Voiam să mă țin de cronologia lunii mai cu o anume strictețe, urmând unele fire logice, vizibile sau mai puțin vizibile, dar, iată, n-am reușit. E și greu, dacă nu chiar, imposibil. Ritmul trepidant al evenimentelor mă duce încotro vrea el. Întrerup nițel ordinea întâmplărilor, așa cum o demarasem, dar, promit să revin pentru că, după părerea mea, semnificațiile, atât ascunse, cât și revelate ale acestora, fac să merite incursiunea. Poate chiar, aventura. Sar, deci, peste niște zile și peste niște evenimente și ajung direct la Harold Camping și la a sa Apocalipsă din 21 mai 2011. Să vedem de ce...
Harold Camping, Moș Apoca-lipsă, a dispărut. După unii, ar mai fi apărut nițeluș, după eșecul profeției sale, pentru a anunța că rămâne cum a zis, nu-și ia vorba înapoi și că data finală a apocalipsei este 21 octombrie 2011, sau cam așa ceva, că, oricum, el ne-a prevenit că durează și că, după cum se știe, cine râde la urmă, râde mai bine. Pe asta, recunosc, am adăugat-o eu. Totuși, unii insistă că Harold Camping a dispărut. Iar, în aceast caz, conform unor site-uri americane, posibilitățile ar fi cam următoarele:
- a fugit cu banii - 72 milioane dolari, la prima strigare
- s-a pitit și tace chitic
- a murit pe bune
- a fost omorât pe rele
- a fost ridicat la ceruri
Demersul său menit să trezească și cele mai amorțite conștiințe a avut probabil o unică finalitate: a aruncat în ridicol însăși ideea de Apocalipsă. Pentru că, dacă un creștin cu o minimă educație în acest sens știe că nu are noimă nici măcar să cauți astfel de date deoarece numai Dumnezeu-Tatăl le cunoaște, iar Apocalipsa adevărată, atunci când se va petrece, va fi fără răgaz și fără dubiu - pur și simplu, ea va fi și, pur și simplu, noi vom ști - orice alt cetățean planetar contemporan și neinițiat se gândește pesemne ce caraghioși sunt creștinii și ce religie demnă de dispreț au. Dacă asta a dorit de fapt Harold Camping, atunci, presupun că, în multe zone ale globului, a și obținut deja cu asupra de măsură. Acesta este efectul pervers al unei asemenea lucrări: promovezi, cu zâmbetul pe buze, respectiva învățătură, pretinzând, în același timp, că vrei să salvezi și omenirea și, de fapt, le batjocorești și le distrugi pe ambele. Ne putem întreba cine e de fapt Harold Camping, ce rost are el, cine îi inspiră acțiunile, de ce îl lasă să persiste în aceeași greșeală - se știe că nu e la prima abatere și, dacă, totuși, mai trăiește, nici la ultima, probabil - cu ce scop și, la urma urmei, dacă este el măcar un adevărat creștin.
Ce s-a întâmplat, totuși, în chiar ziua profețită de venerabilul personaj? Nici nu mai comentez de ce-a ales această zi și nu alta. Deja și copiii știu că orice amator de astfel de profeții iubește datele care au o anume simetrie. Cum vine o astfel de dată, cum roiesc și profețiile și conspirațiile în jurul ei. Dar ce s-a întâmplat totuși? Un cutremur slab în Noua Zeelandă, o sinucidere cauzată de groaza momentului a unei adolescente în Rusia, o nouă erupție a unui vulcan islandez. Ulterior, a sosit și o tornadă în SUA. E drept, devastatoare și care a făcut-o să și fie clasificată deja printre tornadele americane extrem de grave și cu un număr mare de morți. Momentan, cam atât. Dar, să privim partea plină a paharului: după cum ne-a avertizat însuși profetul, iar fantoma sa, sau ce-o fi ea, pare să insiste, avem cinci luni apocaliptice în față! Lungi și întregi! Distracția de-abia începe! Cine știe ce delicii ne vor fi servite! De ce i-am acordat eu atenție lui Harold Camping? Exact din cauza aceasta, a prezumtivelor delicii. Pentru că, după cum am tot scris, eu cred în apocalipsa simulată. Este evident faptul că niște lucruri sunt forțate să se consume și este evident că sunt arse niște etape. Să ne amintim că, nu cu multă vreme în urmă, se tot agita opinia publică planetară pe baza faptului că al patrulea cal al Apocalipsei, calul morții, a fost văzut pe când galopa vioi pe străzile din Cairo. Mi-am spus părerea despre această ”viziune” în materialul ”Blue Beam Show, în Cairo?”, material care este publicat pe acest blog. Cred că întreaga lume a intrat pe un drum dement și periculos, un adevărat culoar al morții. Iar un Harold Camping poate fi extrem de util pentru desăvârșirea atmosferei unui scenariu apocaliptic, dar un scenariu apocaliptic HAARP și Blue Beam Project, de exemplu. Din acest motiv, îl iau în seamă pe Harold Camping. Altminteri, mă înscriu între cei care știu că numai Dumnezeu-Tatăl le cunoaște pe cele viitoare. Dacă se dovedește faptul că adolescenta din Rusia s-a sinucis de groaza generată de pseudoprofeția lui Harold Camping, firește, e foarte grav. Tragic și trist, e oricum, dar devine și foarte grav. Mai ales că omul a fost lăsat - aparent, chiar încurajat - să-și facă toate mendrele sectare, indiferent de consecințe. Voi mai reveni asupra acestui subiect cu unele nuanțe suplimentare întrucât cronologia lunii mai cred că mă obligă să fac asta.
N-aș vrea să trec nici peste cutremurul din Noua Zeelandă, chiar dacă a fost unul slab. Dacă tot a fost nevoie să se producă, măcar bine că a fost slab! Mai ales că, înțeleg, după unele relatări, exact de aici, trebuia să înceapă apocalipsa lui Harold Camping. Semnificativ, în special, în logica apocalipsei simulate. Nu insist, trimit doar la un alt material scris de mine și publicat pe acest blog, ”Între plutoniu și pluton”, precum și la alte postări ale lunii martie 2011 care îl acompaniază și îl completează.
N-aș vrea să trec nici peste cutremurul din Noua Zeelandă, chiar dacă a fost unul slab. Dacă tot a fost nevoie să se producă, măcar bine că a fost slab! Mai ales că, înțeleg, după unele relatări, exact de aici, trebuia să înceapă apocalipsa lui Harold Camping. Semnificativ, în special, în logica apocalipsei simulate. Nu insist, trimit doar la un alt material scris de mine și publicat pe acest blog, ”Între plutoniu și pluton”, precum și la alte postări ale lunii martie 2011 care îl acompaniază și îl completează.
Desigur, n-am să închei înainte de mă referi la erupția vulcanului din Islanda. Și această modă, acest festival deja tradițional al erupțiilor anuale ale vulcanilor din Islanda cărora, nu știu de ce, le-a fost încredințată o exclusivitate a întreruperilor zborurilor vine să confirme, din punctul meu de vedere cel puțin, teoria conspirației. Materialul ”În care Jules Verne se întâlnește cu Stalin și nu numai” publicat pe acest blog cred eu că demonstrează, într-o oarecare măsură, de ce erupția vulcanică din 2010 a fost mai cu moț decât cea din 2011. Mizele au fost altele, mai mari. Anul acesta, nici măcar Moș Apoca-lipsă n-a primit în dar un haos mai consistent. Scenariul nu-l prevedea probabil. Alții vor fi pașii. Foarte bine, mă bucur dacă, acum, oamenii n-au avut prea mult de suferit. Erupția a fost de scurtă durată. Nu existau motive oculte să fie altfel. După cum relatam în materialul menționat, am savurat din plin nebunia de anul trecut, cu toate consecințele ei. Pentru mine, atunci, la Barcelona, au existat soluții și respectiva situație a fost cu happy-end, dar mulți alții au trecut prin clipe grele. Șantajul supraviețuirii, după cum se întâmplă în astfel de momente, se generalizase și avea chiar accente dramatice. Așa că, după cum putem observa, orice eveniment poate deveni esențial sau banal, în funcție de dictatura intereselor planetare. Pare să n-aibă o importanță fundamentală cum este el, evenimentul în sine, ci, cum sunt ele, interesele. Am o uimire suplimentară însă: anul acesta, în fotografiile și în filmele erupției, s-au văzut și OZN-uri? Anul trecut, era o aglomerație ufologică - ofologică sau of-o-logică poate că ar fi chiar mai bine zis - de nu mai pridideau comentatorii. Nu insinuez nimic, întreb și eu că n-am găsit nici un indiciu precis.
Tot în logica teoriei conspirației, aș vrea să mai întreb și dacă erupțiile vulcanilor islandezi au oare vreo legătură și cu lupta antiguvernamentalo-financiaro-bancară pe care, se pare, ar fi declanșat-o islandezii, forțând limitele profundei crize în care au fost băgați abrupt și artificial de trei ani încoace? Are oare vreo legătură cu faptul că, se pare, micul, dar viteazul și inteligentul popor islandez, dacă procedează astfel, nu vrea și pace să respecte angajamentele financiare tenebroase pe care niște bancheri corupți le-au făcut în defavoarea Islandei și în favoarea unor țări ca Marea Britanie și Olanda, de pildă? Are vreo legătură oare cu faptul că islandezii doresc să-i arunce direct în pușcărie pe cei care au semnat actele menite să-i condamne la foamete, la sărăcie, la criză? Să fie oare aceste erupții și un avertisment? Sau chiar o pedeapsă? Vulcanii ăștia din Islanda încep să joace aproape un rol mistic. Una-două, conspiră frenetic la reușita conspirației în sine. Cum are cineva nevoie să rezolve ceva pe planetă, cum, pac, erupe prompt câte un vulcan islandez și gata! Cum începe să circule pe net, mult prea activ și mult prea detaliat, povestea insubordonării islandezilor, cum, pac, iarăși, erupe vulcanul islandez de serviciu! Dar ce e, dom'le, acolo, în Islanda că intru la bănuieli? Am înțeles că islandezu', cu mic, cu mare, își simte sufletul atras de strămoșescul păgânism Asatru, am înțeles că, în Islanda, magia e la ea acasă și că nu există piatră fără energii speciale, fără o poveste a ei și, mai ales, fără niște misterioși, dar prietenoși locatari pitici, capabili și ei de tot felul de trucuri magice. Cât despre zâne, ele sunt chiar prezențe banale. Dar, totuși! Chiar și așa și e prea mult să ai parte de atâta promptitudine eruptivă! Revenind în planul prozaico-enervant al politicii și al băncilor, informațiile despre starea Islandei circulă pe net și chiar ele mă determină, exact în spiritul titlului sub care scriu acest nou serielișor, să-mi pun aceste întrebări. Voi mai reveni și asupra subiectului de față pentru că el se potrivește și cu alte evenimente ale lunii mai. Nu în ultimul rând, pentru că vreau. Și pentru că merită. Și pentru că am grijă de el. Asta ca să arătăm că suntem oameni complet integrați sistemului și, voila, ne-am însușit chiar și reclamele sale! În mod evident, nu voi epuiza de povestit despre această lună mai în luna mai. În mod cert, mă apucă și iunie. E bine, totuși, să nu ne grăbim. Ca să putem percepe savoarea... Dar unde, totuși, a dispărut Harold Camping? Și chiar a dispărut?
Tot în logica teoriei conspirației, aș vrea să mai întreb și dacă erupțiile vulcanilor islandezi au oare vreo legătură și cu lupta antiguvernamentalo-financiaro-bancară pe care, se pare, ar fi declanșat-o islandezii, forțând limitele profundei crize în care au fost băgați abrupt și artificial de trei ani încoace? Are oare vreo legătură cu faptul că, se pare, micul, dar viteazul și inteligentul popor islandez, dacă procedează astfel, nu vrea și pace să respecte angajamentele financiare tenebroase pe care niște bancheri corupți le-au făcut în defavoarea Islandei și în favoarea unor țări ca Marea Britanie și Olanda, de pildă? Are vreo legătură oare cu faptul că islandezii doresc să-i arunce direct în pușcărie pe cei care au semnat actele menite să-i condamne la foamete, la sărăcie, la criză? Să fie oare aceste erupții și un avertisment? Sau chiar o pedeapsă? Vulcanii ăștia din Islanda încep să joace aproape un rol mistic. Una-două, conspiră frenetic la reușita conspirației în sine. Cum are cineva nevoie să rezolve ceva pe planetă, cum, pac, erupe prompt câte un vulcan islandez și gata! Cum începe să circule pe net, mult prea activ și mult prea detaliat, povestea insubordonării islandezilor, cum, pac, iarăși, erupe vulcanul islandez de serviciu! Dar ce e, dom'le, acolo, în Islanda că intru la bănuieli? Am înțeles că islandezu', cu mic, cu mare, își simte sufletul atras de strămoșescul păgânism Asatru, am înțeles că, în Islanda, magia e la ea acasă și că nu există piatră fără energii speciale, fără o poveste a ei și, mai ales, fără niște misterioși, dar prietenoși locatari pitici, capabili și ei de tot felul de trucuri magice. Cât despre zâne, ele sunt chiar prezențe banale. Dar, totuși! Chiar și așa și e prea mult să ai parte de atâta promptitudine eruptivă! Revenind în planul prozaico-enervant al politicii și al băncilor, informațiile despre starea Islandei circulă pe net și chiar ele mă determină, exact în spiritul titlului sub care scriu acest nou serielișor, să-mi pun aceste întrebări. Voi mai reveni și asupra subiectului de față pentru că el se potrivește și cu alte evenimente ale lunii mai. Nu în ultimul rând, pentru că vreau. Și pentru că merită. Și pentru că am grijă de el. Asta ca să arătăm că suntem oameni complet integrați sistemului și, voila, ne-am însușit chiar și reclamele sale! În mod evident, nu voi epuiza de povestit despre această lună mai în luna mai. În mod cert, mă apucă și iunie. E bine, totuși, să nu ne grăbim. Ca să putem percepe savoarea... Dar unde, totuși, a dispărut Harold Camping? Și chiar a dispărut?
