A reapărut prietena noastră Cecilia Malmström, comisarul european pentru afaceri interne. Dorul ne încerca și mult ne lipsea! Acum ceva vreme, în ”Suedia - Pocher la copcă 3”, printre altele, am comentat și prestația respectivei doamne în legătură cu situația aderării noastre la spațiul Schengen, situație în care un cuvânt greu de spus îl avea inspectarea riguroasă a... graniței româno-turce. Nu mai insist asupra comicăriei cu pricina, materialul se află postat pe blog și poate fi lecturat de oricine dorește. Acum, subiectul adus în discuție de Cecilia Malmström este dorința unor state europene, printre care și Suedia, de a limita deplasarea sârbilor și macedonenilor, prin reintroducerea vizelor. Argumentul forte ar fi acela al creșterii alarmante a numărului de cereri de azil. Mai ales, din partea etnicilor albanezi și rromi care provin din aceste țări. Prin urmare, nu sârbii și macedonenii sunt problema, dar ei trebuie să suporte consecințele. Strategia o cunoaștem și noi deja mult prea bine. Într-un alt material publicat pe blogul de față și intitulat ”Noul an e țigan?!” atrăgeam atenția tocmai asupra unor aspecte legate de această temă. Nu mai plictisesc lumea cu detaliile respective. Pentru eventuale clarificări, și acest text poate fi lecturat oricând. Sigur, aș putea chiar să exclam anost și vulgar: vai, am avut dreptate iarăși! N-o fac. Se subînțelege. În finalul acestei postări, precizam și faptul că, în Suedia, a crescut alarmant numărul de cereri de azil din partea țiganilor veniți din Serbia. Amuzant e că sfătoasa și grijulia Suedie și-a retras cam rapid sfaturile, grija, ba chiar și toate promisiunile care vizau comunitatea rromă. S-a acrit și s-a pungit și, în acest moment, pare să nu-i mai fi rămas decât o singură angoasă și anume aceea pentru propriile sale standarde. Plus o iritare și-o intransigență maxime. Ah, da, mai era de pus la socoteală și ipocrizia. Între timp, masca ipocriziei a crăpat. Rămășițele ei le-a luat capriciosul vânt al primăverii polare. În urmă, au rămas, totuși, niște riduri. Vor dispărea însă și acestea repejor și vor fi înlocuite de cele ale unei mirări perfecte: cine, eu?! Am spus eu, Suedia, vreodată așa ceva?! Am făcut eu, Suedia, vreodată așa ceva?! Mă refer la țara cu acest nume și nu la vreo chivuță botezată astfel - sunt destule - care se dezvinovățește când o prinde poliția. Până la urmă, parafrazând celebrul titlu suedez de carte, dar și de film, ”N-a dansat decât o vară”, Suedia nu i-a lăsat pe țigani să danseze decât o seară, mai precis, în noaptea de Revelion 2011, la televiziunea oficială, după cum am și relatat în materialul deja pomenit.
Chestiunea e însă așa: desigur, țările scandinave, alături de Belgia și de Luxemburg au dreptul să fie îngrijorate de soarta lor, dar sârbii și macedonenii, la rândul lor, au și ei dreptul să fie îngrijorați că sunt discriminați. Ba chiar au dreptul să nu fie deloc discriminați. Mai ales dacă, după cum am mai scris pe acest blog, sunt opriți de la libera circulație prin Europa de milioanele de asiatici și de africani pe care exact aceste state, alături de toate celelalte state occidentale, le-au adus pe bătrânul nostru continent. După cum sună o sintagmă mult prea tocită. Precum e și continentul de altfel. Ce vor, în fond, aceste țări? Să stăm locului și norocului noi, cei din Europa de Est, pentru a nu deranja etern populațiile de pe alte continente oploșite, deja enclavizat, pe aici? Cum explică europeana Suedie, de pildă, faptul că Mohamed a devenit unul dintre cele mai raspândite prenume masculine de pe teritoriul ei? După părerea unora, cel mai răspândit în acest moment. Cum explică europeana Norvegie, alt exemplu glorios, faptul că returnează, în maximum 48 de ore, autocarele cu persoane provenite din Serbia, Macedonia și Muntenegru, persoane care doresc să obțină drept de azil, când ea, Norvegia, anul trecut, cu multă dificultate, tranșa un mare scandal, acela al vălului pe care polițistele musulmane, din cadrul forțelor polițienești norvegiene, doresc să-l poarte în cadrul uniformei? În toiul aprigelor dispute, chiar musulmanii, care nu mai înțelegeau nici ei de ce au mai bătut tot drumul până în Europa și n-au rămas pe la cășile lor din Asia, au ajuns să atenționeze Norvegia că are exagerări ciudate și dubioase, în condițiile în care nici măcar polițistele din Pakistan nu poartă vălul musulman. Ba chiar au invitat-o să facă bine să-și păstreze moștenirea culturală și să nu încurajeze astfel de devieri bizare care nu fac bine nimănui, mai ales în condițiile în care femeile musulmane luptă din răsputeri, în țările lor, pentru obținerea egalității și a emancipării. Dar cum explică europeana Belgie faptul că, după lungi dezabateri, a ajuns să interzică, la rândul ei, purtarea aceluiași văl musulman, opinia publică de acolo socotind acest deznodământ drept un mare succes, menit să redea mândria de a fi belgian? Cum explică toate țările occidentale faptul că minaretele au intrat în arhitectura europeană curentă? Cum motivează statele occidentale faptul că orice banală plimbare de cartier, oriunde pe teritoriul lor, îi dă trecătorului senzația bulversantă, prin întâlnirile pe care le are pe stradă, că a ajuns, instantaneu, în Egipt, ori în Arabia Saudită, ori în Anatolia etc? Asta așa, ca s-o zicem extrem de razant p-a dreaptă. Cum să fie discriminați sârbii și macedonenii, în Europa? Cum să fie discriminați europenii în Europa? Firește, exact cum au mai fost și până acum. Deși, e de la sine înțeles, sau așa ar trebui să fie, orice european este, în Europa, acasă la el! Și de către cine să fie sărbii, macedonenii ori alți europeni discriminați? De exact aceste țări occidentale care, clamând tot soiul de principii sforăitoare, simultan, au straniul apetit să aiurească harta lumii, în mod special, harta propriului continent. Doar zilele acestea, asiaticul Azerbaidjan a câștigat hilarul concurs Eurovision. O fi fost vreun efect întârziat al inspectării graniței româno-turce. Sau, mai plauzibil, cred că, sub scenă, erau deja trase conductele de petrol și de gaz metan, iar pompa pornise cu toată forța. Ce-ar mai fi de comentat în fața geopoliticii momentului? Vorba cântecului câștigător - agreabil, de altfel, dacă e să-mi dau și eu cu părerea - ”running scared”...
Cum să fie sârbii și macedonenii, în continuare, discriminați în Europa, mai ales dacă, după cum se întâmplă atât de des și în cazul nostru, ca români, problema care se dorește a fi de fapt rezolvată nu este a lor, ci este cea a etniei rrome? Dar, se tot spune, rromii nu pot fi tratați separat ca să nu fie, desigur, discriminați! Și atunci? Să se procedeze cum? Să fie discriminați toți, la pachet? Liberte, egalite, fraternite, discrimine?! Chiar zilele trecute, în orașul suedez în care mă găsesc, m-am întâlnit cu niște cântăreți d-ai noștri, băeți dân bobor, cu stagiul complet în Obor, sper că nu și la omor, care slobozeau din toată inimioara lor, din toți ficățeii lor, din toți răruncheii lor, pentru cine avea sensibilitatea, curtoazia și delicatețea să-i asculte și, mai ales, să le întindă o mână, dacă se poate și cu oarece în ea, ”Treeeec țiganii, treeeec!”... Ce să le faci? Ce să le zici? Să mănâncă și gura lor! Totuși, trebuie s-o spun clar, m-a îngrijorat opacitatea lor față de valorile europene și față de documentele, ca să nu zic docomentele, în vigoare. Păi, cum să te trezești cântând pe stradă așa, în mijlocul Suediei, despre țigani și nu despre rromi?! Aceasta ar fi o primă problemă serioasă. Dar ce să mai comentez și despre faptul că urlau din toți bojoceii lor că țiganii trec?! Vaaai, reprobabil, condamnabil și damnabil! Păi, exact asta e chestiunea de fond! Tocmai asta e speța! Asta, categoric, e sfidare totală. La adresa a orice. Ne batem joc de autorități, de demersurile lor, ba chiar de hotărârile lor?! Cum adică țiganii trec?! Asta e sfidare la adresa spațiului Schengen, a acquis-ului comunitar, a ideii de reintroducere a controalelor la granițe și-a vizelor, a intenției de salvgardare a tuturor clauzelor imaginate vreodată și-a tuturor rezoluțiilor! Ba aș putea considera că este o sfidare la adresa doamnei Cecilia Malmström însăși. Am chiar bănuiala că distinsul comisar i-a auzit, cu urechile dumisale, pe ei sau pe alții ca ei și, pe bună dreptate, s-a enervat. Tupeu, frate! Dacă nu, atunci, măcar i s-a raportat, raportul fiind o valoare de bază în Europa zilelor noastre, atât de strâns unită. Ne facem rapoarte unii altora de nu ne mai vedem din maldăr. Vă dați seama câte probleme au generat băieții ăia cu acordionu' și cu cânticelu' lor? Ăsta da infringement! Dar eu cred că, până la urmă, doamna Cecilia Malmström izbândeste. Fără doar și poate! Doar să știe să se impună și să se încordeze. Dar, negreșit, politically correct. Asta e musai. Fără asta nu se poate în Europa. La ce e bună încordarea? Ia gândiți-vă nițel! Păi, cum credeți că vor reacționa rromicii-balcanicii la auzul simplei vești că vine comisaru' și că e ofticat pe ei? Vestea asta nașparlie trezește imediat reflexe, frisoane, crampe și cârcei ancestrali. Aoleo, manceacas, vine și cu mascații, bre?! Mai rău, beeei, cântăreților-plimbăreților, vine cu acquis-ul comunitar, beeei, și vi-l lipește pe frunte ca bancnota lăutarului, lăutăreților care sunteți lăutăreți! Acu' să vă văz care cum mai treceți și pe unde! Că și dacă treceți de doamna Malmström, n-aș prea crede, dar dacă totuși, atunci, dați peste frații voștri indieni și peste ceilalți veri, că-i plină Europa de ei, și d-ăștia, garantat, în veci, nu mai treceți că foametea e mare! Deh, greu cu circulația liberă în Europa, mai ales, pentru europeni!...
Cum să fie sârbii și macedonenii, în continuare, discriminați în Europa, mai ales dacă, după cum se întâmplă atât de des și în cazul nostru, ca români, problema care se dorește a fi de fapt rezolvată nu este a lor, ci este cea a etniei rrome? Dar, se tot spune, rromii nu pot fi tratați separat ca să nu fie, desigur, discriminați! Și atunci? Să se procedeze cum? Să fie discriminați toți, la pachet? Liberte, egalite, fraternite, discrimine?! Chiar zilele trecute, în orașul suedez în care mă găsesc, m-am întâlnit cu niște cântăreți d-ai noștri, băeți dân bobor, cu stagiul complet în Obor, sper că nu și la omor, care slobozeau din toată inimioara lor, din toți ficățeii lor, din toți răruncheii lor, pentru cine avea sensibilitatea, curtoazia și delicatețea să-i asculte și, mai ales, să le întindă o mână, dacă se poate și cu oarece în ea, ”Treeeec țiganii, treeeec!”... Ce să le faci? Ce să le zici? Să mănâncă și gura lor! Totuși, trebuie s-o spun clar, m-a îngrijorat opacitatea lor față de valorile europene și față de documentele, ca să nu zic docomentele, în vigoare. Păi, cum să te trezești cântând pe stradă așa, în mijlocul Suediei, despre țigani și nu despre rromi?! Aceasta ar fi o primă problemă serioasă. Dar ce să mai comentez și despre faptul că urlau din toți bojoceii lor că țiganii trec?! Vaaai, reprobabil, condamnabil și damnabil! Păi, exact asta e chestiunea de fond! Tocmai asta e speța! Asta, categoric, e sfidare totală. La adresa a orice. Ne batem joc de autorități, de demersurile lor, ba chiar de hotărârile lor?! Cum adică țiganii trec?! Asta e sfidare la adresa spațiului Schengen, a acquis-ului comunitar, a ideii de reintroducere a controalelor la granițe și-a vizelor, a intenției de salvgardare a tuturor clauzelor imaginate vreodată și-a tuturor rezoluțiilor! Ba aș putea considera că este o sfidare la adresa doamnei Cecilia Malmström însăși. Am chiar bănuiala că distinsul comisar i-a auzit, cu urechile dumisale, pe ei sau pe alții ca ei și, pe bună dreptate, s-a enervat. Tupeu, frate! Dacă nu, atunci, măcar i s-a raportat, raportul fiind o valoare de bază în Europa zilelor noastre, atât de strâns unită. Ne facem rapoarte unii altora de nu ne mai vedem din maldăr. Vă dați seama câte probleme au generat băieții ăia cu acordionu' și cu cânticelu' lor? Ăsta da infringement! Dar eu cred că, până la urmă, doamna Cecilia Malmström izbândeste. Fără doar și poate! Doar să știe să se impună și să se încordeze. Dar, negreșit, politically correct. Asta e musai. Fără asta nu se poate în Europa. La ce e bună încordarea? Ia gândiți-vă nițel! Păi, cum credeți că vor reacționa rromicii-balcanicii la auzul simplei vești că vine comisaru' și că e ofticat pe ei? Vestea asta nașparlie trezește imediat reflexe, frisoane, crampe și cârcei ancestrali. Aoleo, manceacas, vine și cu mascații, bre?! Mai rău, beeei, cântăreților-plimbăreților, vine cu acquis-ul comunitar, beeei, și vi-l lipește pe frunte ca bancnota lăutarului, lăutăreților care sunteți lăutăreți! Acu' să vă văz care cum mai treceți și pe unde! Că și dacă treceți de doamna Malmström, n-aș prea crede, dar dacă totuși, atunci, dați peste frații voștri indieni și peste ceilalți veri, că-i plină Europa de ei, și d-ăștia, garantat, în veci, nu mai treceți că foametea e mare! Deh, greu cu circulația liberă în Europa, mai ales, pentru europeni!...
