Translat-vibrațională
Iată, am reușit să intrăm în al doilea an postapocaliptic! Deja? Deja! Cu toate consecințele de rigoare. Deh, totul are un preț! Marea translație postapocaliptică, mai ales. După cum se și anunța, vibrația omenirii a crescut amețitor. Ei da, se observă! Epilepsia pare generalizată și fără leac. Resemnare însă! Chiar și cea mai recentă cometă ne-a ocolit disprețuitor. Rămânem cum am fost. Toate predicțiile New Age s-au fâsâit. Netul încă duduie de toate prostiile anunțate și neîntâmplate. E chiar amuzant să fie recitite și revizionate toate comicăriile vehiculate în toate limbile, ani și ani de-a rândul. Pe unele, la momentul potrivit, le-am descâlcit și eu.
Ca să nu ne ieșim nici din mână și nici din mâneca pătată de sos, acum, peste tot, lumea se isterizează din pricina iernii. Că e prea blândă, că e prea aspră... Ea este cum este. Sună aproape divin. Să fie clar: toată orgia asta climatologică nu e decât o maaaaare escrocherie. În România, acum vreo două luni jumate, toată media spumega de groază că vine zăpada. S-ar fi zis că avalanșele erau deja live, în studiouri, țurțurii reflectoarelor îi înțepau pe invitați direct în ochi, machiajele crăpau de ger năprasnic, telespectatorii, internauții și cititorii de ziare își drămuiau parcimonios ultimul ceai fierbinte, scotocind nu după o aspirină, ci direct după cianură ori verde de paris. Nici măcar Parisul nu mai părea o opțiune. Cu postapocalipsa nu te joci, te găsește și te înhață oriunde!
Ce se întâmpla de fapt? Nimic deosebit. Trebuiau să curgă contractele aferente momentului. Ele trebuiau să curgă, iar unii trebuiau doar să sugă. Mult. Ca atare, în lipsa zăpezii, trebuia creată exclusiv impresia artistică necesară. Ca să nu se enerveze mujicii la auzul sumelor încasate de băieții implicați în deszăpezire. Cu sau fără zăpadă. În prezent, nimeni nu explică unde e iarna aia cea mai grea din ultima sută de ani. Aha, pasămite, s-a dus în America, foarte cool, să le fie de bine, adio ș-un praz verde, ar vrea yancheii un praz fie și veștejit darămite verde, dar, pofta-n cui până la primăvară!
Prin urmare, situația de atunci s-a sucit și jelania momentului se manifestă în legătură cu lipsa zăpezii, cețuri ezoterice, apariția urzicilor și-a ghioceilor, falimentul turismului montan. Mă rog... Și în Suedia, a fost mai cald, s-a mai întâmplat, și aici, a fost ceață, s-a mai întâmplat, de câteva zile, ninge și e ger, s-a mai întâmplat, din când în când - după cum am mai povestit de atâtea ori - trenurile nu merg, s-a mai întâmplat, șeful căilor ferate suedeze nu demisionează, s-a mai întâmplat, se ceartă unii cu alții să-l dea afară și nu pot, s-a mai întâmplat, și la ei, și la alții... Nu e nimic special. Să ne calmăm. Atâta poate civilizația noastră goriliană 5+1, după cum ar spune ocultiștii și ezoteriștii. La mulți ani și să fim sănătoși! Și noi, gorilienii, și bananele!
Victoria Nu-Land
Dau o plăsișoară pentru o țărișoară!
Nu e nimic de adăugat în legătură cu vizita acestei doamne. Poate, doar câte ceva în legătură cu doamna însăși. Victoria Jane Nuland e de fapt Nudelman. Îmi place! Îmi amintește cumva de domnul Roman și de toate numele din familia sa! Doamna Nuland e căsătorită cu istoricul Robert Kagan. Atenian. Grec autentic. Kaganul era regele khazarilor. Khazarii nu erau greci. Doamna bântuie în calitate de emisar prin această parte a lumii. Care parte a lumii? A noastră și a tuturor celorlați vecini ai noștri, mai apropiați și mai îndepărtați. Recent, a fost filmată pe când umbla cu o plăsuță de plastic din care împărțea alimente protestatarilor de la Kiev. De altfel, rolul preferat de americani: aducerea ajutoarelor pentru amărâții din Est. Împreună cu, desigur, înălțătoare, mobilizatoare sfaturi și îndemnuri: luptați, nu vă lăsați, democracy, freedom, human rights etc. O plăsișoară pentru o țărișoară! How typical! Cactipicina!
Ca orice persoană recomandată pentru această fișă a postului, doamna Nuland / Nudelman vorbește rusește. Inter alia. Niște franceză și oleacă de chineză vin prompt să-i rotunjească profilul. Aceasta este doamna obosită. I se pronunță numele și nulănd. Ce insinuare nedemnă! Cum să fie această doamnă nulă?! Obosită, nulă, mai rămâne să devină și neavenită. Dar, e totuși venită. Atât de des venită prin părțile noastre, după cum ziceam. Nu contează dacă i se pronunță numele astfel! Dacă se enervează, și-l schimbă iarăși! Asta e clar. Ce nu e clar e unde anume dorește să ne trimită pe noi. Când în prăpastie, când la izolare... Nouă nu ne-a mai adus nici o plăsișoară. Presupun că, tradiționaliști, i-am dat-o noi. Și plăsișoara, și țărișoara!
Bref, n-ar fi fost multe de adăugat în legătură cu doamna Nuland și cu misterioasele, secretele, bizarele sale mesaje - parcă era distribuită în rolul bufniței Hedwig din Harry Potter - dacă n-ar fi fost filmele. Pentru că, nu-i așa, dacă nu discutăm despre vreme, discutăm despre producțiile cinematografice! Mie îmi plac filmele. S-a putut constata și din postările anterioare. Avem noi ceva de sesizat în acest context? Păi, cam avem... Cuvintele-cheie: Charlie Countryman, RED 1, RED 2, American Hustle. Asta așa, într-o devălmășie la prima mână. Ne putem permite și noi, nu numai americanii.
Charlie Țăranu' și țepele de aur ale lui Roșu-Împărat
Complicat? Doar la prima vedere. Se limpezește pe dată. RED 1, un film un picușor mai vechi, dar important, introduce elevatul concept ”Moldova sucks!”. Și, nu oricum. Ci, în contextul în care vechii agenți din vremea Războiului Rece, unii dintre ei, dușmani pe atunci, dezamăgiți de noul sistem, vânați chiar de proprii lor succesori, se regăsesc, se împacă și decid să conlucreze. Cine sunt ei? Americani, britanici, ruși. Li se mai adaugă și unii civili, perfect neinstruiți, dar talentați și dornici de aventură și de megahypersuperaction. Liposucțiunea e altceva. Armamentul suedez nu lipsește nici el din recuzită și din dotare, fiind pupat cu tandrețe pe trăgaci. Ei, ce timpuri!... În acest context, unde oare ar putea găsi eroii noștri un excelent teren de încercare, de împăcare și de încordare? În Moldova! Care ”sucks”. E nasoală. Nasoală, nasoală, dar o vrem, ne trebuie neapărat!
RED 2, mai recent, preia ideea și-o mai bibilește. Dacă, în finalul precedentului film, Moldova era o Cosânzeană în ie maimuțărită, în această nouă producție, Moldova e o mamașă, mai precis, niște mamașe, îmbăsmălate și nătângi. Vechii adversari își aprofundează și își extind prietenia. Securea, kalașnikovul și katiușa Războiului Rece sunt îngropate, iar iubiri vintage, atent și longeviv camuflate, sunt revigorate. Tot bătrânii, săracii, știu cum se face treaba! Cine n-are, să-și cumpere! De ce să vândă tineretul mercurul, uraniul, plutoniul, poloniul și ce le-o mai trăsni prin minte tuturor nebunilor?! Ei le-au inventat?! De ce să profite toți golanii mucoși de liberalizarea mondială a pieței de profil?! Hai, nițică marijuana, un strop de canabis și mucles! Mi se pare corect! Prea le vor necopții pe toate! Să-și aștepte frumos și cuviincios rândul!
Întorcându-ne la tema filmului... Ideea de bază pare să fie aceasta: vechii actanți ai Războiului Rece să facă bine și să-și reia rolurile și, prin urmare, controlul asupra mapamondului cuprins de demență. Avem trei-patru jandarmi și gata! Restul, la spălat vase și la curățat closete! Dar, nu e chiar simplu. Ca atare, Kremlinul actual trebuie totuși smotocit și zgâlțâit, așa nu se mai poate! CIA și MI-urile britanice trebuie și ele scormonite, deparazitate, decăpușate și deratizate. Ca întotdeauna, America se ține binișor, doar niște case aruncate în aer, pe ici pe colo, nu contează, yancheul rezistă, iar Londra, deși i se pusese cruce, în ultimul moment, doar în ultimul moment, este salvată. Toată zbănțuiala trece, cum altfel, prin miezul radioactiv al dosarului iranian. Nici obsesia coreeană nu ne ocolește. Apropo și drept dovadă recentă: numai ce și-a executat Phenianuț unchiul filochinez și-a și sosit Dennis Rodman, prietenul său american, să-l consoleze. Au legătură filmele cu viața? Au! Tema urmăririlor din megaproducție: o colosală și încurcată afacere nucleară menită - alături de invazia românilor și bulgarilor, firește! - să distrugă Londrișoara noastră, a tuturor! Ei bine, n-a fost să fie! Filmul se încheie la șliț în Guatemala. America de Sud, obsesie veche a tuturor invadatorilor, din toate timpurile. Ar fi avut o șansă în 2012, prin mayași, a ratat-o, o privește, acu', nu mai scapă! America de Sud, Guatemala y compris, să fie cu ochii-n patru! La realitate, nu la filme!
Întorcându-ne la tema filmului... Ideea de bază pare să fie aceasta: vechii actanți ai Războiului Rece să facă bine și să-și reia rolurile și, prin urmare, controlul asupra mapamondului cuprins de demență. Avem trei-patru jandarmi și gata! Restul, la spălat vase și la curățat closete! Dar, nu e chiar simplu. Ca atare, Kremlinul actual trebuie totuși smotocit și zgâlțâit, așa nu se mai poate! CIA și MI-urile britanice trebuie și ele scormonite, deparazitate, decăpușate și deratizate. Ca întotdeauna, America se ține binișor, doar niște case aruncate în aer, pe ici pe colo, nu contează, yancheul rezistă, iar Londra, deși i se pusese cruce, în ultimul moment, doar în ultimul moment, este salvată. Toată zbănțuiala trece, cum altfel, prin miezul radioactiv al dosarului iranian. Nici obsesia coreeană nu ne ocolește. Apropo și drept dovadă recentă: numai ce și-a executat Phenianuț unchiul filochinez și-a și sosit Dennis Rodman, prietenul său american, să-l consoleze. Au legătură filmele cu viața? Au! Tema urmăririlor din megaproducție: o colosală și încurcată afacere nucleară menită - alături de invazia românilor și bulgarilor, firește! - să distrugă Londrișoara noastră, a tuturor! Ei bine, n-a fost să fie! Filmul se încheie la șliț în Guatemala. America de Sud, obsesie veche a tuturor invadatorilor, din toate timpurile. Ar fi avut o șansă în 2012, prin mayași, a ratat-o, o privește, acu', nu mai scapă! America de Sud, Guatemala y compris, să fie cu ochii-n patru! La realitate, nu la filme!
Cât despre American Hustle, această țeapă în stil american, îl evită lingvistic pe Vlad Țepeș și doar menționează direct, dar totuși pasager, România ca loc ideal de refugiu pentru țeparii lumii. Un fel de paradis al țeparilor. Credeți voi! Vă trece! E concurență acerbă! Drept dovadă, chiar filmul ne transmite ideea competiției, există deja și alternativa Estonia. Ăștia din Estonia prin ce-or fi păcătuit ei oare de i-au încondeiat?!
Am lăsat la urmă the best: Charlie Countryman! Charlie Țăranu' și moartea sa necesară! Filmat în București, de către o echipă multinațională. Regizorul Fredrik Bond, suedez, bineînțeles, a fost solicitat tocmai pentru că e un profesionist al advertising-ului. Commercials and music videos. Adică, strălucește prin nimic în materie de film. Lui i se adaugă, danezi, americani, britanici. Unele nume cunoscute. I-a păcălit. S-ar putea să fi fost și bine remunerați acești protagoniști. Chiar ar fi interesant de știut cine a plătit pentru toată tâmpenia. Din păcate, s-au implicat și români. Marele om de cultură, patriot și politician Ion Caramitru included. Într-o prestație absolut ridicolă. Tembelă. Jenantă. Suntem răzbunați.
Filmul e stupid cum numa-n vise se arată! Scenariul e caraghios rău, jocul e incredibil de prost. Bucureștiul e un fel de Curte a Miracolelor, toate fetele sunt goale-pușcă în bordeluri sordide, toți tinerii sunt drogați și delincvenți, limba engleză - v-ați obișnuit deja! - se vorbește numai cu accent rusesc, Lacul Morii e însângerat de asasinate, cadavre șiroinde lângă ”Welcome to Bucharest!”, poliția pare alcătuită doar din cretini, agenții secreți sunt numai niște siniștri corupți patibulari, iar mafioții, și români, dar și străini, oploșiți pe la București - asta e cu adevărat tare! - circulă cu Trabantul! Dacă n-am cumpărat mașini suedeze! Suntem pedepsiți. Specialistul în publicitate Fredrik Bond ne dă lovitura de grație. Și tu, Brutus?! Ăștia n-au aflat că românii nici în comunism nu umblau excesiv cu Trabantul! Ce se poate comenta la această capodoperă?! Nimic. Pentru ei, loc de dat cu capu'. Că s-au dat cu capul în filmul ăsta, nu glumă! Sânge, jeg și fecale, pretutindeni. Pentru noi, loc de dat cu scuipatu'. N-ar fi rău și un boicot.
Aceștia sunt partenerii europeni și americani. În fine, o parte din ei. Plus comanda rusească și ungurească. Pentru că filmul nu se încheie până când nu se face eterna trimitere la Budapesta, ca fiind un oraș cu mult mai frumos, mai agreabil și mai sigur. Ce se mai poate înțelege în afară de tot ce s-a înțeles până acum?! Nu în ultimul rând, se mai poate înțelege că ăștia toți sunt invidioși până și pe mafiile noastre. Vor să ne ia chiar și dreptul la mafie!
Dar de ce tocmai numele de Charlie? Imediat, gândul ne poartă la Charlie Checkpoint. Are sens? Are! În plus, Charlie Țăranu' e un fel de cioban mioritic reîncarnat în America. Neapărat trebuie să ispășească. Moartea lui necesară - așa e în titlu - de la Lacul Morii e de fapt o renaștere. Tânărul idealist din America, ajuns în București la îndemnul strigoiului mamei sale sau cam așa ceva. Un fel de tata-lu-hamlet-nu-in-hamleți-ci-in-fustă. Nu-i de mirare dacă ne uităm încă o dată la componența echipei implicate în facerea capodoperei: englezi, danezi, suedezi, americani etc. Charlie Țăranu' deci trebuie să moară pentru ca, împreună cu iubita lui româncă, eliberată prin însăși voința ei de un trecut maladivo-tenebros și scăpată de controlul draconic al mafiei trabantiste, să poată renaște și să poată construi o lume mai bună. Există și viață după mafie. Pe cale de consecință, există și viitor pentru Charlie Țăranu' și pentru iubita lui româncă. Chiar dacă mama sa, strigoiul, reapare și îi spune că s-a înșelat și că, de fapt, el trebuia să meargă la Budapesta că i-ar fi fost mult mai bine. Vă dați seama ce karmă are bietul Charlie! Un țăran!
Pe scurt, doar în aceste condiții, pot veni americanii în România. Cu tot cu strigoii lor. Mai întâi, mănâncă bătaie la greu, li se dă borșu' pe toate părțile, sunt împușcați, sunt violați, sunt terminați, dar, îndrăgostiți iremediabil, copii curați la suflet, dedicați, onești, până la urmă supraviețuiesc și înving. Curve reformate, inteligente și pline de rafinate talente artistice îi așteaptă să le salveze din ghearele vechilor mafii. Noi mafii, net superioare, ambiționează să se nască. Give them a chance! Zorii, neapărat mai buni, se subînțelege, reapar și un nou scut răsare. Să sperăm că pe banii lor. Acțiunea se mută de la Lacul Morii, la Deveselu. And cut!
Filmul e stupid cum numa-n vise se arată! Scenariul e caraghios rău, jocul e incredibil de prost. Bucureștiul e un fel de Curte a Miracolelor, toate fetele sunt goale-pușcă în bordeluri sordide, toți tinerii sunt drogați și delincvenți, limba engleză - v-ați obișnuit deja! - se vorbește numai cu accent rusesc, Lacul Morii e însângerat de asasinate, cadavre șiroinde lângă ”Welcome to Bucharest!”, poliția pare alcătuită doar din cretini, agenții secreți sunt numai niște siniștri corupți patibulari, iar mafioții, și români, dar și străini, oploșiți pe la București - asta e cu adevărat tare! - circulă cu Trabantul! Dacă n-am cumpărat mașini suedeze! Suntem pedepsiți. Specialistul în publicitate Fredrik Bond ne dă lovitura de grație. Și tu, Brutus?! Ăștia n-au aflat că românii nici în comunism nu umblau excesiv cu Trabantul! Ce se poate comenta la această capodoperă?! Nimic. Pentru ei, loc de dat cu capu'. Că s-au dat cu capul în filmul ăsta, nu glumă! Sânge, jeg și fecale, pretutindeni. Pentru noi, loc de dat cu scuipatu'. N-ar fi rău și un boicot.
Aceștia sunt partenerii europeni și americani. În fine, o parte din ei. Plus comanda rusească și ungurească. Pentru că filmul nu se încheie până când nu se face eterna trimitere la Budapesta, ca fiind un oraș cu mult mai frumos, mai agreabil și mai sigur. Ce se mai poate înțelege în afară de tot ce s-a înțeles până acum?! Nu în ultimul rând, se mai poate înțelege că ăștia toți sunt invidioși până și pe mafiile noastre. Vor să ne ia chiar și dreptul la mafie!
Dar de ce tocmai numele de Charlie? Imediat, gândul ne poartă la Charlie Checkpoint. Are sens? Are! În plus, Charlie Țăranu' e un fel de cioban mioritic reîncarnat în America. Neapărat trebuie să ispășească. Moartea lui necesară - așa e în titlu - de la Lacul Morii e de fapt o renaștere. Tânărul idealist din America, ajuns în București la îndemnul strigoiului mamei sale sau cam așa ceva. Un fel de tata-lu-hamlet-nu-in-hamleți-ci-in-fustă. Nu-i de mirare dacă ne uităm încă o dată la componența echipei implicate în facerea capodoperei: englezi, danezi, suedezi, americani etc. Charlie Țăranu' deci trebuie să moară pentru ca, împreună cu iubita lui româncă, eliberată prin însăși voința ei de un trecut maladivo-tenebros și scăpată de controlul draconic al mafiei trabantiste, să poată renaște și să poată construi o lume mai bună. Există și viață după mafie. Pe cale de consecință, există și viitor pentru Charlie Țăranu' și pentru iubita lui româncă. Chiar dacă mama sa, strigoiul, reapare și îi spune că s-a înșelat și că, de fapt, el trebuia să meargă la Budapesta că i-ar fi fost mult mai bine. Vă dați seama ce karmă are bietul Charlie! Un țăran!
Pe scurt, doar în aceste condiții, pot veni americanii în România. Cu tot cu strigoii lor. Mai întâi, mănâncă bătaie la greu, li se dă borșu' pe toate părțile, sunt împușcați, sunt violați, sunt terminați, dar, îndrăgostiți iremediabil, copii curați la suflet, dedicați, onești, până la urmă supraviețuiesc și înving. Curve reformate, inteligente și pline de rafinate talente artistice îi așteaptă să le salveze din ghearele vechilor mafii. Noi mafii, net superioare, ambiționează să se nască. Give them a chance! Zorii, neapărat mai buni, se subînțelege, reapar și un nou scut răsare. Să sperăm că pe banii lor. Acțiunea se mută de la Lacul Morii, la Deveselu. And cut!
Vaz, văzuși ce făcuși?!
Epopeea lu' Charlie Țăranu' și-a morții sale necesare! Mă-sa fiind deja moartă, aproape că nu ne putem îngădui să spunem nimic despre morții mă-sii. Ăștia chiar nu pricep la ce se expun! Oricum, interesant film. Mai ales că, fusese turnat și lansat doar cu puțin timp înainte de deschiderea completă a Marii Britanii. Dacă nu mă înșel, nici n-a avut loc încă premiera oficială în UK. Filmul va fi lansat parcă în februarie. Bun prilej ca să mai alimenteze idioțeniile și gugumăniile inflamate și inflamante la adresa românilor. Probabil, aceasta era și intenția inițială. Să-i apuce pe britanici toate năbădăile.
N-am mai intervenit și pe subiectul deschiderii complete a pieței muncii din Marea Britanie pentru că, indiferent cât de mare este entuziasmul de a scrie, la un moment dat, tot se declanșează mecanismele de apărare, se instalează plictiseala și oboseala. Și, desigur, mai sunt și sărbătorile. Avem ce face! Pe urmă, ce să mai spui și ce mai scrii, dacă, și în România, se discuta constant despre deschiderea completă a pieței muncii, tot ca despre - în sfârșit! - posibilitatea de a călători în Occident! Era atât de evident că planurile se confundau deliberat și că, la București, chiar se savura această situație. Posibil ca ea să provină în bună măsură chiar de acasă. Doar în astfel de conjuncturi aberante, sclavii pot fi forțați să rămână acasă fără a primi nici o compensație. Fără ca mizeria generală să aibă ceva de suferit.
În schimb, nu s-a spus nimic sau aproape nimic despre cine e totuși acel Keith Vaz care a făcut atâta tămbălău în ultimele luni ale anului 2013 în legătură cu venirea românilor și bulgarilor. Ba chiar, înțeleg, se prezentase și pe aeroport ca să monitorizeze invazia. La o cafea. Pe Keith Vaz îl mai cheamă și Nigel. Ca pe Nigel Farage, colegul său întru năstrușnicii. E născut în Aden. Colonia Aden. Detaliu important pentru că băieții ăștia din fostele colonii britanice fac mult tapaj în legătură cu venirea est-europenilor. Au interesele lor bine definite și deloc dificil de identificat. La origine însă, Nigel Keith Vaz este din India, Goa, având, probabil, și oarece sânge portughez. În fond, cred că face parte dintre britanicii enervați de asemănarea lor tulburător de accentuată, până la identitate, cu țiganii. Din câte am putut observa în lume și în viață, cam toți asiaticii, toți sud-americanii, toți nord-americanii și cam toți africanii ceva mai albi sunt cu nervii șubreziți din pricina acestei asemănări. Nu li se pare flatantă.
Trecând peste eventualele slăbiciuni estetice, geografice și istorice ale domnului Nigel Keith Vaz, ajungem însă la palierul motivațional mai profund. Ce l-o fi apucat oare pe domnul Vaz? Nimic altceva decât, printre altele, albirea biografiei proprii. Cam întunecată ca și distinsa piele a domniei-sale. Domnul Vaz nu este doar un extremist. Domnul Vaz este un extremist cu un trecut dubios. Pasămite, venise momentul ca domnul Vaz să se arate un bun supus britanic. Cu cât mai zgomotoasă demonstrația, cu atât mai bine! Doar niște români și niște bulgari îi mai lipseau pentru atingerea scopului.
Dar ce-a făcut? Multe. De exemplu, deși romano-catolic declarat, domnul Vaz a mărșăluit alături de musulmanii cei mai musulmani împotriva lui Salman Rushdie și-a Versetelor Satanice. Nu în ultimul rând, a fost implicat într-un scandal răsunător la vremea sa legat de varii aspecte, printre care și de obținerea cetățeniei britanice pentru niște personaje cuprinse sub titulatura Hinduja Group. Personaje care aveau de-a face cu orice, inclusiv cu afacerile suedezilor în materie de armament. Cuvintele importante sunt aici pașaport, cetățenie britanică, viză. Pentru o astfel de limpezire personală, domnul Vaz avea nevoie de alți cetățeni și de alte pașapoarte. Lipsind viza, nu-i rămânea decât să facă tapaj pe seama venirii propriu-zise a unor străini care nu au totuși nevoie de vreo ștampilă oficială, amestecând planurile intenționat pentru ca să pară cam același lucru. Au fost târâți și polonezii în ghiveci. Nu mai conta! Domnul Vaz își curăța toate păcatele. Viza lu' Vaz! Mai ales că, în contextul scandalului Hinduja Group, a survenit chiar și o demisie a sa. Era deci timpul potrivit ca onorabilul domn să se purifice. Nu în Gange, nici măcar în Tamisa, ci de-a dreptul în cafeaua pe care o pregătise pentru a demonstra cum păzește el Regatul, ba chiar și Imperiul, de invadatorii români și bulgari. Polonezii i-au scăpat deocamdată, dar las' că vine și rândul lor!
Tot cam pe când domnul Vaz râșnea cafeaua și discursurile, domnul Cameron de-abia se întorsese din India unde tocmai îi invitase pe tooooți locuitorii ei să vină să muncească în UK. Cum românii și bulgarii n-au mai debarcat, tooooată cafeaua domnului Vaz le poate rămâne rudelor sale din India. Ba chiar și din Yemen. Că, în cea mai mare parte a teritoriului, tot a rămas fără apă.
Nu s-a spus nimic sau aproape nimic nici despre faptul că o halcă semnificativă din presa britanică este deja în mâna magnaților-gangsteri ruși. Nu se vorbește pe cât ar trebui nici despre mereu ostila emigrație maghiară, extrem de eficientă în ura ei neostoită. Nu s-a spus suficient despre faptul că domnul Cameron dorește să eternizeze criza și, drept urmare, folosindu-se de acest pretext, să reducă sau chiar să taie din ajutoarele sociale destinate britanicilor înșiși. Drept dovadă, confruntată cu eșecul lamentabil al isteriei create în legătură cu venirea catastrofală a românilor și bulgarilor, Germania, momentan, a început să schimbe tonul: românii de pe teritoriul lor au o înaltă educație și pregătire profesională, iar politicienii germani au abuzat de conceptul de asistență socială pentru a lovi în imigrație în general. Pe ideea, îi înjuri pe unii, dai în toți! Sună cunoscut? Parcă! Nimic nu e nou sub soare, doar șozul ista s-a mai practicat în Germania în istoria recentă! Am putea considera chiar că zburlita Ueber-Alles are, într-un anume fel doar al ei, doar de ea știut, monopolul brandului. Niște exemple, niște aspecte, așa, la întâmplare... Prin urmare, chestiunea britanică este complexă și destul de otrăvită. Ca și alte chestiuni. Dar, dacă se dorește într-adevăr lămurirea acestui scandal, de ce nu e oare întrebat atât de prietenosul Prinț Charles, devenit și el, stranie coincidență, aproape chiar o sincronicitate, tot un Charlie Countryman al meleagurilor noastre? Păstrând proporțiile, desigur. Mă gândesc... Îmi pare...
România, kaputt! Moldova, piroști și colțunași!
România, kaputt! Moldova, piroști și colțunași!
Revenind la doamna Victoria Nuland, cam ce spun filmele alea de mai sus, ne spune și 'mneaei. Inclusiv, interesant, avertismentul apăsat al SUA cum că Moldova trebuie să rămână liberă și suverană. Credem că persoana a greșit adresa. Am înțeles confuzia dintre București și Budapesta. Dar și dintre București și Moscova?! Doamnă, cum vă uitați pe hartă, Moscova e mai la dreapta de București! Are legătură doar cu geografia. Am înțeles însă aluzia. De-asta, mi-am făcut datoria și-am povestit filmele cu pricina. Doamnă Nuland, promovați eroarea și pentru că nu vreți ca acestora să li se prăbușească box-office-ul! Știm, e criză. Stați liniștită, că nu li se prăbușește deoarece fraierii sunt clar dominanți pe planetă! Moldova rămâne locul unde se experimentează împăcarea foștilor agenți rivali din timpul Războiului Rece. E o necesitate stringentă! Americanii, britanicii și ex-sovieticii se împrietenesc și învață să conlucreze. Finally! Cum? Evident, prin distrugerea celorlalte popoare. După cum deja s-a văzut. După cum deja s-a simțit.
De această dată, i-am dat dreptate domnului Ponta. Mai bine, cu italienii și cu chinezii! Pe bune! Doar că bucuria nu durează mult. Doamna Nuland are oarece idee și de chineză. Plăsișoară îi dau chinezii înșiși. Ei le fabrică doar! Și cum bunghește și franceză, până la italiană, nu-i decât un pas. Practic, nu există scăpare! Și e grav. Pentru că vrea să ne certe. În plus, e dificil de dialogat întrucât americanii - fapt deloc uimitor, e aproape normă - chiar cred că au de-a face doar cu proști. Chiar cred că toată această zona este doar Nu-Land!
România actuală rămâne ca și acum 25 de ani un experiment KGB-CIA plus alții. Iar Moldova, exact la fel. America face gât, plictisește lumea, dar, ca întotdeauna, n-are mușchii necesari pentru Rusia. Am mai scris: și pe la începutul anilor '90, veneau, la București, tot felul de oficiali americani. Că ei, de multe ori, erau de fapt din emigrația ruso-sovietică sau maghiară, e adevărat, dar erau totuși oficiali americani. Ce să le faci, ce să le zici?! Toți ne atrăgeau pedant și pedagogic atenția că trebuie să ne înțelegem cu Rusia, că ei nu vor să lezeze sensibilitățile rusești, că rămânem tot în curtea rușilor, sau ei în curtea noastră, că Moldova trebuie să rămână independentă din punctul de vedere al României, dar complet dependentă față de ruși etc. Odată România kaputt, nu mai rămâne decât Moldova de tăvălit binișor. Mărunt, mărunțel, piroști și colțunași. Ca să nu fie deranjat Marele Plan.
Nici n-am terminat de scris și-am și zărit pe un blog basarabean faptul că Ambasada SUA de la Chișinău dă tot felul de comunicate ultimative vizavi de recenta punere pe butuci ale unor afaceri de interes american. Nu mă îndoiesc de faptul că sunt primite cu muuuultă simpatie astfel de inițiative. Doamna Nuland, repede, repede, o plăsișoară! Pentru încă o țărișoară!
De această dată, i-am dat dreptate domnului Ponta. Mai bine, cu italienii și cu chinezii! Pe bune! Doar că bucuria nu durează mult. Doamna Nuland are oarece idee și de chineză. Plăsișoară îi dau chinezii înșiși. Ei le fabrică doar! Și cum bunghește și franceză, până la italiană, nu-i decât un pas. Practic, nu există scăpare! Și e grav. Pentru că vrea să ne certe. În plus, e dificil de dialogat întrucât americanii - fapt deloc uimitor, e aproape normă - chiar cred că au de-a face doar cu proști. Chiar cred că toată această zona este doar Nu-Land!
România actuală rămâne ca și acum 25 de ani un experiment KGB-CIA plus alții. Iar Moldova, exact la fel. America face gât, plictisește lumea, dar, ca întotdeauna, n-are mușchii necesari pentru Rusia. Am mai scris: și pe la începutul anilor '90, veneau, la București, tot felul de oficiali americani. Că ei, de multe ori, erau de fapt din emigrația ruso-sovietică sau maghiară, e adevărat, dar erau totuși oficiali americani. Ce să le faci, ce să le zici?! Toți ne atrăgeau pedant și pedagogic atenția că trebuie să ne înțelegem cu Rusia, că ei nu vor să lezeze sensibilitățile rusești, că rămânem tot în curtea rușilor, sau ei în curtea noastră, că Moldova trebuie să rămână independentă din punctul de vedere al României, dar complet dependentă față de ruși etc. Odată România kaputt, nu mai rămâne decât Moldova de tăvălit binișor. Mărunt, mărunțel, piroști și colțunași. Ca să nu fie deranjat Marele Plan.
Nici n-am terminat de scris și-am și zărit pe un blog basarabean faptul că Ambasada SUA de la Chișinău dă tot felul de comunicate ultimative vizavi de recenta punere pe butuci ale unor afaceri de interes american. Nu mă îndoiesc de faptul că sunt primite cu muuuultă simpatie astfel de inițiative. Doamna Nuland, repede, repede, o plăsișoară! Pentru încă o țărișoară!
Contraselecția glamoroasă și experimentul pos-omorât
De ce am introdus acest material în acest jurnal? Pentru că totul are legătură cu tot. Inclusiv, cu tot ceea ce-am trăit și-am văzut acasă. Și cu tot ce-a fost și - convingerea ne izbește nemilos în creierul nostru reptilian din ceafa noastră goriliană - cu tot ce va fi. Se repetă de te ia amețeala! Aroganța americană, britanică și rusească are legătură cu politica prestată de agenții lor - și nu numai ai lor - la București. Se adaugă din plin, prostia și trădarea românilor. Contraselecția valorilor explică multe.
S-a rezolvat chestiunea maidanezilor despre care am scris și eu în celelalte două postări? Nu! În continuare, oamenii sunt mușcați, sfâșiați. Se omoară mistreți, lupi, urși. Nu și câini. Uite că, acasă, chiar mor caii când vor câinii. Ba chiar și oamenii. Se fac drumuri? Nici un pic! În continuare, cifra morților ca urmare a accidentelor rutiere de la noi concurează lejer cifra deceselor din alte țări ca urmare a războaielor și a atentatelor. Se rezolvă chestiunea locurilor de muncă? Deloc! În continuare, populația României trebuie să urmeze tendința impusă, apăsat și implacabil, de a roi la scară planetară. Trendul! Precum, palestinienii sau kurzii. Televiziunile prezintă prostituția și pornografia ca pe niște profesiuni de lux, romantice, delicioase, ce mai, ca pe niște deziderate maxime. Glamoroase. S-au interzis drogurile? Aș! Sunt încurajate și acceptate aproape ca o apucătură normală. Au crescut salariile? Nicidecum! Au prioritate doar megafurturile care sunt relatate simpatic, anecdotic, șarmant, cordial. S-a corectat sistemul de pensii? Defel! Pensia este un concept în curs de dispariție. Practic, zilnic, se tot anunță acest dezastru. Devine firesc, natural, de la sine înțeles. S-au luat măsuri pentru asistarea socială a cetățenilor români în vreun fel? Câtuși de puțin! În schimb, de ani de zile, li se bagă în minte cu anasâna că nu e normal să fii european și să fii și asistat social. Deși exact aceasta este norma în UE! Cel puțin, până în prezent. Din câte se observă, spălarea pe creier dă însă roade mănoase. Cetățenii devin chiar mândri de faptul că sunt lăsați de izbeliște, pe străzi, fără adăpost, fără hrană. S-a normalizat sistemul sanitar? Pușchea! Poporul sare orgolios ca să se declare nemuritor, sănătos tun, viguros, încărcat energetic. Urzicile, tătăneasa și spânzul par arhisuficiente. S-a eliminat confuzia creată și lansată deliberat de Stalin și nu numai între români și romi? Fugi de aici! Doar Agerpresul ignorat de atât de bine informata Ambasadă SUA la București a reușit să-și recupereze denumirea pe care a avut-o dintotdeauna, scăpând astfel de discutabilul nume de Rompres. Pentru că, nu-i așa, în afară de români și de italieni, nimeni nu este neapărat lezat de denumirea de roma dată țiganilor. Cine are interesul să promoveze o astfel de confuzie în afara țiganilor însuși? E ușor de aflat. Se știe și din istoria mai veche, și din cea mai recentă. Cine nu știe, să mai studieze. Dar, despre toate acestea și despre multe altele, am mai scris și voi mai scrie probabil. Tentația pare să redevină irezistibilă. E rar în istorie să găsești așa potrivire uluitoare între călău și victimă! Poporul nostru chiar nu pricepe faptul că este supus unui experiment pos-omorât. Și că el, experimentul, continuă inexorabil atâta vreme cât este îndurat!
Miss Propaganda
Cât de prompt funcționează propaganda și cum se manifestă ea? Foarte simplu și foarte la vedere. Prin aceasta, putem cunoaște și care sunt agenții, și care sunt agenturilii. În contextul vizitei aceleiași doamne Nuland, brusc, în media românească, au început să apară statistici ale Uniunii Europene care includeau hodoronc-tronc și Ucraina deși aceasta nu face parte din cooperativă și, din câte s-a observat, nici nu prea dorește să facă parte. Alături de Rusia, firește. Desigur, emoția a fost sporită și de o prezumtivă reluare a protestelor la Kiev. Nu în ultimul rând, tot în media neaoșă, profesorii români au început să fie vânați fără milă. Subit. Poate cu un oarecare temei, nu știu precis. Dar, îmi pare straniu momentul ales: tocmai acum, în clipa în care Transnistria lovește din răsputeri școala românească de acolo și pe profesorii români! Aparent total întâmplător, i se furnizează pe tavă toate argumentele necesare pentru o deromânizare imediată. Dacă banditismul și incompetența sunt atât de mari în România, de ce să mai fie promovată ea și valorile ei? Nuuuoo?! Transnistria și alții de teapa ei sunt astfel prompt serviți! De la București! Coincidență? Poate că da, poate că nu! Ia să privim mai cu atenție la mass-media din România actuală! Comanda politică se va vedea imediat. Și comanda, și comandanții, și comandații... Conservele staliniste sunt încă în România, sunt deschise, gâlgâie și sunt teribil de toxice.
Pastel
Mă uit pe geam. Ninge suedez! Iarna?! Iarna! E ger și ninge! Iarna?! Iarna! Ce mai văd pe geam? Nămeți. Fără legătură cu Nemeth. Întrebare existențială: dacă rămânem sub troiene, fără legătură cu Traian, vine oare miloasa doamnă Nuland cu niscaiva biscuiți, ciucalată și ciunga? Răspuns subzistențial: nu vine! Aici, e altă Nu-Land. Aici, vine vreo altă doamnă miloasă. Altă plăsișoară, altă țărișoară!
