Ei, da, acum, e totul cu mult mai clar! Cu prilejul războiului din Libia, domnul Sarkozy ne-a înștiințat că, providențial, a pus bazele unei noi ere: era responsabilității de-a apăra. Care intenționează să fie veșnică. Buuun! Tocmai când ne întrebam cine pe cine să apere si de ce anume, tot el, generos, ne-a explicat pe dată: apărarea doar a protestatarilor pașnici ( aha, deci, pe ăia violenți, domnul Sarkozy, de acum încolo, îi lasă de izbeliște! ) și împiedicarea apariției a noi și indezirabile forme de relief cum ar fi, spre exemplu, gropile comune. Aici, domnul Sarkozy m-a pierdut. Păi, dacă fioroșii protestatari înarmați până în dinți din Benghazi sunt pașnici atunci cum or fi protestatarii care își manifestă, din ce în ce mai des, simpatia față de domnul Sarkozy însuși direct pe străzile Parisului?! La prânz, plimbându-se agale, cu ochelari de soare, mâncând înghețată, bând suc, flirtând în timp ce mai flutură, plictisiți, câte un drapel. Cât despre prevenirea apariției de gropi comune prin formarea altora... Ce să înțeleg? Că sunt acceptabile istoric, politic, nu în ultimul rând biologic, numai gropile comune făcute, în nobila lor misiune, de responsabilii cu apărarea și cu pacea? Că ale dictatorului Gaddafi nu corespund criteriilor unui sever control de calitate?
Faptul că domnul Sarkozy are subite porniri megalomane, pe mine, nu mă miră. E un personaj controversat, cu origini controversate, cu un anturaj controversat. Încearcă să recupereze, să convingă, să impresioneze. Am mai atins subiectul în treacăt în materialul de pe acest blog ”From Schengen, with Hate!”. Și încă, n-am intrat și mai adânc în antimateria din care este alcătuită substanța personajului Sarkozy. Faptul că domnul Sarkozy ia bani de unde poate pentru campaniile sale electorale și, după aceea, folosește puterea dobândită exact împotriva celor care l-au ajutat în acest sens, nu e o noutate. E chiar o banalitate. Cine nu face asta? Gena de bază a oricărui politician pare să fie gena mercenarului. Și-apoi, chiar așa, de ce să mai aștepți, în viitor, mila unuia ca Muammar Gaddafi dacă, folosind chiar fondurile date de el până în prezent, poți să iei totul, ulterior, gratis? Chiar mă întreb sincer cum va arăta Libia în urma apărării sârguincioase a protestatarilor pașnici, apărare făcută și după inspirația nervoasă și jucăușă a domnului Sarkozy. Mai ales că, se pare, rebelii controlează, simplă coincidență desigur, teritoriile libiene cele mai bogate în hidrocarburi. Și, tot simplă coincidență, Franța este singura țară care îi consideră pe rebelii libieni drept singura putere legitimă din acest moment. Oricum, drepturile de autor ale liderului francez îi sunt complet recunoscute și respectate de către protestatarii pașnici din Benghazi care, printre asurzitoare rafale de gloanțe trase chiar de armele lor, scandează ”Merci, Sarkozy!”. Așa reiese cel puțin din corespondențele radiofonice trasmise de invidioasa concurență a domnului Sarkozy, respectiv, de către suedezi. Alții care se vor total responsabili și implicați în Libia, în cadrul unor misiuni militare și umanitare. În această ordine. Adică, mai întâi, îi împușcă pe libieni și, după aceea, îi ajută. Poate, de dragul diversității strategiilor și-a opiniilor, ar fi bine să se mai încerce și invers: mai întâi, să-i ajute și, după aceea, să-i împuște. Totuși, nu. E drept, în a doua fază, suspansul este, eventual, mult mai mare. Dar, aplicând prima formulă, eficiența economică are mult de câștigat: rămân mai puțini cei care trebuie ajutați. Asta e, suspansul trebuie sacrificat de dragul eficienței economice. E doar criză. Și ce criză!!! După cum se și vede.
Cât despre protestatarii pașnici din Benghazi, dacă mai avea cineva vreo îndoială sau vreo nedumerire despre cum este demarată destrămarea și jefuirea unei țări, n-are decât să studieze tabloul lor de grup. Cine i-a înarmat și le-a dat instrucțiunile, acum, se duce să-i și apere. Ca să nu ajungă ei în gropi comune. Categoric, să nu ajungă! Nimeni normal la cap nu poate dori așa ceva. Dar, de ce să ajungă acolo alții, nevinovați, civili, neînarmați? Pentru că, tot domnul Sarkozy ne-a luminat, actualul război din Libia, pe care, ca un vizionar viteaz, l-a demarat și-l conduce, a evitat un masacru. Înlocuindu-l, după cum se vede, cu un altul. Și, atenție mărită, de acum încolo, așa se va proceda! Ca să li se bage în cap mințile dictatorilor și să fie protejată populația civilă care demonstrează pașnic. Moartea și sărăcia obținute prin efectele bombardamentelor intrând categoric în pachetul Protecție pentru toți - all inclusive, marca Sarkozy.
Altminteri, pentru crearea unei adecvate imagini justificative, protestatarii pașnici din Benghazi tot anunță, zilnic, diverse statistici mincinoase ale victimelor din rândurile lor. Ba că sunt 1000, ba că sunt peste 1000, ba că sunt sub 1000, ba că sunt 400, ba că sunt între 8000 și 10 000. În fine! Tot nu ne-au ajuns cu cei 60 000 de morți ai noștri din prima zi a evenimentelor din Decembrie 1989. Să mai pună mâna să mai învețe dacă tot s-au apucat! Dar, de asemenea zilnic, devin tot mai reale statisticile victimelor colaterale ca urmare a bombardamentelor lansate de apărătorii responsabili și pacifiști ai acestei planete. Cui îi pasă însă de astfel de victime? D-aia sunt colaterale. Că nu sunt importante. Nu contează nici măcar la pomana petrolului.
Altminteri, pentru crearea unei adecvate imagini justificative, protestatarii pașnici din Benghazi tot anunță, zilnic, diverse statistici mincinoase ale victimelor din rândurile lor. Ba că sunt 1000, ba că sunt peste 1000, ba că sunt sub 1000, ba că sunt 400, ba că sunt între 8000 și 10 000. În fine! Tot nu ne-au ajuns cu cei 60 000 de morți ai noștri din prima zi a evenimentelor din Decembrie 1989. Să mai pună mâna să mai învețe dacă tot s-au apucat! Dar, de asemenea zilnic, devin tot mai reale statisticile victimelor colaterale ca urmare a bombardamentelor lansate de apărătorii responsabili și pacifiști ai acestei planete. Cui îi pasă însă de astfel de victime? D-aia sunt colaterale. Că nu sunt importante. Nu contează nici măcar la pomana petrolului.
