Senatorii americani John McCain și Joe Lieberman au fost într-un turneu în Orientul Mijlociu, după terminarea ( ?! ) crizei din Egipt și Tunisia. La întoarcere, au lansat o propunere către administrația Obama și anume aceea de a lua în calcul posibilitatea unei neîntârziate intervenții militare în Libia. Nu-i un zvon, e oficial. Lumea bună reflectează asupra acestei propuneri entuziaste. Motivele ar fi următoarele: masacrarea a peste 1000 de oameni, genocid, mercenari, teroriști, gherilă urbană, gherilă de deșert, gherilă în deșert, gherilă de petrol, gherilă de cămilă, încăpățânarea dictatorului devenit cert criminal psihopat, Moș Gherilă etc.
Firește, un masacru nu poate fi comentat. Doamne ferește! Nu poate fi decât deplâns. Chiar plâns. Dar știu și eu dacă e complet real?! Când vedem ce se întâmplă acum în Libia, ca români, nu putem decât să ne înfiorăm de groază. Pe de-o parte, din cauza tragediei poporului libian, pe de altă parte, din cauza tulburătoarelor similitudini cu evenimentele petrecute la noi, în decembrie 1989. Dacă ne mai amintim, la noi, erau 60 000 de morți, așa, la prima numărătoare, din primele ore ale revoltei. Aceasta a fost una din principalele minciuni pentru care Nicoale Ceaușescu și Elena Ceaușescu au fost împușcați.
Ce mai propun cei doi distinși senatori? Explicit, ei propun susținerea activiștilor anti-Gaddafi întru formarea unui executiv de tranziție și, extrem de important, sprijinirea rebelilor cu arme. Sprijinirea! Ca de la camarad, la camarad! Carevasăzică, nu avem doar Organizația caritabilă ”Vânători fără frontiere”, despre care-am scris deja pe acest blog, avem, iacătă, și Organizația caritabilă ”Senatori fără frontiere”! În materialul intitulat Organizația caritabilă ”Vânători fără frontiere”, povesteam cum suedezi responsabili și înarmați până în dinți au încercat, în această iarnă, să-i salveze pe tunisienii ocupați cu propria revoltă de crâncenii mistreți ( ?! ). În materialul pe care îl scriu acum, încerc să vă sensibilizez vizavi de preocuparea americanilor responsabili în a-i salva pe libieni de ei înșiși. Asta e. Trăim într-o lume cu oameni responsabili, cărora le pasă, domnule!
Senzația că-mi retrăiesc tinerețea îmi dă vertij. Cu greață. În mai 1990, am publicat, în revista Zig-Zag, un articol despre posibila fuzionare dintre CIA și KGB, la București, în decembrie 1989. Am fost prima - sau printre primii - care a publicat informația că, pe când românii erau în stradă, americanii și sovieticii negoCIAu, la modul cinic, posibilitatea intervenției militare în România, cu toate detaliile ei. Aproape obscene. Vertijul și greața nu provin sigur de la acest gest făcut de mine în presa de atunci. Ci, de la faptul că, în fiecare zi a existenței mele, mi se demonstrează cu asupra de măsură că nu mai există nici o limită. Dacă o fi existat vreodată. Cât despre frontiere... Să nu fim ridicoli!
Știrea în sine mă face să mă întreb cu oroare: dacă se afirmă pe față că rebelii libieni trebuie susținuți cu arme americane și dacă e adevărat că sunt deja peste 1000 de morți, atunci uciderea lor s-a făcut de către cine exact? Și cu ce arme exact? Și în ce mod exact? Și pentru ce exact? În România, nu aflăm răspunsul la aceste întrebări de 21 de ani. Până acum, ne-am prins doar pentru ce. Se vede în traiul zilnic, mai precis, în coșmarul favorit al celor mai mulți dintre români. Și de acasă, și din diasporă.
În cazul Libiei, un lucru pare cert: nu știm câți morți are sigur - dacă are! - pe conștiință Gaddafi. Dar, dacă se va da curs pacifistei propuneri a celor doi senatori americani și dacă rebelii vor primi arme, atunci, cel puțin o parte din morții rezultați ulterior vor fi sigur morții lui McCain și ai lui Lieberman. Să le fie conștiința ușoară! Pot să-i revendice liniștiți, pot chiar să-i omologheze. Sau să-i cuprindă într-un pliant ori spot publicitar, pentru promovarea revoluției continue ca mod de viață, plus a armamentului necesar atingerii acestui nobil țel. Nu în ultimul rând, și pentru promovarea unei alte organizații, din ce în ce mai necesară, cu astfel de senatori și cu astfel de propuneri, respectiv Organizația caritabilă ”Morga fără frontiere”.
