Dacă ne ascunde ceva. Unii susțin că da. De câțiva ani încoace, apar tot felul de știri și relatări în legătură cu felurite megaoperațiuni misterioase și hiperpregătiri tenebroase care s-ar desfășura în Norvegia. Unele dintre acestea par să aibă o bază cât se poate de concretă, temele evocate de ele fiind considerate cât se poate de legitime și de necesare. Așa, de pildă, au fost materialele despre înființarea băncii mondiale de semințe, amplasată, relativ recent, în Norvegia. Concretă, legitimă și necesară. Aceasta, alături de alte două bănci similare existente, după informațiile mele, în Oceanul Înghețat și în Anglia, ar încerca să conserve ”memoria” agricolă a Terrei. Mai precis, ce-a mai rămas din ea. Alte articole însă par să combine, seducător, realitatea și ficțiunea. În această secțiune, se amestecă halucinant tuneluri, grote, galerii, buncăre, politicieni norvegieni cuprinși de remușcări abrupte și de regrete teribile, care scriu, plângând, stranii misive unei omeniri damnate și inconștiente, cristale inteligente și amețitor de vorbărețe, depozite militare abovetopsecret, armate imperturbabile de crânceni androizi manevrând trenuri subterane ultrasofisticate, extratereștri, intratereștri, tereștri puri, impuri, semipuri, elite oribil egoiste care nu visează decât propria salvare și supraviețuire, arce care nu mai amintesc de Noe decât prin numele preluat reverențios, jurăminte dure și inflexibile de păstrare a tăcerii și a secretelor etc. Informațiile se găsesc pe net, pot fi accesate încă.
Dar, totuși, pentru neinițiați, care ar fi povestea de fapt? Cum - deja este o banalitate plictisitoare - în 2012, se sfârșește lumea așa cum o știm noi, Norvegia ar fi unul dintre locurile esențiale de pe această planetă care au fost pregătite în detalii maxime, depășind imaginația, imaginația curentă cel puțin, pentru salvarea elitelor și pentru conservarea patrimoniului omenirii. În fine, atât cât se poate și atât cât merită. Aici, intră și semințele pomenite. Un politician norvegian under cover ar fi semnalat printr-o scrisoare considerată de unii ca profund autentică faptul că, în urma unui cataclism care va avea loc în viitorul apropiat - Nibiru, al doilea Soare, a doua Lună, plecarea unor planete, venirea altora, invazia extraterestră, ciocnirea cu o cometă, căderea unui meteorit sau, după părerea unora mai pragmatici, haosul dezlănțuit de un nou război mondial sau / și de instalarea forțată a Noii Ordini Mondiale - elitele lumii se vor salva în Norvegia. E o posibilitate. Alții, mai informați, sugerează și alte locuri de pe planetă. Și ce vor face, mă rog frumos, elitele în Norvegia? Se vor ascunde ermetic în tuneluri și în buncăre inexpugnabile - așa este natural structurată Scandinavia - unde se vor plimba toată ziua cu trenulețe extraordinare și se vor conversa cu androizi schizoizi și cu bizare cristale inteligente. Despre ce? Desigur, despre bunul mers al distrugerii Terrei și, mai ales, a supărătoarei omeniri care a infestat-o. Timp în care vor fi apărate permanent de armate menite să ucidă pe oricine și orice le-ar amenința. Ascunse, elitele vor roade nesățios toate proviziile adunate și, la nevoie, toate semințele conservate. Dacă așa e planul, sper sincer mai întâi să nu apuce să intre în subterane. Dacă, totuși, apucă, sper să nu apuce să consume prea mult, sper să le stea proviziile și semințele în gât. Dacă nu le stau, atunci, sper să nu le ajungă și să se devoreze între ele - savuroasă imagine, la cât sunt de talentate în acest sens elitele terestre, indiferent cine le alcătuiește! - și, în final, să moară în chinuri groaznice cauzate, nu în ultimul rând, de foame și de sete. Ah, și să nu uit: firește, în grote, respectivele elite vor păzi precum zmeii, balaurii, dragonii și șerpii - în acest punct al discuției, David Icke ar interveni pertinent spunând că elitele terestre asta și sunt de fapt - grămezile de aur și toate celelalte bogății al lumii, urmând ca, dacă nu mor în modul descris anterior, să moară în nesfârșite lupte pentru putere și înavuțire. Până la urmă, dacă așa stau lucrurile, ar fi chiar natural: oamenii au mai stat prin peșteri, iar, de omorât, n-au încetat niciodată să o facă, e un adevărat modus vivendi înscris în ADN. Exagerez nițel, nu foarte mult, pentru a comprima povestea anului 2012 și a celorlați ani minunați care îi vor urma. Poveste, exasperant de banalizată deja de atâtea cărți și, mai ales, de atâtea filme de profil.
De ce aduc subiectul în discuție totuși? Pentru că, în ultima vreme, unele informații din zona norvegiană mi-au atras atenția. Nu numai banca de semințe. Deși, chiar și ea. Deoarece, până vine sau nu vine sfârșitul lumii, observăm că se dorește cu asiduitate o masivă înfometare a populației planetei. Nu știu în ce măsură foametea care ni se tot impune pe zi ce trece, prin scumpiri, prin lipsuri, prin ciudate îmbolnăviri ale animalelor, ale plantelor și, desigur, ale oamenilor este una cu adevărat condiționată de realitatea stringentă. Mai mult ca sigur nu. Ca o paranteză, totuși: în pofida climei extreme, Norvegia, că despre ea e vorba acum, în multe zone ale sale, practică o agricultură intensivă. Aviz nouă care ne distrugem frenetic, alături de toate celelalte ale noastre, și potențialul agricol. Oare așa trebuie? Pesemne. Pe-semne. Dar, mai aflu și că Norvegia este lider mondial în privința chirurgiei care întrebuințează roboți. Practic, după propriile statistici, 80 la sută dintre operațiile care au loc în clinicile norvegiene sunt făcute deja cu ajutorul roboților. Clinicile norvegiene sunt ultraperformante, excepțional dotate și... foarte numeroase. Și în continuă creștere. Foarte frumos și foarte bine, dar, totuși, Norvegia are o populație oficial minusculă. Care ar fi, până la urmă, standardul spre care se tinde aici? Omu' și spitalu'? Deși, după unele opinii, este țara cea mai scumpă din lume - o poate avantaja, nu vine și nu rezistă oricine pe teritoriul ei - totuși, în mod paradoxal, a dezvoltat condiții pentru un adevărat turism medical, în regim privat, e drept, însă promovând o chirurgie la prețuri rezonabile. În plus, iarăși oarecum paradoxal, deși își dorește să fie un club select al celor bogați, a dezvoltat și rețeaua de zboruri low-cost, utilă, printre altele, pentru exact același turism medical. Prin comparație, Suedia, care nu stă deloc rău din punct de vedere sanitar, este, momentan, clar depășită de performanțele sistemului norvegian, visul de bază al medicilor suedezi fiind acela să lucreze temporar ( nu intru în detalii de ce ) în țara vecină. Și ce e misterios în toate acestea? Dincolo de aceste contradicții, dublate și de zvonurile și poveștile de genul celor expuse pe scurt mai sus, misterios ar putea fi faptul că, de exemplu, un oraș norvegian absolut modest atât ca număr al locuitorilor, aproximativ 70 000, cât și ca aspect, anexez niște poze relevante cred eu, Fredrikstad pe numele său, deși are un spital elegant, funcțional, bine dotat, construiește, subit, un altul - va fi gata în curând se pare - ale cărui dimensiuni vor fi echivalentul a 18 stadioane de fotbal! Așa cum citiți, așa cum rostiți! Iată un topic provocator. După cum se poate vedea și din fotografii, este un oraș agreabil, curat, civilizat, liniștit, dar absolut obișnuit și, după tipicul nordic, în armonie cu natura. Cu tot turismul medical pe care l-am pomenit, aparent, nu există nici un argument logic pentru investiții d-astea, de dimensiuni americano-sovietice. Doar dacă, de exemplu, conform speculațiilor prezentate deja, în subteran, nu se află și altceva. Eventual, și altcineva. Sau, măcar, într-un viitor apropiat. N-aș subestima deloc, dar deloc, importanța subteranelor scandinave. S-a văzut și din operațiunea WikiLeaks ce înseamnă un buncăr scandinav, suedez în acest caz. Sau, doar dacă, aș lua în calcul și acest aspect, populația norvegiană este alta decât cea declarată. Adică, mai mare, mult mai mare. În pofida îmbătrânirii și depopulării populației, investițiile masive pe care le fac toate țările nordice în anumite domenii, practic, obligă la folosirea logicii și a imaginației. Mai precis, îl obligă pe observatorul atent să-și pună și să pună întrebarea de ce. Adăugând rapid și întrebările pentru cine și pentru ce. Ca o paranteză, am avut același gând și același sentiment, în intervalul de timp petrecut în Elveția - am stat o oarecare vreme și acolo - în fața repetării următorului tablou incitant: la orele de vârf, mulți, foarte mulți oameni, nejustificat de mulți oameni, mergând umăr la umăr, pe stradă, înghesuiți aproape, într-o țară cu o populație oficial tot relativ mică. Revenind... Doar dacă - fiind vorba de gigantice spitale de suprafață - ca urmare a unor mari schimbări la nivel planetar, din diferite motive, mai precis, din cauza a diferite crize și conflicte, mulți oameni nu vor fi relocați într-o țară ca Norvegia. Mă rog, putem fi oricât de creativi și de jucăuși. Deoarece, dacă punem cap la cap toate poveștile despre banca de semințe, tuneluri, grote, peșteri, prețuri imense care generează colici și angoase, orașe aproape umile dublate de spitale SF robotizate și de anvergura, din punctul de vedere al capacității, celor din New York și dacă mai condimentăm sosul și cu inexplicabila spirală apărută recent pe cerul norvegian, ori cu OZN-ul care a blocat activitatea aeroportului din Oslo, atunci chiar că ne putem întreba cu un oarecare temei dacă Norvegia știe ceva ce noi nu știm. Nu pot să declar că e ceva putred în Norvegia, întrucât faimoasa replică privea Danemarca și aceasta este, momentan, intens ocupată și preocupată de eventualele controale de graniță pe care ar dori să le efectueze harnic și responsabil. Deși castraveții ucigași s-ar potrivi cu vorbele Marelui Will. Chiar așa! Că veni vorba de vorba din Hamlet! În ultimii ani, nu avem cam multă acțiune și cam multă reacțiune în atât de discretele țări nordice? Nu vi se pare? Am mai discutat, vom mai discuta...
Pentru a încheia, vă las să priviți câteva fotografii ale orașului Fredrikstad și să vă întrebați, dacă doriți, cui folosește o asemenea investiție colosală. Și, la urma urmei, dacă norvegienii își doresc astfel de construcții, de ce oare ele trebuie să fie tocmai medicale? Să aibă oare legătură și cu faptul că unele state - printre care și noi - își distrug deliberat, consecvent și complet sistemul medical? Iar dacă norvegienii își doresc să fie monumentali, de ce, atunci, nu schimbă întregul lor stil arhitectonic tradiționalo-șindrilos? În fine, dacă Norvegia se pregătește pentru ceva epocal, dacă știe ceva special, să ne zică și nouă, să nu murim proști. Dar, asta e, să ne resemnăm, nu ne va zice și, probabil, vom muri proști. Bine că măcar am apucat să vedem spirala!...
Dar, totuși, pentru neinițiați, care ar fi povestea de fapt? Cum - deja este o banalitate plictisitoare - în 2012, se sfârșește lumea așa cum o știm noi, Norvegia ar fi unul dintre locurile esențiale de pe această planetă care au fost pregătite în detalii maxime, depășind imaginația, imaginația curentă cel puțin, pentru salvarea elitelor și pentru conservarea patrimoniului omenirii. În fine, atât cât se poate și atât cât merită. Aici, intră și semințele pomenite. Un politician norvegian under cover ar fi semnalat printr-o scrisoare considerată de unii ca profund autentică faptul că, în urma unui cataclism care va avea loc în viitorul apropiat - Nibiru, al doilea Soare, a doua Lună, plecarea unor planete, venirea altora, invazia extraterestră, ciocnirea cu o cometă, căderea unui meteorit sau, după părerea unora mai pragmatici, haosul dezlănțuit de un nou război mondial sau / și de instalarea forțată a Noii Ordini Mondiale - elitele lumii se vor salva în Norvegia. E o posibilitate. Alții, mai informați, sugerează și alte locuri de pe planetă. Și ce vor face, mă rog frumos, elitele în Norvegia? Se vor ascunde ermetic în tuneluri și în buncăre inexpugnabile - așa este natural structurată Scandinavia - unde se vor plimba toată ziua cu trenulețe extraordinare și se vor conversa cu androizi schizoizi și cu bizare cristale inteligente. Despre ce? Desigur, despre bunul mers al distrugerii Terrei și, mai ales, a supărătoarei omeniri care a infestat-o. Timp în care vor fi apărate permanent de armate menite să ucidă pe oricine și orice le-ar amenința. Ascunse, elitele vor roade nesățios toate proviziile adunate și, la nevoie, toate semințele conservate. Dacă așa e planul, sper sincer mai întâi să nu apuce să intre în subterane. Dacă, totuși, apucă, sper să nu apuce să consume prea mult, sper să le stea proviziile și semințele în gât. Dacă nu le stau, atunci, sper să nu le ajungă și să se devoreze între ele - savuroasă imagine, la cât sunt de talentate în acest sens elitele terestre, indiferent cine le alcătuiește! - și, în final, să moară în chinuri groaznice cauzate, nu în ultimul rând, de foame și de sete. Ah, și să nu uit: firește, în grote, respectivele elite vor păzi precum zmeii, balaurii, dragonii și șerpii - în acest punct al discuției, David Icke ar interveni pertinent spunând că elitele terestre asta și sunt de fapt - grămezile de aur și toate celelalte bogății al lumii, urmând ca, dacă nu mor în modul descris anterior, să moară în nesfârșite lupte pentru putere și înavuțire. Până la urmă, dacă așa stau lucrurile, ar fi chiar natural: oamenii au mai stat prin peșteri, iar, de omorât, n-au încetat niciodată să o facă, e un adevărat modus vivendi înscris în ADN. Exagerez nițel, nu foarte mult, pentru a comprima povestea anului 2012 și a celorlați ani minunați care îi vor urma. Poveste, exasperant de banalizată deja de atâtea cărți și, mai ales, de atâtea filme de profil.
De ce aduc subiectul în discuție totuși? Pentru că, în ultima vreme, unele informații din zona norvegiană mi-au atras atenția. Nu numai banca de semințe. Deși, chiar și ea. Deoarece, până vine sau nu vine sfârșitul lumii, observăm că se dorește cu asiduitate o masivă înfometare a populației planetei. Nu știu în ce măsură foametea care ni se tot impune pe zi ce trece, prin scumpiri, prin lipsuri, prin ciudate îmbolnăviri ale animalelor, ale plantelor și, desigur, ale oamenilor este una cu adevărat condiționată de realitatea stringentă. Mai mult ca sigur nu. Ca o paranteză, totuși: în pofida climei extreme, Norvegia, că despre ea e vorba acum, în multe zone ale sale, practică o agricultură intensivă. Aviz nouă care ne distrugem frenetic, alături de toate celelalte ale noastre, și potențialul agricol. Oare așa trebuie? Pesemne. Pe-semne. Dar, mai aflu și că Norvegia este lider mondial în privința chirurgiei care întrebuințează roboți. Practic, după propriile statistici, 80 la sută dintre operațiile care au loc în clinicile norvegiene sunt făcute deja cu ajutorul roboților. Clinicile norvegiene sunt ultraperformante, excepțional dotate și... foarte numeroase. Și în continuă creștere. Foarte frumos și foarte bine, dar, totuși, Norvegia are o populație oficial minusculă. Care ar fi, până la urmă, standardul spre care se tinde aici? Omu' și spitalu'? Deși, după unele opinii, este țara cea mai scumpă din lume - o poate avantaja, nu vine și nu rezistă oricine pe teritoriul ei - totuși, în mod paradoxal, a dezvoltat condiții pentru un adevărat turism medical, în regim privat, e drept, însă promovând o chirurgie la prețuri rezonabile. În plus, iarăși oarecum paradoxal, deși își dorește să fie un club select al celor bogați, a dezvoltat și rețeaua de zboruri low-cost, utilă, printre altele, pentru exact același turism medical. Prin comparație, Suedia, care nu stă deloc rău din punct de vedere sanitar, este, momentan, clar depășită de performanțele sistemului norvegian, visul de bază al medicilor suedezi fiind acela să lucreze temporar ( nu intru în detalii de ce ) în țara vecină. Și ce e misterios în toate acestea? Dincolo de aceste contradicții, dublate și de zvonurile și poveștile de genul celor expuse pe scurt mai sus, misterios ar putea fi faptul că, de exemplu, un oraș norvegian absolut modest atât ca număr al locuitorilor, aproximativ 70 000, cât și ca aspect, anexez niște poze relevante cred eu, Fredrikstad pe numele său, deși are un spital elegant, funcțional, bine dotat, construiește, subit, un altul - va fi gata în curând se pare - ale cărui dimensiuni vor fi echivalentul a 18 stadioane de fotbal! Așa cum citiți, așa cum rostiți! Iată un topic provocator. După cum se poate vedea și din fotografii, este un oraș agreabil, curat, civilizat, liniștit, dar absolut obișnuit și, după tipicul nordic, în armonie cu natura. Cu tot turismul medical pe care l-am pomenit, aparent, nu există nici un argument logic pentru investiții d-astea, de dimensiuni americano-sovietice. Doar dacă, de exemplu, conform speculațiilor prezentate deja, în subteran, nu se află și altceva. Eventual, și altcineva. Sau, măcar, într-un viitor apropiat. N-aș subestima deloc, dar deloc, importanța subteranelor scandinave. S-a văzut și din operațiunea WikiLeaks ce înseamnă un buncăr scandinav, suedez în acest caz. Sau, doar dacă, aș lua în calcul și acest aspect, populația norvegiană este alta decât cea declarată. Adică, mai mare, mult mai mare. În pofida îmbătrânirii și depopulării populației, investițiile masive pe care le fac toate țările nordice în anumite domenii, practic, obligă la folosirea logicii și a imaginației. Mai precis, îl obligă pe observatorul atent să-și pună și să pună întrebarea de ce. Adăugând rapid și întrebările pentru cine și pentru ce. Ca o paranteză, am avut același gând și același sentiment, în intervalul de timp petrecut în Elveția - am stat o oarecare vreme și acolo - în fața repetării următorului tablou incitant: la orele de vârf, mulți, foarte mulți oameni, nejustificat de mulți oameni, mergând umăr la umăr, pe stradă, înghesuiți aproape, într-o țară cu o populație oficial tot relativ mică. Revenind... Doar dacă - fiind vorba de gigantice spitale de suprafață - ca urmare a unor mari schimbări la nivel planetar, din diferite motive, mai precis, din cauza a diferite crize și conflicte, mulți oameni nu vor fi relocați într-o țară ca Norvegia. Mă rog, putem fi oricât de creativi și de jucăuși. Deoarece, dacă punem cap la cap toate poveștile despre banca de semințe, tuneluri, grote, peșteri, prețuri imense care generează colici și angoase, orașe aproape umile dublate de spitale SF robotizate și de anvergura, din punctul de vedere al capacității, celor din New York și dacă mai condimentăm sosul și cu inexplicabila spirală apărută recent pe cerul norvegian, ori cu OZN-ul care a blocat activitatea aeroportului din Oslo, atunci chiar că ne putem întreba cu un oarecare temei dacă Norvegia știe ceva ce noi nu știm. Nu pot să declar că e ceva putred în Norvegia, întrucât faimoasa replică privea Danemarca și aceasta este, momentan, intens ocupată și preocupată de eventualele controale de graniță pe care ar dori să le efectueze harnic și responsabil. Deși castraveții ucigași s-ar potrivi cu vorbele Marelui Will. Chiar așa! Că veni vorba de vorba din Hamlet! În ultimii ani, nu avem cam multă acțiune și cam multă reacțiune în atât de discretele țări nordice? Nu vi se pare? Am mai discutat, vom mai discuta...
Pentru a încheia, vă las să priviți câteva fotografii ale orașului Fredrikstad și să vă întrebați, dacă doriți, cui folosește o asemenea investiție colosală. Și, la urma urmei, dacă norvegienii își doresc astfel de construcții, de ce oare ele trebuie să fie tocmai medicale? Să aibă oare legătură și cu faptul că unele state - printre care și noi - își distrug deliberat, consecvent și complet sistemul medical? Iar dacă norvegienii își doresc să fie monumentali, de ce, atunci, nu schimbă întregul lor stil arhitectonic tradiționalo-șindrilos? În fine, dacă Norvegia se pregătește pentru ceva epocal, dacă știe ceva special, să ne zică și nouă, să nu murim proști. Dar, asta e, să ne resemnăm, nu ne va zice și, probabil, vom muri proști. Bine că măcar am apucat să vedem spirala!...
