Micul Paris, Micul Amsterdam și Marea Hală Matache

La noi, chiar și moartea reușește să fie caraghioasă. Câtă disperare nătângă, pe fețele celor care trebuie - TREBUIE ! - să interzică etnobotanicele! Ce chinuială, ce frăsuneală, pentru o evidență: etnobotanicele trebuie interzise. Înțelegeam spasmu' și contorsionarea dacă era nevoie de vreo inițiativă legislativă ca să fie aprobat respectivul comerț. Comerț! Execuție cu nume folcloric! Cimitirul Vesel Sămânța! Dar, ca să fie interzis?! Care-i problema? Unde-i sughițu' și unde-i ocluzia? Ce e atât de greu să interzici o chestiune gata interzisă?! Da' uite că e! E! Pentru că, de fapt, zbaterea cea mare provine, pare-se, doar din dorința de a crea  un cadru legislativ beton care să-i permită sinistrului comerț să se desfășoare, pe veci - ca și locurile de veci - liber și neatacat. Adică, fără beci. Ba chiar, am neprietenoasa senzație, că se încearcă, deliberat sau nu, asimilarea acestui tip de comerț cu cel de la Plafar. Dacă este adevărat că, de la 1 aprilie, Codex Alimentarius îi lasă pe români fără sunătoare, gălbenele, coada-șoricelului, mușețel, mentă etc - s-a iscat deja multă îngrijorare justificată în acest sens - atunci, pentru a combina armonios două dezastre, să fie, dom'le, băgată la pachet și legea etnobotanicelor. Dacă sunt legalizate, poate se convertesc și ăia rămași fără ceaiuri, picături, tincturi, extracte din plante medicinale. În acest caz, etnobotaniștii - iată o nouă profesiune, ar trebui introdusă în nomenclatorul de profil - își umflă nesățios conturile.  Dacă sunt interzise, poate dependenții de etnobotanice, împreună cu dependenții de sunătoare, gălbenele, coada-șoricelului, mușețel, mentă etc își unesc sevrajele spre deplina satisfacție și spre deplinul profit al companiilor farmaceutice. Ca să le rezolvăm pe toate la modul ideal și ca să nu-i îmbogățim suplimentar, că nu e cazul, pe Big-Pharma-Boys, eu propun să procedăm astfel: interzicem definitiv, clar, fără portițe, fără chichițe și fără fițe, etnobotanicele și  lăsăm la liber, ca și până acum, ceaiurile, picăturile, tincturile, extractele din plante medicinale etc. Lăsăm la liber Plafaru'. Plantavorel, prietenul nostru al tuturor! Ce ziceți de una ca asta? Nu ne mai gândim atât că facem riduri și după aia ne trebuie botox și, fatalitate, iar îi îmbogățim pe Big-Pharma-Boys. Nu ne mai gândim și-o facem! Chiar astăzi! Scăpăm de-o grijă! Toți! Și noi, ăștia care ne dăm cu părerea, și voi, ăștia care sunteți cu gânditul, și cei care, rămași în viață, scapă de grija morții. Complicat? N-aș crede! Adică, fraților, cetățeni și cetățene, nene, nu vă mai concentrați atât s-o interziceți! Lăsați-o, bre, cum e, gata interzisă! Toată povestea asta cu legalizarea-interzicerii-legalizării a etnobotanicelor îmi amintește de un banc din tinerețe: Care-i diferența dintre o bilă? Pe când bila e rotundă. Ar fi vesel, dacă n-ar fi tragic.

Altfel, pentru totala zăpăcire a oamenilor care încă nu consumă etnobotanice - ce denumire perversă, te trimite instantaneu cu gândul la un ansamblu folcloric țopăind ghiduș pe Alunelu', alunelu', hai la joc, / Să ne fie, să ne fie cu noroc, chiar așa, noroc chior! -  se organizează și dezbateri media, elevate și pertinente. Recent, tema lansată de una dintre ele suna cam așa: Etnobotanicele sunt pentru sărăntoci. Ar fi oportun, în acest caz, să dezincriminăm marijuana? Vă dați seama?! Pe când ăștia se zbat de ceasul morții - la propriu, doar că moartea nu e a lor, ci a altora - cum să interzică-legalizarea-interzicerii ori să legalizeze-interzicerea-legalizării, ăilalți au trecut deja la next level: doresc legalizarea drogurilor pe bune! Adică, pe rele! Pentru ei, ehei, gata, etnobotanicele s-au trecut deja, s-au veștejit, pot fi păstrate doar în ierbarul bunicii. Mai ales, dacă bunica e moartă. Și-apoi, dacă am dezincrimina marijuana, ce nume gracil, de ce nu și opiul, că ne-amintește de maci și de opere, de ce nu și cocaina, cocaina ce-are, că doar are nume aproape ca de suc, de ce nu și heroina, eroii și eroinele au fost întotdeauna pe placul poporului, de ce nu și canabisul, mai ales că familia sa are întrebuințări complete, de la funia spânzuratului, până la sacul în care, de exemplu, se aruncă mortu'-din-cauza-drogurilor în mare etc ș.a.m.d.?!

Iar, ca să obținem combinația cea mai tare și, firește, cea mai aducătoare de bani - originalitatea ne place mult, mai ales dacă e și profitabilă - am o viziune pe care, mărinimoasă - ce cuvânt, sună aproape ca marijuana, ar trebui, deci, să conteze! - v-o împărtășesc. Uite cum procedăm: nu mai dărâmăm Hala Matache - apropo, a fost demolată sau nu, nu de alta, dar ca să nu vorbesc degeaba - o renovăm, dar ce zic, o restaurăm și vindem în ea etnobotanice și tot ce s-o mai dezincrimina până la predarea ei la cheie. Vin și cu o completare fericită: pentru că ăia care s-au încercănat de cum să interzică ei etnobotanicele - interzicere dificilă rău, că-i prin înmulțire și diversificare - sunt, în bună măsură, aceiași cu ăia care vor și legalizarea prostituției, le mai dau un pont suplimentar ca să rezolvăm ambele probleme. Păstrăm și casele din jurul Halei Matache și din perimetrele învecinate, în fine, ce-a mai rămas, le adaptăm corespunzător, instalăm fetele la vedere și facem un adevărat Cartier Roșu. Astfel, combinăm Micul Paris de odinioară cu Micul Amsterdam de acum. Rezultatul ar putea fi denumit Amsteris sau Pasterdam. Deh, e doar o sugestie... În definitiv, printre altele, așa și-au salvat și olandezii centrul istoric al Amsterdamului: ținând fetele - eventual, fete de-ale noastre - în costume de baie, în vitrine, la stradă, printre muzee, anticariate și biserici. Ca pe niște maimuțe, la zoo ori la circ. Da, e drept, maimuțele nu sunt ținute în costume de baie. La zoo, nu. La circ, se mai întâmplă însă. Da, delicios oraș și Amsterdamu' ăsta! Cum ieși din biserica unde se încoronează regii Olandei, cum dai cu ochii de-o fată expusă în vitrină! Iar, dacă nu agreezi lalelele, porțelanul, faianța, brânza și diamantele, îți rămân întotdeauna drogurile, cu tot cu buna lor prietenă, eutanasia! Liberul arbitru e însă strict respectat: poți să te eutanasiezi singur sau poți fi asistat. Alegerea îți aparține. Și totul e atât de legal! Și atât de letal! And so clean, cool and trendy!

De altfel, fotografia mea, expusă pe blogul de față, și chiar despre față e vorba, fotografia deci e din Amsterdam, de pe un vaporaș de croazieră. Așa că am fost acolo, am văzut, am constatat. În ceea ce mă privește, mie mi-a plăcut în Amsterdam. În mod cert, este un oraș unic, frumos și cu o lumină interesantă. Are istorie, are atmosferă, are culoare. Dar, e adevărat, eu am fost doar prin muzee - există chiar și Muzeul drogurilor - prin anticariate și prin biserici. Pe acolo, e chiar interesant și pitoresc. Ah, și încă o precizare: e o pură întâmplare că tricoul meu era, atunci, portocaliu. N-are legătură nici cu alianța aflată, acum, la guvernare, și nici cu echipa Olandei.

A nu se înțelege  că sunt de acord cu demolarea Halei Matache și-a întregului perimetru de acolo. Nu sunt. Defel. Cred cu tărie că toate zonele istorice trebuie păstrate și restaurate. Mă număr printre cei pentru care Hala Matache este Marea Hală Matache. Face parte și din copilăria mea. A nu se înțelege, nici măcar în glumă, că sunt de acord cu legalizarea drogurilor, etnobotanice sau de alt fel. Nu sunt. Categoric, nu. Ele trebuie interzise. A nu se înțelege că nu știu despre aplicațiile medicale ale drogurilor. Știu. Sunt corecte și binevenite când sunt necesare și strict supravegheate de cei calificați. A nu se înțelege că n-am habar despre importanța și binefacerile culturilor de cânepă. Am habar. Cânepa care era cultivată la noi este o plantă benignă și utilă. Numeroase date atestă că sunt temeiuri puternice ca ea să fie cultivată iarăși. A nu se înțelege că sunt de acord cu interzicerea plantelor medicine ori cu închiderea magazinelor de tip Plafar. Sunt cu totul împotriva unei astfel de idei nătânge. Sunt o adeptă și-o consumatoare activă a ceaiurilor și-a tratamentelor pe bază de plante. A nu se înțelege nici măcar în treacăt că sunt de acord cu legalizarea prostituției. Nu sunt. Absolut, nu. Cred că trebuie distrus chiar și conceptul. Aici, iată, mă declar suedeză și subscriu la legea lor care incriminează consumatorul. Adică, mai clar, îi condamnă pe bărbații amatori de astfel de distracții la închisoare și la amenzi. Suedezii susțin că a dat rezultate pozitive importante inclusiv în combaterea traficului de sclave sexuale. În general, din punctul de vedere al drogurilor și-al prostituției, a se înțelege chiar că sunt mai mult decât suedeză, pur și simplu, sufăr de nostalgia comunismului românesc. Nostalgia pe-vremea-aia-n-aveam. Nici droguri și nici prostituție. Așa că, mai lăsați, tovarăși, gândirita asta atroce și interziceți-le pe ambele! Dacă nu vă place să vi se amintească de trecutul personal, mă refer la comunism, atunci inspirați-vă din modelul suedez că tot a fost și-a rămas la modă. Pe alocuri, ar putea fi chiar îmbunătățit. În acest sens, am în vedere cel puțin două propuneri. Una ar fi ca vânzătorilor de etnobotanice și droguri să li se impună o dietă disociată. Că tot e la modă cuvântul. Adică, o dietă disociată de orice altceva. Vor euforie și delir, să li se dea, dom'le, la maximum, până la refuz, fără număr, dar și fără nimic altceva! S-ar putea să crape? S-ar putea! Să nu dispere însă, iarbă găsesc și-n cimitire! Cel puțin, în unele. Iar a doua propunere se referă la consumatorii de prostituție și de pornografie, împreună cu toți cei care susțin existența și legalizarea acestor practici. Dacă tot le place domeniul, propun să se implice total și să stea ei în costume de baie în vitrină. Și trecătorii să se zgâiască la ei, mâncând pufuleți, popcorn și înghețată pe băț. Bățului i se pot da și diverse alte întrebuințări, în funcție de fanteziile erotice ale respectivului trecător. Însă, e adevărat, există și riscuri. Dar ce-ar fi viața fără ele?! Sunt și trecători mai puțin politically correct care pot da și flegme. Ce să-i faci, e o lume imperfectă!  Dar, tocmai pentru această eventualitate, a fost inventată vitrina! Iar ea, vitrina, are geam. Și geamul protejează. V-am zis că e o lume imperfectă.
P.S. Aflu că, până la urmă, se pare, se zice, se crede că, în ceea ce privește etnobotanicele, vor fi interzise doar cele care nu vor fi omologate de ministerele de resort! Mai tare ca în Amsterdam! Ăia au Muzeul drogurilor, noi avem ministerele drogurilor! Până la urmă, deci, s-a intrat într-o nouă etapă: omologarea-interzisă-legalizată-omologată-a-interzicerii-legalizării! După cum circulă pe net: don't panic, it's organic!