Rămâne cum am scris: nu se știe dacă e un mai pe scut sau sub scut, degringolada continuă, vremurile sunt suprarealiste, duzii sunt în floare, rupturile, subteranele și urzelile abundă etc. Nu mai îndrăznesc să utilizez cuvântul interesant. Am explicat deja ce e cu el. Mă tem să nu poarte ghinion. Această postare nu este decât o succintă addenda dictată de faptul că, ați ghicit, morbul comunicării sau corbul momunicării nu-mi dă pace. Și gura nu-mi mai tace, dar asta e de demult, de-acasă și se leagă, după cum prea bine știm, de oaie, nu de corb. Miorița e Miorița, iar Corbii lui Odin sunt Corbii lui Odin.
Ce vreau să adaug: numai ce-am publicat ultimele două materiale, ”Rupturi, subterane și urzeli, la umbra duzilor în floare” și ”Un mai, pe scut sau sub scut?”, numai ce, printre multe altele, l-am pomenit și pe prințul Charles al Marii Britanii ca pe unul dintre posibilii candidați ( ?! ) la tronul României ( ?! ) - teoria e, repet, reală și-a fost vehiculată, mai mult sau mai puțin discret, în ultimii 20 de ani, că, iată, acesta a și sosit la noi! De fapt, n-a sosit la noi, ci, după cum ni se tot repetă cu blândețe, a sosit la el. Mai precis, pe domeniul său. Deh, dacă își cumpără prințul Charles o bojdeucă undeva, în lume, automat, aceasta se transformă în domeniu, mi se pare normal, the royal touch, n-ai ce să-i faci! Unde se găsește acest domeniu? Ni se tot repetă pedagogic și asta, poate, până la urmă, vom pricepe, domeniul se găsește în Transilvania, de parcă aceasta chiar ar fi un soi de Dracula's Land plus Camelot plus moșiile Marchizului de Carabas și-ale Motanului Încălțat. A nu se înțelege că i-am spus, prințului Charles, ”carabas!”. Vai, se poate?! Nicidecum. Ba chiar, aflăm că, de această dată, a mers în județele Mureș și Covasna. Deduc din această informație chiar faptul îmbucurător, firește, că Viscri, perla cealaltă a coroanei, mai poate încă nădăjdui într-o vizită a mirilor princiaro-ducali la întoarcerea lor din Seychelles.
Ei, și, dacă tot ne vizitează, se pare că distinsul personaj a avut deja și-o vorbă de duh: pentru România - aici, și-a amintit că există o astfel de țară care, cu totul bizar și întâmplător, are în componența sa o provincie intitulată Transilvania - pentru România deci nu există un alt produs de export mai bun decât Transilvania! Cuuoom?! Acum, nu mai simt nevoia - vorba lui Mircea Badea - unei scheme, acum, simt nevoia unei explicații. Chiar a unor explicații. Ample, clare, ferme. Neîntârziate. Aș putea să simt și alte nevoi, dar, ce să-i faci, sunt un biet blogăraș, într-o lume mare și rea. Sigur, aș putea să simt chiar o încântare trufașă: oare atât de rapid și de prompt s-au confirmat unele dintre teoriile și raționamentele mele? Nici n-a trecut bine ziua de 10 mai, și, deja, se insinuează spectrul unei Românii mici? Dar nu simt nici o încântare, simt o mare îngrijorare. După cum am mărturisit deja, unele viziuni și intuiții legate de teme cum ar fi monarhia, Transilvania, acorduri oculte și altele mă vizitează până la stres. Să așteptăm, în viitorul apropiat, limpezirile necesare. Dacă vor fi. Și să sperăm că totul este în regulă, potrivit, la locul său, politically correct și că nu a fost vorba decât despre o vorbă nefericită sau nefericit scoasă din context. Poate n-a fost bun cârnatu' de casă - se pare că el face parte din meniul servit pe domeniu, la masa princiară - ori poate a fost în exces. Desigur, toate sunt variante perfect posibile. Dar e bine, totuși, să avem urechile ciulite. Cât mai ciulite. Și e recomandabil să ne păzim cârnații. Cât mai bine.
Ei, și, dacă tot ne vizitează, se pare că distinsul personaj a avut deja și-o vorbă de duh: pentru România - aici, și-a amintit că există o astfel de țară care, cu totul bizar și întâmplător, are în componența sa o provincie intitulată Transilvania - pentru România deci nu există un alt produs de export mai bun decât Transilvania! Cuuoom?! Acum, nu mai simt nevoia - vorba lui Mircea Badea - unei scheme, acum, simt nevoia unei explicații. Chiar a unor explicații. Ample, clare, ferme. Neîntârziate. Aș putea să simt și alte nevoi, dar, ce să-i faci, sunt un biet blogăraș, într-o lume mare și rea. Sigur, aș putea să simt chiar o încântare trufașă: oare atât de rapid și de prompt s-au confirmat unele dintre teoriile și raționamentele mele? Nici n-a trecut bine ziua de 10 mai, și, deja, se insinuează spectrul unei Românii mici? Dar nu simt nici o încântare, simt o mare îngrijorare. După cum am mărturisit deja, unele viziuni și intuiții legate de teme cum ar fi monarhia, Transilvania, acorduri oculte și altele mă vizitează până la stres. Să așteptăm, în viitorul apropiat, limpezirile necesare. Dacă vor fi. Și să sperăm că totul este în regulă, potrivit, la locul său, politically correct și că nu a fost vorba decât despre o vorbă nefericită sau nefericit scoasă din context. Poate n-a fost bun cârnatu' de casă - se pare că el face parte din meniul servit pe domeniu, la masa princiară - ori poate a fost în exces. Desigur, toate sunt variante perfect posibile. Dar e bine, totuși, să avem urechile ciulite. Cât mai ciulite. Și e recomandabil să ne păzim cârnații. Cât mai bine.
Și, ca să avem și mai puternic senzația că totul se mișcă insidios, dar hotărât, pe când prințul Charles ne vizitează și, îngrijorat și responsabil, se preocupă de situația exportului românesc, mămica sa, regina, efectuează prima vizită a unui monarh britanic în Irlanda independentă și republicană. Vizită, extrem de controversată. Eu cred că tot partea asta cu exportul o interesează întrucât, după cum se știe, Irlanda e cam falită în acest moment. Cel puțin, așa susține ea însăși deși a primit 96 miliarde lire sterline de la UE și de la FMI. Bine că nu suntem singuri în marasm! E bine să ai colegi de succes, dar e bine să ai și colegi de faliment. Sună cinic, dar, ce, astea sunt vremuri normale?!
Deocamdată, atât. Mai trăim, mai pândim, mai vedem, mai observăm, mai comentăm... Luna mai nu s-a terminat. Unii așteaptă chiar sfârșitul lumii, acum, pe 21 mai. Și-au donat deja și averile. Din păcate, nu nouă. Puteam alcătui oricând o listă. Bref, dacă nu vine sfârșitul lumii, ne mai conversăm. Iar, dacă vine, atunci, asta e, încântată de cunoștință și mă bucur de onoarea avută! Sună ca la palat?
