A trecut și acest 11 septembrie, 9 / 11, ground zero etc. Părem să mai fim încă în viață. După apetitul unora pentru războaie și proteste, părem să fim chiar plini de vitalitate. Prea plini. După cum se vede și din titlu, și în cazul acestui subiect, mă includ în grupul amator de conspirații. Am motivele mele. De altfel, paranoia poate fi nițeluș atrăgătoare măcar și dintr-o anume afinitate a termenilor, afinitate capabilă să lanseze superstiții: para ( la ) noi, noi și paralele, parandărăt, para mălăiață etc. Să nu fie însă para / paraua pe care ne-o ia. Indiferent cine. Oricine. Toți.
Ce-aș vrea să adaug însă... Nu știu precis. Încerc. Să văd dacă izbutesc.
Așadar, 11 septembrie 2001, ziua neagră a Americii, ground zero geografic, istoric, geopolitic, militar, economic, religios, metafizic, filosofic, armageddonistic, hedonistic ș.a.m.d. pentru Noua Ordine Mondială. Faptul că Vechea Ordine Mondială s-a încheiat s-a putut observa din însăși denumirea clădirilor prăbușite, World Trade Center. Vechiul Trade Mondial este înlocuit de Noul Trade Mondial. Despre asta e vorba, știu deja și curcile, și copiii, și copiii curcilor. OK? OK.
Dar Noua Ordine Mondială nu înseamnă numai trade-uri și deal-uri, ci și noi viziuni, strategii și organizări militare. Astfel, Pentagonul - atacat și el la 11 septembrie 2001, nu se știe cum și nu se știe de către cine, după chiar mărturisirile oficialităților americane - este reparat și repus în toate drepturile sale, la exact un an, pe 11 septembrie 2002.
O scurtă pauză de respirație și urmează 11 septembrie 2003. De această dată, o zi neagră a Suediei: moare Anna Lindh, ministru de externe, implicată - pozitiv, după unii, negativ, după alții - în tragica situație din Iugoslavia, cu tot cu bombardamente, deținătoare a funcției de președinte a Consiliului Uniunii Europene, considerată un posibil candidat la funcția de prim-ministru al țării sale. A fost înjunghiată de un sârbo-suedez pe data de 10 septembrie, dar, în fapt, decesul a survenit pe 11. Din multe puncte de vedere, se creează o sinistră paralelă cu asasinarea lui Olof Palme. Straniu, moartea ei a fost aproape simultană cu onomastica: și în calendarul suedez, pe 9 septembrie, este omagiată Ana.
În aceeași zi, 11 septembrie 2003, a intrat în vigoare Protocolul de la Cartagena asupra măsurilor de siguranță care trebuie luate în legătură cu organismele vii modificate. După unii, o măsură pozitivă. După alții, nu. Mai degrabă, o măsură dornică să ridice noi și complicate bariere economice. Că e un protocol greu de armonizat se vede și din faptul că discuțiile au durat mai mulți ani, începând la Cartagena, Columbia, și atingând fericita finalizare tocmai la Montreal.
Pe 11 septembrie 2004, moare Patriarhul Petros, patriarh grec al Alexandriei și al întregii Africi, împreună cu alți 16 însoțitori, clerici de rang înalt și jurnaliști, ca urmare a unui tragic accident de elicopter. În apropiere de coasta Greciei, în drum spre Muntele Athos. S-a afirmat că a fost de fapt un asasinat. Unii au fost convinși că autorii presupusei crime sunt musulmani pentru că patriarhul ar fi refuzat să-și retragă misionarii din anumite zone africane. Alții au speculat o implicare petrolieră și nu numai a președintelui rus Vladimir Putin care ar fi trebuit să se găsească și el la bordul acelui elicopter însă a contramandat în ultima clipă. Cu numai câteva zile înainte, între 1 și 3 septembrie, se petrecuse masacrul de la școala din Beslan. Revenind la 11 septembrie, în calendarul ortodox, este prăznuită Sfânta Teodora a Alexandriei. S-ar spune că există forțe cărora, coincidență sau nu, nu le scapă nici un detaliu.
Mai trece un an și vine 11 septembrie 2005: Israelul se retrage unilateral din Fâșia Gaza. Pare un nou început al Zonei. Zona care a zămislit cele trei mari religii monoteiste ale lumii. Luna septembrie este o lună importantă pentru cele trei religii monoteiste: începe Anul Bisericesc al Creștinismului Ortodox, pe 1 septembrie, exact atunci când s-a produs masacrarea copiilor de la Beslan, poate avea loc Anul Nou Mozaic, Rosh Hashana, cum s-a întâmplat pe 11 septembrie 2001, poate să se petreacă Ramadanul, cum a fost cazul chiar și anul trecut, ba, pentru unii, chiar și anul acesta, finalizându-l pe 3 septembrie în loc de 30 -31 august.
Iar, pe 11 septembrie 2007, Rusia testează cea mai mare armă convențională realizată vreodată. În timpul Războiului Rece, se considera că tot ce e nou e american și tot ce e mare e rusesc. Taberele erau definite fără dubiu. Nainilevăn a fost o noutate. Tradiția americană a fost servită fidel. Nu după mulți ani, Rusia a reintrodus conceptul de balșoi. Deja, totul îmi devine mult mai clar. Mă simt aproape ca în timpul Războiului Rece. O epocă plină de șarm: vedeam excelente filme americane și rusești, purtam blugi și, la petreceri, ascultam muzică americană, beam vodcă și mâncam icre de Manciuria, fără a deveni neapărat candidați manciurieni. Ca să nu mai spun despre Havana Club, toate formele, toate gusturile, toate culorile, toate aromele și toate tăriile. Și acum, se văd clar atât respectul, cât și avântul revoluționar în privirea tinerilor de oriunde din lume când le spun că, în București, Havana Club era, cândva, băutură de petreceri studențești. Alături de țigări cubaneze, firește. Și Havana Club a trecut testul Războiului Rece rămânând o băutură fină, exotică, dezirabilă. Doar că e mult mai scumpă. Nu mai e de nasul oricărui student. Bine că ăștia cu nainilevăn țin la chestiunea embargoului și n-o importă. Ne rămâne nouă, nostalgicilor.
După cum se vede, m-am referit doar la data de 11 septembrie de când ea a devenit nainilevăn. Cum e lumea la comemorarea unui deceniu de la nainilevăn? După cum se vede. America e marele absent. Doar niște catastrofe naturale și niște dezastre economice ne mai amintesc de ea. Ori, iată, comemorarea în sine a unui deceniu de la nainilevăn. S-ar putea crede că World Trade Center cade și tot cade și tooooot caaaaaade... America e țara aceea care, deși nu mai există, ne refuză în continuare viza. E consecventă ca și în cazul embargoului asupra Cubei. Cred că știe despre pasiunea secretă în legătură cu Havana Club și e invidioasă. Deh, dacă ține la principii!... Uneori, mă gândesc la faptul că și trupele sale nu sunt decât clone sau holograme. Inclusiv, alea de pe la noi. Pentagonul mai este, în mod aniversar, evacuat. După cum s-a întâmplat nu cu multă vreme în urmă. Antrenamentul are importanța lui. În plus, se menține treaz spiritul. Lumea nu pierde din vedere esențialul.
În schimb, Rusia e marele prezent. E drept, mai ales, la rubrica petrol și gaze. Iar mafia consideră o chestiune de onoare realizarea, în viitorul imediat, a unei Uniuni prospere, puternice și, mai ales, extinse. URSS, UE, USA, cine mai știe și cui îi pasă?! Doar să fie balșaia. De dragul tradiției. Între timp, ca să mai pună lucrurile la punct, Rusia mai sacrifică și ea câte un avion, al său sau al altora. The show must go on. Cu prilejul lunii septembrie a acestui an, a fost al său. Cât pe ce să le ia primetime-ul americanilor. Continuă să prezinte armament nou, din ce în ce mai sofisticat. Nu a dezamăgit așteptările întregii omeniri nici în aceste zile.
Asasinul Annei Lindh - ba sârb, ba suedez, ba mafiot, ba șomer disperat, ba revoltat politic, ba apolitic, ba în numele bombardamentelor din Iugoslavia, ba indiferent la adresa lor, ba psihotic, ba echilibrat, ba cu premeditare, ba spontan, ba stăpân pe sine, ba drogat etc - s-a plictisit și el de anonimat și, tot acum, s-a apucat subit să dea interviuri. Cred că a intrat într-o competiție nemărturisită cu norvegianul Breivik. E greu, totuși, să-l egaleze. Aparent, s-a produs o eroare, era să zic de pilotaj, pentru că, de la moartea Annei Lindh sunt numai 8 ani, nu 10. Dar, pesemne, sunt și alții ca mine, sincroniciști. Văd și simt legăturile. Oricum, Suedia rămâne activă și implicată. N-are astâmpăr. Ca întotdeauna. După cum singură afirmă, frenetic și generos, le dă arme tuturor. Premii Nobel, numai unora. Cui merită.
Protocolul de la Cartagena a fost deja dublat și de Codex Alimentarius. De bucurie, toată lumea nu mai discută decât despre rețete și diete. Ca să rămână în viață și să mai prindă și nainilevăn de la anu'.
Țările musulmane sunt măcinate de războaie, revolte și tranziții. Noua hartă a Orientului Mijlociu, implicit a lumii musulmane, este pusă în circulație de luni de zile. Muzeul virtual o găzduiește deja. Am mai scris despre asta și pe blog încă din primăvară. Turcia și-a redescoperit gena otomană și, ca atare, vrea să se bată cu toată lumea, cu Grecia, cu Israelul, cu Ciprul și cu cine i-o mai sta în cale. Sper că am fost destul de convingători în 1877. Și să ne dea înapoi sabia Sfântului Ștefan cel Mare! Apropo, de gena otomană... După informațiile mele, Turcia utilizează strategii complexe și subtile, având deja acorduri încheiate între descendenții otomani și descendenții Romanov. Pentru unii, chiar și recentul și deja faimosul film Amiralul ar fi o dovadă în acest sens, personajul principal, ale cărui origini sunt de fapt constatat românești, se declară turc. V-am zis eu că o să ne fie dor de Războiul Rece. Nu sunt singura.
Grecia e atât de varză că i se pregătește drahma. Dar și poarta. Sper că nu poarta otomană.
Africa e cumpărată, în bună măsură, de chinezi. Iată, în sfârșit, o noutate!
Suverană absolută e doar criza economică mondială. Suverană, ca și datoriile suverane. Misterioasă și devastatoare, ca un tsunami galactic. Nimeni n-are habar de unde vine, de unde provine, unde se duce, pe cine duce, pe cine aduce. Mai ales, nimeni nu are habar cum poate ea, criza, fi vindecată, ori eradicată. Vedeți? Ăsta nou trade, nou deal și, mai ales, asta Nouă Ordine Mondială! Așteptăm emoționați, cum așteaptă copiii artificiile.
Tot în contextul sărbătoresc al lu' nainilevăn 2011, ambasadorul israelian, împreună cu personalul, scapă cu fuga din propria ambasadă asediată de protestatarii din Cairo. Nu și-au luat nici documentele. Au contat pe ignoranță. Se pare că au avut dreptate întrucât protestatarii le-au făcut avioane - la ce să te aștepți din partea lor de nainilevăn?! - și le-au aruncat direct în stradă.
Ei, și urmează la piece de resistance - vom vedea a cui rezistență, plus lungimea, lățimea și durata ei - și anume votarea sau nu de către ONU a statului palestinian. Când? Acum, în septembrie! Mai precis, pe 20 septembrie, din câte cunosc. Anul bisericesc ortodox a reînceput, Ramadanul a trecut, mai avem Anul Nou mozaic. În acest an, pe 28 - 30 septembrie. Teribil context!
Mai să cred că Roger Peyrefitte, autorul cărții Les Juifs, așa cum era el enervant, vitriolant, vicios, scandalagiu etc, a avut totuși ceva dreptate când a afirmat că, dacă va considera absolut necesar, Israelul nu va ezita și se va autodistruge. Cel puțin, în actuala formă. Al Doilea Război Mondial a dus, printre altele, la înființarea statului Israel. Al Treilea Război Mondial - se vorbește din ce în ce mai des și mai apăsat despre o astfel de posibilitate sinistră - va începe oare, dacă va începe, prin desființarea statului Israel?
Ce-aș vrea să adaug însă... Nu știu precis. Încerc. Să văd dacă izbutesc.
Așadar, 11 septembrie 2001, ziua neagră a Americii, ground zero geografic, istoric, geopolitic, militar, economic, religios, metafizic, filosofic, armageddonistic, hedonistic ș.a.m.d. pentru Noua Ordine Mondială. Faptul că Vechea Ordine Mondială s-a încheiat s-a putut observa din însăși denumirea clădirilor prăbușite, World Trade Center. Vechiul Trade Mondial este înlocuit de Noul Trade Mondial. Despre asta e vorba, știu deja și curcile, și copiii, și copiii curcilor. OK? OK.
Dar Noua Ordine Mondială nu înseamnă numai trade-uri și deal-uri, ci și noi viziuni, strategii și organizări militare. Astfel, Pentagonul - atacat și el la 11 septembrie 2001, nu se știe cum și nu se știe de către cine, după chiar mărturisirile oficialităților americane - este reparat și repus în toate drepturile sale, la exact un an, pe 11 septembrie 2002.
O scurtă pauză de respirație și urmează 11 septembrie 2003. De această dată, o zi neagră a Suediei: moare Anna Lindh, ministru de externe, implicată - pozitiv, după unii, negativ, după alții - în tragica situație din Iugoslavia, cu tot cu bombardamente, deținătoare a funcției de președinte a Consiliului Uniunii Europene, considerată un posibil candidat la funcția de prim-ministru al țării sale. A fost înjunghiată de un sârbo-suedez pe data de 10 septembrie, dar, în fapt, decesul a survenit pe 11. Din multe puncte de vedere, se creează o sinistră paralelă cu asasinarea lui Olof Palme. Straniu, moartea ei a fost aproape simultană cu onomastica: și în calendarul suedez, pe 9 septembrie, este omagiată Ana.
În aceeași zi, 11 septembrie 2003, a intrat în vigoare Protocolul de la Cartagena asupra măsurilor de siguranță care trebuie luate în legătură cu organismele vii modificate. După unii, o măsură pozitivă. După alții, nu. Mai degrabă, o măsură dornică să ridice noi și complicate bariere economice. Că e un protocol greu de armonizat se vede și din faptul că discuțiile au durat mai mulți ani, începând la Cartagena, Columbia, și atingând fericita finalizare tocmai la Montreal.
Pe 11 septembrie 2004, moare Patriarhul Petros, patriarh grec al Alexandriei și al întregii Africi, împreună cu alți 16 însoțitori, clerici de rang înalt și jurnaliști, ca urmare a unui tragic accident de elicopter. În apropiere de coasta Greciei, în drum spre Muntele Athos. S-a afirmat că a fost de fapt un asasinat. Unii au fost convinși că autorii presupusei crime sunt musulmani pentru că patriarhul ar fi refuzat să-și retragă misionarii din anumite zone africane. Alții au speculat o implicare petrolieră și nu numai a președintelui rus Vladimir Putin care ar fi trebuit să se găsească și el la bordul acelui elicopter însă a contramandat în ultima clipă. Cu numai câteva zile înainte, între 1 și 3 septembrie, se petrecuse masacrul de la școala din Beslan. Revenind la 11 septembrie, în calendarul ortodox, este prăznuită Sfânta Teodora a Alexandriei. S-ar spune că există forțe cărora, coincidență sau nu, nu le scapă nici un detaliu.
Mai trece un an și vine 11 septembrie 2005: Israelul se retrage unilateral din Fâșia Gaza. Pare un nou început al Zonei. Zona care a zămislit cele trei mari religii monoteiste ale lumii. Luna septembrie este o lună importantă pentru cele trei religii monoteiste: începe Anul Bisericesc al Creștinismului Ortodox, pe 1 septembrie, exact atunci când s-a produs masacrarea copiilor de la Beslan, poate avea loc Anul Nou Mozaic, Rosh Hashana, cum s-a întâmplat pe 11 septembrie 2001, poate să se petreacă Ramadanul, cum a fost cazul chiar și anul trecut, ba, pentru unii, chiar și anul acesta, finalizându-l pe 3 septembrie în loc de 30 -31 august.
Iar, pe 11 septembrie 2007, Rusia testează cea mai mare armă convențională realizată vreodată. În timpul Războiului Rece, se considera că tot ce e nou e american și tot ce e mare e rusesc. Taberele erau definite fără dubiu. Nainilevăn a fost o noutate. Tradiția americană a fost servită fidel. Nu după mulți ani, Rusia a reintrodus conceptul de balșoi. Deja, totul îmi devine mult mai clar. Mă simt aproape ca în timpul Războiului Rece. O epocă plină de șarm: vedeam excelente filme americane și rusești, purtam blugi și, la petreceri, ascultam muzică americană, beam vodcă și mâncam icre de Manciuria, fără a deveni neapărat candidați manciurieni. Ca să nu mai spun despre Havana Club, toate formele, toate gusturile, toate culorile, toate aromele și toate tăriile. Și acum, se văd clar atât respectul, cât și avântul revoluționar în privirea tinerilor de oriunde din lume când le spun că, în București, Havana Club era, cândva, băutură de petreceri studențești. Alături de țigări cubaneze, firește. Și Havana Club a trecut testul Războiului Rece rămânând o băutură fină, exotică, dezirabilă. Doar că e mult mai scumpă. Nu mai e de nasul oricărui student. Bine că ăștia cu nainilevăn țin la chestiunea embargoului și n-o importă. Ne rămâne nouă, nostalgicilor.
După cum se vede, m-am referit doar la data de 11 septembrie de când ea a devenit nainilevăn. Cum e lumea la comemorarea unui deceniu de la nainilevăn? După cum se vede. America e marele absent. Doar niște catastrofe naturale și niște dezastre economice ne mai amintesc de ea. Ori, iată, comemorarea în sine a unui deceniu de la nainilevăn. S-ar putea crede că World Trade Center cade și tot cade și tooooot caaaaaade... America e țara aceea care, deși nu mai există, ne refuză în continuare viza. E consecventă ca și în cazul embargoului asupra Cubei. Cred că știe despre pasiunea secretă în legătură cu Havana Club și e invidioasă. Deh, dacă ține la principii!... Uneori, mă gândesc la faptul că și trupele sale nu sunt decât clone sau holograme. Inclusiv, alea de pe la noi. Pentagonul mai este, în mod aniversar, evacuat. După cum s-a întâmplat nu cu multă vreme în urmă. Antrenamentul are importanța lui. În plus, se menține treaz spiritul. Lumea nu pierde din vedere esențialul.
În schimb, Rusia e marele prezent. E drept, mai ales, la rubrica petrol și gaze. Iar mafia consideră o chestiune de onoare realizarea, în viitorul imediat, a unei Uniuni prospere, puternice și, mai ales, extinse. URSS, UE, USA, cine mai știe și cui îi pasă?! Doar să fie balșaia. De dragul tradiției. Între timp, ca să mai pună lucrurile la punct, Rusia mai sacrifică și ea câte un avion, al său sau al altora. The show must go on. Cu prilejul lunii septembrie a acestui an, a fost al său. Cât pe ce să le ia primetime-ul americanilor. Continuă să prezinte armament nou, din ce în ce mai sofisticat. Nu a dezamăgit așteptările întregii omeniri nici în aceste zile.
Asasinul Annei Lindh - ba sârb, ba suedez, ba mafiot, ba șomer disperat, ba revoltat politic, ba apolitic, ba în numele bombardamentelor din Iugoslavia, ba indiferent la adresa lor, ba psihotic, ba echilibrat, ba cu premeditare, ba spontan, ba stăpân pe sine, ba drogat etc - s-a plictisit și el de anonimat și, tot acum, s-a apucat subit să dea interviuri. Cred că a intrat într-o competiție nemărturisită cu norvegianul Breivik. E greu, totuși, să-l egaleze. Aparent, s-a produs o eroare, era să zic de pilotaj, pentru că, de la moartea Annei Lindh sunt numai 8 ani, nu 10. Dar, pesemne, sunt și alții ca mine, sincroniciști. Văd și simt legăturile. Oricum, Suedia rămâne activă și implicată. N-are astâmpăr. Ca întotdeauna. După cum singură afirmă, frenetic și generos, le dă arme tuturor. Premii Nobel, numai unora. Cui merită.
Protocolul de la Cartagena a fost deja dublat și de Codex Alimentarius. De bucurie, toată lumea nu mai discută decât despre rețete și diete. Ca să rămână în viață și să mai prindă și nainilevăn de la anu'.
Țările musulmane sunt măcinate de războaie, revolte și tranziții. Noua hartă a Orientului Mijlociu, implicit a lumii musulmane, este pusă în circulație de luni de zile. Muzeul virtual o găzduiește deja. Am mai scris despre asta și pe blog încă din primăvară. Turcia și-a redescoperit gena otomană și, ca atare, vrea să se bată cu toată lumea, cu Grecia, cu Israelul, cu Ciprul și cu cine i-o mai sta în cale. Sper că am fost destul de convingători în 1877. Și să ne dea înapoi sabia Sfântului Ștefan cel Mare! Apropo, de gena otomană... După informațiile mele, Turcia utilizează strategii complexe și subtile, având deja acorduri încheiate între descendenții otomani și descendenții Romanov. Pentru unii, chiar și recentul și deja faimosul film Amiralul ar fi o dovadă în acest sens, personajul principal, ale cărui origini sunt de fapt constatat românești, se declară turc. V-am zis eu că o să ne fie dor de Războiul Rece. Nu sunt singura.
Grecia e atât de varză că i se pregătește drahma. Dar și poarta. Sper că nu poarta otomană.
Africa e cumpărată, în bună măsură, de chinezi. Iată, în sfârșit, o noutate!
Suverană absolută e doar criza economică mondială. Suverană, ca și datoriile suverane. Misterioasă și devastatoare, ca un tsunami galactic. Nimeni n-are habar de unde vine, de unde provine, unde se duce, pe cine duce, pe cine aduce. Mai ales, nimeni nu are habar cum poate ea, criza, fi vindecată, ori eradicată. Vedeți? Ăsta nou trade, nou deal și, mai ales, asta Nouă Ordine Mondială! Așteptăm emoționați, cum așteaptă copiii artificiile.
Tot în contextul sărbătoresc al lu' nainilevăn 2011, ambasadorul israelian, împreună cu personalul, scapă cu fuga din propria ambasadă asediată de protestatarii din Cairo. Nu și-au luat nici documentele. Au contat pe ignoranță. Se pare că au avut dreptate întrucât protestatarii le-au făcut avioane - la ce să te aștepți din partea lor de nainilevăn?! - și le-au aruncat direct în stradă.
Ei, și urmează la piece de resistance - vom vedea a cui rezistență, plus lungimea, lățimea și durata ei - și anume votarea sau nu de către ONU a statului palestinian. Când? Acum, în septembrie! Mai precis, pe 20 septembrie, din câte cunosc. Anul bisericesc ortodox a reînceput, Ramadanul a trecut, mai avem Anul Nou mozaic. În acest an, pe 28 - 30 septembrie. Teribil context!
Mai să cred că Roger Peyrefitte, autorul cărții Les Juifs, așa cum era el enervant, vitriolant, vicios, scandalagiu etc, a avut totuși ceva dreptate când a afirmat că, dacă va considera absolut necesar, Israelul nu va ezita și se va autodistruge. Cel puțin, în actuala formă. Al Doilea Război Mondial a dus, printre altele, la înființarea statului Israel. Al Treilea Război Mondial - se vorbește din ce în ce mai des și mai apăsat despre o astfel de posibilitate sinistră - va începe oare, dacă va începe, prin desființarea statului Israel?
