astfel de situații. De la toamnă, va fi probabil și mai interesant: după schimbarea șefului NATO, dacă realitatea e reală și nu ne înșală, ne vom situa precis între Steklov și Strelkov.
Cât despre fierbințeala nordică, în afară de extratereștri - nu-i putem ignora - de intratereștri - nu-i putem ignora nici pe ei - și de aplicațiile militare secrete - nu le putem ignora nici pe ele - o explicație a straniilor cratere apărute în Siberia ar fi tocmai faptul că explodează metanul din permafrost. Perfect! Chestiune rezolvată! Nordul sare în aer singur, n-are nevoie de ajutor.
Berlinul este supărat pe americani. Pentru a-l îmbuna, Washingtonul îl cadorisește cu putere militară. Conducerea armatei americane din Europa ajunge la nemți. Fără precedent, de la război încoace. Al Doilea, că, începem să ne încurcăm în atâtea comemorări și aniversări, între Primul și al Doilea. Încurajat de acest succes, Berlinul cere și toate listele, cu toți spionii. Râsul devine isteric și contagios. Ca Ebola. De îndată ce i se dă Germaniei posibilitatea să redevină Germania, redevine Germania.
După Snowden și Depardieu, după activarea Coloanei a  cincea rusești, fuge și Steven Seagal la ruși?! N-a fost primit în statele baltice, s-a dus în Crimeea. A fost răsplătit. Pasămite, lăudase anexarea. Cândva, și eu am vizitat Crimeea. Mă calific?
Apoi, de ce să te duci în statele baltice? Se pare că, și acolo, apar diverși nebuni care visează, de pildă, la grațioasa eutanasiere a săracilor. Sunt nebunii lor personali? Sunt plătiți de ruși? Sunt plătiți de alții? Poate d-aia n-a fost primit Steven Seagal, fiind totuși bogat.
Între timp, s-a reactivat chiar și enclava Nagorno-Karabah. Azerbaidjanul și Armenia sunt, aparent, pe picior de război. În anii '80, sângerosul conflict a fost ”soluționat” printr-un sângeros seism. O utilizare a armei tectonice. Fapt recunoscut ca atare.
Libia e făcută praf. Și asta are legătură cu tot. Cu America, Rusia, Sarkozy, Berlusconi, Hillary Clinton, conflictul din Gaza, ISIS, islamizare, antiislamizare, petrol, petrol, petrol, sânge, sânge, sânge etc.
Nu mai insist nici asupra alegerii lui Erdogan în Turcia. Mi-am mai formulat punctul de vedere. Încă o cărămidă, la islamizarea lumii. De îndată ce i se dă Turciei posibilitatea să redevină Turcia, redevine Turcia. Islamizarea otomană, alternativă la islamizarea arabă? Într-o țară NATO? După cum se vede! De ce nu? Se vorbește din ce în ce mai mult și despre islamizarea Americii. Chiar din interiorul său. Chiar de sus. Cel mai de sus. We'll see! Asta dacă America nu va fi lichidată ca urmare a erupției finale și fatale a vulcanului de sub Yellowstone. Sunt unii care susțin, cu toată seriozitatea, că, în mod real, America  a cerut azil biologico-umanitar în Sud-Africa și a fost deja ferm refuzată. Aproape ca în filmul 2012! Să mergem mai departe!
Cât despre conflictul Rusiei cu Moldova și cu România, acesta continuă vioi. Să sperăm că nu și în pas de război. Chiar așa, că veni vorba! Cine are interes în Ucraina să trimită minoritatea română pe front? E important! Și în acest mod se pot afla dedesubturile, intrigile, loialitățile, animozitățile. Altminteri, și actuala formă de paranoia e demonstrată - cum altfel?! - chiar și de filme. Să plătești producții cinematografice străine, așa cum procedează Rusia, indiferent de subiect, doar ca să strecoare și o șopârlă cât mai veninoasă la adresa Moldovei, e destul de relevant! Moldova nu contează, dar contează! Un exemplu elocvent, e și recentul film The Cosmonaut. Nostalgia programelor spațiale, emulații tarkovskiene și o flegmă pentru Basarabia! Bravo, Kremlin! Iar, dacă n-a fost inițiativa Kremlinului, ci a echipei făptuitoare - din Europa, din câte am înțeles - în speranța că va fi miluit-mituită, atunci pumnii și șuturile, fie ele și metaforice, să le primească neîntârziat. Complicat însă de pus în practică, nu prea are cine, din moment ce unii emisari europeni vin ei acum să le explice basarabenilor că limba pe care o vorbesc este - iarăși!!! - limba moldovenească și nu limba română. Predictibil! Relațiile drujbizate ruso-europeane sunt deja foarte evidente. Iritant de evidente. Altminteri, de îndată ce i se dă Rusiei posibilitatea să redevină Rusia, redevine Rusia. De îndată ce li se dă celorlalte imperii posibilitatea să redevină imperii, redevin imperii. În cazul Ucrainei însă, dacă i se dă posibilitatea, ea nu redevine, ci devine.
De când a participat la inaugurarea băncii BRICS și de când a fost catalogată ca agresoare de unele state din jur, coincidență sau nu, China pare a nu se simți nici ea foarte confortabil. În cascadă: cutremure, inundații, atacuri teroriste, explozii, multe distrugeri, mulți morți.
În topul conspirațiilor, rămâne totuși revolta ciorilor de la Paris. Mai întâi, au loc ample revolte umane, apoi, subit, căpiază păsările. Nu pot detalia întrucât nu e politically correct. Pentru a demonstra parcă simetric ideea de conspirație, în plin protocol dedicat comemorării Primului Război Mondial, reverul lui Putin este violat prompt de un găinaț. Se lucrează deja cu drone-păsări? Există în dotare. Ca și dronele-insecte de altfel. Sau este doar o demonstrație inedită a ceea ce numește Butterfly Effect?  Găinaț defect. Oricum, Putin a fost avertizat. Să nu nege.

( Va urma. Eventual... )

joi, 31 iulie 2014

Diavoliada ( 3 )

Să mai bântuim acuș și să mai bănuim nițeluș...
După cum și afirmam, epidemia Ebola ia amploare - sau așa se declară - teoretic, tinzând spre pandemie. Virusul este scăpat de sub control. Pe bune sau nu. Urmează un dezastru adevărat sau se pregătește doar o nouă lovitură financiară marca Big Pharma. 
Un fapt pozitiv totuși: aflu că, în avionul algerian prăbușit, nu era din  fericire eternul român mort la datoria globalizării. Foarte bine! Sper!
A apărut și cealaltă fiică a lui Vladimir Putin, conectată sud-coreean. Ambele fete ale lui Putin erau / sunt considerate apropiate ale fiicei lui Silvio Berlusconi, aceasta din urmă o cunoscătoare, se pare, a limbii ruse. Am mai scris despre Italia, prietenă intimă a Moscovei. Și nu numai. Dar, ca să venim și în ograda personală, anul acesta, Silvio Berlusconi și partidul său Forza Italia păreau - obsedantul verb, dar altul chiar nu se potrivește în timpurile acestea! - păreau deci să fi ajuns la o înțelegere cu Dan Diaconescu și cu al său PP-DD. Ecco, pe când nimeni nu mai credea, eu am scris pe acest blog despre faptul că domnu' Dan e în cărți! Am scris? Am scris! Și iată-l pe domnu' Dan la București, în plină campanie electorală! Mărturisesc, în prezent, îi urmăresc destul de fidel acrobatica, flamboaianta, mereu surprinzătoarea televiziune. Dar, în același timp, pentru mine, tocmai pentru că mă raportez și la cariera politică a lui DD, rămâne valabilă întrebarea esențială pe care am inclus-o în cele postate nu cu multă vreme în urmă, întrebare care sună aproape otevistic: și-a dus sau nu și-a dus domnu' Dan tatăl în vacanță la Moscova în luna mai, după cum fantaza din studioul de la Vatican?
Cât despre avionul malaiezian, în opinia mea, Vladimir Putin nu prea avea nici un motiv logic să-l doboare. Din prostie, din beție, din greșeală, din tocmeală, separatiștii poate că da. Mai ales, dacă aveau și cu ce. Dar Vladimir Putin însuși, în acel moment, nu. Chiar dacă, în trecutul recent, ar fi fost el cel care i-ar fi dotat pe separatiștii din Ucraina cu armament sofisticat. Doar dacă nu avea în minte un scenariu strict personal, tenebros, bizar, greu inteligibil, de inspirație și de fabricație KGB. Sau dacă nu cumva trebuia să joace vreun rol aparent absurd în destul de sângerosul balet al globalizării. Altminteri, Vladimir Putin tocmai pusese bazele băncii BRICS - cele cinci țări fondatoare, economii emergente, reprezintă, de câțiva ani încoace, un coșmar consistent pentru toate celelalte centre de putere ale lumii - și, tocmai redeschisese vechiul sediu sovietic de spionaj din Cuba. După cum am mai relatat pe acest blog, o bancă aptă să finanțeze țările în curs de dezvoltare, inclusiv țările lumii a treia, a fost și unul dintre proiectele favorite ale lui Nicolae Ceaușescu. Implicit, unul dintre motivele temeinice pentru care a fost omorât, nu în ultimul rând, la ... comanda Moscovei! Ce ironie! Uite așa se plătesc toate - că doar e vorba despre bănci! - nu numai la nivel personal, ci și la nivel istoric! Ca să nu mai amintesc - am scris și despre aceasta - și de avionul căzut în Rusia, în 2010, la comemorarea Katynului, cu tot cu președintele și cu guvernul Poloniei la bord!... Neelucidat și neelucidabil. Cum sunt toate evenimentele de anvergură similară.
Revenind la Putin... Cu una dintre fiice fix în Olanda, cu o grămadă de afaceri și de firme rusești în aceeași țară și cu un contract de consiliere PR taman cu Malaysia Airlines, e greu de înțeles de ce-ar fi ales exact acel avion și nu altul pentru a-l doborî. Nu că n-ar fi în stare de astfel de decizii: submarinul Kursk, Teatrul din Moscova, școala din Beslan, toate acestea și multe altele îl recomandă ca fiind capabil de așa ceva, dar, în circumstanțele actuale, nu prea avea de ce să dea un astfel de ordin. Nici măcar pentru a impresiona Europa, lumea, America, ori, doar așa, for fun, pentru a-și arăta mușchii. La prima vedere, Putin nu numai că nu pare vinovat, dar, e chiar bine apărat de o teorie a conspirației ceva mai credibilă: Oculta a vrut de fapt să doboare avionul în care el se întorcea la Moscova cu scopul de a-l pedepsi pentru banca BRICS - cu o astfel de bancă în funcțiune, poate că o țară ca Argentina n-ar mai da faliment atât de des și de nejustificat - pentru centrul de spionaj din Cuba - Cuba, spionaj împotriva Americii, hegemonie de sorginte sovietică, faimoasa Criză a rachetelor de odinioară, avion făcut țăndări de o rachetă în actualitate, totul se potrivește mănușă, panimaieși? - și pentru toate celelalte păcate - de această factură - ale sale. Iar, acum, Oculta, după tipic, îl demonizează. Bloodymir Putin, Putin - Rasputin!... Nici nu mai aduc în discuție faptul că, printre multe altele, data accidentului aviatic respectiv corespunde datei asasinării Romanovilor. Alt apropo conspirativ de mare calibru, pentru ambițiile Țarului Putin! Din gama, cine are ochi, cine are urechi etc. itakdalee.
În realitatea aiuritoare a momentului, până și înfrângerea catastrofală a Braziliei, la ea acasă, pe stadionul, ei, în cadrul campionatului ei, nu mai pare o întâmplare nefericită, pare tot o conspirație evidentă: Brazilia, prima țară din acronimul BRICS, învinsă incredibil exact în zilele când se anunța formarea respectivei bănci! Învinsă de către Germania! Bine că învecinata Argentină a avut decența să piardă în favoarea aceleiași Germanii! Astfel, mai poate spera să găsească totuși o soluție de ieșire din criza economică și din faliment. Altfel, toate aceste meciuri de încheiere a Campionatului Mondial construiau o realitate stranie: era ca și cum Mengele juca fotbal cu sine însuși.
BRICS! Sună și masonic acest acronim. Sud-Africa este ultima țară dintre cele cinci. Banca BRICS a fost lansată în 2014 și în contextul aniversării zilei de naștere a lui Nelson Mandela. Piua! Altfel, vine migrena! Și cine știe ce sau pe cine mai aduce!
Nu în ultimul rând, tragedia avionului malaiezian seamănă cu declanșarea conflictului ucrainean, cu acutizarea revoluționară a Euromaidanului. Exact atunci când Putin se simțea mai bine în calitatea sa de gazdă puternică a Jocurilor Olimpice de iarnă - iată, simetria este și sportivă, pe de-o parte, JO, pe de altă parte, Campionatul - dublate de spectacole fastuoase, a început nebunia maximă la Kiev. Cum, aproape imediat, un Putin iritat a anexat brusc și ferm Crimeea, și anexată a rămas până în ziua de azi, fără ca să fie contrazis măcar de cineva, am putea deduce lesne faptul că acest film noir în care ne aflăm a fost stabilit de multă vreme, de către cine trebuie. Poate că Putin l-a depășit un pic. Poate că trebuia să se mulțumească doar cu anexarea Crimeei / Crimeii. Să fi fost doborârea lui MH17 o operațiune False Flag? Se prea poate. Pentru Gaza. Și pentru altele.
Oricum, nu mă pot abține: priviți și vă minunați ce-a ieșit, după cum am și intuit în cele scrise de mine la vremea respectivă, iată ce-a ieșit deci din combinația unică, sperăm, și irepetabilă, nădăjduim, doamna Victoria Nuland plus plăsica, Rapunzel Timoșenko plus cosița și Vova Putin plus coasa! Am zis! În tot acest marasm, avem noi și reale producții cinematografice ajutător-inspiratoare? Avem! De pildă, filmul Viy. 

Având în vedere că:

- toate aceste evenimente ale anului 2014 coincid și cu - savuroasă cireașă de pe tortul globalizării! - o misterioasă declarație cabalistico-ezoterico-numerologică a Directorului FMI, Christine Lagarde, declarație din luna ianuarie, dar promovată masiv în luna iulie a.c., un speech voit tendențios și sugestiv despre importanța numărului 7, despre faptul că anul acesta este un an 7, că 7 este un număr magic, 2014 fiind astfel un an magic, ani solari, ani lunari, un an de referință, amintind doamna Lagarde și despre Primul Război Mondial, despre înființarea Băncii Mondiale, despre bazele Fondului Monetar însuși, despre Căderea Zidului Berlinului, despre criza economică din 2007 încoace, G7, toate acestea având treabă exact cu numărul 7, confirmând, practic, instantaneu, fără dubiu, faptul că toate aceste evenimente explozive care, periodic, distrug și recreează lumea sunt artificiale, sunt inventate deci din capetele mai mult sau mai puțin întregi ori seci ale unora și altora, precum și că lumea este condusă prin simboluri, prin numere, prin făcături oculte, nu în ultimul rând, introducând aluziv și ideea schimbării, pe sistemul, după 7 ani mizerabili, vin alți 7 ani extraordinari, un fel de ani biblici, vaci grase, vaci slabe etc. ș.a.m.d., declarație care i-a lăsat pe toți bouche beé, în esență, ca să ne dea de lucru, Christine Lagarde părând să lanseze și o dată de referință, respectiv 20 iulie 2014, dată care, iată, chiar se întâmplă că este confirmată de unele evenimente în derulare, bine că nu ne-a trimis Christine Lagarde să vizionăm obligatoriu și filmul Maleficent, adecvat din multe puncte de vedere
- se tot anunță căderi monetare și economice, unele țări vor să renunțe, în scurtă vreme, la cash, altele introduc peste noapte bitcoin, iar altele propun valute electronice personale, inventate și omologate deja, iar moare dolarul, iar moare euro, iar moare rubla, iar crapă capra Chinei sau chiar capra China însăși, iar se face urgent Uniunea Nord-Americană, iar sucombă în chinuri UE, toate acestea oarecum demonstrând ideile lansate de Christine Lagarde - are un nume numai bun de analizat, dacă tot e să facem interpretări subtile
- mor bancheri, în întreaga lume, pe bandă rulantă, inclusiv un Rockefeller, mai precis Richard Rockefeller și, ca să fie ca la cartea de vrăji, decedat tocmai într-o vineri, 13, 13 iunie, de lună plină, că tot e vorba despre ani lunari și solari, tot într-un accident de avion - fandacsia-i gata! - pe când tăticul său împlinea 99 de ani, aparențe de moarte ritualică, în timp ce Papa uimește prin faptul că îi blesteamă, îi afurisește și îi excomunică pe mafioți, dar, nu închide Banca Vaticanului, conștient pesemne de ceea ce-au pățit alți înaintași cu inițiative nepermis de curajoase
- anul acesta, se comemorează / aniversează / invocă 100 de ani de la declanșarea Primului Război Mondial, după cum ne amintea, încă de la începutul lui 2014 și doamna Christine Lagarde, nu cumva să uităm, de parc-am putea să uităm chiar și să vrem, și, oricum - am mai scris de m-am plictisit! - Oculta, din comoditate, din lipsă de imaginație sau pentru recunoașterea semnăturii proprii și a sigiliului personal, acționează la date fixe, drept dovadă ceremonia pentru marcarea a 70 - cabalistico-ezoterico-numerologic, tot 7! -  a 70 de ani deci de la Debarcarea în Normandia - unde mai pui că și Christine Lagarde însăși a copilărit în Normandia, iacă, ezoterism și uneltire, acu', pe loc! - drept dovadă supremă a valabilității acestei interminabile enumerări sunt poate chiar toate aceste conflicte în sine, aflate în plină derulare taman în aceste zile, cu adevărat magic acest 2014, fie ca autorii unor astfel de năzbâtii să-și țină acest fel de magie doar pentru ei și pentru neamurile lor, iar, dacă mai apucăm, o să vedem ce agitație va fi și în 2015, când se vor împlini 70 de ani de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, poate chiar asta se și dorește, un război sau mai multe care să înceapă în 2014 și să se încheie triumfalist și globalist în 2015, datele și intențiile s-ar preta oricum

având în vedere deci toooooate aceeestea, rezultă că suntem în plină transformare, o adevărată terraformare. Transformers: Age of Extinction. Avem film? Avem!

Vălmășagul oglinzilor despre care am tot povestit demonstrează cu prisosință această dorință de impunere a unor schimbări. De mai multă vreme, cineva s-a tot străduit, prin toate mijloacele, de la cele ridicole, până la cele tragice, de la cele religioase și ezoterice, până la cele radical militare, sociale, economice, s-a străduit, a scrâșnit și s-a scremut chiar să declanșeze al Treilea Război Mondial. S-au inventat cele mai comice profeții și s-au lansat cele mai sinistre provocări. Până în prezent, a ieșit ce se vede. Aparent, s-a ajuns într-o fază periculoasă. Aparent. Vom vedea dacă pericolul e real sau nu. Moscova e hulită, dar, simultan, stupefiant, se pune problema conectării ei printr-un tren formidabil de rapid, 2900 km la oră, între Paris și capitala Rusiei! Distanța ar fi astfel acoperită incredibil într-o singură oră!!! Atât de mult se dorește izolarea Rusiei! Așadar, domnul Gerard Depardieu ar putea să-și viziteze rudele zilnic și să le trateze cu vodcă bio. Cetățenia n-ar mai reprezenta o problemă întrucât Europa trebuie să fie, după cum s-a și preconizat de multă vreme, de la Atlantic, la Vladivostok.
Apropo: în această cheie a relației profund freudiene de iubire-ură, eros-thanatos, sado-maso a Occidentului cu Rusia și viceversa, aș fi mai atentă totuși la declarațiile domnului David Cameron. Subita sa grijă pentru România pe care o detestă declarat și explicit îmi pare a ascunde mai degrabă o invitație, un apropo, chiar un troc. Public-target: Rusia. Astfel, îngrijorarea lui David Cameron cum că atitudinea expansionist-belicoasă a Rusiei ar putea periclita securitatea statelor baltice și a României îmi dă senzația frisonantă că e, în fapt, aproape un mesaj inspirator, chiar un fel de business proposition. O chemare la invazie. Din gura domnului Cameron, ideea că Rusia ar putea destabiliza România - nu că n-ar putea fi așa! - pare mai curând o invitație convingătoare la o destabilizare imediată. UE scapă de o grijă, vinde armament la greu, ceea ce și face, iar Rusia, ca să nu sufere și să nu aibă colici și frustrări, mai primește un cadou-trofeu, în schimbul gazelor, de exemplu. După cum am scris: anexarea Crimeei / Crimeii reprezintă un exemplu al modului în care se va face, de acum înainte, globalizarea. Așa se vor rescrie hărțile dacă și când va fi necesar. Poate ne explică și domnul Cameron, dar și UE de ce, în tot acest balamuc, a fost condamnată, hodoronc-tronc, Polonia, la CEDO, pentru închisorile CIA, că e interesant. America a avut și ea un cuvânt de spus? Dar Rusia? Că, în ultimii ani, Polonia a tot deranjat și-a tot pățit-o. E de știut întrucât, pe același subiect, pare să vină și rândul României. Și când te gândești că Polonia tocmai a comis un film adecvat temei și momentului, respectiv lupta împotriva sovieticilor și aderarea la NATO, film intitulat Jack Strong. În acest context, riscă să devină un fel de Jack Daniel's răsuflat, obosit, expirat. După cum rezultă din unele înregistrări, există polonezi de vază care s-au prins deja. Nu cumva, printre altele, Polonia a pățit-o exact pentru că niște locuitori-conducători au înțeles destul de binișor situația și și-au mărturisit mult prea imprudent și mult prea dezinvolt părerile?
Ce face Baltica? Face bine, e din ce în ce mai caldă, pare să aibă ambiții termice comparabile cu cele ale Oceanului Indian, după unele păreri și impresii, tot ceea ce conține ea, natural și artificial, începe să fie afectat, ba chiar modificat. Să fie oare și unele motive ale acestui dezgheț scandinav? La începutul lunii iunie, pe când mergeam spre Nordkapp, pe șoselele suedeze, se transportau oarece tancuri, pe cerul finlandez de deasupra satului lui Moș Crăciun de la Rovaniemi, în loc de sania fermecată, trasă de năzdrăvanii reni, zburau asurzitoare avioane de luptă, efectul fiind de-a dreptul straniu, iar, pe cerul norvegian, în apropierea unor unități militare, splendidul albastru nordic era străpuns de urmele amenințătoare ale unor rachete. Soarele era orbitor, lumina delirantă îngăduia și o bronzare continuă, lupta cu țânțarii era pierdută din start și, loviți de insolație, renii albi se credeau de-a dreptul struți. Am lăsat un mărțișor, într-un cireș înflorit, pe un petec de zăpadă. În mintea mea încinsă, braț la braț, veseli și năstrușnici, Ursul Fram și Pinguinul Apolodor, cel mai mare călător! Leul Amedeu și Cangurul Ilie, prezenți și ei! La Capul Nord, Apolodor nu se mai jeluia, ci se zbenguia și vesel cânta! Cât despre Oceanul Arctic și Marea Barents - locul unde s-a petrecut și pomenita tragedie a submarinului Kursk - în unele zone, temperaturile erau comparabile cu cele ale Mediteranei și ale Mării Ionice de lângă țărmul Siciliei, de unde mă întorsesem la sfârșitul lunii mai. Cu antrenament și cu bunăvoință, se putea înota și se putea face bîldîbîc direct în Shamballa și în Agartha dacă există și dacă sunt unde zic unii cum că ar fi!
În prezent, spațiul aerian suedez ar fi fost recent penetrat de un avion tocmai în zona Gotland, exact acolo unde este breșa de securitate invocată de NATO, iar, la granița finlandeză, se pare că, de câteva săptămâni, au fost suplimentate trupele rusești cu 3000 de soldați. Deja, unii analiști militari se întreabă dacă, după Crimeea, nu cumva urmează Finlanda. Economiile scandinave așteaptă impactul conflictului cu Rusia. Cel puțin, așa se declară. Finlanda e aproape dependentă de Rusia, și energetic, și industrial. Grație unor strategii inteligente și radicale, Suedia e cvasiindependentă energetic, dar, are masive contracte industriale cu Rusia. Un fost maior în armata suedeză eficientizează Lada! Totuși, e greu să te rupi, e greu să te desprinzi, e greu să te schimbi, e greu să flămânzești... În plus, Suedia este asiduu curtată să intre în NATO și nu vrea. E de văzut unde va duce acest dans deocamdată doar de salon. Avionul intrat acușica în spațiul aerian al Gotlandului spune multe.
Eeeeeei, cu adevărat un an magic 2014 ăsta! Pardon, 7! Și încă n-am vorbit deloc despre 17!

( Va urma. Cumva... )

vineri, 25 iulie 2014

Diavoliada ( 2 )

Uite că urmează... Din toate punctele de vedere. Cad avioanele precum cireșele coapte. Ziua și avionul / avioanele. Cu avionul din Taiwan prăbușit recent, oarecum, am închis cercul, ajungând iarăși în proximitatea Chinei. Unde ne lăsase avionul malaiezian din martie a.c. Ca să fie tabloul complet, adică avion plus boli, tocmai s-a anunțat un caz de ciumă bubonică în China. Subit. Mortal. Terifiant. Faza asta e sigur din laboratoare că se știe că e ținută ca armă biologică. Ei, ciumă bubonică! Obsesiile medievale ale elitei... Cavaleri, domnițe, ocultism și ciumă bubonică...
De altfel, una dintre speculațiile privitoare la celălalt avion malaiezian, dispărut în martie anul acesta, este aceea că el însuși transporta materiale biologice letale. După unii. După alții, erau chiar nucleare.
Între timp, au mai fost doborâte încă două avioane militare ucrainene. Pesemne, pentru a se întări confuzia generată de căderea malaiezianului MH17. Pentru cine nu înțelesese exact. 
Dar a mai căzut încă un avion. Algerian, în Sahara. Intră în scenă și dimensiunea islamică. Terorismul islamic implicit. Mulți francezi la bord. Tocmai au fost mari revolte în Franța împotriva invaziei din Gaza. A fost rostit chiar și numele Nigeriei. Gruparea Boko Haram răpește și omoară pe cine nimerește. Practic, pe oricine. Din păcate, la bord, s-ar putea să fi fost și nelipsitul român, victimă de serviciu. Alte popoare mai ratează lista de morți. Românii nu. S-ar putea crede că suntem numeroși precum poporul chinez și damnați în totalitate. Mai puțin câteva sute de familii. Fericite. Cu tot cu țiganii lor de casă. Fericiți. Pesemne chivuțele, când nu înregistrează, nu fac mega-afaceri portuare și nu dau declarații strivitoare, ne lucrează pe noi, toți ceilalți, la baltă. După efectele oribile și înspăimântătoare, s-ar putea considera că tot poporul român se scaldă în argint viu - precum țiganii în aur - și nu-și dă seama. Că e legat. Misticism, nemisticism, obscurantism, neobscurantism, materialism-dialectic și ateism, nu știu, dar așa se vede, parcă e transfer de putere, parcă e efectul coabitării cu  hidre, cu păianjeni și cu vampiri!
Să revin... Avionul algerian se pare că a dispărut de pe radare. Dar, anul acesta, respectiv pe 5 și pe 10 iunie, în spațiul Austriei, de exemplu, au dispărut 13 - alt număr cu tâlc - avioane de pe radar, timp de 25-30 de minute. Fapt fără explicație și fără precedent. Desigur, în Austria, în Viena mai precis, se mai află încă - probabil, pentru multă vreme de acum încolo, pentru eternitate chiar - statuia soldatului sovietic eliberator. Interesant, dispariția avioanelor, radarita respectivă, afectând oarecum și Cehia, ba chiar și Germania, radarita respectivă deci s-a produs cam pe când OMV bătea palma cu Gazprom. Tema acordului: South Stream. Valorosul OMV, legitimat - din cauza prostiei noastre unice - exclusiv de petrolul românesc, a cerut și a primit contractul South Stream, cel puțin, componenta austriacă a lui. Comisia Europeană i-a cerut Bulgariei să renunțe. A renunțat și s-a ales doar cu bizarele și spontanele inundații catastrofale, cu dezastrele naturale, cu prăbușirea turismului și a unor bănci. Asta e când n-ai noroc! Acordul OMV - Gazprom s-a produs la umbra statuii soldatului sovietic, presupun. Când am vizitat eu locul ultima dată, vizavi, se afla un elegant sediu Lukoil.
E drept, nici Marea Neagră - lac rusesc nu stă mai puțin interesant. Dacă s-au ținut de cuvânt, înainte să-i livreze Rusiei, în semn de persecuție și de profundă dezaprobare, navele Mistral, francezii tocmai au trimis, pe capul Mării Negre, o navă specializată în război electronic. Pe la Varna! Săraca Bulgarie! Cotidianul crapă și posibilități vaste țâșnesc în toate direcțiile. Toate mările și toate oceanele vibrează de nave de război, dar, vioi și încrezători, noi continuăm să dăm vina repetat pe exploziile solare, pe saltul cuantic, pe integrarea în a patra , ba chiar în a cincea dimensiune, pe deplasarea Polului Nord magnetic etc., pentru toate eventualele sucombări ale radarelor.
Numai ce-am scris în celălalt material despre Olanda, patria firmelor rusești sub acoperire, și-am și făcut cunoștință cu fiica lui Vladimir Putin. Iubitul olandez a deținut, se pare, poziții importante la Gazprom. Unde altundeva?! Dar Putin mai are o fiică. E bine de știut,  nu de alta, dar să nu fie evenimente.
Care Olanda? Țara aceea extrem de nervoasă care, alături de egal nervoasa Mare Britanie, cere țâfnos delimitarea completă a Europei de putreda Rusie, împreună cu atroce măsuri punitive împotriva celei din urmă, stând pe miliardele acesteia. Deh, au învățat ceva de la elevații elvețieni... Care Elveția? Țara aceea care face democrație avansată, cocoțată pe purcoiul de bani proveniți din miezul celor mai cumplite dictaturi și din punerea la cale a celor mai sinistre afaceri. Care Mare Britanie? Țara aceea care are drept capitală un oraș numit Londongrad, deținut aproape integral de oligarhii ruși. Care oligarhi ruși? Ăia care vor fi interziși și secătuiți prin embargo, unul câte unul. Absolut! Ca spicele vor cădea, n-am nici o îndoială! Dar, mai întâi, îi vor da ei în gât pe cei aflați pe statele lor de plată. Pe năimiți. Ceea ce, pasămite, au și început deja să facă. Și ce să vezi?! Mirare, oroare, suspin, chin și, desigur, șoc: numai lorzi, capete încoronate, vedete de prim rang! Care Londongrad? Exact locșorul - rimează cu ofșorul, dar și cu ofușorul - de unde, chiar acum, pe când eu îmi pierd timpul să scriu această chestiuță, se pare că s-a decis vânzarea accelerată de armament către Rusia. Unde am avut eu dreptate? În toate acestea și în faptul că, asta e, am scris de multă vreme pe blog, Europa este cumpărată și condusă de ruși. Au mai lăsat oarece și pentru chinezi. D-aia, n-avem noi nici un spor. D-aia, suntem batjocoriți din toate direcțiile. D-aia, suntem atacați de pretutindeni. De fapt, aproape în orice situație, discutăm și negociem cu Moscova și cu banii ei, travestiți în fel și chip. Fără a uita și fără a minimaliza propriile noastre defecte imense și propriile noastre greșeli catastrofale, desigur. Se impune o resetare inteligentă. Unde am mai avut dreptate eu? În faptul că am atras atenția că Rusia se înarmează. Primele patru bugete de înarmare: SUA, China, Rusia, Arabia Saudită. Și, în multe altele. Dacă mai apuc, revin că e de revenit.
Numai ce-am scris în celălalt material despre Ebola, cumplita boală pe care unii deja o visează o posibilă și dezirabilă pandemie, și, după căderea avionului MH17, s-a și anunțat îmbolnăvirea, prin contaminare, a medicului care coordonează în Africa echipele dedicate salvării victimelor epidemiei în plină desfășurare.
Încheiere provizorie, dar adecvată: se vehiculează faptul că, după căderea celuilalt avion malaiezian, MH370, pentru a ieși din impasul de imagine, de comunicare și de situație, compania Malaysia Airlines ar fi angajat pentru consultanță PR o firmă Ketchum. Bine că nu ketchup! Exact firma lui Vladimir Putin și a Kremlinului! Acum, după prăbușirea avionului malaiezian MH17, pe cine vor angaja ei oare? Vreo firmă a lui Poroșenko și a Kievului? Greu de zis. Poroșenko e oligarhul - încă unul!!! - ciocolatei. Mai bine, pe Charlie și Fabrica de ciocolată, cu tot cu Johnny Depp!
Până deliberează greii, până se mai redresează bursele, până se încheie Ramadanul, Eid-al-Fitr e foarte aproape, până se stabilește dacă Obama demisionează / e demis ori ba, până se hotărăște sexul exact al lu' Michelle - e agitație mare în America întrucât se vehiculează intens ideea, și place teribil, că ar fi, de fapt, o / un transgender / tranny și că, prin urmare, suntem, și din acest punct de vedere, în plin moment apocaliptic - până o găsim și pe cealaltă fiică a lui Vladimir Putin - le ținea bine ascunse, dar, iată, nici măcar KGB / FSB nu controlează întreg universul! - până mai ajung măcar două-trei avioane întregi, la diverse destinații - putem face pariuri, putem da cu banul! - dar și până se redeschide complet spațiul aerian al Israelului - întrucât Israelul este, de fapt, vedeta incontestabilă a acestui moment, până până, până, în Suedia, Baltica aproape fierbe, s-ar putea crede că s-a pus, brusc, în deplină funcțiune, misteriosul OZN ascuns în adâncuri, pe termometrul casei, am avut valori chiar și de plus 40-42 de grade, iar, în timpul scurtului și vagului moment de așa-zis întuneric, acel crepuscul de la miezul nopții de vară polară, s-au înregistrat și 23 de grade. Ca la Cairo, în tinerețe. 23. Alt număr de număr. Illuminati. Întunecati.


( Va urma. Dacă se va putea... )

miercuri, 23 iulie 2014

Diavoliada ( 1 )

Titlul îi aparține lui Mihail Bulgakov. Era din Kiev. Duhul său veghează. În vara trecută, înainte de a începe măcelul din Ucraina, am simțit nevoia să recitesc Maestrul și Margareta.

Să vedem și să chibzuim...
Atentatul de la metroul din Moscova s-a produs exact între stațiile Slaviansk și Parcul Pobeda / Pobedî / Pobedi ( Victoria ). Să nu uităm, mai întâi, a fost acest eveniment sinistru. Slaviansk?! Da. Parcul Victoria?! Da. Mesaj implicit?! Da.
Un tribunal din Olanda / Tribunalul de la Haga - așa au circulat știrile - nitam-nisam, declară statul olandez vinovat de masacrul de la Srebrenica soldat cu 300 de morți. Musulmani bosniaci. Aproape simultan, cade avionul malaiezian și mor aproximativ 300 de oameni, dintre care majoritatea sunt olandezi. În treacăt: Olanda este unul dintre locurile preferate ale firmelor rusești sub acoperire.
Nu cu multă vreme în urmă, se anunțase izbucnirea unei epidemii Ebola. Brusc, s-a preconizat sumbru și cam fără drept de apel faptul că, în scurt timp, acest virus va ataca întreaga planetă. Tocmai ce se tot speră / dorește / încearcă. La bordul avionului malaiezian, se aflau specialiști în studierea și în tratarea acestui virus. Așa s-a declarat / anunțat. As we speak, Ebola se poate extinde liniștită. Devorator de liniștită. Ei, specialiștii, se îndreptau spre un congres pe tema tratării acestui virus, dar și pe tema tratării HIV / SIDA. Așa s-a declarat / anunțat. Unii din lumea largă presupun că aceștia, și nu alții, făceau parte taman dintre cei care dețineau formula vindecătoare a celor două maladii, respectiv, HIV / SIDA și Ebola. După căderea avionului malaiezian, din Australia, de la îndoliatul congres cu pricina, cei sosiți de pe alte meleaguri și pesemne vii declară / anunță prompt, precis și decis omenirea că, mulți ani de aici înainte, nu se va găsi nici un remediu clar și total pentru SIDA. Mai bine de atât, n-aș fi putut exprima nici eu...
S-a anunțat / declarat că, astăzi, au mai căzut / au mai fost doborâte niște avioane. De la atâtea deturnări, manevre, contorsionări aviatice, de la atâtea focare de război, de la atâta muniție consumată, de la atâta HAARP, în Suedia, este cod roșu de căldură. Vikingii, laponii, renii și elanii transpiră. De la o vreme încoace, noapte de noapte, la ore la care trenurile suedeze nu circulă, iar întreaga Suedie doarme, trec, aproximativ din sfert în sfert de oră, trenuri lungi și grăbite. Ce-or transporta ele oare? Cine a mai citit acest blog în decursul timpului - ar trebui să fac un concurs cu premii - știe exact. Pe termometrul - transpirat și el - pe termometrul casei mele deci, încinsă și căsuța, plus 33 de grade. Așa! La prima strigare! 33. Vârsta lui Iisus. Gradele masonice.

( Va urma. Oare? )

vineri, 23 mai 2014

Petrolierul ”Buharest” și Marfarul ”România”

În 1962, se declanșa criza rachetelor sau criza cubaneză sau aproape-al-treilea-război-mondial etc. Sovieticii pasămite voiau să aducă și să instaleze rachete în Cuba. Așa părea. La rândul lor, rachetele dădeau senzația frisonantă că ar fi fost capabile să distrugă SUA. Așa s-a spus, așa s-a crezut, așa a rămas. Războiul Rece devenise aproape fierbinte. Blocada impusă atunci de americani a fost respectată, în ultimul moment, de toate vasele sovietice, năpustite spre Cuba. Dar aceeași blocadă a fost spartă, nu întâmplător, doar de petrolierul - petrolier, petrol, sounds familiar? - sovietic ”Buharest”. Petrolierul sovietic ”Buharest”?! Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost șocat. Hrușciov încerca să realinieze rebelul București la politica Moscovei de care acesta se cam distanțase. N-a mai izbucnit războiul nuclear. Omenirea a răsuflat ușurată. Happy end. Războiul Rece și-a văzut de treabă. Totuși, amenințarea războiului nuclear apărea pe uliță din când în când. Prompt. Mai ales, când era necesar. SUA și URSS s-au impus clar în calitate de poli de putere. Insist: lumea era, din punct de vedere militar, bipolară. Cursa înarmărilor a fost masiv, generos, impulsionată. Desigur. Doar asta se dorise de fapt. An de an, sinistre conflicte au tot bolborosit, au tot izbucnit și s-au tot stins, teatre de război - ce denumire, cât cinism! - au tot apărut și dispărut. Omenirea a plâns, a râs, a cântat, s-a îmbrățișat, s-a detestat, a blestemat, s-a rugat, a protestat. S-a uitat la toate ca la bâlci și ca la cinema. Asta e valabil pentru cine n-a ajuns direct la cimitir.
În 2014, marfarul ”România” intră în coliziune, în apropiere de Moscova, în zona Naro-Fominsk-Bokasovo - bine că nu era la Minsk, bine că nu era și Bokassa! - cu un tren de pasageri. Se lasă cu morți și răniți. Părțile implicate: Rusia, Ucraina, Moldova și, desigur, România.  Ba chiar și Franța, dacă e să luăm în seamă detaliul legat de transport: piese Renault. Posibilă aluzie implicită: război economic. Tragedia se petrece în contextul în care Vladimir Putin semnează cu omologul său chinez Xi Jinping, după 10 ani de negocieri ce țin deja de alte timpuri și de alte moravuri, semnează deci acordul istoric al vânzării de gaze, iar Joe Biden efectuează o vizită, istorică și ea, la București, pentru a întări prietenia româno-americană, dar și gazele, dar și NATO. Împreună cu vânzările de înghețată din Centrul Vechi. Dar de ce oare din Centrul Vechi? Accentul cade pe centru, pe vechi, pe faptul că, odinioară, acela era perimetrul execuțiilor în București, pe Craii de Curtea-Veche, pe înghețată sau pe statuia lui Vlad Țepeș? Mister, senzație, groază! În plus, nu departe de respectivul loc, se găsește chiar și statuia amintitului Cuza. Invocata oca, istorică și ea, s-a pierdut în cețurile aceleiași nemiloase coane, Coana Istoria. Și, când te gândești, nici nu s-au stins bine ecourile momentului literar Jerome K. Jerome, Three in a Boat, varianta românească, ori ale momentului muzical I don't need a parachute, baby, if I've got you, varianta locală toje. Nu în ultimul rând, tot în România, Joe Biden a întărit și ideea de război economic și de luptă anticorupție. Argument important în ambele sensuri: însuși fiul său se ocupă live de situația gazelor ucrainene. OK! We've got the idea! Lamentarea rapsodului ca prostu': ce vremuri trăim! Nu s-ar putea ocupa cineva ilustru și de situația săracilor, de exemplu? Că ăia nici gaze personale nu mai au!...
Să revenim însă la marfarul ”România”... În afară de toate numele și naționalitățile implicate, interesant conceptul în sine: un marfar numit ”România” și un tren de pasageri. Mărfuri și oameni, cu adrese exacte. Trimiteri generoase și multiple de ți se zbârlește părul și ți se face pielea de găină. La această dată a entropiei lumii, România iar e enervant de distanțată de politica Moscovei. I se asociază nărăvaș chiar și Moldova. Cât despre Ucraina, e greu de zis...
Se non e vero, e ben trovato!...
Ezoterism curat...
Ce înțelegem noi din toate acestea? Firește, în afara faptului că history is a bitch și că nimic nu este întâmplător, pardon de lipsa de originalitate. Păi, noi înțelegem că, exact precum în 1962, toți cei care contează își arată mușchii și, importantisim, acești mușchi primesc și identități clare, aflăm deci numele tătucilor, mămucilor, mamelucilor și nașilor, se clarifică zonele de putere dincolo de orice ambiguitate, se redeschide și reînflorește piața armelor. Probabil, de tot felul. Paranteză: deja, se pare, Arabia Saudită a trecut pe locul patru ca dorință și putirință de înarmare.
Concret: după o lungă perioadă de dominație americană, am străbătut la galop un scurt interval de bipolaritate. Rusia a reușit această performanță-blitz. Momentan, brusc, pare a se trece însă la policentrism, după cum ne spune însuși Vladimir Putin Întâiul. Subit, ambițiile rusești monopolare și bipolare par a se îndrepta concesiv și policentrist spre China. În prezent, aceasta stabilește jocul economic în toată lumea. America se împrumută de la chinezi și face afaceri cu ei. Europenii au firmele acolo și, prin tranzacția lui Putin, s-ar putea să ajungă să cumpere gazele chiar de la chinezi. Pe yuani? Pe ruble? Pe euro? Nu-i de mirare că se vorbește iarăși despre moartea iminentă și rapidă a monedei euro. Deja, America anunță că va majora exportul de gaze către partenerii din UE. Asta e posibil să fie exclusiv pe dolari. China nu vrea însă doar un monopol economic, vrea și o expunere mărită și evidentă din punct de vedere militar. A și început să o aibă. E într-un conflict aproape deschis cu Japonia și cu Vietnamul. Grăsuțul de la Phenian își joacă pe mai departe rolul său de sperietoare comunistă.
La fel de concret: Ucraina este un experiment despre cum se va împărți / împarte deja lumea. Noua Ordine Mondială și globalizarea. Am scris în postările anterioare că, în Ucraina, se precizează și se tranșează prioritățile momentului: petrol, gaz, pământ, armament. Așa și e! Sunt amestecați rușii, americanii, chinezii, UE. Băștinașii mor, suportă consecințele, generează câțiva prădători locali pentru a încerca un echilibru.
Cât despre Parlamentul European, acesta pare - era părelniciilor, ce să-i faci! - a se umple cu inamicii săi cei mai puternici. Implozia UE, cel puțin în forma sa actuală, pare să fie și ea posibilă. Schengenul devine metaforico-morganatic. Stăpânii vor să fie clar stăpâni și să fie cât mai detașați de sclavi. Coloniștii sunt coloniști, colonizații sunt colonizați. Negreșit, cei sărăciți trebuie și demonizați pentru ca să dispară orice pretenție oricât de anemică din partea lor, dar și orice inhibiție și orice vinovăție a alfa-hoților. Marea Britanie vrea o soluție prin disoluție. Sarkozy visează o puternică uniune franco-germană care să le dicteze celorlalți. O astfel de uniune ar fi însă o uniune franco-germano-rusă întrucât așa e, de fapt, parteneriatul real.
Europa e o carte complicată, complexă, misterioasă. Ca și în Asia, există și colaborări, dar și litigii care datează de sute și de mii de ani.  Am mai scris despre biografiile unora dintre cei care conduc Europa actuală. Multe dintre aceste biografii, în tinerețea lor, converg precis și indubitabil spre Moscova și spre Beijing / Pekin. E adevărat că tot multe sunt și cele conectate cu perioada nazistă și fascistă. Și cu eliberatorii americani. De altfel, mai toată lumea a început să aibă retorici amenințătoare și gesturi contondente. Toți se dezbracă de caracter și încep să dea cu tot ce apucă: dosare, amante, vicii, bocanci, epoleți, berete, pisici, arme, conturi, înregistrări, stenograme. Aceasta este cheia prin care trebuie judecate toate chestiunile periculoasei conjuncturi actuale: cine ce slăbiciuni are, cine ce secrete și ce schelete are, cine ce tinerețe zburdalnică a avut, cine cu cine ia masa, cine pe cine devorează, cine cu cine conversează și despre cine sau despre ce, cine cu cine dansează și pe ce ritmuri, cine cu cine face afaceri, cine cu cine a studiat, cine cu cine preferă să joace golf sau cricket sau baseball sau oină sau fotbal sau baschet sau biliard sau șah sau pocher sau table, cine cu cine se însoară sau se mărită, cine are pe cine în albumul de familie, unde a petrecut fiecare luna de miere și în patul cui exact, cine cu cine merge în croaziere etc ș.a.m.d. so on and so forth und so weiter und so fort itakdalee. Apropo: această urgentă desfășurare de forță la nivel mondial, după unele surse, pare să fi fost anticipată și de un suspect val de sinucideri în rândul bancherilor din întreaga lume, dar și în societatea chineză.
După cum am mai scris, importante sunt și filmele. Am tot demonstrat acest aspect. Copii, pentru situația actuală, ca și pentru alte situații, avem noi filme capabile să ne introducă în starea psihică / psihotică și emoțională necesară? Avem! S-a băgat marfă adecvată pentru programarea mentală? S-a tot băgat! Și mai de curând, și mai de demult. Practic, nu ne-ajunge viața! Câteva exemple doar: Noe, Pompei, Klitscko, Berlin File, From Paris with Love, Möbius, Transcendence. La prima vedere, la prima mână, într-un singur gând, într-o singură suflare.
Ca să încheiem optimist, pozitiv, tonic și, într-o oarecare măsură, tot cinematografic și cinefilic: până în prezent, din câte vedem, a fost mai degrabă Donald Duck, n-a prea fost Donald Cook. Asta ca să-mi răspund mie însămi, la cele scrise în chiar ultima postare. Să vedem totuși the sequels. Pot fi de un larg interes și de un însemnat succes. Militarii americani au sosit iarăși în Varna. E tot ca în 1991? Am mai povestit și despre isprava asta pe acest blog. E pentru cunoscători. În limbajul generației actuale, situația s-ar exprima simplu: LOL. Am pornit de la crucialul an 1962, să concluzionăm tot cam pe acolo: Flipper, năstrușnicul delfin din serialul de televiziune, a început să inspire lumea - după cum le place americanilor să tot spună - pe la anul 1964. Lume, iată, fix la jubileu, americanii promit să ne aducă nepoții săi gata militarizați! Flipperiada, în uniforme noi, poate deci să reînceapă! Alături de, bineînțeles, nemuritorul Star Wars! Și în acest caz, avem aniversare: 25 mai 1977. Partay! Și, tot în limbajul e-pistolar al generației actuale, Tcb, Toate cele bune! După părerea mea însă, nu e Tcb, ci e sigur TBC!


joi, 10 aprilie 2014

3 În vremea abcizei și-a altor ghidușii



Donald Cook sau Donald Duck?



Vine sau nu vine crucișătorul american? Aceasta-i întrebarea! Și, dacă vine totuși, e pe bune? Are tot ce-i trebuie? Îi aduce arme Ucrainei, după cum declară rușii? Mă interesează! Muuult! De când m-am născut eu, americanii și rușii se tot amenință cu marea, totala, finala, apocaliptica bătălie! Gog și Magog! Între timp, și-au dat mâna excelent ca, among other things, să îi termine pe alții. Facem parte dintre victime. Prin urmare, Donald Cook sau Donald Duck? Iarăși, mă interesează! În suedeză, Donald Duck e Kalle Anka! Astfel, mă simt țintă directă. Rușii zboară peste Marea Neagră și vizează Baltica. În plus, mărșăluiesc și plutesc. Desantul rusesc e în plină desfășurare. Vin americanii sau nu vin? Joi? Joia asta? Azi?
Am putea considera că Maidanul a fost, de fapt, invenție rusească. Pentru? Testarea UE și NATO, în formele actuale. Nu în ultimul rând, pentru declanșarea a exact ce se vede. A Războiului Rece, a Războiului Cald, a unei noi geopolitici, a unei noi UE, a unui nou euro, a unui nou NATO, a unui nou statut al Rusiei, a unui nou G8, a unui nou Consiliu de Securitate în cadrul ONU, a unei noi strategii în materie de petrol și gaze, a unei noi etape în cadrul globalizării, numai Bunul Dumnezeu știe! Și alți vreo doi-trei. Cu copite, coarne, cozi și buton nuclear. Paradoxal sau nu, rușii par a-i constrânge pe americani și pe europeni să intre într-o nouă etapă. A ceva.
În octombrie anul trecut, am fost în România. În acest martie, am fost în România. Încă din toamnă, plutea în aer ceva rău. O concentrare toxică. Personal, am simțit-o. Am și declarat-o încă de atunci. Ceva în atmosferă amintea de 1989. În octombrie 2013, erau cutremurele, în martie 2014, era războiul. Și, desigur, această aparent puternică scuturare națională a pomului care face ciori, după cum se intitula o deja antică schiță devenită scheci. On va voir! Anul acesta, îi livrează pe toți sau, doar pe unii? Și eu cred că domnul Victor Ponta și domnul Traian Băsescu sunt perfect înțeleși. Așa pare! Dau vina unul pe celălalt, timp în care ghilotina merge. Să meargă! Poate se deblochează țara, poate se dezinhibă - în sensul bun al cuvântului - poporul, poate se intră într-o etapă superioară, mai puțin golănistică, mai progresistă și mai pașoptistă. Pe bune!  Mai am o curiozitate: domnul Victor Viorel Ponta e Vivi Chinezu', e Vichi Albanezu' sau e Victoraș Machidonu'? Nu m-am lămurit! Aflăm că familia sa e de la Moscopole! Loc istoric, important, dominat de aromâni. Mulți aromâni, în politica și în afacerile României! Și mulți israelieni! Practic, e ziua și israelianu'! Și, când domnul Ponta a invocat Moscopole, se gândea chiar la Moscopole sau, se gândea la Moscova? Important, în actuala secundă istorică! Și, în actuala conjunctură geopolitică!
De această dată, Suedia se agită cu sens. Luase atitudine încă de anul trecut, de când Rusia a anunțat că se înarmează. Aparent, Suedia a fost printre puținele țări care au devenit vocale pe acest subiect. Concret, Rusia are, în acest moment, al treilea buget destinat înarmării, după SUA și China. Și eu am luat Rusia în serios. Am scris pe blog despre faptul că Rusia va decide situația din Siria. Și a fost exact așa. Măcar din acel moment și trebuia să se priceapă ce e de priceput la nivel mondial. Poate chiar s-a și înțeles. Poate așa e scenariul. La urma urmei, sunt oameni care, de o bună bucată de vreme, tot declară că, de exemplu, Henry Kissinger e agent KGB. Vechi. De vreo doi ani cel puțin, circulă informații despre numărul imens de agenți KGB din Europa și din SUA. Chiar despre grupări paramilitare. Despre manevre militare. Unele, chiar la vedere. Păreau toate fantasmagorii. Dar, mai știi?! E bine să le treci în catastif și, pur și simplu, să urmărești ce se întâmplă. Eu însămi am scris despre asta. Inclusiv, despre Alaska rusofonă, despre Alaska rusizată, despre Alaska posibil deja cedată către ruși etc. Deloc surprinzătoare deci actualele declarații ale oficialilor ruși și despre o eventuală reanexare a zonei Alaska. Chiar dacă ele par comice. Suedezii îi iau în seamă pe ruși. Și știu de ce. Finlandezii, la rândul lor, îi iau în seamă pe ruși. Și știu de ce. Rusia e interesată de tot arealul nordic. Rusia vrea zona arctică în totalitate. Și știe de ce.



Escrow sau escroc?


Într-o postare anterioară, scriam despre faptul că, de curând, m-am întors din Portugalia. Evocam Estorilul, un loc al exilului, nu numai pentru Carol al II-lea, ci și, printre alții, pentru Miklos Horthy. Acum, să nu întrebați cine e Horthy! Ar fi bine ca istoria să decurgă în așa fel încât să uităm cine e Horthy. Numai ce m-am întors din Portugalia, am ajuns în România, și, pe toate televiziunile, se și proțăpise Horthy! Oricum, important și de reținut, Carol al II-lea a lăsat niște însemnări despre epoca sa, sub titlul ”În Zodia Satanei”. De citit și de recitit! Dacă nu mă înșel, ele se încheie în 1945 și explică mult din teribila conjunctură de atunci. Inclusiv, ca să ajungem și la prietenii unguri - m-am plictisit să scriu și despre tema aceasta, dar ce temă, fundătură de-a dreptul! - inclusiv deci despre faptul că Ungaria nu acționează decât la comandă externă. Ca și Bulgaria. În epoca lui Carol, ungurii erau braț destabilizator al Germaniei și al Italiei. În timpul nostru, par să fie și servitorii fideli ai Moscovei și ai altora. Ca să nu mai fie ceartă inutilă, Carol al II-lea ne explică în memoriile sale și cum a fost chestiunea ”optanților”. Situația a fost reglementată încă din vremea monarhiei românești: la plecarea lor, grofii au fost despăgubiți, iar ungurii sărmani, alături de românii pauperi, au fost împroprietăriți. Precizez deoarece, acasă, între două cutremure, între două valuri de frig anormal sau de căldură anormală, între două ofensive belicoase bizare, periodic, se mai isca și câte un scandal ori câte un protest pe baza unor așa-zise retrocedări către urmașii grofilor etc. Practic, speța a încetat să existe de mult. E fără dubiu. Carol al II-lea explică limpede. Și asta, și multe altele. Restul e jaf! Restul e trădare! 
Nu-i de mirare deci actualul rezultat al alegerilor din Ungaria. Aflăm că, și pentru aceste rezultate, tot România e vinovată! Prin extremismul ei! Firește! Ce altceva să declare ungurii?! Mai ales, dacă li se permite! Iar noi i-am adus iarăși la guvernare! Iar ei salută guvernul de la Budapesta și îi cer să se amestece, imediat, dar imediat, și total, în treburile noastre! Din nou?! Din nou!
Urgent, ar trebui clarificate în mod tranșant niște aspecte și în legătură cu această UDMR - va trăda la nesfârșit, să fie clar! - dar și în legătură cu atitudinea și gândirea românilor din Transilvania. Urmăresc unele televiziuni teritoriale de acolo. Există și emisiuni interesante și de bun simț. Foarte bine că se înlesnește posibilitatea de exprimare și de manifestare a oamenilor din toate părțile țării. Unii dintre ei, remarcabili, merită să fie cunoscuți. Dar ce s-ar putea declara în fața sabinghermanizării?! Aroganță, paranoia, iresponsabilitate! Transilvania, furată și violată de la București! N-au fost cumva mulți politicieni transilvăneni la conducere, la București? N-au arătat ei ce pot? Dar tot ce pot? Nu sunt ei lumina? Nu sunt ei progresul? UDMR inclusiv? Stimați transilvăneni, n-ați vrea să-i întrebați și pe bucureșteni în legătură cu modul în care se vede Ardealul în integralitatea sa, din capitala țării? Și nu numai Ardealul! Ci și celelalte provincii istorice românești. Poate au și bucureștenii dreptul la opinia lor,  nu numai viceversa.
Transilvania regretă unirea cu toate celelalte provincii? Dar celelalte provincii? Nu cumva și ele ar trebui să regrete la rândul lor? Nu cumva ne-am trezit, nu în ultimul rând, prin trădarea și prin cedarea ardelenilor, cu o prezență nepermis de mare, sufocantă chiar, a Budapestei și a Vienei, implicit a Moscovei, culmea, la București? E de reflectat! Au ardelenii o emfază de s-ar putea crede că au descins extratereștrii printre noi! S-a uitat oare cum trăiau românii din Transilvania până nu demult în istorie? Sunt zone întregi în Transilvania care au fost ridicate doar prin unificarea României, nu în ultimul rând, prin măsurile luate în timpul comunismului. Invocă transilvănenii clauza Carpaților? Să n-o invoce și restul țării! Mai ales în aceste timpuri când, în mod evident, numai de la București se mai poate face ordine. Inclusiv, prin arestări cu mascați. Cine să facă ordine altminteri? Baronii locali - atât de numeroși, de antipatici, de periculoși, de lacomi și de venali, pretutindeni, chiar și în Transilvania! - și camarilele lor?! Specialiștii în contul escrow?! Specialiștii în contul escroc! Din întreaga țară, indiferent de etnie!
La vremea caltaboșului suprem, pregătit de Decebali și de Traiani, frăgezit cu Nana, uscat la Vânt, afumat de Kazmunai, după rețeta Vlas-Vlasov, servit cu Mazăre, la concurență cu gulașul unguresc preparat pe lemnele tăiate, fără milă, din pădurile atât de mult hulitei patrii comune! Apropo de tot ce a traversat și traversează România de un sfert de veac încoace, nu mă pot împiedica să nu mă întreb: ce mai face domnul Halaicu, de exemplu? Ce mai face domnul Cataramă? Și mulți alți domni! Și multe alte doamne! Am un caz concret: cetățean român, și-a recuperat definitiv banii furați în cadrul escrocheriei FNI. De trei ani, nu-i primește pentru că nu-i virează statul. Din fericire pentru cetățeanul respectiv, suma nu e mare. Situația însă e pilduitoare. Omul ar trebui pesemne să-și ia un executor judecătoresc pentru a executa silit statul. Cam atât! Personal, cred că ar trebui să ne întoarcem la punctul zero al acestei epoci, să reevaluăm și să reparăm.



Generația plăsibău



Dar nu-i nimic nou sub soare: recent, Papa Francisc a certat patetic Mafia, a lăcrimat, s-a spovedit în public, dar, n-a închis Banca Vaticanului! Așa da! Să mai bocim nițeluș!
Cât despre domnu' Dan, aveam dreptate - e un păcat îndreptățirea de sine, asta e, păcătuiesc din plin! - aveam dreptate deci, să-l iau în seamă. Uite că, se pare, a semnat o alianță cu un alt domn important, domnul Berlusconi! Unde? În pridvorul Papei Francisc!
În așteptarea evenimentelor în derulare, accizate sau neaccizate, să ne mai delectăm nițel,  în calitate de cinefili. După cum scriam și în alte postări, cum avem diverse evenimente, misterios sau nu, ele sunt dublate prompt de premiere cinematografice potrivite. Bizar! Avem noi acum un avion dispărut? Avem! Scumpe operațiunile de căutare? Îngrozitor de scumpe! În paranteză: iată, dacă am conlucra mondial, n-ar mai fi atât de scumpe. Poate nici nu s-ar petrece in the first place. Avem un avion dispărut deci. Păstrând proporțiile desigur, avem și un film adecvat: Non-Stop. Nițeluș îngrijorător titlul. La ce anume exact se referă ca fiind non-stop? E de bine? E de rău? Cât despre căutarea în sine a avionului malaiezian, cine este direct implicat să facă bine și să ia lecții de la moții noștri, salvatorii din Apuseni! Absolut serios! Bravo lor! N-am avut până acum prilejul, dar, cu adevărat, bravo lor! Astfel de caractere ne amintesc de o lume a omeniei, din păcate, pe cale de dispariție precum Atlantida sau Lemuria.
Eeei, pe fondul acestor ghidușii mondiale, aproape că am uitat de Iran, nu-i așa? Mai să crezi că, în afară de Maidan, și Iranul ar avea partea lui în scrierea scenariului actual. Mai știi?!
Cât despre Phenianuț cel Grăsuț, el are rol constant: sperietoare comunistă. Mai ales acum, în prezența unei Rusii și a unei Chine care se umflă precum balaurii gata să ne înghită pe toți.
Turcia, nu mai insist, am scris destul despre reotomanizarea ei, Turcia deci e inflamată, imprevizibilă, gata de explozie, gata de implozie. Foarte oportun, ce să zic! Mai ales că, acolo, e NATO. Mai ales că se implicase nepermis în tot felul de conflicte, ba în Siria, ba în Israel. Și în alte locuri. Mai ales că avea tot felul de negocieri secrete, dubioase, pe tot felul de subiecte stranii cu, de pildă, Rusia. Și ca actuale republici, dar și ca foste imperii.
Totul e complicat și deprimant repetitiv. Aprilie... În afară de tot ceea ce se vede, e luna în care, cândva, a fost bombardat Bucureștiul, de către americani / Aliați, au avut loc masacrele de la Fântâna Albă și de la Katyn, s-a dat bătălia pentru Narvik, a căzut avionul - altul! - în care se afla președintele Poloniei, Lech Kaczynski, și întreaga sa delegație, a erupt vulcanul din Islanda. Etc. Vladimir Putin are de unde să se inspire. Mai ales că, măcar la unul dintre evenimentele deja menționate, a participat deja direct și extrem de convingător. Ce poate fi mai convingător decât moartea?! Aprilie deci... M-am născut eu și alți câțiva. Nu cred să ajute prea mult.
După cum am mărturisit: suflețelul meu meschin se simte răzbunat. Au trecut 25 de ani, oficial, s-a copt încă o generație, dar, iată, nu scapă nici ea de toooooate fantomele și de toooți strigoii trecutului! Plus, niscaiva stafii! Na, Oculta e mai tare! Perfect! Lenin, Marx, Engels revin în forță, mafioții vor să pară revoluționari și se costumează în Che Guevara, Gorbaciov - n-a murit la timp! - riscă să compară în fața unui tribunal al poporului. Se insistă deja pe această idee. O nouă generație!... Trebuie să-i bage și ei cineva mințile în cap întrucât, am auzit și năstrușnicia asta pe net: generația plăsibău. Generația plăsibău! Plăsibou! Magistral! Băubău - Plăsibău! Are legătură cu plăsica doamnei Nuland? Ăștia mici sunt deja americani! Nu vor mai avea dileme nici măcar legate de latinitate. Nici bani, dar nici probleme de identitate, de conștiință sau de cultură. Nici accizate, nici abcizate. Placebo curat! Nu asta s-a vrut? Nouă generație, dormi liniștită, soft lucrează! Heroinic!




vineri, 4 aprilie 2014

2 În vremea abcizei și-a altor ghidușii



Steklov, între Idele lui Marte și păcăleala de 1 Aprilie



Dacă încă nu s-a înțeles, actualul conflict, nu în ultimul rând, e tot pentru petrol și gaze. Însângerate și sulfuroase Ide ale lui Marte! Cum SUA au anunțat că au devenit independente energetic, ba chiar prezumtiv exportatoare de petrol și gaze inclusiv în Europa, cum, haț, bang, bum și buf, a și început conflictul kieveano-crâmlean! Rusia a devenit extrem de irascibilă întrucât ea chiar trăiește pe bază de pompă, că tot e momentul potrivit. Accizat sau neaccizat. Sigur, să nu uităm nici de plăsuța fermecată a doamnei Nuland despre care am scris în celelalte postări. Se vede treaba că aveam dreptate să-i acord importanța cuvenită și să-i recunosc meritele absconse. Prin urmare, succesiunea cronologică a evenimentelor maidaneze a fost aceasta: plăsuța doamnei Nuland, apoi, cosița lu' Rapunzel, și, doar după aceea, coasa lu' Vova!
Am fost inspirată și în legătură cu prezumtivul dar de nuntă al lui Putin către Kabaeva. După ce-a tot divorțat și s-a tot însurat, momentan, strict pentru derutarea opiniei publice internaționale, Vova s-a decis să mai divorțeze încă o dată. Și să se mai însoare încă o dată. Dar de cereri în căsătorie sau în divorț, de la caz la caz, îi mai arde lui Putin?! Când îi arde cămașa în spate?! Cereri teritoriale, acesta este subiectul realmente interesant pentru el! Momentan, rămâne cum am scris.
Până una alta, americanii și rușii, în supărarea lor abisală, au decis pasămite să se împace. Ca atare, vor să caute împreună fantoma avionului malaiezian. Un soi de Ghostbusters sui generis. Personal, cred ce-am crezut de la bun început. De fapt, nu-l caută nimeni, mai degrabă, cu toții l-ar vrea dispărut definitiv. Important: tragedia s-a produs concomitent cu toată nebunia asta internațională. Poate fi un atac terorist dejucat, poate fi și un atac terorist produs, poate fi și o armă ciudată, secretă. Acum vreun an, rușii se tot lăudau cu o nouă armă oribilă, teribilă și infailibilă. Poate fi operațiune false flag. Poate fi un nou Efect Philadelphia. Poate fi o bulversare energetică. Poate fi o intervenție extraterestră. Poate fi. A fost și nu mai e. Și, evident, fie habar nu au, fie știu și tac, fie tocmai li s-a comunicat și-au decis să colaboreze. De spaimă? Așa e șarada? Se știe? Se improvizează? După cum scriam și în postarea anterioară, vălmășagul oglinzilor continuă. Poate doar, prin astfel de scenete, mai mult sau mai puțin inspirate, vor să ne introducă de fapt și de drept într-un nou capitol al globalizării: ne detestăm, dar, fatalitate absolută, nu putem unii fără alții! Trebuie să conlucrăm no matter what! Nada, nada, nada! Asta e în rusește, nu în spaniolă. Pe scurt, decât să ne certăm, mai bine, un avion să căutăm!
Germania, după cum prevedeam, să străduiește, de fapt, să bată palma cu Rusia. O posibilitate ar fi ca, împreună cu Franța și cu Polonia - firește, tot după cum anticipam, fără a solicita participarea României - să invite Rusia să-și dea acordul și binecuvântarea pentru orice viitoare asociere a fostelor state sovietice, inclusiv Moldova. Cu vajnica armie de la Vișegrad - întrucât mă întrebam deja în legătură cu aceasta - cum rămâne? Se mai face? Mai intră în acțiune? Că, iată, ar fi un bun moment ca niște unități de luptă ale unor popoare europene să năvălească în alte teritorii și să le dea în cap unor cetățeni cumsecade oarecare! Există și acest scenariu. Pare evident, poate exact asta se și dorește, dacă americanii nu sunt good sport and fair play și dacă nu reechilibrează, imediat și real, situația din întreaga Europă, plăsișoara năzdravană a doamnei Nuland ar putea să transporte, în curând, doar multă colivă. Servită în gamele, printre ghiulele.
Nelipsit în cadrul oricărui show internațional, clovn de serviciu sau sperietoare de ciori, de la caz la caz, Phenianuț cel Grăsuț se învârtoșează imediat și se bagă singur în seamă. Iar a dat cu pietre în balta teritorială a Coreei de Sud. Copil, ce să-i faci?!
Eeei, dar, după cum povesteam data trecută, s-a schimbat și șeful NATO! Nice! Din vară, va fi fostul premier norvegian Jens Stoltenberg. Performanța sa maximă: NU a gestionat atacurile teroriste ale lui Anders Behring Breivik, de la 22 iulie 2011. Petrecute chiar în bătătura sa, chiar pe bătăturile sale. Jens Stoltenberg... Interesant personaj!... Exemplar, în logica exemplară a celor scrise de mine în celelalte postări. Fiul unui fost ambasador norvegian în Iugoslavia, unde a și copilărit o vreme, tinerețe marxist-leninistă, atacator al Ambasadei americane la Oslo, spărgător de geamuri ale aceleiași instituții, cu ajutorul unor pietre bine și furios țintite, consumator de canabis în tinerețe, agnostic, pasionat sportiv - ăștia din Nord sunt toți pasionați sportivi! - cu un fiu care studiază chineza la Shanghai - occidentalii pot, ba chiar trebuie, românii nu, că nu e de bon ton! - înainte de 1990 - atenție, înainte de 1990, nu înainte de 1989! - în permanentă comunicare și comuniune cu un distins diplomat sovietic, OPRIT să mai țină legătura cu acesta DOAR de către Securitatea norvegiană pentru că, bineînțeles, respectivul interlocutor era ofițer KGB. Cireașa ( foarte roșie ) pe tortul în cinci colțuri colțuroase: numele de cod la KGB al lui Jens Stoltenberg, Steklov! Steklov?! Steklov! Jens Stoltenberg Steklov?! Jens Stoltenberg Steklov! Și ăsta, frate?! Și ăsta!! Actual bun prieten cu, desigur, Vova și cu Mitenka, respectiv, Putin și Medvedev. Propus și impus pentru ȘEFIA NATO, pe 28 martie 2014, de către cine altcineva decât de Angie, respectiv Angela Merkel! Cam de ziua lui de naștere din acest an - care zi de naștere, 16 martie, coincide aproape cu Idele lui Marte - și cu bune urări implicite! Se practică, un soi de protocol agreat de Ocultă / Oculte. O să vedem unde arde lumănarea ( sau lumănările ) în care, la un moment dat, va trebui să sufle. Cu putere. Cu dorințe personale sau nu. Să reținem: pe la Idele lui Marte deci, înainte nițel totuși de păcăleala de 1 Aprilie. Altminteri, pentru omenire, April Fools' Day este în mod real All Fools' Day și se sărbătorește practic în fiecare zi, a fiecărui an! Dar aceeași mult invocată Ocultă știe atât de bine aceasta! Că doar e maestru / maestră de ceremonii! Ce incredibile consecințe are și Maidanul ăsta! Și, în fața unor astfel de protagoniști, ne mai întrebăm de unde ni se trage?! Repet: dacă americanii, în măsura în care mai există așa ceva pe lumea asta, nu reevaluează, nu recalibrează, nu reinventează jocul în Europa și dacă nu-l joacă pe bune, putem să ne vedem de treabă și să ne facem propriile alianțe. Cu cine mai putem, cât timp mai putem!
Hai că m-am enervat! Începe să mă îngrijoreze faptul că n-am fost membru PCR și că, pe cale de consecință, n-am carnetul aferent. Un carnet de partid comunist, cu cotizația la zi, dacă se poate! Pesemne de la asta mi s-o fi și tras! Mea culpa, tovarăși! Dacă nu mi-au plăcut ședințele!... Asta e, eram mic și prost! N-aveam maturitate politică și nici aptitudini revoluționare! Dar, pe onoarea mea, mi-am venit în minți! Apropo de carnet - în ziua de azi, se poate orice! - s-o găsi oare de cumpărat pe net, pe ebay, pe ceva? Grabnic! Da' un carnet așa, credibil, adecvat, mai muncit, mai unsuros, cu steaua, secera și ciocanul încă bine evidențiate, capabile să compenseze toată aiuritoarea delăsare nonconformistă a tinereții mele!...  N-ar strica nici un nume de cod la KGB! Pare să fie cheia universală a fericirii! Dacă mi se îngăduie, cu smerenie, aș avansa o singură pretenție! Mică, mică, mică!...  Modestă, tovarăși! Să mă cheme frumos că, uite, până la urmă, tot se află și pare să fie doar numele care contează cu adevărat în istoria personală și universală! 

luni, 31 martie 2014

1 În vremea abcizei și-a altor ghidușii



Cosița lu' Rapunzel și coasa lu' Vova



Mi-am recitit ultimele postări. Am cam avut dreptate, constat. Trebuia să reiau firul întrucât, vreo lună, m-am incursionat / excursionat în România. De Mărțișor. În tumultul preabcizstic. Cât despre acciză, voi veți vedea și noi vom auzi... Multe se vor povesti. Multe se vor și stuchi. Cât e la pompă în Suedia?! Un euro jumate.
Între timp, Crimeea s-a transformat într-o nebuloasă. Poate că e doar un seducător dar de nuntă. Din partea lui Vova Putin, pentru tașkenteza ( o fi oare tașkentoaica? ), uzbecă sigur, Alina Kabaeva - Kaaba? Koba? - talentata gimnastă, fiică de tătar și de rusoaică. Pare să fie vremea tătarilor. Să nu ajungem și la Deșertul tătarilor. Altminteri, e inflație de mancurți. Se rotesc vioi ca muștele. Din preaplinul său, rahatul tace filosofic și așteaptă. Îi așteaptă pe toți. În înțelepciunea lui, știe el ce știe! E profund răbdător.
Nimic din ce se întâmplă nu e de foarte multă mirare. În fond, tot ceea ce vedem - acum, la televizor și pe net, altădată, doar în ziare și la cinematograf - s-a mai petrecut. Se reîmparte lumea. Se tooot reîmparte!... Se reconfigurează sferele de influență. Se tooot reconfigurează!... La urma urmei, în logica semnelor, cariera militară a lui Vladimir Putin s-a desfășurat în bună măsură la Dresda, în RDG - important! - oarecum, la umbra lu' Charlie Checkpoint-ul berlinez  - important! - în timp ce drumul său politic de anvergură a început în decembrie 1999, cam pe la vremea aniversării / comemorării zilei de naștere a lui Stalin. În plus, îl cheamă ca pe Lenin. Dezmierdat, Vova. Suntem bucuroși și răzbunați: nici generația asta care bate compleeet câmpii despre toate generațiile anterioare n-a scăpat de Lenin și de Stalin. N-a scăpat nici de Marx. Das Kapital...
Aniversările par să se țină lanț: sunt 10 ani de când România a intrat în NATO. Avem aniversare? Avem! Prompt și oportun, Germania se pregătește să survoleze militar cerul patriei. Noastre. Încă. Paranghelia și fandacsia sunt gata! Se rupe Pactul Ribbentrop-Molotov? Sau se reconsolidează? Că, altminteri, Angie și Vova vorbesc la telefon în fiecare zi. Despre ce? Despre Ucraina, despre Transnistria și despre multe altele. Sau, despre dosare. Am mai scris: există surse care susțin că Angela Merkel ar fi omul rușilor. Überalles. Anita, după unii. Erika, după alții. Stasi, după toți. Deși, între timp, a mai apărut o modă: Angela Merkel, fiica lui Adolf Hitler. Să îndrăznim noi oare? Iată: Putin, fiul lui Stalin, de exemplu, ori nepotul lui Lenin! Grandios! Pentru că există și astfel de scenarii. Ce șansă istorică! Atunci, am putea beneficia de o variantă live a Pactului Ribbentrop-Molotov reloaded, upgradat și updatat. Bonus: Testamentul lui Petru cel Mare. Angie, omul rușilor? Omul rușilor?!  Da. De ce nu? Ca și Schröder. Pe când susține că va apăra devotat România, brusc, Angie respinge îmbufnată o înaltă distincție universitară oferită de la București. În același timp, un ungur - nici asta nu e uimitor, voi mai reveni! - returnează și el arogant o altă distincție universitară românească. Interesant! Momentul e interesant, contextul nu e nici el mai prejos. Pe când Berlinul și Moscova tot negociază și tot dezbat, subit, se înmulțesc morții din gropile comune de pe lângă lagărele germane din timpul războiului, se descoperă averi naziste imense în băncile elvețiene etc.
Avem aniversare de 10 ani de la intrarea în NATO? Avem! Avem și înmormântarea unui militar român - Dumnezeu să-l odihnească, și pe el, și pe toți ceilalți! - avem și răniți. Pe aceeași frază de marș funebru, s-a schimbat și șeful NATO. Ce face Alianța însăși? Nimic. Cel mult, darts, ori video games. Asta pare să lase impresia. La rândul ei, Crimeea pare să fie clar reanexată de Rusia. Nimeni nu pare, iarăși, să contrazică Moscova prea mult pe această temă. Nu cred că o vor contrazice prea mulți nici în privința Transnistriei. Deja, se aud voci de la București care sar îndatoritor și competent să afirme tranșant că nu avem muniție decât pentru a apăra Republica Moldova fără Transnistria. Moscova să stea liniștită! Nu ne opunem!
Vălmășagul oglinzilor își face treaba. Nu se mai înțelege nimic. Din păcate, acest joc al oglinzilor - se practică în mod curent în astfel de conjuncturi - pare să includă România în totalitatea ei trecută, prezentă și, eventual, viitoare. În acest sejur la București, am auzit că România n-ar prea fi informată în legătură cu manevrele și cu deciziile NATO. Dacă este așa, ar fi foarte grav. S-ar repeta strategia infamă aplicată României de către Tratatul de la Varșovia. Pe vremea aceea, România era suspectată de către Moscova de accentuate simpatii pro-occidentale. Acum, România e bănuită de către Washington de ce anume? Sau, tocmai pentru că avem atâtea interese în zonă, nu trebuie să știm mai nimic pentru ca să își ia alții tot ce vor, după bunul plac, nestingheriți, netulburați, neconcurați.
Am văzut Crimeea la începutul anilor '90 pe când Rusia reconfirmase  apartenența respectivei peninsule la Ucraina - pentru că așa voia ea, Rusia! - și când, periodic, Sevastopolul duduia de cazaciocuri militare. Am scris în celelalte postări, n-o mai țin langa. Dar, în 1991, în contextul arestării lui Gorbaciov în Crimeea - unde altundeva?! - aflându-mă la Varna - unde altundeva?! - am asistat și la fuga militarilor americani. Niște marinari uriași, cu pachete în brațe care alergau glonț spre port. Flota americană era, în vara anului 1991, în Marea Neagră și, firește, primise ordin s-o ia din loc întrucât, după debarcarea lui Gorbaciov, nu se mai putea prevedea nimic în legătură cu nici o altă debarcare, a nimănui altcuiva din întreaaaga zonă. Până la urmă, Ialta 1945 s-a produs și cu largul concurs, și cu larga participare a SUA. Dar, revenind, am mai scris, în detaliu, și despre acest hilaro-dramatic episod petrecut în Varna anului 1991. Chiar așa însă! Ialta, Crimeea, februarie 1945, Crimeea generally speaking, februarie-martie 2014! Aproape perfect! Stalin dictează iarăși! Păcat totuși de faptul că Vladimir Putin n-a așteptat până în 2015, ca să se închidă cercul, ritualic, după cum îi place Ocultei. Ocultei?!  Ocultelor?!
Evident, situațiile toate, dar toate, seamănă. Pentru că zona aceasta a noastră are niște particularități care tind să rămână eterne și pe care, tot într-o damnată eternitate, nu vor sau / și nu pot să le înțeleagă unii și alții chemați de istorie taman să o facă. Și înțelegerea, și istoria. Pe cale de consecință, și fenomenele generate, dar și reacțiile luate de restul lumii par să fie similare indiferent de epocă. Cu tot ridicolul și cu tot tragismul de rigoare. Drept dovadă, crucișătorul american care, acum, a șters-o rapid din aceeași Mare Neagră. Unde s-a dus? Unde s-a pitit? Se mai întoarce? Mai aduce frați de acasă? Kerry și Lavrov negociază ce? Federalizarea Ucrainei? Desființarea Ucrainei? Ce să mai anexeze Rusia? Ce să nu mai anexeze Rusia? Moscova a masat trupe sau nu? Nu știe nimeni. Câte? Nu știe nimeni. În postările anterioare, avansam ipoteza că Rusia va dori să obțină ceva. Așa procedează. Acum, este în măsură să ceară mult și de pe poziții de putere. 
Rapunzel Timoșenko invită lumea la război. După cum am scris, nu se prea știe exact nimic precis despre această persoană. Nici în trecut, nici în prezent. Se retrage și nu prea, nu vrea la conducere, dar vrea, plânge emoționată și-și frânge mânuțele, dar odată își zbârlește cosița, își stropșește ochelarii și invocă zeii măcelului. Rapunzel, părul poți să ți-l ții sănătoasă, împletit sau nu - propun ca respectiva coafură chiar să se numească Timoșenko! - nu trebuie nici măcar să-l lași în jos, conform formulei din basm, dar lasă și vrăjelile! Că, altfel cine știe cine s-o cățăra pe cosița ta pentru a pătrunde nu numai în turn, ci și în cetate! Vova e deja cu coasa la poartă! Pe Rapunzel, o cheamă Iulia. Tot ce se petrece acum o ține oare până în iulie?! Caut semnificații oculte. Doar ele ne mai ajută. Cu 10 ani de la intrarea în NATO, ne-am lămurit. Repet, Ocultei îi plac datele aniversare, comemorative, rotunde, clare, ilustrative. Și ceremoniile. Multe. Ample. Fastuoase. Tocmai din acest motiv, nițică vigilență nu ne-ar strica: în aprilie, nu e doar renumita acciză-abciză-hapciză, mai sunt și 28 de ani - 28, nu 27, după cum aflam de la o televiziune românească - de la sinistrul accident de la Cernobîl. Ochii pe butelie!


  


vineri, 28 februarie 2014

Crim și Crin, sub zodia Calului de Lemn 2

Oculta săltăreață, Crim, Kim, Crin, Călin cel Șerpesc,
offshore-urile de aur și Il Dan-Di-Grande!
Of!




Un fapt e cert: Oculta internațională se află într-un moment dinamic. Nu mai apuci nici să-ți dai cu părerea despre ceva. Despre oarece. Între două îmbucături dintr-un sandviș, blițuiește când în dreapta, când în stânga, când de dreapta, când de stânga, când în Ucraina, când în Crimeea, când în Thailanda, când în Turcia, când în Venezuela etc. Eliberează turistic și condiționat Moldova biometrică, schimbă guverne, falimentează orașe, îmbogățește orașe, dă fonduri europene / internaționale, retrage fonduri europene / internaționale ș.a.m.d. E ceva!... Oricât de energici am fi, Oculta ne vine de hac, e mai săltăreață, este clar, nu-i facem față!
Aveam Crin, aveam Crim, îl avem, iarăși, pe Kim! După ce și-a omorât toate rudele, toți prietenii și toate iubitele, dacă este adevărat ce se vehiculează, profund enervat de fotografia făcută din satelit de către aceeași Ocultă băgăcioasă, Ocultă a disperării noastre generale, fotografie deci a întunericului absolut din Coreea de Nord, pasămite cea mai noapte dintre nopți, Kim a revenit la pasiunea sa mai veche, rachetele. Mă rog, fiecare cu mania lui!... Unii sunt cu mașinuțele.
Crimeea e sub asalt, după cum se și prevedea, după cum și explicam în materialul anterior. Se pun steaguri, se scot steaguri - aici, situația ne amintește și de UDMR et comp. - vin avioane, pleacă avioane, vin tancuri, pleacă tancuri, se dau declarații, se lansează amenințări, sunt destituiți unii oameni, sunt numiți alți oameni, se evacuează clădiri, se ocupă iarăși, se cer și se oferă, foarte important, bani, cât mai mulți bani. S-ar putea crede că a început un nou Război al Crimeei / Crimeii întrucât, după cum bine s-a remarcat, fiecare scrie cum vrea respectiva denumire. Poate chiar se intenționează un nou experiment: destrămarea rapidă a unui stat modern. Un alt vis iubit al Ocultei! Cel puțin, al unei părți din ea. Posibil, secțiunea ”Coșmaruri Live”. Dacă este așa, s-a ales intenționat un stat din afara UE ca să se constate ce și cum, fără primejdii imediate pentru restul Europei. Ori poate se dorește chiar o intervenție militară europeană, marca Vișegrad. Nu contează poate că ar fi prematur. Dacă armata e gata, s-o testăm! De ce nu, arealul, geografic, politic și etnic, e mai mult decât potrivit pentru componența acelor trupe, încă nebotezate în foc. Dacă nu, poate ne oferă NATO șansa unei noi producții de neuitat, de neimitat și de neegalat. Și, dacă nimic din toate acestea nu se adeverește, putem conta oricum pe ruși și pe setea lor de putere. De la tunuri și biserică, până la absolut orice, nu ezită și nu vor ezita să arunce în ring orice le stă în putere și în dotare. Există tot felul de paralele evidente, parcă înadins căutate: SUA își anunță retragerea trupelor din Afganistan exact atunci când se sărbătoresc / comemorează 25 de ani de la retragerea trupelor sovietice de acolo. În fine, e mult, e greu, e tenebros...
Filma pare însă departe de a fi kanieț. Încă. După lunetiștii de la Kiev, au apărut teroriștii de la Simferopol. După extrema dreaptă, apare extrema stângă. După ucrainenii naționaliști, apar rușii internaționaliști. După oamenii în uniformă, au apărut oamenii fără uniformă. După oamenii cunoscuți, au apărut oamenii necunoscuți. După oamenii cu însemne, au apărut oamenii fără însemne. Itakdale. V-am zis că, păstrând proporțiile, e rețeta sovietică folosită în decembrie 1989, la București / România? V-am zis! Deh, fiecare pasăre pre limba ei piere... Dar va pieri ea oare? Mă întreb: printre actanți, se află și unii dintre experimentații turiști sovietici de la noi, din 1989? Sau niscaiva odrasle, urmași, discipoli? Pesemne. Oricum, aceeași școală.
Ce face Suedia în acest context? Meditează, reflectează, adastă. Tocmai a primit un bobârnac ugandez. Aparent, doar aparent, lăsase Maidanul să-și urmeze destinul său, ne înhățase pe noi ca să ni se taie fondurile europene din moment ce nu ne îngrijim nici de țigani, nici de sistemul de sănătate, exact în această alăturare de termeni, și se repezise, cu o falcă-n cer și una-n pământ, pleașcă, tooocmai în Uganda. Care Uganda numai ce a dat o lege prin care să-i încarcereze pe viață, dacă e posibil, pe homosexuali. Suedia s-a dus să ceară explicații, ce mai, socoteală în toată regula. Aș dori să fie clar: personal, nu doresc să întemnițez deloc, pe nimeni. Însă, mărturisesc, a fost distractivă reacția conducătorului ugandez care și-a motivat gestul ca fiind inspirat exact de un studiu suedez, de la măreața Karolinska. Studiul cu pricina demonstrează că oamenii nu se nasc homosexuali, ci devin astfel. Ca atare, Uganda și ugandezii săi au decis izolarea pour toujours a respectivilor gays. Ce replică ar mai fi putut avea delegația suedeză?! Nici măcar una! A fost șah-mat! Și, din partea cui! Din partea Ugandei!
Crin duce și el micul său război. Aproape la fel. Mai puțin lunetiștii, mai puțin teroriștii cu sau fără însemne. Se negociază totul. Declarațiile se țin lanț, cancelariile sunt unite de un adevărat fir roșu, și nu al Mărțișorului, se cer și se oferă muuuuulți bani, se cer și se oferă tot felul de posturi, job-uri, funcții, sinecuri, alocații, pensii alimentare, ajutoare pentru handicapul pierderii unui post de demnitar. Mai ales, probabil, se negociază febril libertăți, dosare, brățări electronice, arest la domiciliu, pedeapsă în regim deschis, pedeapsă în regim închis, granițe libere, granițe închise, conturi intangibile, conturi blocate etc. Se arată pisica. Zilele acestea, se plânge mult. Plângem și noi: iar ne-am trezit cu ungurii pe cap?! IAR?! De Mărțișor?! De Merțișeor?! Se vede treaba că da! Că tot venise vorba... Crin și Viorel ne-au făcut-o! Și nu numai ei! Judecând după unele efecte, întreaga tărășenie a spargerii monolitului USL ar putea fi suspectată a nu fi fost decât o șmecherie uneltită în detaliu de absolut toți cei aflați la conducere în acest moment. Din interiorul țării, dar și din exteriorul ei. Cum să facem noi oare să reajungă ungurii la guvernare?! Iete așa! Să nu cumva să rateze bieții de ei alegerile europarlamentare! Dar eficiente mai sunt agenturilii astea care acționează pe la noi! Sau sunt românii de la conducere prea proști? Sau sunt șantajabili? Sau sunt recrutați / recrutabili de către cine nu trebuie? De către cine nu ne trebuie nouă, dar le trebuie altora? Sau, toate acestea la un loc? Fie și numai pentru ce s-a întâmplat la recentul meci de hochei, și acceptarea intrării la guvernare cu acești indivizi reprezintă trădare de țară! UDMR, zisă și ”Limba cântarului”! Scârț și pârț! Plictisitoare mai sunt și aceste sechele staliniste!... Ce sechele! Adevărate păduchelnițe!
Și nu, nu ajungeau doar Crim, Crin și Kim! Nu! Îl avem și pe Călin! Dezamăgitor, într-adevăr! Sau poate că nu chiar! Deloc, aș spune! Dacă ne amintim de unele gesturi, de unele semnături, de unele uneltiri, de unele hotărâri, poate că nu e chiar așa neașteptat, poate că nu e chiar așa dezamăgitor. În postarea anterioară, tocmai am întrebat despre soarta petrolului din Marea Neagră, din zona Insulei Șerpilor. Parcă în perioada lu' Manechin - Fire din neveste, a cam fost dat pe sub mână unor așa-ziși canadieni. Onorabili, desigur! Ca toți occidentalii! Numai esticii sunt total corupți, se știe! Dar măcar esticii, corupți sau nu, sunt reali. Pe când occidentalii, adesea, nici nu există, sunt inventați ad-hoc. Inventați, neinventați, lor le-a cedat Călin toate drepturile asupra respectivului petrol, fără să întrebe pe nimeni, fără să comunice nimănui, încă înainte să câștige România procesul. Călin cel Șerpesc! Călin cel Șerpesc și offshore-urile de aur! Acesta e numai un exemplu. Mai este dezamăgitor Călin? N-aș prea crede! Dimpotrivă, e consecvent! E în deplină armonie cu dizarmonicul său sine!
Calul de Lemn, în esența sa rară, face bine. E egoist și cinic. Pare să fie rudă cu deja veterana mârțoagă apocaliptică de la Cairo. Mai arogant totuși, mai de anvergură mondială. Deh, o rudă mai bogată... Înțeleg totuși că, anul acesta, ar avea o dilemă. Cromatică. Să fie verde sau să fie albastru? Mda, cochetării de cal de lemn... Uite de ce-i pasă lui! E Calul de Lemn sau sunt frecții la piciorul de lemn?! Lumea vede verde și albastru în fața ochilor și Calul de Lemn nu se poate decide! Să meargă la Simferopol și la Sevastopol că se rezolvă, se face roșu pe loc! Foc și pară!
Ei bine, cu aceștia toți, am înțeles nițeluș cam ce se întâmplă. Ce se întâmplă însă cu domnu' Dan? Cum care domnu' Dan?! Domnu' Dan Diaconescu! N-a dispărut, n-a murit, nu e arestat! Nu! Emite din Italia. Nu e așa cum susțin detractorii din România că și-ar fi încheiat activitatea, cariera și aspirațiile. Nicidecum. Eu îl urmăresc niște minute bune aproape în fiecare seară. Încearcă să aglutineze politic românii din Italia, poate din întreaga diasporă. Are șanse! Davvero! Sunt interesante și intervențiile telefonice ale românilor de acolo. Mulți dintre ei, oameni necăjiți. Dar, și plictisitori. Necazurile altora sunt agasante. Unii dintre ei sunt și cam pisălogi. Ce să-i faci? S-au dus vremurile bune de altădată, alea cu Magda și Tolea Ciumac, Ildiko, Lelia Bratu, domnu' Gigi, dom' Petrică, domnu' Lazarus, Zăvo și atâția alții! Dar, pe bune, cine oare n-a trecut prin televiziunea lu' domnu' Dan?! Pot fi numărați pe degetele de la o singură mână. OTV-ul era trepidant, vesel, imprevizibil, palpitant! Acum, răbdarea domnului Dan, se observă cu ochiul liber, e greu încercată de inerția convorbirilor telefonice. Dacă n-a vorbit cu toate badantele, atunci, n-a vorbit cu niciuna! Ce face însă, până la un punct măcar, nu pare a fi rău deloc. I-a trimis pe români să-și ia cartea de alegător pentru a putea vota în Italia. Au șanse că sunt mulți. În timp, comunitatea ar putea dobândi un statut considerabil mai bun. Acum, nu-i de vină domnu' Dan că el e primul, că, până la el, nu i-a mai trecut nimănui altcuiva ideea prin freză. Pe bune! Iar, dacă o mai fi fost altcineva, iarăși, nu e de vină domnu' Dan că acel altcineva a avut nevoie taman de el pentru a-și atinge obiectivele.
Ce face însă domnu' Dan? La prima vedere, pare să facă bine. Se simte însă că e un stropșor melancolic. Se observă faptul că îi lipsește Bucureștiul.  Când se vede pe sine ca marea surpriză electorală de acasă, îi sclipesc ochișorii! El însă, dacă strânge românii de acolo, poate furniza o surpriza electorală și în Italia. Nu e prost domnu' Dan! Nu e prost deloc! De altfel, când a fost?! Niciodată! Luptă cu ciocoii și lăcrimează când își amintește de modul în care aceștia i-au venit de hac. Pentru un foarte scurt moment. Mai scurt decât unul de publicitate. Se compară cu Evita Peron și Kennedy, se vede, într-un viitor apropiat, stradă ori statuie. Aceasta în faza în care se ia din nou la trântă cu ciocoii și e martir. Există însă și varianta în care, se retrage din politică, stă doar cu fiica lui, o plimbă prin întreaga lume, e fericit. Mai are încă o posibilitate: se retrage din politică, nu stă cu fiica lui, se întoarce la televiziune, o caută pe Elodia, e împlinit. Mai interesantă - aici, l-aș lua în serios! - este opțiunea de vacanță pentru luna mai 2014: să-și ducă tatăl, la cerea expresă a acestuia, fix la Moscova! Pricipiși? Asta da idee de vacanță! Cu preciziune, înainte de europarlamentare! O incursiune la Înalta Stea nu i-ar strica deloc! Un blat cu rușii ar putea fi cheia succesului. Asta era dată așa, pentru cine are urechi fine de auzit fin... Exact din Italia, din fieful KGB-ului plus urmașii.
S-a deșteptat domnu' Dănuț! Bravos! A înțeles cine are pâinea și, mai ales, cuțitul! Sau, mai știi, poate că Înalta Stea i-a mai împlinit dorințele, măcar parțial, și până în prezent!... When you wish upon a star... Pardon! Asta e din Pinocchio, varianta Disney! Am încurcat filmele, poveștile și limbile. Nu în ultimul rând, studiourile de film. Importantissimo! Să nu rătăcim! Bref, și asta e esențial, capital chiar, domnu' Dan n-a pierit, ciocoii și tiranii nu l-au dovedit, și, flancat de Papă, Nași, Kremlin, popor, până la urmă, de partea lui, poate să fie însuși Il Futuro. Magnifico! Di grande! Il Dan! Il Dan-Di-Grande! Maestre, ce-aș mai putea adăuga?! Chapeau! Auguri di forza e coraggio! Sunt fan!