Pentru a ieși din lene și din depresie, am revăzut filmul The Day the Earth Stood Still. Am căzut la loc. În lene și în depresie. Fără soluție. Fără speranță. Morala filmului: suntem o specie irațională, dar mai avem o latură. Nu e limpede care. Un amestec penibil de milogeală, ipocrizie, isterie, minciună, prefăcătorie, negociere a orice și a nimic, sentimentalism mărunțel, speranță fără obiect, eroism fără subiect etc. Plus Bach. Mai ales, dorința să dăm în cap. Oricui. Începând cu noi însine. Continuând cu Bach. Totuși, ni s-a mai dat o șansă. Extratereștri proști. Sau corupți. Bine că, până la urmă, nu e decât un film! Dacă, totuși, vin extratereștrii ăia deștepți și incoruptibili și dacă sunt într-adevăr hotărâți să soluționeze buboiul, mă bag, sunt de partea lor, colaborez, I'm in, amin!
Și pentru că, atât în filmul cu pricina, cât și în realitate, am rămas încă în viață ( ?! ) cu tot cu latura aia mică, perversă și incertă, dar, cică, pozitivă, salvatoare și reprezentativă, să depănăm... Și dat fiind că, pentru Ziua Copilului, am depășit vârsta, iar, pentru Reuniunea Bilderberg, nu întrunim criteriile, să depănăm ceva de nasul nostru, ceva popular. Carevasăzică...
Euphorovision, cu Nobel, Nord Stream și Nibiru
Și nu numai. Nu, nu sunt băieții de pe strada mea. Vă dezamăgesc. Vă mai dezamăgesc o dată și când admit că nu am avut nici isterii și nici euforii în legătură cu victoria suedezo-marocană, de la sinistrul festival Eurovision, uitat fie-i numele! Apropo: Euphoria? Aphrodisiac?... Melodia Prozac sau balada Ecstasy nu puteau fi aprobate spre descântare? Zaleilah se putea adăuga în calitate de nou produs de profil. În condițiile în care toată Amrika geme dubitativ dacă Obama-Conteledeanticristu' a luat sau n-a luat marijuana în tinerețe. Chiar așa! A luat sau n-a luat? Aluat sau n-aluat? Poanta e pentru cunoscători... Mi se pare corectă întrebarea în condițiile în care o gălăgie de oameni care se vor respectabili, serioși, aplicați, riguroși, stâlpi ai societății și ai cunoașterii fac o tevatură mondială în legătură cu legalizarea drogurilor, dragoste eternă și conștiință infinită, bazate pe marijuana, mescalină, ayahuasca... Propun: cremenea și amnarul să aprindă iasca!
Să mă întorc la Eurovisionul de la Baku... Aparent absurd, dar am mai scris și despre asta, suntem într-o Europă, după cum ne place și după cum ni se potrivește, de la Paris, la Berlin, de la Londra, la Tel Aviv, de la Atlantic, la Vladivostok. Eventual, și până la Woodstock. De ce să nu fie Eurovisionul și la Baku, la urma urmei? De ce să nu se dea și bacu' la Baku, after all? De ce after all și nu vkanțokanțov, sau cam așa ceva?! Am înțeles că tânăra marocano-suedeză a plăcut, nu doresc să destabilizez nici impresia, nici verdictul și, mai ales, nici diversele relații comerciale și muzicale, de la petrol și gaz, până la arme și telefoane. Aici, voiam eu să ajung. Suedia să câștige Eurovisionul la Baku, fără conspirații? Pe bune? Și da. Și nu. Relația Suedia-Azerbaidjan e mai veche decât se cunoaște îndeosebi. E chiar de la însuși domnul Nobel citire. Inițiatorul altui premiu cu cântec. Primii bani pe care s-au bazat premiile Nobel au provenit și de la Baku. Alături de frații săi, domnul Nobel a fondat o profitabilă companie petrolieră care, în 1901, la data primei decernări a faimosului premiu, era deja foarte mănoasă . Chiar și astăzi, în același Baku, există Villa Petrolea, construită de frații Nobel, transformată într-un muzeu dedicat lor și în club al petrolului. Una la mână!
Din câte înțeleg, organizatorii recentului Eurovision de la Baku sunt bine arondați cu întreaga conducere din Azerbaidjan. Nu în ultimul rând, atât cu mafia, cât și cu conducerea Rusiei. E drept, cele două noțiuni se suprapun într-un mod supărător. Dar, să stăm în banca noastră. Până nu dă faliment și ea. Practic, se poate considera că Eurovisionul a fost organizat în egală măsură și de Rusia. Faptul că aceasta a ocupat numai locul doi și la o remarcabilă distanță de Suedia nu e decât o chestiune de modestie, conduită de gazdă prietenoasă, generoasă, ospitalieră. Dar ce vor, totuși, rușii? Vor să reimpulsioneze traficul de fete de la Murmansk? Vor să mai populeze niște fantomatice sate suedeze? Vor să facă noi înțelegeri pe piața de armament? Vor să mai vină cu niște submarine până pe străzile din orașele suedeze de pe coasta Balticii, după cum se întâmpla prin anii '80? Vor să tranziteze tot felul de substanțe d-alea înviorător-letale? Vor să le pună suedezii pile - ori măcar să nu le pună piedici - pentru ca să ajungă Polul Nord magnetic mai repede la ei? Vor să le arate suedezilor ce înseamnă caviarul adevărat ca să uite de bizareria pe care o vând ei sub acestă denumire? Am mai scris despre toate astea pe acest blog. Iar dacă nu am scris încă, înseamnă că, vai, mi-a scăpat! D-aia, am scăpat și eu, probabil. Timpul nu-i pierdut complet, în pofida faptului că rezonanța Schumann, pasămite, pare să ne contrazică. Apropo de substanțe înviorător-letale și, înainte de a continua, aș dori, totuși, în trecăt, să precizez, pentru eventualii amatori, faptul că Marea Baltică e plină de mercur. Argint viu! Aici, vrajă de baltă, la baltă, nene! Și numele e predestinat! Că veni vorba, balta e cuvânt trac. Ramura tracică se întindea și în zona Scandinaviei. Propun să ni se retrocedeze Baltica imediat. Din păcate, presupun, ca întotdeauna, ne-o vor lua înainte bulgarii. Bref, în afară de conexiunea Nobel, foarte importantă de altfel, ce au în comun Baku, suedezii, rușii, mafia, Eurovisionul etc? Pe lângă toate cele menționate mai sus, rușii pot fi amabili cu suedezii și pentru Saab, de exemplu. A doua la mână! De ani de zile, prin diverse tertipuri și prin diverse camuflaje, vor să pună mâna pe Saab. Și suedejii, uite așa, nu se lasă! Bietul Vladimir Antonov care tot pretindea că e olandez a și fost arestat între timp. De pricinoșii engleji. Dar, presupun, rușii n-au pierdut speranța. Nici suedezii. Tot îi curtează pe chinezi, care, milenari și enigmatici, se lasă adulați și le mai dau tinerilor vikingi diverse țepe de neuitat. Mai nou, Saab își pune problema să se mărite în India. Firește, niciodată nu e sigur că, în spatele tuturor propunerilor, nu se află de fapt tot un rus perseverent. Dar speranța, că tot o pomenisem, moare ultima.
Bine, bine, și în afară de Nobel și de Saab, ar mai fi și altceva? Ar mai fi. Voturile au trecut prin telefoane. Telefoanele înseamnă companii. În Azerbaidjan, telefoanele înseamnă mai ales Azercell. Iar Azercell înseamnă TeliaSonera. Iar TeliaSonera înseamnă Suedia-Finlanda. A treia la mână! Iar TeliaSonera înseamnă prezență masivă în ex-URSS și, după acuzațiile din ultima perioadă, înseamnă colaborare cu KGB. Avantaj, Rusia. Și înseamnă nu doar colaborare cu KGB. Cu câteva zile înainte de Eurovision, TeliaSonera era antrenată într-un scandal turcesc pentru exact aceleași motive pentru care este acuzată și în ex-URSS: ascultarea telefoanelor și, acolo unde este cazul, urmărirea corespondenței electronice. În Turcia, pentru urmărirea sindicaliștilor incomozi, în ex-URSS, pentru urmărirea disidenților, a opoziției politice, precum și, desigur, a jurnaliștilor. Vine de se leagă? Vine... Și, ca orice altă lume construită de mafie, nu mai pleacă. Deh, asta e, șarmanta noastră planetă, ce să-i faci?! Iar îmi aduc aminte de extratereștrii îngăduitori și iar mă enervez.
Am lăsat la urmă ce era mai important: Nord Stream! A patra la mână! A patra, strict din motive de gradare a suspansului. Altfel, poate, ar fi prima. Am înțeles că familia Nobel era mai mult decât implicată în comerțul cu petrol azer. Dar, de anul acesta, gazoductul Nord Stream va lucra la întreaga sa capacitate. Din Rusia, spre Europa, with love! Și cu multe lovele! Pe unde trece Nord Stream? E drept, nu trece pe la Baku, dar nu ne încurcăm în detalii. Baku a avut un rol aproape sacerdotal, de predare a ștafetei, de la Nobel, la Nord Stream. Întrebam, pe unde trece Nord Stream? Prin Rusia - în definitiv, familia Nobel a locuit și în Sankt-Petersburg - și pe sub deja menționata Mare Baltică! Nu s-a ținut Eurovisionul la Moscova, asta e! Din această cauză, a fost nevoie să se acționeze prin diversele și amplele încuscriri ruso-azere: președintele azer, nevasta sa, fiica sa, ginerele său, cuscrul rus ș.a.m.d. Oligarhie îmi amintește mult de oligofrenie. Chiar nu știu să spun de ce! În fine, succesul suedez trebuia nu numai să flateze, ci să și contribuie la calmarea complicatei fandacsii a nordicilor, a se vedea marota ecologistă a finlandezilor, dar, nu în ultimul rând, și spionita suedezilor. Șpionii, șpionii, oh, oh, euphoria, euphoria, ah, ah!
Încă o vorbișoară despre Baku. Dacă tot suntem la conspirații... E anul 2012. Mi se pare absolut potrivit ca Eurovisionul să fi avut loc la Baku. Dar ce spun eu Eurovisionul?! Toate festivalurile mondiale ar trebui ca anul acesta să aibă loc la Baku! De ce? Ignoranță, asta e! Pentru că, la Baku, nu numai nemuritorul domn Nobel a câștigat mălai substanțial, dar, în acest loc, s-a născut însuși Zecharia Sitchin. Și dacă nici el nu știa cum e cu 2012, atunci nimeni nu știe! Să nu întrebați cine e domnul Zecharia Sitchin! E cel care ne-a informat despre Anunnaki și despre planeta Nibiru! De doi ani de zile, Zecharia Sitchin ne-a părăsit. Ideile sale însă au rămas. Numai anul acesta, avem un trilion de date apocaliptice, precum și un trilion de scenarii apocaliptice. În bună măsură, toate acestea având legătură și cu domnul Zecharia Sitchin, la origine, din Baku. A sa iubită planetă Nibiru e fotografiată de câteva ori în fiecare zi terestră deși nimeni nu ne-o arată de fapt. Cum pare să devină o certitudine, cum, gata, dispare. Rămânem îndoiți ca lingurile lui Uri Geller. Aparent, acesta nu e din Baku. Dar parcă mai poți să știi?! Ce fericit e domnul Zecharia Sitchin acolo unde este! Acuma, știe, în sfârșit, întregul adevăr! Știe dacă există Nibiru și știe dacă există Anunnaki. Știe dacă aceștia din urmă care ar fi totuna cu cei dintâi din istorie au vreo legătură și cu, de exemplu, OZN-ul pitit în Marea Baltică, cam pe acolo pe unde trece și Nord Stream. Implicit, știe și ce știu suedezii despre asta, dar și rușii. Dacă știu. Și dacă există OZN-ul. Știe și dacă uriașii ăia răi care ne-au inventat în chip de sclavi genetici voiau doar aur. Dacă, între timp, râvnesc și la petrol și gaz?! Să se milostivească domnul Sitchin și să ne dea un semn. Să ne descurce din hățiș. Astfel, deși nu-mi propusesem întrucât mă enervez, mă reîntorc la începutul acestui material și la posibilele intenții extraterestre oricare ar fi ele dacă sunt. Cine știe? Să fim optimiști! Poate că 2012 e ultimul an când se organizează Eurovisionul pe Terra. Poate, de la anul, se organizează pe Nibiru. Dacă ar fi așa, nici o grijă, ăia de pe Nibiru ne iau cu tot cu conducte! De ce ne-ar lua altfel?! Dar dacă ne iau doar conductele și ne lasă mafiile?
Din câte înțeleg, organizatorii recentului Eurovision de la Baku sunt bine arondați cu întreaga conducere din Azerbaidjan. Nu în ultimul rând, atât cu mafia, cât și cu conducerea Rusiei. E drept, cele două noțiuni se suprapun într-un mod supărător. Dar, să stăm în banca noastră. Până nu dă faliment și ea. Practic, se poate considera că Eurovisionul a fost organizat în egală măsură și de Rusia. Faptul că aceasta a ocupat numai locul doi și la o remarcabilă distanță de Suedia nu e decât o chestiune de modestie, conduită de gazdă prietenoasă, generoasă, ospitalieră. Dar ce vor, totuși, rușii? Vor să reimpulsioneze traficul de fete de la Murmansk? Vor să mai populeze niște fantomatice sate suedeze? Vor să facă noi înțelegeri pe piața de armament? Vor să mai vină cu niște submarine până pe străzile din orașele suedeze de pe coasta Balticii, după cum se întâmpla prin anii '80? Vor să tranziteze tot felul de substanțe d-alea înviorător-letale? Vor să le pună suedezii pile - ori măcar să nu le pună piedici - pentru ca să ajungă Polul Nord magnetic mai repede la ei? Vor să le arate suedezilor ce înseamnă caviarul adevărat ca să uite de bizareria pe care o vând ei sub acestă denumire? Am mai scris despre toate astea pe acest blog. Iar dacă nu am scris încă, înseamnă că, vai, mi-a scăpat! D-aia, am scăpat și eu, probabil. Timpul nu-i pierdut complet, în pofida faptului că rezonanța Schumann, pasămite, pare să ne contrazică. Apropo de substanțe înviorător-letale și, înainte de a continua, aș dori, totuși, în trecăt, să precizez, pentru eventualii amatori, faptul că Marea Baltică e plină de mercur. Argint viu! Aici, vrajă de baltă, la baltă, nene! Și numele e predestinat! Că veni vorba, balta e cuvânt trac. Ramura tracică se întindea și în zona Scandinaviei. Propun să ni se retrocedeze Baltica imediat. Din păcate, presupun, ca întotdeauna, ne-o vor lua înainte bulgarii. Bref, în afară de conexiunea Nobel, foarte importantă de altfel, ce au în comun Baku, suedezii, rușii, mafia, Eurovisionul etc? Pe lângă toate cele menționate mai sus, rușii pot fi amabili cu suedezii și pentru Saab, de exemplu. A doua la mână! De ani de zile, prin diverse tertipuri și prin diverse camuflaje, vor să pună mâna pe Saab. Și suedejii, uite așa, nu se lasă! Bietul Vladimir Antonov care tot pretindea că e olandez a și fost arestat între timp. De pricinoșii engleji. Dar, presupun, rușii n-au pierdut speranța. Nici suedezii. Tot îi curtează pe chinezi, care, milenari și enigmatici, se lasă adulați și le mai dau tinerilor vikingi diverse țepe de neuitat. Mai nou, Saab își pune problema să se mărite în India. Firește, niciodată nu e sigur că, în spatele tuturor propunerilor, nu se află de fapt tot un rus perseverent. Dar speranța, că tot o pomenisem, moare ultima.
Bine, bine, și în afară de Nobel și de Saab, ar mai fi și altceva? Ar mai fi. Voturile au trecut prin telefoane. Telefoanele înseamnă companii. În Azerbaidjan, telefoanele înseamnă mai ales Azercell. Iar Azercell înseamnă TeliaSonera. Iar TeliaSonera înseamnă Suedia-Finlanda. A treia la mână! Iar TeliaSonera înseamnă prezență masivă în ex-URSS și, după acuzațiile din ultima perioadă, înseamnă colaborare cu KGB. Avantaj, Rusia. Și înseamnă nu doar colaborare cu KGB. Cu câteva zile înainte de Eurovision, TeliaSonera era antrenată într-un scandal turcesc pentru exact aceleași motive pentru care este acuzată și în ex-URSS: ascultarea telefoanelor și, acolo unde este cazul, urmărirea corespondenței electronice. În Turcia, pentru urmărirea sindicaliștilor incomozi, în ex-URSS, pentru urmărirea disidenților, a opoziției politice, precum și, desigur, a jurnaliștilor. Vine de se leagă? Vine... Și, ca orice altă lume construită de mafie, nu mai pleacă. Deh, asta e, șarmanta noastră planetă, ce să-i faci?! Iar îmi aduc aminte de extratereștrii îngăduitori și iar mă enervez.
Am lăsat la urmă ce era mai important: Nord Stream! A patra la mână! A patra, strict din motive de gradare a suspansului. Altfel, poate, ar fi prima. Am înțeles că familia Nobel era mai mult decât implicată în comerțul cu petrol azer. Dar, de anul acesta, gazoductul Nord Stream va lucra la întreaga sa capacitate. Din Rusia, spre Europa, with love! Și cu multe lovele! Pe unde trece Nord Stream? E drept, nu trece pe la Baku, dar nu ne încurcăm în detalii. Baku a avut un rol aproape sacerdotal, de predare a ștafetei, de la Nobel, la Nord Stream. Întrebam, pe unde trece Nord Stream? Prin Rusia - în definitiv, familia Nobel a locuit și în Sankt-Petersburg - și pe sub deja menționata Mare Baltică! Nu s-a ținut Eurovisionul la Moscova, asta e! Din această cauză, a fost nevoie să se acționeze prin diversele și amplele încuscriri ruso-azere: președintele azer, nevasta sa, fiica sa, ginerele său, cuscrul rus ș.a.m.d. Oligarhie îmi amintește mult de oligofrenie. Chiar nu știu să spun de ce! În fine, succesul suedez trebuia nu numai să flateze, ci să și contribuie la calmarea complicatei fandacsii a nordicilor, a se vedea marota ecologistă a finlandezilor, dar, nu în ultimul rând, și spionita suedezilor. Șpionii, șpionii, oh, oh, euphoria, euphoria, ah, ah!
Încă o vorbișoară despre Baku. Dacă tot suntem la conspirații... E anul 2012. Mi se pare absolut potrivit ca Eurovisionul să fi avut loc la Baku. Dar ce spun eu Eurovisionul?! Toate festivalurile mondiale ar trebui ca anul acesta să aibă loc la Baku! De ce? Ignoranță, asta e! Pentru că, la Baku, nu numai nemuritorul domn Nobel a câștigat mălai substanțial, dar, în acest loc, s-a născut însuși Zecharia Sitchin. Și dacă nici el nu știa cum e cu 2012, atunci nimeni nu știe! Să nu întrebați cine e domnul Zecharia Sitchin! E cel care ne-a informat despre Anunnaki și despre planeta Nibiru! De doi ani de zile, Zecharia Sitchin ne-a părăsit. Ideile sale însă au rămas. Numai anul acesta, avem un trilion de date apocaliptice, precum și un trilion de scenarii apocaliptice. În bună măsură, toate acestea având legătură și cu domnul Zecharia Sitchin, la origine, din Baku. A sa iubită planetă Nibiru e fotografiată de câteva ori în fiecare zi terestră deși nimeni nu ne-o arată de fapt. Cum pare să devină o certitudine, cum, gata, dispare. Rămânem îndoiți ca lingurile lui Uri Geller. Aparent, acesta nu e din Baku. Dar parcă mai poți să știi?! Ce fericit e domnul Zecharia Sitchin acolo unde este! Acuma, știe, în sfârșit, întregul adevăr! Știe dacă există Nibiru și știe dacă există Anunnaki. Știe dacă aceștia din urmă care ar fi totuna cu cei dintâi din istorie au vreo legătură și cu, de exemplu, OZN-ul pitit în Marea Baltică, cam pe acolo pe unde trece și Nord Stream. Implicit, știe și ce știu suedezii despre asta, dar și rușii. Dacă știu. Și dacă există OZN-ul. Știe și dacă uriașii ăia răi care ne-au inventat în chip de sclavi genetici voiau doar aur. Dacă, între timp, râvnesc și la petrol și gaz?! Să se milostivească domnul Sitchin și să ne dea un semn. Să ne descurce din hățiș. Astfel, deși nu-mi propusesem întrucât mă enervez, mă reîntorc la începutul acestui material și la posibilele intenții extraterestre oricare ar fi ele dacă sunt. Cine știe? Să fim optimiști! Poate că 2012 e ultimul an când se organizează Eurovisionul pe Terra. Poate, de la anul, se organizează pe Nibiru. Dacă ar fi așa, nici o grijă, ăia de pe Nibiru ne iau cu tot cu conducte! De ce ne-ar lua altfel?! Dar dacă ne iau doar conductele și ne lasă mafiile?
