S-a cernut. S-a așternut. S-a întroienit. S-a liniștit. Peisajul a fost pudrat discret chiar și azi. Populația care n-a plecat încă în Thailanda, în Cipru sau în Tenerife își plimbă insolent și indolent câinii și pisicile. În lesă, ambele categorii de ”cei mai buni prieteni ai omului”.
Și noi ce facem? Rămânem așa?! Impasibili, în fața urgiei?! Da! E trist, dar da! Concluzia? Simplu: în Suedia, omenetul nu se bate pe contractele de deszăpezire. Ar face-o, desigur, dar, nu poate întrucât i se dă peste bot. Omenetele, prieten cu nămetele! După cum apucasem să scriu în materialul trecut, miza nebuniei sezoniere din România nu o reprezintă DECÂT aceste contracte grase. S-a putut observa limpede și în acest an. Și în Suedia, se fură, ca peste tot, dar, așa, mai din vârful degetelor, mai grațios, nu chiar cu mâna până la cot. Până la urmă, e vorba doar de zăpadă, nu de oala cu smântână. Chiar dacă unii măsoară neaua și o cântăresc de parcă ar fi smântână. Ba chiar, și slănina din pod.
Curios! După câteva decenii de capitalism de cumetrie, de cuscrie, de nășie, de cârdășie și de curvie, în România, iarna a devenit un șoc, o obsesie, o depresie. Pe vremea mea, iarna era o tanti simpatică, prietenoasă, care îi bucura pe copii, îi dădea cu săniuța pe derdeluș, îi ducea la patinoar, îi mai dădea și cu albastru-n gât și cu spirt pe spate atunci când răceau, îi îndopa cu banane, portocale, mandarine, bomboane de pom, le citea povești și, bineînțeles, le punea și filme. Acu', nu pare decât o zgripțuroaică haină, aptă doar să le pună tuturor pielea pe băț. În prime time! Live! Then dead!
Uite, ca să nu mai surprindă și ca să nu mai deruteze, poate are Coana Iarna vreo toană și nu mai vine deloc! Era cât p-aci! Deja, acasă, cu puține zile în urmă, lumea căzuse pradă unui alt val de istericale în legătură cu faptul că salata și ceapa s-au făcut mult prea devreme! De la atâta căldură! De la atâta soare! Sfârșitul lumii! Vor fi trei recolte de salată și ceapă pe an! Sfârșitul lumii din nou! Din ou!
Eeeeei, poate nu mai vine iarna deloc! Ca să se facă patru recolte! Atunci, să vezi nenorocire și jelanie! Nu va fi totuși nimic prin comparație cu buza umflată și mofluză a băieților de la deszăpezire. O întrebare amabil salvatoare: pot fi adaptate respectivele agregate inexistente pe străzi pentru arat, treierat, semănat pe câmp etc.? În acte, presupun că da, pe sume cu adevărat șocante. Atunci, s-a rezolvat! Nu vom mai avea nici un șoc. În afara numerarului, firește. Pentru că, în astfel de impertinente și de stupide tărășenii, doar sumele fraudate sunt și rămân teribil de șocante. Nu buletinele meteo, nu realitatea însăși.
Dar, dacă iarna își ia totuși lumea în cap și nu ne mai deranjează, să rămânem optimiști, și noi, și olandezii, și ufologii: în aceste circumstanțe tragice, toate cele o mie de recolte românești anuale vor dispărea uluitor de brusc și de inexplicabil, extratereștrii vor fi sigur și total de vină - nu ne păcălesc ei pe noi, noi știm! - iar România va consuma veșnic ardei grași olandeji, veșnici și ei. Ochii telescopici ai națiunii vor rămâne devotat pelicanolizați de televizor și de reporterii îngroziți din el, timp în care - indiferent cât va dura acest timp! - ei, reporterii, vor răcni și vor scrâșni pe întrecute pe tema-șoc-ipoteză-șoc-subiect-șoc a mesajelor misterios încâlcite, venite din viitor, de la aceiași extratereștri becisnici, sub forma cercurilor fără lanuri. Cine oare să le înțeleagă?! Abisal! Fără speranță! Șooooc!!!!
