After Pământu' lu' Patron și Moron
Ce-am mai dres, ales, cules? Am văzut filme. Foarte util. Cum ne mai aflăm? Cinematografic? Real? Ambele? Păi, ne aflăm cam așa... În chestiunea apocalipsei, Baba Vanga și Nostradamus fiind epuizați, a venit rândul lui Rasputin. S-a compromis și el. Filmele de profil au obosit și ele. Apocalipsa însăși a ajuns la capătul răbdării. Și-și smulge părul din cap. Și noi.
Altfel, cum mai stăm? Păi, stăm cam așa... Dacă n-a fost totuși bombardată - după cum se sugera nu cu multă vreme în urmă, n-a înțeles nimeni foarte bine de ce - Luna a suportat violul unui meteorit. Aproape ca în filmul Oblivion, doar că, acolo, era chiar iremediabil distrusă. Oricum, just in case, se fac febrile pregătiri de strămutare pe Selena, iarăși, nu se înțelege foarte bine de ce, precum și pe Marte. Pentru cei mai mofturoși și mai exclusiviști. În privința aceasta, filmele au fost și sunt gârlă. Excesiv de gârlă. Cred că s-au plictisit și scientologii.
În rest? Dacă Phenianuț ar fi fost pe bune, dar nu era, după cum m-am și prins, am fi avut ridicola stare de asediu din Olympus Has Fallen. Gerard Butler included! America e însă la adăpost, Gerard Butler mai trece pe la Bran, grăsuțul de la Phenian e derutat, nu mai știe ce să facă, ba vrea un parc de distracții pentru a nu mai fugi în Japonia, ba visează la o stațiune de schi, așa cum a văzut el în Elveția, ba se duce să plângă în poala mămoasei Chine, ba vrea negocieri cu Seulul, după ce nici nu mai voia să audă de el. Acum, se ocupă de familii destrămate. Pur și simplu, e răsuflat și soporific! Candidații manciurieni par să fie totuși mai interesanți în filme. Să rămână acolo. Dacă e adevărat însă că, ignorat de toată lumea, în căutare de some action, s-a apucat și de executat artiste, atunci, soarta sa cinematografică s-ar putea să ia, brusc, o altă turnură.
Eeei, până la urmă, apocalipsa nu s-a mai ținut și nu ne-am întors în prepostistorie. Încă. Deși filmele erau pregătite. The Croods, spre o pildă. Nici nu era posibil să ne taie stăpânii curentul. Care stăpâni? Unii care chiar seamănă cu păpușarii din The Cabin in the Woods. Care curent? Ăla necesar și pentru superproducții, dar și pentru scaunul electric. Dacă ne duceam în caverne, cum am mai fi văzut filmele?! Cum și-ar mai fi scos banii apocalipso-făcătorii?! După cum se observă, am tot scris, realitatea se identifică în mod bizar și provocator cu producția cinematografică. Face parte din tehnicile de manipulare și de spălare de creieri. Pentru cei care mai au. Ni s-a impus o criză interminabilă, ni s-a livrat și un Gatsby, ca să ne reamintim și despre cum e cu bogații și cu săracii din trecutul nu foarte îndepărtat. S-a mai adăugat și un Elysium ca să nu pierdem din vedere același subiect și să fim conștienți că el aparține nu doar trecutului, nu doar prezentului, ci și viitorului. Nu ne mai place pe Terra actuală? Avem alternativa After Earth! Croods și Woods! Olympus și Elysium! After Pământu' lu' Patron și Moron! Pricipiși? Boooooring!
Indignata Senkiu-Amrika și Moscova-sorcova, la Syriana-Ball-and-Mall
Momentan, între Spania și marea Britanie, există încordarea numită Gibraltar. Filme vechi deja! Dar și filme noi! Însă, în Spania, în afară de stresul Gibraltar și de antipatica depresie economică, par să se lupte pe față extrema dreaptă și extrema stângă. Film vechi și ăsta. Ca să nu se piardă din vedere ideea și ca să se mai pună și nițel gaz pe foc că poate e necesar, s-a produs și un film despre Hemingway și Gellhorn, precum și despre Războiul Civil din anii '30. În treacăt și apropo: am văzut filmul, merită să fie văzut, și-am făcut și un pic de cercetare. Dacă informațiile nu sunt eronate, aproape fără dubiu, Moscova este cea care a zădărnicit victoria comuniștilor în Războiul Civil din Spania. Firește, cu complicitatea pasivității și obtuzității americane. La ordinul lui Stalin, au fost uciși liderii spanioli de extremă stângă - erau considerați troțkiști periculoși și agenți ai puterilor străine - iar aurul spaniol a fost furat. Nu mai puțin de 600 tone! Trimise la Moscova! Sounds familiar? Cred că da. Mai mult decât familiar. Care Moscova? Aia pe care, din când în când, unii oficiali de la București simt nevoia sfâșietoare să mărturisească, mai mult sau mai puțin voalat, că o poartă în inimă, în suflet, în papuci, în buzunar și în alte locuri despre care buna creștere ne oprește să facem vorbire. Păstrând proporțiile, ce s-a întâmplat atunci are legătură până astăzi cu Spania. Și cu România. Și cu toți ceilalți.
Să ne întoarcem în America... Avem, periodic, tornade fără precedent? Avem! Atunci, avem și un nou film Oz! Aveam Echelon Conspiracy? Aveam! Filmul e vechi. Are deja vreo patru ani. Îl avem și pe tânărul Edward Snowden? Îl avem! El e recent. În paranteză: la un moment dat, se visa cetățean planetar. Uite cum a ajuns la vorba mea! Deveneam măcar doi! Că, oricum, greu încercat dă senzația că e și el deja. S-a făcut însă rus. Va fi un rus greu încercat. Dacă va mai fi. Revenind... Aveam Echelon Conspiracy, NSA și ruși? Aveam! Avem Edward Snowden, NSA și ruși? Avem! Repet până la saturație și până la obsesie: filmele se inspiră din realitate sau invers? Big Brother - Hollywood și amicii! Noi facem propaganda cinematografică? Ea ne face pe noi? Reciproc? Mai degrabă. De la începuturile cinematografiei în sine. Sigur, propaganda e în toate ale tribului, din totdeauna.
Oricum, pentru cine nu se mută în Coreea de Nord - am mai scris despre asta, părea să fie o stranie tendință a acestui an - a devenit trendy să te muți la ruși. Snowden e un om modern. Spionul care a venit din frig. Film. Spionul care a venit din frig și a plecat tot în frig. Realitate? Sau tot film? Snowden e modern deci. După cum e și Depardieu. Deși, de când s-a mutat la ruși, se spune că Obélix are și aventuri: un apartament în flăcări, un accident de mașină cu un taxi-fantomă etc. Se pare că Larry King însuși vehiculează ideea că s-ar putea să lucreze pentru ruși. În viitor. Dar în trecut? După ce ne-a păcălit pe toți și s-a dat ba mort, ba răpit de extratereștri, acum, e cât se poate de viu - așa susține! - și rusofil. O fi și rusofon? Că se poate. Toți aceștia și alții să fie totuși atenți! Să nu aibă soarta tezaurului spaniol, a tezaurului românesc, a intelectualilor occidentali din timpul lui Stalin i tak dale.
Oricum, prin PRISMa tânărului (s)pion Snowden - are și un nume sugestiv care poate trimite gândul și la Alaska, pasămite și ea vorbitoare de rusă și invadată de ruși, și la rușii din Rusia, la bârloguri, dar și la Războiul Rece - (s)pion care ne-a trântit crudul adevăr în față, momentan, nu mai încape nici o îndoială, suntem urmăriți! Partay! Partay! Partay! Deja, ca urmare a acestor devoalări, medii largi iau în calcul și revenirea la mașina de scris. Mi-am păstrat-o și eu, la București. E adevărat că urmărirea celor de la Siaei e mai confortabilă. Măcar, nu te deranjează nimeni. Decât dacă, ferească Dumnezeu, vin în bătătură și te saltă. Cu mașina de scris însă, trebuia cândva mers la miliție. Bun poate pentru socializare, dar totuși... În perspectiva timpurilor viitoare, mă gândesc să-mi procur și un abac. Nu se știe ca pământu'. Sau, ca after pământu', că tot venise vorba mai adineaori.
În urma agitației Snowden - s-au făcut deja filme despre Assange, așteptăm producții și despre Snowden! - s-a creat necesitatea masivă a unei perdele de fum. Cât mai impenetrabilă. S-au inflamat popoarele din cauza urmăririi? Vociferează? Se pot revolta? Să le motivăm atunci! August 2013 a fost declarată lună de o periculozitate maximă, s-au închis ambasade, acum, s-au redeschis, pământul s-a pârjolit în diverse locuri, de exemplu în Egipt, iar Siria ”cere” o imediată operațiune radicală. Să curgă sânge deci! Doar asta pare a conta. Împreună cu întunericul, nesimțirea, dezmățul, prostia și multe alte goodies. Pe acest blog, am mai scris și despre Egipt - vă mai amintiți calul apocaliptic? - am mai scris și despre Siria - inclusiv despre problema kurdă, despre noua hartă a zonei pusă deja în circulație de o vreme, despre baza militară rusească, despre traficul de armament din zonă, despre petrol - există și părerea că intervenția în Siria trebuie grăbită pentru că unii din Occident ar fi primit tacit de la alții de prin Israel drepturile de exploatare a petrolului în zona Golan - etc. Am mai scris inclusiv despre posibilitatea unui război mondial ca soluție totală pentru ștergerea urmelor ticăloșiilor săvârșite până în prezent.
În privința Siriei, rămâne extrem de interesantă cartea pe care o va juca Moscova. Sau filmul în care va juca Moscova. Americanii, zgomotos indignați, repetă matematic tot ce-au mai făcut. Pretutindeni. În Iugoslavia. În Irak. În Libia. Scandalul Benghazi e încă mai mult decât treaz. Irakul e din ce în ce mai pilafizat. Afganistanul, vai de el! Interesant, indignarea americană pare a spori vârtos, direct proporțional cu o evidentă redresare economică. Pentru că, e drept, SUA par să se redreseze. Europa cade, cazanul crizei fierbe, grătarul războiului local și mondial se încinge și, iată, incredibilul se produce, indignata Americă își revine!
În Siria, decizia pe care o vor lua rușii pare să fie esențială. Crucială. Vor susține regimul de la Damasc sau îl vor trăda și îl vor vinde? Aceasta e întrebarea. În ultimele decenii, au mai făcut jocuri similare și în alte zone de conflict. Nu în ultimul rând, vor susține creștinismul sau nu? Vom susține creștinismul sau nu? Creștinismul este o chestiune foarte importantă și în Siria, și în Egipt, și în Liban și în alte locuri tragice. În mod aparent bizar, Occidentul șochează, susținând obstinat extremismul musulman. Cu tot cortegiul de efecte vizibile care apar garantat, fără dubiu ori rateu, în aproape toată lumea musulmană. Inclusiv în Egipt. Inclusiv în Siria. Bizar? Doar aparent. Bazar? Evident. Se pot găsi explicații perfect satisfăcătoare. Și ele se referă nu numai la consumul de armament ori la armate. Se pare că se dorește instabilitate în acele zone. Se pare că se dorește teroare. Se pare că se dorește recăderea în barbarie, cu tot ce presupune aceasta. Filmul Syriana este numai un exemplu despre modul în care, în acest moment al istoriei, se stabilesc prioritățile și câștigătorii oriunde în lume. Inclusiv în Orient. Inclusiv în Occident. Inclusiv în România.
Am mai scris și despre agresiv-otomanizata Turcie. Nu în ultimul rând, despre faptul pozitiv, în opinia mea, că și-a plătit datoria externă. După cum și-o plătise și România. Între noi fie spus: cei care, de-a lungul timpului, au minimalizat și disprețuit plătirea datoriei externe au prilejul să savureze, chiar acum, deliciile unei astfel de situații. Achitarea datoriei externe! Mmmm!...
Cât despre faptul că, în nebunia din Siria, par să fie atât de implicați și saudiții, nu e de mirare și nu e prima dată. Și nu sunt numai ei. În decursul timpului, am mai scris și despre ei, și despre alte state din zonă, care fac tot felul de jocuri după cum le dictează interesele economice, politice și, desigur, religioase. Lumea arabă este profund divizată și consecințele se văd. Syriana și Body of Lies sunt doar două dintre aluziile cinematografice la îndemână. Iranul se pregătește. Poate fi chiar interesat ca devastarea Siriei să continue. Mai uită lumea de Teheran. Alții însă sunt de părere că, dimpotrivă, ofensiva occidentală odată pornită în Siria, nimic nu va mai opri extinderea ei către Iran. O întrebare de bază: cine sunt mercenarii din Siria? Am mai scris și despre ei. Unii cică ar veni din Libia, gata ”prelucrați” în războiul de acolo. Mâncători de inimi și de ficați? Kinky! Thriller-ul a devenit horror.
Utilizarea armelor chimice în Siria? În august 2013? Sub alertă teroristă maximă? Cu ambasadele prudent închise? Păi, ăsta nu pare defel un atac din partea unui guvern. E mai mult decât evident că e ori operațiune false flag, ori operațiune teroristă. Cu asta seamănă. Personal, nu cred în responsabilitatea guvernului de la Damasc. Se tot repetă un scenariu pe care l-am tot văzut. Dar cred că, dacă au fost folosite astfel de arme, pare cu mult mai probabil ca utilizatorii să fie mercenarii / rebelii mâncători de inimi și de ficați. Corespunde și profilului psihologic, și fișei postului. Și, mai presus de orice, iată, justifică de minune intervenția în Siria.
Nici tevatura europenilor pentru a-și pune la punct o strategie comună de securitate, împreună cu o armată personală și independentă nu e un subiect nou. Nici măcar în acest context. Și despre el, am mai scris. De 11 ani, mai mult sau mai puțin întâmplător, din când în când, asist, în Occident, la demonstrații și mitinguri pro și contra acestui subiect. Și tot întâmplător sau nu, la aceste mitinguri, Coca-Cola este distribuită gratuit. De ce? E simplu. Printre altele, printre multe altele, o armată europeană este, automat, prin însăși natura ei, și o armată antiamericană.
Faptul că, până în ultima clipă, perspectiva războiului se transformă într-un sângeros troc și iarmaroc nu e un fapt uimitor. E doar oribil. Dar, banal. Și obscen. Asta da obscenitate! Se negociază pe față cine ce are de câștigat sau de pierdut. Cât are de câștigat și cât are de pierdut. Bursele cresc și scad în funcție de intensitatea masacrelor. Nu e prima dată. Nu e nici ultima. Vai de lume!
Dar, despre toate acestea și despre multe altele, am mai elaborat, materialele sunt pe blog. Nu mai deranjez.
Revenind din acoladă... Pastila suedeză. În ceea ce privește intervenția lui Snowden în destinul planetei, aceasta i-a inspirat și pe suedezi. Tocmai ei să rămână neinspirați?! The Pirate Bay - dacă nu se mută în Coreea de Nord întrucât păreau să facă și ei parte din recentul tsunami de prieteni ai lui Phenianuț cel virtuos și justițiar - au anunțat că vor face un sistem anti-NSA. Lucrează deja la el. Acesta va fi atât de sigur și de secret încât nici Pirate Bay, nici Suedia, americanii nici atât, nici măcar Phenianuț, cu desăvârșire nimeni în Univers nu va ști la ce lucrează utilizatorul. Nici măcar el însuși. Conceptul pare interesant și generos, îl salut!
Dar, deocamdată, Suedia - ca întreaga lume de altfel - este victima a tot mai numeroase atacuri cibernetice suspecte. Bancare și nu numai. E adevărat, pe unele, pare să și le provoace singură-singurică: spre o pildă, magazinele tind să dubleze facturile către bănci. Uneori, acestea din urmă se mai și prind. Când nu sunt atacate. Dar, din ce în ce mai frecvent, internetul în sine tace, doarme, moare, mai cade chiar și curentul. Trenurile sunt tot cum le știam și după cum și povesteam în atâtea rânduri: periodic, vin, pleacă, stau, exclusiv după reguli numai de ele știute. Economia crește, dar scade, șomajul scade, dar crește, exporturile cresc și ele scăzând dramatic, optimismul este la el acasă, dar situația rămâne pesimistă și pentru la anul, băncile urmează să taie dobânzile, dar, exact în intervalul anunțat, le vor crește. Etc. Ș.a.m.d. Referitor la evenimentele actuale și nu numai, suedezii au trupe în teatre de război, au parteneriat cu NATO, exportă armament la greu - am tot comentat acest aspect - dar, la televizor, se miră inocent în legătură cu faptul că, la nivel mondial, nu mai sunt percepuți ca fiind neutri și că inclusiv medicii lor trimiși în misiuni umanitare sunt frecvent atacați. Într-adevăr, uluitor!
Dacă nu mă înșel, în The Cabin in the Woods, se aude, la un moment dat, ceva de genul ”Toată lumea știe că nu poți avea încredere în suedezi!”. Toată lumea, în afară de suedezii înșiși! Neabătut. Și neabăut.
Luci-versul, primusul lui Behemot și mătura made in Swaziland
Dacă nu ne plac temele deja enumerate, avem în continuare știri despre farfurii zburătoare. Întrebare: or fi și cu mâncare? Ce sunt OZN-urile? Oficial, nimeni n-are habar. Nici măcar dacă sunt. Dar știri, avem berechet. Pentru nelămurirea nelămuririi, ni se oferă generos filme din gama Area 51, nebuloasă și ea precum subiectul însuși, precum și pelicule gen The Host care să ne învețe să coabităm. Nu e necesar doar în politică. Pare o adevărată directivă cosmică. Filmul ne recomandă să acceptăm coabitarea cu niște suflete vagaboande care ne cad în cap din cer și ne fac ochii lucitori. Luci-tori. Taica popa ne-ar spune că e cam periculos totuși și ne-ar invita să mai reflectăm nițeluș la ideea conviețuirii.
Suntem sceptici ori precauți în legătură cu Universul / Multiversul / Cosmosul și iubim fatal Terra?Atunci, ne rămân întotdeauna vampirii. Locali, devotați, patrioți, planetarioți. Nici ei nu pleacă nicăieri. Unde să plece, păcatele mele?! Stau și ei unde e păpica! Vampiri?! Inflație! Potop! Filme cu colți însângerați, pe bandă rulantă! Byzantium și Fright Night doar așa, la prima mână, la prima mușcătură, la prima îmbucătură și la prima înghițitură! Nu vrem nici asta?! Sosesc prompt vrăjitorii! Nu ne părăsesc și nu ne dezamăgesc nici ei după cum ne asigură Beautiful Creatures măcar. Doar că, de această dată, pare că adevărul nu mai poate fi evitat, trebuie spus, n-avem încotro, rămânem și cu ei pe cap și în cap. Exact ca și cu sufletele vagaboande deja menționate. Pour toujours. Coabităm și cu ăștia. N-au unde să se ducă, săracii, după cum n-au nici vampirii, după cum n-avem nici noi! E adevărat, nu este o lume perfectă, dar are potențial, cred că d-aia s-a și aglomerat așa. Suprapopularea rapidă a planetei pare să fie o taină în ea însăși. Personal, îmi pare stranie. S-or fi pripășit deja și alții printre noi? Ca în serialul The Event? Zici că s-a mutat tot Multiversul aici!
Oricum, vrăjitoarea din Beautiful Creatures trece prin ciur și prin dârmon, așa cum îi șade bine unei vrăjitoare respectabile, dar rămâne în viață, tot așa cum îi șade bine unei vrăjitoare respectabile. Ca să fie ce?! Ca să fie un simbol al unei lumi vechi, dar și al unei lumi noi. La capătul peripețiilor, pare să fie lovită de un fel de ceacârism ocult, un ochi e pozitiv, blajin și tandru iar, din celălalt, luce-ște iadul. Univers?! Multivers?! Luci-vers?! Pe scurt, matroana-metatroana ne taie macaroana, nu mai avem cum să scăpăm din această copleșitoare combinație, e chiar mai bine să nici nu încercăm, les jeux sont faits. Din meschinul meu punct de vedere, bine că mult a fost, puțin a mai rămas. Carevasăzică, am să încerc să scap cum pot.
Dar nici realitatea nu se dă bătută! Swaziland, o țară curajoasă și cu un accentuat simț al priorităților, a decis că vrăjitoarele nu pot zbura pe măturile lor mai sus de 150 de metri. Mai jos, da, se știe că o fac oricum, pentru a răspândi diverse poțiuni, loțiuni și imprecațiuni. Dar, dacă depășesc limita, pot fi arestate sau amendate. Există riscul de bulversare a traficului. Nu ne jucăm! Iată, încet-încet, învățăm să coabităm. Civilizat!
După cum am precizat, am încă mașina de scris. Mă duc să-mi verific și mătura. Să mă asigur dacă face față tuturor noilor criterii și cerințe. Nu se știe niciodată când am nevoie de ea. Ca în Maestrul și Margareta. Carte. Genială. De Bulgakov. Genial. Dar și film. Excepțional. De ce însă ar trebui să fim așa de uimiți de toate acestea? Din moment ce, în chiar zilișoarele noastre, sunt, se pare - doar se pare, doar foarte se pare, ca să zic așa, dat fiind că știrile nu mai pot fi aproape total creditate, total spre deloc - din moment ce sunt oameni arestați pentru așa-zise activități subversive numai pentru faptul că și-ar fi cumpărat un rucsac și-o oală-minune!!! Bine că, pentru a demonstra utilitatea interceptărilor globale, autoritățile nu scotocesc și întru dibuirea primusului lui Behemot, personajul lui Bulgakov! Primus? PRISM? Diferența începe să devină insesizabilă.
Altminteri, pare o lume foarte sănătoasă, tradiționalistă, serioasă, așezată pe baze trainice. După cum se și vede. Chestiunea e mai presus de orice îndoială rezonabilă, cum îi place justiției americane să se exprime. Ce vreau să spun de fapt în confuzia mea? Oricât ne-am chinui, nu mai facem deosebirea între realitate și ficțiune. Asta se și dorește. Că doar se fac și cercetări despre cum să ni se vâre etern conștiința în computere și în roboți. Există filme deja vechi despre o astfel de lume, despre existența ca surogat cibernetic. E bine poate să ne obișnuim și cu această idee. Cei cuminți și merituoși vor fi transferați cibernetic, iar nevirtuoasele - ne + virtual + oase - rămășițe, eutanasiate. Eutanasiate cum? În această privință, nici nu mai avem nevoie de filme. Avem știrile. Atâtea câte au mai rămas și atâtea pe câte se mai poate conta.
Dar, să nu fim neliniștiți, unii stâlpi ai societății rămân neschimbați: astfel, din Star Trek Into Darkness, aflăm că, și în viitorul îndepărtat, termenul de regalitate nu va dispărea. Măcar la nivelul spitalelor. Vine Nibiru, pleacă Nibiru - ni se dă iarăși spre clefăit gogoașa asta - regalitatea rămâne. De ce? Așa vrea ea! Peste sute de ani, Royal Children's Hospital?! Da. Dar, spital regal sau nu, regali sau nu și ei, copiii grav bolnavi nu vor dispărea. În cinismul nostru, ne-am liniștit. Nu se modifică nimic esențial. Nu-i nici o pagubă dacă nu mai apucăm. Se modifică doar, oarecum, forma mașinilor. Eventual. Pricep: filmul trebuia pesemne să completeze cumva, în felul său, exasperanta naștere de-o vară întreagă, practic, petrecută pe tot globul, a bebelușului regal. Bebelușul regal al întregului glob?! Al întregului Univers?! Al tuturor timpurilor?! Mister. Regalitate, copii și Star Trek Into Darkness?! Interesantă alăturare de termeni! De reflectat, între două lupte de cocoși.
Iar, dacă ne-am săturat de ocult și de galactic, ne rămân furturile. De exemplu, de bijuterii. Nu mai persist, Cinemateca e plină de filme adecvate. Adevărate cursuri exhaustive. Avem însă, as we speak, și tulburătoare furturi de tablouri. Iar, pentru supraspecializări sensibile și rafinate, ni se oferă filmul Trance: hipnoză pe pâine. Pentru clipele când, printre altele, omenirea nu se delectează direct cu pâinea câștigată și unsă cu Nugtella, Nutella cu marijuana. Într-un viitor nu prea îndepărtat, s-ar putea să devină obligatorie. Și la vânzare, și la cumpărare. În această problemă, oferta e nelimitată. Filmele mustesc de droguri. Universul e de multă vreme profund psihedelic. Sevraje și derapaje!
Dacă nu ne era clar până în prezent, ACEASTA este cea de-a cincea dimensiune în care, până la paranoia isteriei și până la isteria paranoiei, ni se tot comunica în anii anteriori că ne vom integra după 21 decembrie 2012. Cu filme cu tot! Nu-i de mirare! În paranteză, în teză și în proteză: mulți dintre propovăduitorii apocalipsei mayașe și nu numai sunt plătiți, nu în ultimul rând, din traficul de droguri. E știut! Unii dintre ei chiar își îmbină, la vedere, meșteșugul cu promovarea legalizării drogurilor. Se poate demonstra. Uite că reușita deplină tropăie, grohăie și bate nerăbdător la ușa lor! Și nu numai la ușa lor. Oameni capabili și de succes. Ca și vânzătorii de arme. Ca și traficanții de carne. Ca și traficanții de pământ. Drug Lords, Warlords, Sex Lords, Ganglords, Landlords. Și alți Lords. Și noi, iobagii lor. Două sexe, trei sexe, un sex, Dumnezeu cu mila și cu apostila! Pare adevărat că am intrat în cea de-a cincea dimensiune. Cea de-a cincea dimensiune sesizată de Bulgakov. Lectură plăcută! Vizionare plăcută! Decimare plăcută! Behemot-Partay!
Altfel, cum mai stăm? Păi, stăm cam așa... Dacă n-a fost totuși bombardată - după cum se sugera nu cu multă vreme în urmă, n-a înțeles nimeni foarte bine de ce - Luna a suportat violul unui meteorit. Aproape ca în filmul Oblivion, doar că, acolo, era chiar iremediabil distrusă. Oricum, just in case, se fac febrile pregătiri de strămutare pe Selena, iarăși, nu se înțelege foarte bine de ce, precum și pe Marte. Pentru cei mai mofturoși și mai exclusiviști. În privința aceasta, filmele au fost și sunt gârlă. Excesiv de gârlă. Cred că s-au plictisit și scientologii.
În rest? Dacă Phenianuț ar fi fost pe bune, dar nu era, după cum m-am și prins, am fi avut ridicola stare de asediu din Olympus Has Fallen. Gerard Butler included! America e însă la adăpost, Gerard Butler mai trece pe la Bran, grăsuțul de la Phenian e derutat, nu mai știe ce să facă, ba vrea un parc de distracții pentru a nu mai fugi în Japonia, ba visează la o stațiune de schi, așa cum a văzut el în Elveția, ba se duce să plângă în poala mămoasei Chine, ba vrea negocieri cu Seulul, după ce nici nu mai voia să audă de el. Acum, se ocupă de familii destrămate. Pur și simplu, e răsuflat și soporific! Candidații manciurieni par să fie totuși mai interesanți în filme. Să rămână acolo. Dacă e adevărat însă că, ignorat de toată lumea, în căutare de some action, s-a apucat și de executat artiste, atunci, soarta sa cinematografică s-ar putea să ia, brusc, o altă turnură.
Eeei, până la urmă, apocalipsa nu s-a mai ținut și nu ne-am întors în prepostistorie. Încă. Deși filmele erau pregătite. The Croods, spre o pildă. Nici nu era posibil să ne taie stăpânii curentul. Care stăpâni? Unii care chiar seamănă cu păpușarii din The Cabin in the Woods. Care curent? Ăla necesar și pentru superproducții, dar și pentru scaunul electric. Dacă ne duceam în caverne, cum am mai fi văzut filmele?! Cum și-ar mai fi scos banii apocalipso-făcătorii?! După cum se observă, am tot scris, realitatea se identifică în mod bizar și provocator cu producția cinematografică. Face parte din tehnicile de manipulare și de spălare de creieri. Pentru cei care mai au. Ni s-a impus o criză interminabilă, ni s-a livrat și un Gatsby, ca să ne reamintim și despre cum e cu bogații și cu săracii din trecutul nu foarte îndepărtat. S-a mai adăugat și un Elysium ca să nu pierdem din vedere același subiect și să fim conștienți că el aparține nu doar trecutului, nu doar prezentului, ci și viitorului. Nu ne mai place pe Terra actuală? Avem alternativa After Earth! Croods și Woods! Olympus și Elysium! After Pământu' lu' Patron și Moron! Pricipiși? Boooooring!
Indignata Senkiu-Amrika și Moscova-sorcova, la Syriana-Ball-and-Mall
Momentan, între Spania și marea Britanie, există încordarea numită Gibraltar. Filme vechi deja! Dar și filme noi! Însă, în Spania, în afară de stresul Gibraltar și de antipatica depresie economică, par să se lupte pe față extrema dreaptă și extrema stângă. Film vechi și ăsta. Ca să nu se piardă din vedere ideea și ca să se mai pună și nițel gaz pe foc că poate e necesar, s-a produs și un film despre Hemingway și Gellhorn, precum și despre Războiul Civil din anii '30. În treacăt și apropo: am văzut filmul, merită să fie văzut, și-am făcut și un pic de cercetare. Dacă informațiile nu sunt eronate, aproape fără dubiu, Moscova este cea care a zădărnicit victoria comuniștilor în Războiul Civil din Spania. Firește, cu complicitatea pasivității și obtuzității americane. La ordinul lui Stalin, au fost uciși liderii spanioli de extremă stângă - erau considerați troțkiști periculoși și agenți ai puterilor străine - iar aurul spaniol a fost furat. Nu mai puțin de 600 tone! Trimise la Moscova! Sounds familiar? Cred că da. Mai mult decât familiar. Care Moscova? Aia pe care, din când în când, unii oficiali de la București simt nevoia sfâșietoare să mărturisească, mai mult sau mai puțin voalat, că o poartă în inimă, în suflet, în papuci, în buzunar și în alte locuri despre care buna creștere ne oprește să facem vorbire. Păstrând proporțiile, ce s-a întâmplat atunci are legătură până astăzi cu Spania. Și cu România. Și cu toți ceilalți.
Să ne întoarcem în America... Avem, periodic, tornade fără precedent? Avem! Atunci, avem și un nou film Oz! Aveam Echelon Conspiracy? Aveam! Filmul e vechi. Are deja vreo patru ani. Îl avem și pe tânărul Edward Snowden? Îl avem! El e recent. În paranteză: la un moment dat, se visa cetățean planetar. Uite cum a ajuns la vorba mea! Deveneam măcar doi! Că, oricum, greu încercat dă senzația că e și el deja. S-a făcut însă rus. Va fi un rus greu încercat. Dacă va mai fi. Revenind... Aveam Echelon Conspiracy, NSA și ruși? Aveam! Avem Edward Snowden, NSA și ruși? Avem! Repet până la saturație și până la obsesie: filmele se inspiră din realitate sau invers? Big Brother - Hollywood și amicii! Noi facem propaganda cinematografică? Ea ne face pe noi? Reciproc? Mai degrabă. De la începuturile cinematografiei în sine. Sigur, propaganda e în toate ale tribului, din totdeauna.
Oricum, pentru cine nu se mută în Coreea de Nord - am mai scris despre asta, părea să fie o stranie tendință a acestui an - a devenit trendy să te muți la ruși. Snowden e un om modern. Spionul care a venit din frig. Film. Spionul care a venit din frig și a plecat tot în frig. Realitate? Sau tot film? Snowden e modern deci. După cum e și Depardieu. Deși, de când s-a mutat la ruși, se spune că Obélix are și aventuri: un apartament în flăcări, un accident de mașină cu un taxi-fantomă etc. Se pare că Larry King însuși vehiculează ideea că s-ar putea să lucreze pentru ruși. În viitor. Dar în trecut? După ce ne-a păcălit pe toți și s-a dat ba mort, ba răpit de extratereștri, acum, e cât se poate de viu - așa susține! - și rusofil. O fi și rusofon? Că se poate. Toți aceștia și alții să fie totuși atenți! Să nu aibă soarta tezaurului spaniol, a tezaurului românesc, a intelectualilor occidentali din timpul lui Stalin i tak dale.
Oricum, prin PRISMa tânărului (s)pion Snowden - are și un nume sugestiv care poate trimite gândul și la Alaska, pasămite și ea vorbitoare de rusă și invadată de ruși, și la rușii din Rusia, la bârloguri, dar și la Războiul Rece - (s)pion care ne-a trântit crudul adevăr în față, momentan, nu mai încape nici o îndoială, suntem urmăriți! Partay! Partay! Partay! Deja, ca urmare a acestor devoalări, medii largi iau în calcul și revenirea la mașina de scris. Mi-am păstrat-o și eu, la București. E adevărat că urmărirea celor de la Siaei e mai confortabilă. Măcar, nu te deranjează nimeni. Decât dacă, ferească Dumnezeu, vin în bătătură și te saltă. Cu mașina de scris însă, trebuia cândva mers la miliție. Bun poate pentru socializare, dar totuși... În perspectiva timpurilor viitoare, mă gândesc să-mi procur și un abac. Nu se știe ca pământu'. Sau, ca after pământu', că tot venise vorba mai adineaori.
În urma agitației Snowden - s-au făcut deja filme despre Assange, așteptăm producții și despre Snowden! - s-a creat necesitatea masivă a unei perdele de fum. Cât mai impenetrabilă. S-au inflamat popoarele din cauza urmăririi? Vociferează? Se pot revolta? Să le motivăm atunci! August 2013 a fost declarată lună de o periculozitate maximă, s-au închis ambasade, acum, s-au redeschis, pământul s-a pârjolit în diverse locuri, de exemplu în Egipt, iar Siria ”cere” o imediată operațiune radicală. Să curgă sânge deci! Doar asta pare a conta. Împreună cu întunericul, nesimțirea, dezmățul, prostia și multe alte goodies. Pe acest blog, am mai scris și despre Egipt - vă mai amintiți calul apocaliptic? - am mai scris și despre Siria - inclusiv despre problema kurdă, despre noua hartă a zonei pusă deja în circulație de o vreme, despre baza militară rusească, despre traficul de armament din zonă, despre petrol - există și părerea că intervenția în Siria trebuie grăbită pentru că unii din Occident ar fi primit tacit de la alții de prin Israel drepturile de exploatare a petrolului în zona Golan - etc. Am mai scris inclusiv despre posibilitatea unui război mondial ca soluție totală pentru ștergerea urmelor ticăloșiilor săvârșite până în prezent.
În privința Siriei, rămâne extrem de interesantă cartea pe care o va juca Moscova. Sau filmul în care va juca Moscova. Americanii, zgomotos indignați, repetă matematic tot ce-au mai făcut. Pretutindeni. În Iugoslavia. În Irak. În Libia. Scandalul Benghazi e încă mai mult decât treaz. Irakul e din ce în ce mai pilafizat. Afganistanul, vai de el! Interesant, indignarea americană pare a spori vârtos, direct proporțional cu o evidentă redresare economică. Pentru că, e drept, SUA par să se redreseze. Europa cade, cazanul crizei fierbe, grătarul războiului local și mondial se încinge și, iată, incredibilul se produce, indignata Americă își revine!
În Siria, decizia pe care o vor lua rușii pare să fie esențială. Crucială. Vor susține regimul de la Damasc sau îl vor trăda și îl vor vinde? Aceasta e întrebarea. În ultimele decenii, au mai făcut jocuri similare și în alte zone de conflict. Nu în ultimul rând, vor susține creștinismul sau nu? Vom susține creștinismul sau nu? Creștinismul este o chestiune foarte importantă și în Siria, și în Egipt, și în Liban și în alte locuri tragice. În mod aparent bizar, Occidentul șochează, susținând obstinat extremismul musulman. Cu tot cortegiul de efecte vizibile care apar garantat, fără dubiu ori rateu, în aproape toată lumea musulmană. Inclusiv în Egipt. Inclusiv în Siria. Bizar? Doar aparent. Bazar? Evident. Se pot găsi explicații perfect satisfăcătoare. Și ele se referă nu numai la consumul de armament ori la armate. Se pare că se dorește instabilitate în acele zone. Se pare că se dorește teroare. Se pare că se dorește recăderea în barbarie, cu tot ce presupune aceasta. Filmul Syriana este numai un exemplu despre modul în care, în acest moment al istoriei, se stabilesc prioritățile și câștigătorii oriunde în lume. Inclusiv în Orient. Inclusiv în Occident. Inclusiv în România.
Am mai scris și despre agresiv-otomanizata Turcie. Nu în ultimul rând, despre faptul pozitiv, în opinia mea, că și-a plătit datoria externă. După cum și-o plătise și România. Între noi fie spus: cei care, de-a lungul timpului, au minimalizat și disprețuit plătirea datoriei externe au prilejul să savureze, chiar acum, deliciile unei astfel de situații. Achitarea datoriei externe! Mmmm!...
Cât despre faptul că, în nebunia din Siria, par să fie atât de implicați și saudiții, nu e de mirare și nu e prima dată. Și nu sunt numai ei. În decursul timpului, am mai scris și despre ei, și despre alte state din zonă, care fac tot felul de jocuri după cum le dictează interesele economice, politice și, desigur, religioase. Lumea arabă este profund divizată și consecințele se văd. Syriana și Body of Lies sunt doar două dintre aluziile cinematografice la îndemână. Iranul se pregătește. Poate fi chiar interesat ca devastarea Siriei să continue. Mai uită lumea de Teheran. Alții însă sunt de părere că, dimpotrivă, ofensiva occidentală odată pornită în Siria, nimic nu va mai opri extinderea ei către Iran. O întrebare de bază: cine sunt mercenarii din Siria? Am mai scris și despre ei. Unii cică ar veni din Libia, gata ”prelucrați” în războiul de acolo. Mâncători de inimi și de ficați? Kinky! Thriller-ul a devenit horror.
Utilizarea armelor chimice în Siria? În august 2013? Sub alertă teroristă maximă? Cu ambasadele prudent închise? Păi, ăsta nu pare defel un atac din partea unui guvern. E mai mult decât evident că e ori operațiune false flag, ori operațiune teroristă. Cu asta seamănă. Personal, nu cred în responsabilitatea guvernului de la Damasc. Se tot repetă un scenariu pe care l-am tot văzut. Dar cred că, dacă au fost folosite astfel de arme, pare cu mult mai probabil ca utilizatorii să fie mercenarii / rebelii mâncători de inimi și de ficați. Corespunde și profilului psihologic, și fișei postului. Și, mai presus de orice, iată, justifică de minune intervenția în Siria.
Nici tevatura europenilor pentru a-și pune la punct o strategie comună de securitate, împreună cu o armată personală și independentă nu e un subiect nou. Nici măcar în acest context. Și despre el, am mai scris. De 11 ani, mai mult sau mai puțin întâmplător, din când în când, asist, în Occident, la demonstrații și mitinguri pro și contra acestui subiect. Și tot întâmplător sau nu, la aceste mitinguri, Coca-Cola este distribuită gratuit. De ce? E simplu. Printre altele, printre multe altele, o armată europeană este, automat, prin însăși natura ei, și o armată antiamericană.
Faptul că, până în ultima clipă, perspectiva războiului se transformă într-un sângeros troc și iarmaroc nu e un fapt uimitor. E doar oribil. Dar, banal. Și obscen. Asta da obscenitate! Se negociază pe față cine ce are de câștigat sau de pierdut. Cât are de câștigat și cât are de pierdut. Bursele cresc și scad în funcție de intensitatea masacrelor. Nu e prima dată. Nu e nici ultima. Vai de lume!
Dar, despre toate acestea și despre multe altele, am mai elaborat, materialele sunt pe blog. Nu mai deranjez.
Revenind din acoladă... Pastila suedeză. În ceea ce privește intervenția lui Snowden în destinul planetei, aceasta i-a inspirat și pe suedezi. Tocmai ei să rămână neinspirați?! The Pirate Bay - dacă nu se mută în Coreea de Nord întrucât păreau să facă și ei parte din recentul tsunami de prieteni ai lui Phenianuț cel virtuos și justițiar - au anunțat că vor face un sistem anti-NSA. Lucrează deja la el. Acesta va fi atât de sigur și de secret încât nici Pirate Bay, nici Suedia, americanii nici atât, nici măcar Phenianuț, cu desăvârșire nimeni în Univers nu va ști la ce lucrează utilizatorul. Nici măcar el însuși. Conceptul pare interesant și generos, îl salut!
Dar, deocamdată, Suedia - ca întreaga lume de altfel - este victima a tot mai numeroase atacuri cibernetice suspecte. Bancare și nu numai. E adevărat, pe unele, pare să și le provoace singură-singurică: spre o pildă, magazinele tind să dubleze facturile către bănci. Uneori, acestea din urmă se mai și prind. Când nu sunt atacate. Dar, din ce în ce mai frecvent, internetul în sine tace, doarme, moare, mai cade chiar și curentul. Trenurile sunt tot cum le știam și după cum și povesteam în atâtea rânduri: periodic, vin, pleacă, stau, exclusiv după reguli numai de ele știute. Economia crește, dar scade, șomajul scade, dar crește, exporturile cresc și ele scăzând dramatic, optimismul este la el acasă, dar situația rămâne pesimistă și pentru la anul, băncile urmează să taie dobânzile, dar, exact în intervalul anunțat, le vor crește. Etc. Ș.a.m.d. Referitor la evenimentele actuale și nu numai, suedezii au trupe în teatre de război, au parteneriat cu NATO, exportă armament la greu - am tot comentat acest aspect - dar, la televizor, se miră inocent în legătură cu faptul că, la nivel mondial, nu mai sunt percepuți ca fiind neutri și că inclusiv medicii lor trimiși în misiuni umanitare sunt frecvent atacați. Într-adevăr, uluitor!
Dacă nu mă înșel, în The Cabin in the Woods, se aude, la un moment dat, ceva de genul ”Toată lumea știe că nu poți avea încredere în suedezi!”. Toată lumea, în afară de suedezii înșiși! Neabătut. Și neabăut.
Luci-versul, primusul lui Behemot și mătura made in Swaziland
Dacă nu ne plac temele deja enumerate, avem în continuare știri despre farfurii zburătoare. Întrebare: or fi și cu mâncare? Ce sunt OZN-urile? Oficial, nimeni n-are habar. Nici măcar dacă sunt. Dar știri, avem berechet. Pentru nelămurirea nelămuririi, ni se oferă generos filme din gama Area 51, nebuloasă și ea precum subiectul însuși, precum și pelicule gen The Host care să ne învețe să coabităm. Nu e necesar doar în politică. Pare o adevărată directivă cosmică. Filmul ne recomandă să acceptăm coabitarea cu niște suflete vagaboande care ne cad în cap din cer și ne fac ochii lucitori. Luci-tori. Taica popa ne-ar spune că e cam periculos totuși și ne-ar invita să mai reflectăm nițeluș la ideea conviețuirii.
Suntem sceptici ori precauți în legătură cu Universul / Multiversul / Cosmosul și iubim fatal Terra?Atunci, ne rămân întotdeauna vampirii. Locali, devotați, patrioți, planetarioți. Nici ei nu pleacă nicăieri. Unde să plece, păcatele mele?! Stau și ei unde e păpica! Vampiri?! Inflație! Potop! Filme cu colți însângerați, pe bandă rulantă! Byzantium și Fright Night doar așa, la prima mână, la prima mușcătură, la prima îmbucătură și la prima înghițitură! Nu vrem nici asta?! Sosesc prompt vrăjitorii! Nu ne părăsesc și nu ne dezamăgesc nici ei după cum ne asigură Beautiful Creatures măcar. Doar că, de această dată, pare că adevărul nu mai poate fi evitat, trebuie spus, n-avem încotro, rămânem și cu ei pe cap și în cap. Exact ca și cu sufletele vagaboande deja menționate. Pour toujours. Coabităm și cu ăștia. N-au unde să se ducă, săracii, după cum n-au nici vampirii, după cum n-avem nici noi! E adevărat, nu este o lume perfectă, dar are potențial, cred că d-aia s-a și aglomerat așa. Suprapopularea rapidă a planetei pare să fie o taină în ea însăși. Personal, îmi pare stranie. S-or fi pripășit deja și alții printre noi? Ca în serialul The Event? Zici că s-a mutat tot Multiversul aici!
Oricum, vrăjitoarea din Beautiful Creatures trece prin ciur și prin dârmon, așa cum îi șade bine unei vrăjitoare respectabile, dar rămâne în viață, tot așa cum îi șade bine unei vrăjitoare respectabile. Ca să fie ce?! Ca să fie un simbol al unei lumi vechi, dar și al unei lumi noi. La capătul peripețiilor, pare să fie lovită de un fel de ceacârism ocult, un ochi e pozitiv, blajin și tandru iar, din celălalt, luce-ște iadul. Univers?! Multivers?! Luci-vers?! Pe scurt, matroana-metatroana ne taie macaroana, nu mai avem cum să scăpăm din această copleșitoare combinație, e chiar mai bine să nici nu încercăm, les jeux sont faits. Din meschinul meu punct de vedere, bine că mult a fost, puțin a mai rămas. Carevasăzică, am să încerc să scap cum pot.
Dar nici realitatea nu se dă bătută! Swaziland, o țară curajoasă și cu un accentuat simț al priorităților, a decis că vrăjitoarele nu pot zbura pe măturile lor mai sus de 150 de metri. Mai jos, da, se știe că o fac oricum, pentru a răspândi diverse poțiuni, loțiuni și imprecațiuni. Dar, dacă depășesc limita, pot fi arestate sau amendate. Există riscul de bulversare a traficului. Nu ne jucăm! Iată, încet-încet, învățăm să coabităm. Civilizat!
După cum am precizat, am încă mașina de scris. Mă duc să-mi verific și mătura. Să mă asigur dacă face față tuturor noilor criterii și cerințe. Nu se știe niciodată când am nevoie de ea. Ca în Maestrul și Margareta. Carte. Genială. De Bulgakov. Genial. Dar și film. Excepțional. De ce însă ar trebui să fim așa de uimiți de toate acestea? Din moment ce, în chiar zilișoarele noastre, sunt, se pare - doar se pare, doar foarte se pare, ca să zic așa, dat fiind că știrile nu mai pot fi aproape total creditate, total spre deloc - din moment ce sunt oameni arestați pentru așa-zise activități subversive numai pentru faptul că și-ar fi cumpărat un rucsac și-o oală-minune!!! Bine că, pentru a demonstra utilitatea interceptărilor globale, autoritățile nu scotocesc și întru dibuirea primusului lui Behemot, personajul lui Bulgakov! Primus? PRISM? Diferența începe să devină insesizabilă.
Altminteri, pare o lume foarte sănătoasă, tradiționalistă, serioasă, așezată pe baze trainice. După cum se și vede. Chestiunea e mai presus de orice îndoială rezonabilă, cum îi place justiției americane să se exprime. Ce vreau să spun de fapt în confuzia mea? Oricât ne-am chinui, nu mai facem deosebirea între realitate și ficțiune. Asta se și dorește. Că doar se fac și cercetări despre cum să ni se vâre etern conștiința în computere și în roboți. Există filme deja vechi despre o astfel de lume, despre existența ca surogat cibernetic. E bine poate să ne obișnuim și cu această idee. Cei cuminți și merituoși vor fi transferați cibernetic, iar nevirtuoasele - ne + virtual + oase - rămășițe, eutanasiate. Eutanasiate cum? În această privință, nici nu mai avem nevoie de filme. Avem știrile. Atâtea câte au mai rămas și atâtea pe câte se mai poate conta.
Dar, să nu fim neliniștiți, unii stâlpi ai societății rămân neschimbați: astfel, din Star Trek Into Darkness, aflăm că, și în viitorul îndepărtat, termenul de regalitate nu va dispărea. Măcar la nivelul spitalelor. Vine Nibiru, pleacă Nibiru - ni se dă iarăși spre clefăit gogoașa asta - regalitatea rămâne. De ce? Așa vrea ea! Peste sute de ani, Royal Children's Hospital?! Da. Dar, spital regal sau nu, regali sau nu și ei, copiii grav bolnavi nu vor dispărea. În cinismul nostru, ne-am liniștit. Nu se modifică nimic esențial. Nu-i nici o pagubă dacă nu mai apucăm. Se modifică doar, oarecum, forma mașinilor. Eventual. Pricep: filmul trebuia pesemne să completeze cumva, în felul său, exasperanta naștere de-o vară întreagă, practic, petrecută pe tot globul, a bebelușului regal. Bebelușul regal al întregului glob?! Al întregului Univers?! Al tuturor timpurilor?! Mister. Regalitate, copii și Star Trek Into Darkness?! Interesantă alăturare de termeni! De reflectat, între două lupte de cocoși.
Iar, dacă ne-am săturat de ocult și de galactic, ne rămân furturile. De exemplu, de bijuterii. Nu mai persist, Cinemateca e plină de filme adecvate. Adevărate cursuri exhaustive. Avem însă, as we speak, și tulburătoare furturi de tablouri. Iar, pentru supraspecializări sensibile și rafinate, ni se oferă filmul Trance: hipnoză pe pâine. Pentru clipele când, printre altele, omenirea nu se delectează direct cu pâinea câștigată și unsă cu Nugtella, Nutella cu marijuana. Într-un viitor nu prea îndepărtat, s-ar putea să devină obligatorie. Și la vânzare, și la cumpărare. În această problemă, oferta e nelimitată. Filmele mustesc de droguri. Universul e de multă vreme profund psihedelic. Sevraje și derapaje!
Dacă nu ne era clar până în prezent, ACEASTA este cea de-a cincea dimensiune în care, până la paranoia isteriei și până la isteria paranoiei, ni se tot comunica în anii anteriori că ne vom integra după 21 decembrie 2012. Cu filme cu tot! Nu-i de mirare! În paranteză, în teză și în proteză: mulți dintre propovăduitorii apocalipsei mayașe și nu numai sunt plătiți, nu în ultimul rând, din traficul de droguri. E știut! Unii dintre ei chiar își îmbină, la vedere, meșteșugul cu promovarea legalizării drogurilor. Se poate demonstra. Uite că reușita deplină tropăie, grohăie și bate nerăbdător la ușa lor! Și nu numai la ușa lor. Oameni capabili și de succes. Ca și vânzătorii de arme. Ca și traficanții de carne. Ca și traficanții de pământ. Drug Lords, Warlords, Sex Lords, Ganglords, Landlords. Și alți Lords. Și noi, iobagii lor. Două sexe, trei sexe, un sex, Dumnezeu cu mila și cu apostila! Pare adevărat că am intrat în cea de-a cincea dimensiune. Cea de-a cincea dimensiune sesizată de Bulgakov. Lectură plăcută! Vizionare plăcută! Decimare plăcută! Behemot-Partay!
