Fotografia mea
Călător experimentat, cetățean planetar greu încercat

marți, 12 august 2014

Diavoliada ( 5 )

Soluția corupției, după unii, nu poate fi decât lobotomia. Girusul frontal inferior stâng ar fi vinovatul de serviciu. Sau cam așa ceva... Dacă nu se aplică asta la scară mondială, atunci - s-au gândit deja alții, din fericire sau din nefericire, mereu se gândește cineva la ceva, la toate chiar - atunci deci, dat fiind că suntem mulți și, într-un fel sau altul, delincvenți toți, pedepsele să devină strict mentale. Prizonierii minții. Închisorile dispar. Ispășirea se face drastic, dar, doar la nivelul gândirii, la nivelul conștiinței. Fizic, individul rămâne liber, însă, mental, este pe deplin încarcerat. Pe o perioadă clar determinată sau, pentru totdeauna, de la caz la caz. Aceasta ar fi doar o sugestie pasageră, pentru ce se întâmplă acasă. Până la golirea pușcăriilor, dar și până la eradicarea flagelului, totuși, nu s-ar putea recupera, mai întâi și mai repejor, prejudiciile de miliarde? Și, foarte important, n-ar putea fi alungați vulturii străini care devorează deja avuția națională? Și, esențial, n-ar putea fi împiedicate să sosească, la ospăț, toate celelalte hiene flămânde, indiferent care ar fi ele?
Ce se întâmplă acasă? Nimic special, doar așteptata și necesara justiție a Anului Calului de Lemn ar răspunde ezoteriștii. Am mai scris și despre asta. Am mai scris despre toate. Șahul subit și doar aparent bizar al lui Crin l-a făcut iarăși posibil pe Călin, ne-a făcut cunoștință deplină cu ”Proiectul-Iohannis-pentru-țară”, i-a readus pe unguri la guvernare. Și, pe români, la toooot balamucul pe care îl tooooot organizează și îl tooooot practică, în mod impertinent, maghiarii. Ar fi interesant de știut cine este adevăratul mare șahist, șahistul din umbră, al acestei strategii. În ceea ce-i privește pe unguri, ei au fost, sunt și rămân braț devotat rusesc. Am tot repetat asta. După cum, au fost, sunt și rămân, pentru români, un test iritant, dar, fapt aproape paradoxal, totuși, plictisitor. Enervant-monotoni. Oarecum, oximoronici. Așa e cuvântul, nu e o înjurătură valahă!
Apropo de naționalizările pe care le face onesta și justițiara Ungarie: n-ar vrea să restituie și banii furați de Malev? Că furați au rămas. Și, mai grav: n-ar vrea să restituie averea Gojdu? Că furată a rămas. Doar două exemple. N-ar vrea, de asemenea, să nu se mai afle, impertinent, în treabă în tot felul de revendicări inexistente? Mai precis, să nu mai facă pe groafa, ca să zic așa? Sună chiar bine. În românește, și rimează bine.
Cât despre pretențiile budapestane pentru autonomie pentru maghiari, oriunde în lume, pretutindeni în lume, privesc amuzată modul în care se construiește un astfel de dosar chiar și în Suedia. Am mai scris și despre asta. Comunitatea maghiară - i-au păcălit pe suedezi cu faimoasa lor contrarevoluție din 1956, după câte se vede, din atitudini și din efecte, o contrarevoluție pe deplin conspirată, în fapt, cu Moscova - comunitatea maghiară deci este, aici, destul de mare. Aproape exclusiv, vin familii cu mulți copii. Dacă nu au suficienți la sosire, mai adaugă ulterior, urgent. Colonizare ca la carte. Astfel, după tipic, nu e departe momentul în care vor socoti un drept firesc să ceară o porțiune din Suedia. O porțiune cât mai consistentă, desigur. De ce nu sunt arestați, declarați indezirabili, expulzați, din România, maghiarii dăunători? Cheia o are KGB-ul pesemne. Există o înțelegere profundă, mistică aproape între anumite cercuri românești, maghiare și rusești. Nu e pentru profani.
Ce se mai întâmplă acasă? Angoase. Groaznice. Societatea trece prin niște megaspasme. Când teribile, când caraghioase. Ca întotdeauna, îndatoritoarea televiziune otevistică încearcă și reușește să fie oglinda. Noapte de noapte, aceasta pare să fie misiunea esențială a lui DD - Șehereza-Dan: să manipuleze, dar și să faciliteze o eficientă monitorizare a reacțiilor masei.
În ceea ce-l privește pe Victor Ponta, acesta își arogă sistematic noi și noi apartenențe etnice. Nu-i vorbă, fizicul exotic îl și ajută. Când nu invocă el diverse etnii, i le pun alții în cârcă. În rest, pendulează între derutant și confuz. Lasă impresia, uneori chiar aiuritoare, că și-a lansat candidatura doar pentru că n-are încotro. Altminteri, nici măcar n-ar vrea să fie votat. Oricum, nu de poporul român. Nici măcar de morții domnului Dragnea. 
Apropo de morți: minunate legi mai fată mentalul colectiv! După ce viii au fost lichidați sau alungați, se pare că a venit și rândul morților, câți au mai rămas și ăștia. Dacă nu sunt scoși din gropi de inundații, se pare că îi va scoate statul - laicii și clericii par să fie de acord cu noua lege a cimitirelor! - ca să se bucure și alții de privilegiul putrezirii. Presupun că neprezentarea la vot a morților se constituie într-o circumstanță profund agravantă. Vor fi evacuați disciplinar din mormânt. Nu orice iresponsabil social merită hatârul unei gropi.
Dar și inundațiile ar trebui comentate: cum plouă, dom'le, prompt doar când și cât este necesar pentru distrugerea recoltelor! În fiecare an! Deh, sistemul de irigații s-a distrus și s-a vândut  de multă vreme în Turcia, așa era moda, digurile voiajează și ele pe la Cannes, pe la Monte Carlo, prin Caraibe, așa e moda acum, pădurile noastre au mai prelungit nițel, poate, doar poate, viața pădurii amazoniene, au mai cruțat pădurile din Vest și din Nord, ca să nu mai fie aduși la munci neplătite tailandezi, camerunezi, și asta e tot o apucătură modernă etc. Dumnezeu să țină barajele că, altfel, România devine acvariu! În afară de toate acestea, bomboana pe colivă: HAARP sau surata ei mai veche, arma meteorologică. Că doar, în lume, mai sunt și alte interese! Mai trebuie să-și vândă și alții recoltele, mai trebuie să fie și popoarele ocupate intens doar cu supraviețuirea, până și aia dramatică și precară, sau, eventual, chiar să nu mai supraviețuiască deloc!
Altminteri, parcă e moment de bilanț al tuturor centrelor și centralelor de putere din România sau interesate de România: cât mai mulți candidați, cât mai diferiți, sobri, dezinvolți, morocănoși, aplicați, frivoli, inteligenți, inutili, șarmanți, ursuzi, colocviali, ciufuți, civilizați, țopârlani, serioși, năstrușnici etc. Când monarhia salvează România, când România salvează monarhia! Când, și la propriu, și la figurat, țigănia scufundă-mpărăția! Bîldărbergul nostru! Chefereul nostru! Clubul de la Rrrrroma al nostru! Rotariul nostru! Ion Iliescu, Traian Băsescu și Mugur Isărescu fiind în toate. Bref, toți cei la vedere par doar iepurii - după cum se spune - unui candidat-surpriză. S-ar putea chiar crede că n-a venit încă momentul lui. Dacă nu este așa însă, atunci țara se află ori într-o serioasă criză de cadre politice - să mai folosim și limbajul de lemn ca să nu ne pierdem antrenamentul, în plus, să nu uităm, e Anul Calului de Lemn - ori păpușarii nebuniei planetare nu s-au decis total în privința României. Sau, asta e aproape garantat, vor să ne surprindă-păcălitor. Uluitor. Ulii-tor.
Am o propunere constructivă: din dilema istorică în care ne aflăm de 25 de ani, nu ne poate scoate, după părerea mea, decât omul care ne-a băgat în ea, ca să mă exprim sfertodoct. Respectiv, Gorbaciov. Mai trăiește? Că și el, și Bush senior, pe internet, mor frecvent, periodic. Dacă mai trăiește, sugerez ca tovarășul Gorbaciov să fie chemat la Haga unde să explice, în detaliu, planul de distrugere a României, pe toate palierele sale. În detaliu și pe înțelesul tuturor. Ca să nu murim proști. Deși, în mod evident, exact acesta este interesul. Chiar așa! Și mai bine! Să poftească și domnul Bush senior! Să vină împreună! Cei doi șoimi maltezi ai anului 1989! Să vină cu bărcuța, ca atunci, la Malta! Ce timpuri și ce bărci! Flote întregi! Dar, e și asta încă la modă, din Teleorman și până în Suedia, se tot dă lumea bună huța, cu bărcuța! Cine mai are! Și nu gratis! Și nu degeaba! Și nu hodoronc-tronc! Ialta, Malta... Urmează ce? Balta? În plus, vorba Berlinului, cei doi șoimi maltezi să ne prezinte și listele complete ca să pricepem chiar și noi care sunt tătucii și bacii noștri adevărați. Adevărat-adevărați! Altfel, mersul pe la urne, după cum se și observă, nu e decât un fel de bâjbâială-hârjoneală sinistră, cu urne funerare. Și cu mulți - prea mulți! - popândăi.

( Va urma. Vai, da... )