Mai întâi de toate, m-a surprins data: vineri, 29 aprilie. Nuntă creștină, vinerea?! Ciudat. Nu știu dacă acest ”detaliu” a surprins pe cineva, undeva, pe planetă. Și-ar fi trebuit. Toți s-au lăsat pradă isteriei mediatice și-au urmărit ceremonia - inclusiv la București - de parcă, după cum spun chiar anglo-americanii, însăși viața lor depindea de asta. Nici data de 29 aprilie n-a părut să aprindă vreun beculeț, ori să facă să sune vreun clopoțel. Este, totuși, data la care s-au căsătorit Adolf Hitler și Eva Braun. Apoi, pe 30 aprilie, s-au sinucis. Cel puțin, aceasta este versiunea oficială. Și tot versiunea oficială este că, atunci, ambele evenimente ar fi fost condiționate nu numai de iminentul sfârșit al războiului, ci și tocmai de semnificațiile ezoterice ale respectivelor zile, ba chiar și ale respectivelor ore la care ele au avut loc. Dacă au avut loc. Dar 29 aprilie este și ajunul Nopții Valpurgiei, 30 aprilie / 1 mai, moment extrem de controversat. Trimiterile lui: marele sabat vrăjitoresc al primăverii, pactul lui Faust cu puterile infernale, ziua de înființare a Illuminati, 1 mai 1776. Ca să mă refer doar la câteva. Din toate aceste motive, în decursul timpului, mulți au contestat - apăsat și nu tocmai spre binele lor - semnificația acordată zilei de 1 Mai ca sărbătoare a muncii și-a muncitorilor din întreaga lume, considerând-o, de fapt, un paravan pentru o sărbătoare ocultă de rang înalt. Așa că, deși nunta regală britanică s-a bazat pe o ceremonie religioasă creștină și deși această ceremonie a avut loc într-o catedrală ca Westminster Abbey, având în vedere toate circumstanțele, nu în ultimul rând, strania transă planetară pe care a provocat-o, ne putem pune întrebări justificate - eu, iată, chiar fac acest lucru - despre adevăratul mesaj al acestui eveniment.
Pentru că el are deja continuări stranii. Numai faptul că, la doar câteva zile după, a apărut o fotografie a prințesei Diana, făcută de paparazzi imediat după sinistrul accident care s-a soldat cu decesul ei. Fotografia, se insistă, pare să probeze faptul că Diana era cât se poate de vie și că ar fi fost asasinată, ulterior, la spital. Și nu este decât începutul. În acest context care, în buna tradiție a tuturor tronurilor, combină dezinvolt nunta și moartea, apar voci din ce în ce mai sonore care afirmă, din ce în ce mai răspicat, faptul că familia regală britanică de sorginte germană trebuie să părăsească puterea și să lase locul unei alte familii. Mai precis, familiei Stuart. Astfel, nu proaspătul însurățel William ar fi candidatul ideal la tron, ci fratele său, Harry. N-are legătură cu Harry Potter, eroul lui J.K. Rowling, sau poate are, pentru că, dacă ar fi să-i dăm crezare celuilalt foarte activ și foarte prolific britanic, David Icke pe numele său, actuala monarhie londoneză, alături de toate celelalte monarhii ale lumii, ar fi alcătuită din reptilieni, o superrasă care domină această planetă, sursă a răului perfect și înrobitoare a omenirii. Așa că, pe cale de consecință - și nu e nevoie să forțăm prea mult raționamentul - Harry Potter, alesul, cel aflat în luptă cu maleficele entități reptiliene, care par să fie într-un asalt total și final asupra omenirii, ar putea fi sau ar putea deveni o metaforă chiar pentru prințul Harry însuși. Cum se poate ajunge la ghidușia asta? Foarte simplu. Firește că William și Harry sunt frați și, firește, că sunt fiii Dianei. Dar, pe când William ar fi fiul prințului Charles, deci, un reptilian desăvârșit, tatăl lui Harry ar fi James Hewitt, fostul iubit al Dianei, doar un cetățean normal al acestei planete. Iar chipul lui Harry este un argument forte, părând copia fidelă a lui James Hewitt. Așa, cel puțin, susțin amatorii de conspirații, prezentând, încăpățânat, pozele doveditoare. Astfel, Harry n-ar avea deloc sângele germano-reptilian - conform teoriei lui David Icke - al familiei domnitoare britanice. El ar fi un cert descendent Stuart, prințesa Diana - după cum arborele său genealogic pare să dovedească - provenind din această familie. În treacăt fie spus, David Icke susține și că actuala familie Windsor s-ar înrudi cu Vlad Țepeș, acesta fiind adevăratul motiv pentru care prințul Charles a cumpărat proprietăți în România și ne vizitează des și nu doar o legătură de sânge cu niște familii nobiliare maghiare din Transilvania. Chiar dacă unii dintre aceștia au fost invitați la nunta despre care tocmai îmi dau cu părerea. Și chiar dacă, drept urmare, zilele acestea, prințul Charles le-a întors vizita, cum se spune, și ne-a onorat cu una dintre incursiunile sale private prin Transilvania, după cum îi place să declare, incursiuni despre care am scris în celelalte materiale postate recent pe blog. M-a amuzat teribil un detaliu. Probabil, n-am fost singura. În cadrul acestei vizite, prințul Charles i-a rugat pe sătenii din Harghita, dacă nu mă înșel, să-l învețe să cosească. Pare să fie o boală cu transmitere rapidă. Mai cunoaștem cazuri. Apoi, a cerut să i se trimită coasa. Știți cum e, dorința unei altețe este o fierbinte și onorabilă obligație! Indiferent care a fost motivul declanșator din subconștientul prințului Charles, eu zic să se dea curs imediat princiarei dorințe și să i se trimită coasa cu pricina. Și să se ascută bine. Ca să fie folositoare. Pentru că, mă gândesc, s-ar putea să nu fie doar un simplu capriciu. S-ar putea să fie mai mult decât atât. Poate este vorba chiar despre un mesaj venit din alte sfere.
Pentru că el are deja continuări stranii. Numai faptul că, la doar câteva zile după, a apărut o fotografie a prințesei Diana, făcută de paparazzi imediat după sinistrul accident care s-a soldat cu decesul ei. Fotografia, se insistă, pare să probeze faptul că Diana era cât se poate de vie și că ar fi fost asasinată, ulterior, la spital. Și nu este decât începutul. În acest context care, în buna tradiție a tuturor tronurilor, combină dezinvolt nunta și moartea, apar voci din ce în ce mai sonore care afirmă, din ce în ce mai răspicat, faptul că familia regală britanică de sorginte germană trebuie să părăsească puterea și să lase locul unei alte familii. Mai precis, familiei Stuart. Astfel, nu proaspătul însurățel William ar fi candidatul ideal la tron, ci fratele său, Harry. N-are legătură cu Harry Potter, eroul lui J.K. Rowling, sau poate are, pentru că, dacă ar fi să-i dăm crezare celuilalt foarte activ și foarte prolific britanic, David Icke pe numele său, actuala monarhie londoneză, alături de toate celelalte monarhii ale lumii, ar fi alcătuită din reptilieni, o superrasă care domină această planetă, sursă a răului perfect și înrobitoare a omenirii. Așa că, pe cale de consecință - și nu e nevoie să forțăm prea mult raționamentul - Harry Potter, alesul, cel aflat în luptă cu maleficele entități reptiliene, care par să fie într-un asalt total și final asupra omenirii, ar putea fi sau ar putea deveni o metaforă chiar pentru prințul Harry însuși. Cum se poate ajunge la ghidușia asta? Foarte simplu. Firește că William și Harry sunt frați și, firește, că sunt fiii Dianei. Dar, pe când William ar fi fiul prințului Charles, deci, un reptilian desăvârșit, tatăl lui Harry ar fi James Hewitt, fostul iubit al Dianei, doar un cetățean normal al acestei planete. Iar chipul lui Harry este un argument forte, părând copia fidelă a lui James Hewitt. Așa, cel puțin, susțin amatorii de conspirații, prezentând, încăpățânat, pozele doveditoare. Astfel, Harry n-ar avea deloc sângele germano-reptilian - conform teoriei lui David Icke - al familiei domnitoare britanice. El ar fi un cert descendent Stuart, prințesa Diana - după cum arborele său genealogic pare să dovedească - provenind din această familie. În treacăt fie spus, David Icke susține și că actuala familie Windsor s-ar înrudi cu Vlad Țepeș, acesta fiind adevăratul motiv pentru care prințul Charles a cumpărat proprietăți în România și ne vizitează des și nu doar o legătură de sânge cu niște familii nobiliare maghiare din Transilvania. Chiar dacă unii dintre aceștia au fost invitați la nunta despre care tocmai îmi dau cu părerea. Și chiar dacă, drept urmare, zilele acestea, prințul Charles le-a întors vizita, cum se spune, și ne-a onorat cu una dintre incursiunile sale private prin Transilvania, după cum îi place să declare, incursiuni despre care am scris în celelalte materiale postate recent pe blog. M-a amuzat teribil un detaliu. Probabil, n-am fost singura. În cadrul acestei vizite, prințul Charles i-a rugat pe sătenii din Harghita, dacă nu mă înșel, să-l învețe să cosească. Pare să fie o boală cu transmitere rapidă. Mai cunoaștem cazuri. Apoi, a cerut să i se trimită coasa. Știți cum e, dorința unei altețe este o fierbinte și onorabilă obligație! Indiferent care a fost motivul declanșator din subconștientul prințului Charles, eu zic să se dea curs imediat princiarei dorințe și să i se trimită coasa cu pricina. Și să se ascută bine. Ca să fie folositoare. Pentru că, mă gândesc, s-ar putea să nu fie doar un simplu capriciu. S-ar putea să fie mai mult decât atât. Poate este vorba chiar despre un mesaj venit din alte sfere.
Și în recentele postări de pe blog, la care tocmai am făcut trimitere, v-am mai spus că e un mai interesant, cu tot ce presupune acest cuvânt, și că el nici măcar nu s-a terminat încă... Mai ales că, după cum se vede, actuala lună mai a început interesant încă din aprilie. Iar dacă se termină, nu-i nimic, urmează luna iunie și tot așa... Noi să fim sănătoși! Are balta pește, ba chiar și broaște albastre. Prințul Charles le caută pe la noi. De ce oare? Dacă sunt albastre, sunt tot nobile? Sau, păcatele mele, ajungem iar la teoria cu superrasa de reptilieni. Ba chiar de șopârle, cum le spun unii mai răutăcioși. Știrea respectivă, în inocența ei, era fabuloasă: ajuns în Harghita, prințul Charles a mers, mai întâi, să vadă mlaștina unde trăiește broasca albastră și, după aceea, a vizitat biserica din localitate. V-am spus că avem o problemă cu nuanțele religioase și ezoterice ale recentei nunți regale. Dacă vestea a ajuns până la el, David Icke cred că a fost fericit. Toată îndelungata lui campanie în legătură cu sângele reptilian al monarhiilor a fost demonstrată printr-un singur gest. Din punctul lui de vedere, prințul Charles a acționat mai mult decât normal și, într-o succesiune firească a protocolului, s-a grăbit doar să-și salute rudele. Ce să pricepem însă noi, ăștia mai puțin inițiați? Că broaștele albastre or fi niște rude nobile - asta e clar, că doar se înțelege și din denumire - dar, totuși, mai amărâte și mai în restriște? D-aia le caută prințul Charles, stăruitor și consolator, prin Harghita, Covasna, Mureș?
