În decembrie, la scurtă vreme după prânz, răsare luna. Nu ne-a dezamăgit și-a continuat să-și facă apariția și în această iarnă. Prompt! Pesemne, și-a dat seama că nu e de glumit cu televizorul. Mai ales că nici problema aselenizării nu e pe deplin elucidată. Ce să mai vorbim despre fața nevăzută?! Așa că, fără cârteli, fără mofturi și fără ifose! După cum se poate observa, de sclipit, luna sclipea, dar de nins, nu ningea! Ioc!
Ei, deodată, luminile au început să fie cu adevărat magice... V-am prevenit doar: paznicul lumilor știa el ce știa!
Eeee?! Și o astfel de frumusețe nesiliconată să nu aibă ea parte nici măcar de o fărâmă de talk-show?! Nici măcar de o bucățică de isterie autentică?! Ce înseamnă să ai ghinion în viață! O vizionează, eventual, numai niște joggeri morocănoși, niște cetățeni taciturni de câte 100 de anișori pe fiecare picior și niște rațe plictisite. Halal!
