Sau validarea validării validate. Sau invalidarea invalidării invalidate. Sau votarea votării votate. Sau precizarea precizării precizate. Sau întrebarea întrebării întrebate. Sau numărătoarea numărătorii numărate. Putem continua. O și facem. Fiecare, în felul său. Ce completez? Cele scrise în ultimele materiale și nu numai. Și eu aștept rezultatul isterizantului referendum(dum). Aștept deci, exist. Exist deci, sunt vie. Sunt vie și n-am votat. Nu trageți, tovarăși! Sau trageți! La ce urmează!...
N-ai votat deci, îl preferi pe Traian Băsescu. Se omite deliberat varianta respingerii votului doar pentru că nu este agreat cuplul Pontonescu. Pur și simplu. Se omite deliberat și varianta non-vot pentru că no-love. În general și pe nimeni. Se omite deliberat și varianta de păstrare a lui Traian Băsescu pentru echilibrul momentan al puterilor. Dacă poate fi obținut vreunul. Se face spiritism pentru convocarea morților necesari. Se fac exorcizări pentru alungarea celor nepotriviți. Oricum, un mister pare a fi rezolvat: votanții din străinătate n-au votat prin țările de adopție, ci, cuprinși de elan patriotic și de nostalgii câmpenești, s-au bulucit să presteze prin diverse județe. Că, altfel, cine să fi fost oare turiștii cu o conștiință civică atât de elevată?! Nu că n-ar fi avut dreptul, ba chiar interesul, având în vedere că unii dintre înstranieri-expățiți-bântuitori-ai-lumii-luate-n-cap aduc mulți bani în țară și, bașca, au și proprietăți pe acolo. Detalii meschine! Să fie nobili și doar să aducă! Și să lase! Și să ne lase! Altminteri, alături de cântăreți și dansatori, ghicitorii, fachirii și parapsihologii au făcut și ei tot ce-au putut. Deși, pesemne, seceta le-a cam dejucat unora dintre ei și planurile, și balta. N-au nimerit soarta! Mai bine, veneau la vot paparudele și caloianul. Cred că, în aceste zile, domnul Hrebenciuc are cumva o dilemă strașnică: să mai creadă în flacăra violetă sau să creadă în tricoul albastru? Așteaptă rezultatul final al CCR. Ca noi toți. Imnul național, că tot era ziua sa, s-a pierdut ca un miraj, în teribila arșiță. Uf, ce zăduf! Cu zăduf! Cu năduf!
După cum anticipam în precedenta postare, ne-am întors la Ion Iliescu și la lumea lui. După cum se vede, cu asupra de măsură. În România anului 2012, Vocea Rusiei este citată de parcă ar fi Biblia! Am mai spus că Moscova e în toate. Chiar și în Budapesta, în Viktor Orban și în Laszlo Tokes. Povestea asta cu Transilvania este, de la Stalin citire, monedă de schimb și de șantaj. Asta nu înseamnă că AVO nu există și că, alături de KGB, nu trebuie luat în serios. Drept dovadă, printre alte efecte interesante, întrucât era stringentă nevoie, nebunia din România a salvat și imaginea din ce în ce mai șifonată a Ungariei. Ca de obicei, suntem mai răi și mai rău. Lasă că rezolvă Andrei Marga! Cu serviețîca lui cu acte doveditoare și cu documente justificative. Ba chiar și cu dosare. Fiorii ne cuprind. Vrea oare să-i returneze doamnei Merkel și pozele de tinerețe și de turism deja publicate? Aoleo, dacă venise, pe furiș, în România ca să ne șpioneze tehnica de votare și de numărare?! Totuși, mă încumet și presupun că Andrei Marga desantează și cu șpăgile aferente că e criză, iar legitimizarea loviturilor de stat și a doctoratelor e un proces laborios și costisitor. Inspirată de toate aceste scandaluri, se pare că Turcia, aclamată de Grecia, a și profitat și-a suspendat, pe termen nelimitat, recunoașterea diplomelor bulgărești. Deocamdată. Să meargă tineretul turc să dea banu' și să învețe în alte țări incoruptibile și-n alte centre universitare prestigioase și morale! Că e criză și acolo. Tot la câteva zile, mai ies studenții occidentali în stradă, ba pentru una, ba pentru alta. Pe noi însă, are cine să ne apere și să ne salveze de eventuale scandaluri universitare. N-avem nici o grijă! Victor Ponta, proaspăt bronzat și de la flacăra olimpică, dar și de la mare, sosește și se ocupă. Iar, dacă mai păstrăm vreo temere oricât de mică, lasă că, într-un final, vine papa și ne împacă! Sau ne papă.
Pasionant să ne gândim, totuși, la adevăratele cauze care au dus la febrilitatea aruncării României în acest dement vârtej. De la arestarea lui Adrian Năstase, până la situația europeană și internațională. Repet întrebarea: e perdea de fum sau e pe bune? Din multe puncte de vedere. Nu le mai reiau că se cunosc și se recunosc. Dar, nu mă pot împiedica și-aș vrea să știu de ce trebuia să se instaleze Crin Antonescu la Palatul Cotroceni atât de năprasnic. Cu sau fără adeverință și chitanță. Să vadă ce? Să comită ce? Să ia ce? Să pună ce? Să pună mâna pe ce? Să scoată ce? Să lase ce? Să ia legătura cu? Să fie luat în seamă de? Și pentru ce? Să se joace nițeluș precum ne jucam, pe vremuri, prin Palatul Pionierilor? Arc peste timp, de la Veronica Porumbacu, la Porumbacu? De ce n-a / n-au așteptat alegerile? Pentru validarea referendumului și pentru demiterea lui Traian Băsescu, voci din partidul lui Crin Antonescu invocă drept argument numărul de voturi pe care președintele suspendat l-a obținut când a câștigat trecutele alegeri. După unii, acesta ar trebui, subit, să fie singurul criteriu. În fine, e ezoteric. Dar, dacă luăm acest criteriu, atunci, de ce nu e adus, la Cotroceni, Mircea Geoană că el chiar a fost votat de milioane de oameni?! Să-și termine omu' sticla de șampanie, alături de dragostea lui, bineînțeles! Crin Antonescu strălucește prin performanța de a nu fi fost votat de nimeni. Iar meritul lui Victor Ponta e că a fost băgat în seamă de Traian Băsescu. E drept, acesta din urmă nu e singurul, să nu se culpabilizeze excesiv, greșeala respectivă a mai fost săvârșită și de alții.
Mai prost e că, fapt previzibil, canicula a topit și banii din bănci. Zilnic aproape, în Europa și în lume, cad bănci, cu tot cu bani, cu tot cu directori, unii dintre ei, chiar arestați. Se numără și, aparent, s-au și aflat exact chiar și banii din offshore-uri. Chiar că e groasă! Apropo de caniculă, v-am avertizat meteo că, după referendum(dum), se mai linișteste oleacă și vipia și că, măcar pe alocuri, în afară de bănci, mai cade chiar și câte o ploaie. Să sperăm că vremea se normalizează. Chestia cu butoanele... Se topesc banii, dar se umflă prețurile. Câinii vagabonzi rămân constanți. La nevoie, vor fi și clonați. Fac parte din tabloul mizeriei obligatorii de tip KGB. Încă din vremea Războiului Rece, existau documente care atestau modul în care o țară care trebuie forțată spre sovietizare poate să și devină ca atare. Pe puncte. Mizeria, sărăcia, peisajul deplorabil, gunoaiele, animalele abandonate etc făceau parte din strategiile atent elaborate. E tot de la Stalin citire. Vă dau două exemple plastice. Primul: acum vreo 20 de ani, în Ucraina - țara aceea agresiv-agasantă care, pe lângă populații și teritorii, ne-a furat combinatul de la Krivoi Rog - am observat că toate ușile de la toaletele publice lipseau. Am crezut că au fost distruse de huligani. Dimpotrivă, nu fuseseră montate niciodată tot de niște huligani. Aspectul făcea parte din moștenirea sovietică. Astfel, oamenii erau puși, deliberat, în ipostazele cele mai umilitoare. Nu în ultimul rând, desigur, pentru a fi total controlați. Mai întâi însă, demolați. Acolo unde existau uși, erau numai jumătate în așa fel încât fețele celor din cabine să fie mereu la vedere. Amuzant? Extrem. Al doilea exemplu: casele de la țară erau identice și aveau numai pământ pe jos. Podeaua poate fi periculoasă. Dacă oamenii respectivi își puneau podea, erau avertizați să o scoată. Dacă nu ascultau, erau mutați forțat într-o altă casă. Dacă recidivau, erau mutați imediat într-o altă republică. Dacă perseverau, probabil, erau mutați într-o altă lume. Aceleași pedepse exemplare se aplicau și dacă, de pildă, oamenii aveau fantezia perversă de a cultiva viță-de-vie în propria grădină. Să ignori vodca?! Brandul de țară?! Iată un delict serios! Am putea șugui multă vreme despre acel areal. Ce-am văzut în Ucraina era valabil pentru întregul spațiu sovietic. Dar de ce mi-o fi venit așa ceva în minte? Să aibă oare legătură cu tot ceea ce se petrece, în aceste zile, și la noi, și la ex-sovietici, și în Europa, și în SUA, și în întreaga lume? Să vedem...
Scriam despre bosonul Higgs și despre bizara sa înclinație de a cânta habanera. Și CERN este sponsorizat oare tot de ruși? Că Moscova, mai nou, și-a regăsit înclinația academică și, nu în ultimul rând, s-a apucat de premii științifice. Cum a cântat bosonul habanera, nu numai că a venit, în Cuba, holera, dar, brusc, Rusia a anunțat că vrea să-și redeschidă baza militară pe care o avea acolo odinioară. Tot brusc, au început să moară în accidente de mașină și opozanții și criticii regimului cubanez. For fun; bosonul cântăreț pare să-i fi purtat ghinion și lui Cuba Gooding Jr. care ar putea fi arestat. Aproape că aș putea scrie în continuu doar la serialul ăla despre coincidențe, sincronicități, serendipități etc...
Moscova nu se mulțumește cu atât însă. Cuba nu-i ajunge. Pe fondul nebuniei generale, vrea și redeschiderea fostelor baze din Vietnam și din Seychelles. În plus, tot pe când noi ne îndeletniceam, mă rog, cu... ceea ce se vede, Rusia, pentru prima dată, deschide ruta arctică în așa fel încât Suezul să poată fi evitat maritim și să poată fi lăsat complet liber pentru... război! Ruta arctică e operațională! Mă gândesc, poate, și din acest motiv, se străduiesc unii atât de mult să-l trimită pe Traian Băsescu pe mare. Să mai vadă ce și cum. Care Suez? Suezul ăla spre care se îndreaptă, cică, navele de război ale tuturor. Chiar și ale Chinei care, după o nouă tăcere filosofică, a venit cu vase de război nu numai în Marea Neagră, ci și în Mediterana, cum, desigur, ați ghicit, bravo, via Suez! Cu tot cu trupe! În bună înțelegere, cu rușii! Dar, chiar, în Marea Neagră ce caută vase de luptă chinezești? La invitația Ucrainei! Ah, cred că d-asta îmi venise gândul în gând... Ucraina a invitat vase de război chinezești în Marea Neagră?! Ele vor avea escală și la Constanța. Asta e ( încă! ) în România. Sper. Cu Radu Mazăre, maestru absolut al balurilor mascate, al carnavalurilor, al alegoriilor și al deghizamentelor de tot felul, nu se știe niciodată! Tot aștepta el cu nerăbdare turiștii ruși. Să stea liniștit, vin cu tot cu ăia chinezi! Ucrainenii sunt incluși în meniu. Sub formă de colțunași și de piroști. Tradiția, mai presus de orice. Vasele chinezești sunt așteptate la Sevastopol. Acum 20 de ani, pe când vizitam prietenește neprietenoasa Ucraină, sistematic, la câteva săptămâni, rușii și ucrainenii se încăierau pentru Sevastopol, chiar în Sevastopol. Deh, era tot moștenire sovietică. Le era drag tuturor. Prin urmare, ce caută chinezii? Că e interesant. Chiar palpitant. Astfel, am ajuns ( iarăși! ) nu numai la lumea lui Ion Iliescu, ci și la lumea lui Andrei Marga. Omul potrivit, la locul potrivit și la momentul potrivit!
Ca să fie, în sfârșit, satisfăcută, după 18 ani de negocieri, Rusia mai primește un cadou și devine, tot în aceste zile fierbinți, membru cu drepturi depline în Organizația Mondială a Comerțului. Are dreptate și colonelul Dogaru atunci când afirmă că UE nu mai e decât o structură de expresie germană și manipulată de ruși. Judecând după datele la vedere, mă tem că definiția poate fi extinsă la scară planetară. Chiar așa, dacă toți se îngrămădesc - și se îngrămădesc! - să negocieze primii cu rușii și cu chinezii, noi de ce să n-o facem?! Corect! Din păcate, cred că e prea târziu. Am reușit fără loc. Se vede treaba că s-a negociat deja tot.
Revenind la Moscova... Eeeei, iată ce înseamnă să ai, de exemplu, singura flotă de spărgătoare de gheață atomice din lume! Deschizi rute pe unde vrei, semnezi ce vrei, iei ce vrei! Apropo, vrea și Transnistria. Permanent. Am mai scris și despre asta: bazele americane - dacă nu fug americanii! - și bazele rusești - rușii sigur nu fug! - față în față! Față către față, cum se spune mai ales în limbaj teologic. Întrucât Moscova și teologhisește. E drept, în acest sens, o ajută și Kievul și mulți alții. Astfel, site-urile ortodoxe, inclusiv cele românești, sunt extrem de penetrate de brigăzile web roșii. Aproape zilnic, mă amuz să constat intervențiile lupilor în piele de oaie. Dar de ce să te mulțumești cu Transnistria când poți încerca să iei întreaga Românie? Și, astfel, să ai cale liberă în toate sensurile! Grecia e în găleată, Ciprul a cerut deja ajutorul, Serbia e în derivă, Bulgaria nu contează, Ungaria e servantul de serviciu etc... Mulți dintre liderii europeni - mă tem că nici America nu se simte prea bine din acest punct de vedere! - au fost și sunt agenții Moscovei. E un fapt. Am mai scris despre asta, ”From Schengen, with Hate!” fiind una dintre postări. Faptul că Rusia și-a poziționat agenții și că aceștia sunt activi, harnici de-a dreptul, se vede chiar din modul în care arată și funcționează lumea actuală. Așa că, în sfârșit, cel puțin la nivel european, visul lui Stalin de la Ialta poate fi împlinit. Show-ul de la București se încadrează. Kaniețfilma. La Ialta, cândva, o noapte întreagă, Stalin a desenat Europa la care râvnea. Am văzut măsuța de la Livadia pe care, a comis nenorocirea. Inițial, a cerut Grecia. A fost refuzat. A cerut, la schimb, România. I s-a admis. În acest moment, dacă nu se schimbă jocul și logica sa, Putin ia tot. Și pe Stalin, cu tot cu vise și cu coșmaruri. Și cu zaruri. Ialta e în Crimeea. Momentan, Crimeea îi aparține Ucrainei. E un detaliu lesne corectabil. Zic să-l trimitem pe Andrei Marga nu numai către Occident, ci și către iubita sa Moscovă. Cu tot cu serviete și, mai ales, cu noile acte, documente și dosare. Nu numai după tezaur și după arhivă. Nu ca să le ceară, firește, ci, dimpotrivă, pentru a le lăsa în continuare acolo, dar actualizate! Abia așa sunt în siguranță deplină. Nu le mai vede nimeni. Niciodată. Să-l trimitem însă și după altele. De exemplu, după combinatul de la Krivoi Rog. Dacă tot facem deranj și dacă tot a rămas pe teritoriul dușmanului comun, Ucraina!... Asta ca să se mai împlinească și bietele noastre vise de pârdalnici!
Deocamdată, aștept respectuos rezultatul final al referendum(dum)ului din ( încă! ) România. Intervin după... Ce ne facem însă dacă are soarta recensământului de anul trecut? La ăla, am participat, nu l-am boicotat, parol, să nu vă luați de mine, n-am nici o vină!
