Am promis un mic serial despre Suedia. Încerc să mă țin de cuvânt. Rânjesc. Nu, nu de frig ( e cald în casă ), din malițiozitate. Malițiozitatea n-are legătură nici cu mall-ul ( avem ), nici cu mail-ul ( funcționează ), nici cu malul de pe care contemplu, zilnic, marea înghețată de 4 luni și jumătate. Ei, marea și, rar, câte o copcă... Prin care, în tot acest îngheț ermetic, se mai poate desluși câte ceva... Malițiozitatea mea, în acest caz, provine mai ales de la propagandă. Mare artă și propaganda asta! Și când e negativă, și când e pozitivă! Dacă ea, propaganda, n-ar fi existat, ar fi trebuit inventată! Veți înțelege...
Ca orice altă țară, Suedia e, desigur, un subiect vast. Până la urmă, n-are importanță cu ce începi. Esențial e să o faci. Așa că, încep. A apărut tocmai un articol despre studenții suedezi de la Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj. În Adevărul. L-am citit. Dacă vă interesează subiectul, vă invit să citiți articolul. Va fi baza mea de discuție pentru mai multe episoade. Ei, studenții suedezi de la Cluj, sunt punctul de plecare al acestui miniserial, fără pretenții de exhaustivitate. Avem un liant româno-suedez, avem deci un bun start.
Sunt peste 250 de studenți suedezi la Cluj. E adevărat. Aflasem de prezența lor acolo de dinainte de apariția articolului la care mă refer. L-am și cunoscut pe unul dintre fericiții tineri studioși. Am scris ”fericiți”. Îmi asum termenul. Suedia, ca mai toate țările europene, are mare nevoie de doctori. Se închid spitale extrem de bine dotate pentru că nu există suficient personal de înaltă calificare. Listele de așteptare pentru pacienți, chiar și pentru o simplă consultație, sunt foarte lungi. Prin urmare, a fi doctor este, în prezent, o oportunitate în această țară. De ce-au ajuns în această situație? Este un subiect amplu, nu-mi propun să-l abordez acum. Pot spune însă că, evident, este costisitor să formezi doctori, fie că-i pregătești în Suedia, fie că-i pregătești în străinătate. De asemenea, împreună cu autoritățile, sindicatul suedez nu e nici el străin de această carență de medici. Pe parcursul unor decenii, intenția pozitivă de a nu risipi bani în pregătiri inutile și de a nu genera șomaj a dus la exagerări care s-au soldat și cu asta: nu mai sunt doctori. Sunt muuulte de spus. Voi reveni.
Materialul despre epopeea studenților suedezi la Cluj trebuie însă condimentat nițel. Pentru o mai bună înțelegere, atât a conținutului său, cât și a conținutului acestei țări. Nu în ultimul rând, a conținutului țării noastre. Acum, nu-mi propun să vă distrug mitul suedez. Ar fi cu totul deplasat din partea mea. Suedia are certe și importante calități, unele dintre ele, unice. În ceea ce mă privește, chiar admir unele aspecte ale vieții suedeze și ale Suediei în general. Sunt atât de atentă în privința menajării Suediei - dar și a mea, recunosc! - încât, iată, evit folosirea cuvântului fan. Deliberat, nu mă declar fan al Suediei. Cuvântul fan există în limba suedeză și cu sensul arhicunoscut din engleză, acela de admirator, dar poate avea și sensul de... diavol. Din considerente pozitive, mă cenzurez. Dar, în decursul timpului, au apărut și distorsionări, exagerări, manipulări ale modelului suedez. Văd semnele. Astfel, demersul meu de a scrie câte ceva despre Suedia decurge din dorința de a aduce, dacă voi putea, unele nuanțe clarificatoare. Pentru că modelul suedez poate rămâne un model și fără minciuni ori cosmetizări. El este un model. Dar a fi suedez nu te include într-o rasă superioară. După cum a fi român nu te include într-una inferioară. În fond, Greta Garbo, Sfinxul suedez, ca să-și păstreze statutul de sfinx a trebuit să tacă și să dispară. Suedia nu dorește să o facă, dorește să rămână și prezentă, și vocală. Foarte bine! Atunci însă, prețul presupune căderea câtorva măști. Va fi nițeluș dureros, măștile au cam fuzionat cu epiderma, au intrat chiar în carne. Dar, nu e imposibil. Pot fi înlăturate și vedem ce rămâne...
Să purcedem dară... Ca să devii student la medicină în Suedia trebuie să fi învățat foarte bine. Cel mai bine. Așa declară toți cei întrebați. N-am verificat. Nici nu se poate, ambiguitatea, completa eschivare, fuga de răspundere fiind toate permanent prezente în orice dialog pe care ai încerca să-l legi cu vreun suedez, vreodată. Adică, pe scurt, cu suedezii e cam așa: tu îi întrebi ce vrei tu și ei îți răspund ce vor ei. Dacă insiști, îți aruncă o privire piezișă și tulbure și îți întorc spatele. Doar ăsta e clar. Spatele. Explicația tentativei, ceva mai precise, de comunicare a tinerilor suedezi de la Cluj provine dintr-o oarecare românizare, probabil. Dar, să revin la cum devii student la medicină în Suedia... Înveți deci, pare-se, foarte bine și vrei să te faci doctor. Nu se poate. Oricum, nu pentru toți. Deoarece locurile la medicină... Nu, nu ghiciți nici dacă vă las singuri o mie de ani pe-o stâncă, fără mâncare și fără apă, iar salvarea vieții voastre depinde doar de asta, dacă nimeriți sau nu răspunsul! Locurile la medicină se trag la sorți! E o loterie specială! Așadar, în Suedia, ca să te faci doctor, trebuie să ai, la propriu, noroc în viață! Și tu, și pacienții! Tare sau nu?! Vă trecea prin cap?! Vă gândeați vreodată?!
Sigur, tinerii și bravii studenți suedezi de la Cluj și-au făcut datoria și de bravi cetățeni suedezi și-au adus prompt în discuție chestiunea protecției sociale din țara lor. Ca să nu dispară conceptul - face parte din brandul de țară - și ca să nu le taie bidrag-ul. Acesta este termenul general pentru tot felul de ajutoare și de subvenții. Și el, bidrag-ul, face parte din brandul de țară. Protecția socială categoric există în Suedia și îmbracă diverse forme. Dar și ea poate comporta o imensă discuție. Sunt nuanțe. Este așa și nu este chiar așa cum se povestește. Din câte am observat, nici măcar suedezii înșiși nu cunosc adevărul gol-goluț despre protecția lor socială. E un subiect complex, care presupune mult farmec, mister, folclor, legendă etc. Să-l lăsăm deocamdată, acolo, în cețurile septentrionului... La urma urmei, suntem doar la primul episod.
Prin urmare, școala este gratuită în Suedia, universitățile sunt și ele gratuite. Loteria medicinstă e și ea gratuită. Dacă nu ai noroc, și vrei, totuși, să te faci doctor - nu prea mai ai ce să te faci altceva, și pe aici au cam fost lichidate multe domenii industriale, au dispărut numeroase profesiuni, multe afaceri, și importante, și mărunte, se închid în continuare - dacă vrei, ziceam, să te faci doctor, trebuie să pleci în străinatate. Astfel, ajungi la Cluj. Și te bucuri. Pentru că, după cum se arată și în materialul publicat, nu ai bani de Australia. Și e și complicat să te duci acolo, tocmai în Australia. Comicăria e vastă și ne cuprinde și pe noi, românii, cu tot cu loteriile și cu jocurile noastre piramidale. Iată de ce. Vine suedezul ghinionist - n-a câștigat la loteria locurilor la medicină din țara lui - și studiază la Cluj. Ia o diplomă recunoscută atât în Suedia, cât și în toate celelalte țări europene, se întoarce acasă și - de data asta, are noroc! - poate face rezidențiatul direct, prin simplă înscriere la spitalele acreditate pentru o astfel de pregătire. Care sunt, în acest caz, loteriile și jocurile piramidale românești? Păi, sunt. Deoarece diploma pe care o iau suedezii e românească și, pe baza ei, se poate lucra și se poate studia mai departe fără nici un fel de examen, doar printr-o simplă înscriere și printr-un simplu interviu. Absolvenții români primesc, firește, aceeași diplomă românească. Și ei o pot întrebuința oriunde în Europa pentru studiu sau / și muncă. E perfect valabilă. Însă, pentru a studia și-a lucra acasă - ăsta da privilegiu, cetățeni! - trebuie să treacă prin grele încercări și să dea n-șpe examene, care de care mai oribil, trebuie să susțină mii de mafii și de măfiuțe, trebuie să treacă prin chinuri năprasnice. Trebuie să curgă mult sânge. Normal, doar e medicină, nu?! Altfel, nu se poate! Marfă? Marfă! Deh, avem și noi loteriile noastre! Na, că am făcut ce-am făcut, și tot la România și la teribila ei unicitate, am ajuns. Asta e, suntem traumatizați.
E bine, deci, pentru studenții suedezi că au ajuns la Cluj. Altfel, probabil, nu se puteau face doctori, iar Suedia, într-un viitor apropiat, mai închidea niște spitale. Când se vor întoarce acasă, după zvonurile pe care le-am prins aici, fiecare va avea de rambursat statului suedez suma de un milion de coroane, aproximativ 100 000 euro. Doar pentru acoperirea costurilor legate de perioada facultății! Asta e, când ai ghinion și nu câștigi la loterie, nu iei, dai!
Din articolul respectiv, am mai înțeles și bucuria sinceră cu care tinerii suedezi aflați la Cluj mănâncă. Pentru cunoscători, e de înțeles. În urmă cu aproximativ o sută de ani, din motive de foamete crâncenă, fără nici o urmă de metaforă, peste un milion de suedezi emigrau în America. Foametea de atunci și nu numai de atunci - e suficient să le vezi pământul și să le simți clima - le-a rămas înscrisă în codul genetic. Cred că, din punctul de vedere al mediciniștilor suedezi de la Cluj, simpla mâncare, actul de a mânca pur și simplu se transformă într-o sărbătoare continuă. Se simt, dintr-o dată, câștigătorii loteriei! Deh, România mai are încă unele posibilități, după cum tot insinuează și domnul Jeffrey Franks de la FMI. Și - când te gândești! - nici el, nici studenții suedezi nu ne-au cunoscut în vremurile noastre bune!
Dar, despre mâncare și despre băutură, mai vorbim! Urmează...
