Deodată, frenezia cromatică se risipește și, brusc, ninge! Fruuumooooos! Suntem totuși nițeluș îngroziți întrucât habar n-avem ce urmează să ni se întâmple. Nu-și dă nimeni cu părerea! Mai e câte un avertisment de ninsoare, de ger, de polei, dar, cam atât. În Nord, au fost chiar - 42 grade Celsius! Și ce?! Un nou record! Și ce?! E chiar un oarecare viscol! Și ce?! Alergătorii aleargă, cetățenii cetățenesc, rațele se rățoiesc. Zăpada pune stăpânire pe ferestre, pe balcoane, pe ziduri, pe străzi. De pe străzi însă, e alungată prompt de, ați ghicit, mașini, utilaje, agregate, pluguri, freze, motorașe etc. Și nu de, ați ghicit iarăși, lopeți. Cine nu e gata, îl luăm cu lopata! Cam sinistră rima asta, nu vi se pare?! O folosim aproximativ de când ne-am născut. Poate că s-ar impune totuși o psihanaliză la nivel de popor. Vesel popor, vesel egregor!
Chiar și în aceste condiții vitrege, din când în când, soarele tot mai iese din bărlogul său, la luptă dreaptă...
E totuși iarnă... Credem aceasta deși nu se chinuiește nimeni să ne-o dovedească. De pildă, nu se clatină bătut de viscol, sub privirile absolut disperate ale națiunii, nici un reporter caraghios, cutremurat de iminența apocalipsei, cu căciula îndesată pe ochi, cu dinții rânjiți de frig, cu microfonul plin de țurțuri trepidați, crăcanat patetic în nămete, zbierând ca să acopere rafala, în așteptarea atelajului suprem. Cu adevărat, Deus ex machina!... La fel de adevărat însă și: mare e grădina Ta!
Suntem deci deferiți inconștienței fără drept de apel! Reporterii de acasă, oriunde s-ar găsi ei, chiar și cu mințile goale, știu să ne spună precis câte grade sunt de fapt afară dacă bate vântul - nu dacă-l bate pe Vântu / Vîntu! - precum și faptul că așșșșaaaaaa nișșște IERNI nu s-au mai pomenit de sute și mii de ani, mai exact, din anii, eheheheee, '30! Pe bune?! Vă jurați?! Amnezie completă, în privința iernilor mult mai tinere. Extrem de reale. Extrem de dure. În România?! În România! Ni le amintim atât de bine! Unii dintre noi, cel puțin. N-am murit încă toți. Nici noi, nici neuronii. Ghinion! Ghinion în neuron! Mai tăiați delirul globalo-climatologic!
De altfel, televiziunile noastre par să fi devenit o ilustrare aproape perfectă a filmelor Anchorman 1 și Anchorman 2. Că doar nu era să uităm de cinematografie tocmai acum, în toiul iernii, la gura sobei și în intimitatea gingașă și bucuroasă a unui iglu aproape galactic! Dacă se mai perseverează un pic întru demență, se vor scăpa complet nu numai caii, ci și boii - deși aceștia din urmă par totuși cam numeroși - și, în curând, vom avea nu Moșii de iarnă, ci Eschimoșii de iarnă. Pe Calea Eschimoșilor, desigur.
