Rupturi, subterane și urzeli, la umbra duzilor în floare

La noi, după tipic, și monarhia e originală și surprinzătoare. Mai ales, prin modul în care se autodeclară insistent că e deși nu mai e. Dar nu numai. Astfel, de ziua ei proprie, 10 mai 2011, Casa Regală a României a anunțat că e... Casa Regală a României! Vivat! Și că au fost rupte toate legăturile, dar toate, existente între ea și Casa de Hohenzollern-Sigmaringen. Carevasăzică, se degermanizează. Presupun că anunțul a fost făcut pentru cei mai tinerei și, eventual, mai inculți. Ori pentru cei sclerozați iremediabil. În opinia istoricilor, evenimentul s-a mai produs o dată, dacă se poate spune așa, în 1916, ca urmare a intrării României în război împotriva Germaniei. Atunci, le-am luat-o înainte englezilor întrucât ei au făcut anunțul similar - degermanizarea monarhiei lor prin renunțarea la apartenența la Casa de Saxa-Coburg-Gotha și instaurarea oficială a Dinastiei de Windsor - în 1917.

Interesantă mișcarea și, foarte posibil, are niște subterane bine sau prost ticluite. Oricum, mai mult ca sigur, ele sunt. Nu sunt nici două săptămâni de la nunta princiară din Marea Britanie și, chiar de ziua monarhiei românești, englezii debarcă la București. Musafirii de la Palatul Elisabeta - potrivită și denumirea -  au fost toți britanici, fiind vorba despre delegația din partea City of London care l-a decorat pe regele Mihai pentru rolul jucat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Pe această cale, cu surle și trâmbițe, poporul român este anunțat că, s-a sfârșit, nu numai că am întors armele împotriva nemților, dar am rupt și legăturile dinastice. Cum?! Vorba lui Mircea Badea, simt nevoia unei scheme. Mă uit în buletin, mă uit și-n cartea de alegător, mă uit și-n pașaport, mă uit și-n oglindă, văd anii, văd datele, văd însemnele, văd semnele și nu mai pricep nimic. La modul rapid și total în care regresăm istoric, aș putea fi eu însămi nu numai Göring, aș putea fi chiar Mata Hari, ori Pisica de Cheshire, ori Moș Ion Roată și Unirea! Am deja față de mine însămi suspiciuni totale, vigilențe acerbe și exigențe maxime. Deci, de azi înainte, nu mai suntem cu nemții, suntem cu englejii! Zi, frate, așa! Și nu mai suntem nici cu rușii că d-aia nu l-au mai invitat pe rege la parada militară! Îl decorează britanicii pentru meritele din vremea războiului, se supără rușii că ei îl decoraseră primii și-aveau monopol. Așa, nene, acum, mai venim d-acasă! Și toate astea, după ce nu mai e Gordon Brown prim-ministru ca să nu se spună că principesa Margareta are pile! Să fim deci onești, ca orișice bun supus britanic! În condițiile în care, dacă se plictisesc în Seychelles - adevărul e că, vorba aia, ce să faci în Seychelles?! - mirii princiaro-ducali ar putea veni pe domeniul prințului Charles, de la Viscri. Până și istoria acestui domeniu ne arată că e în logica momentului ca din neamț să devii englez. Așa că orientarea prințului Charles către acest loc nu cred că a fost deloc întâmplătoare. A vrut să ne arate direcția și trendul. În eventualitatea unei vizite princiaro-ducale în zona Viscri, avem totuși o grijă: să nu greșească mirii drumul și să ajungă la regele Cioabă ori la împăratul Iulian că și ei sunt prin vecinătate. Nu vrem să avem deja conflicte regale, imperiale, dinastice, diplomatice etc. Într-o astfel de situație, nici nu vreau să mă gândesc și la posibila furie a domnului Sarkozy! Altminteri, mi se pare corect: avem scut antirachetă american, avem și protecție monarhică britanică! Imperiul și coloniile sale! Mă refer la britanici și la americani, să nu se înțeleagă eronat. Doar că nu mai știe nimeni care e imperiul și care sunt coloniile. Cred că, și-n această privință, s-ar impune repetarea unei declarații istorice edificatoare chiar dacă s-a mai dat de vreo zece ori până în prezent. După cum ziceam: pentru tinerei, pentru inculți, pentru sclerozați... E mai bine. Dacă suntem clari, n-avem vorbe. Nici măcar la Haga. Dar uite cum deviem și ne băgăm în altă monarhie! Apropo de scut, dacă-mi este permis: inspirat aleasă denumirea localității, Deveselu. E atât de ambiguu românească, o ia fiecare cum vrea, e și veselă, e și de-veselă, adică ne-veselă, prin urmare, tristă. După cum ne mor în ultima vreme soldații în Afganistan, aș înclina, totuși, spre ultima variantă. Cât despre agitația asta monarhică, nu e nimic uimitor, există - întotdeauna există - și-un plean bi, vorba lui King Julian din Madagascar - vai de păcatele mele, nici o insinuare față de Seychelles! - mai ales, în deruta atât de derutată și de derutantă din România. Că există pleanul bi s-a văzut și din modul suprem isteric în care a fost transmisă, în România - aș putea spune a fost impusă, băgată pe gât mediatic - nunta princiară din Londra.

O întrebare însă nu-mi dă pace: și cu al nostru compatriot Duda cum rămâne? Îl rupem și pe el? Mai e sau nu mai e principe? Ne atașasem deja de idee.  Că, ironia sorții, ce să-i faci, dacă renunță la toate titlurile de import, Casa Regală de România îl concediază tocmai pe singurul român din cadrul ei. Care mai demonstrase și oarece afinități de neam cu Ștefan cel Mare. Și după toate câte se făcuseră, prin jertfa întregului popor, pentru credibilizarea sa! Vedeți, pesemne știa el ce știa și, ca orice român pățit și conștient de capriciile crude ale destinului, după nunta princiară de anul trecut din Suedia, primul lucru pe care l-a făcut, dacă-mi amintesc bine, a fost să dea tot o declarație prin care, ferm, cerea bani pentru ca să reprezinte cu onoare și succes țara la sindrofii similare. Că așa nu se mai poate! Iar, dacă mai e  - n-are legătură cu MAE - să plecăm urechea și la ce bârfesc elvețienii - deh, așa sunt monarhiile, înconjurate de complot, de intrigă, de zvon, urzeala tronurilor, că e chiar la modă - tot din câte rememorez, de fapt, nu prea ar mai fi membri ai Casei Regale de România întrucât astfel de titluri se pierd prin simpla naștere pe teritoriul elvețian. Greu! Complicat! Ne afundăm! În fine, avem și-un pilduitor contraexemplu recent și poate e bine să ținem cont și de el: dacă nu s-a englezit la timp și-a rămas tot un demodat Saxa-Coburg-Gotha, bulgarii l-au anunțat pe Simeon că nu-i mai dau nimic, ba chiar vor să-i ia înapoi și ce i-au retrocedat deja! Da' ce pretenții poți să ai?! Bulgari!

N-aveam destule pe cap, na că acum, avem și riduri pe frunte de la dramatismul declarației Casei Regale de România! Nici nu ne-am lămurit încă în această chestiune și aflăm subit că Patriarhia Ierusalimului a rupt și ea legăturile cu Biserica Ortodoxă Română! Habar n-am dacă există sau nu vreo legătură între toate aceste evenimente. Dar, totuși, ce-i cu toate rupturile astea?! Poporul suveran nu află nimic limpede din partea nimănui?
Ca să ne mai destresăm, introduc niște poze, specialitatea blogului deja, de la împricinatul Castel Sigmaringen - locul unde s-a născut Carol I - căruia tocmai i-am spus pa în 1916. Și el nouă, după cum nu făcea nici un secret ghida și tot amintea, în timpul vizitării lui din data de 7 mai 2005 - s-a întâmplat să fie asta data la care eu l-am vizitat, n-a fost un pelerinaj pios - că legăturile cu Casa Regală de România au fost rupte cu multă vreme în urmă. Constat acum faptul că duduia - aoleo, alt cuvânt interpretabil! - venea deci din viitor și știa despre declarația-proclamație de la 10 mai 2011. Nu găsesc altă explicație. Aleg aceste poze - cu tot cu Dunăre, lebede, vegetație, sfinți și cavaleri, dar fără interioarele castelului pentru a respecta regula jocului difuzării de imagini -  întrucât presupun că, la Peleș, ați fost cu toții, măcar în excursie cu pionierii. După ce PCR, ca un partid vizionar și responsabil, l-a restaurat și întreținut și bine a făcut deoarece, iată, nu se știe niciodată ce timpuri mai vin. Cât despre timpuri, la tot ce ni se întâmplă nouă ca români, putem considera că Einstein e pe deplin servit: trecutul, prezentul și viitorul sunt, cu adevărat, doar una. După cum prea bine se vede!