Iată-ne și la acest echinocțiu de toamnă! Ce face omu' de echinocțiu? În afară de gem, dulceață, peltea și murături, printre altele, reflectează, meditează, contemplă, rezonează astronomic și, ca atare, se mai uită și pe cer. De această dată, ar fi bine, totuși, să nu exagereze. Chiar acum - se putea mai adecvat?! - ne cade un satelit în cap. Tuturor. Oricui. Pretutindeni. Oriunde. Curând. Oricând. Amurgul zeilor și Toamna Patriarhului, benzi desenate, ediție ultrapopulară. Cum se potrivesc ele, evenimentele, cu datele! Mereu. Mănușă. Altfel, ne-am putea gândi că e vorba despre o conspirație extraterestră. Diversiune și răzbunare. Sau, luând în calcul precisa și deja menționata potrivire între dată și eveniment, ne-am putea gândi că este un mesaj al extratereștrilor, cum că urmează iarna mâniei lor. Dar dacă nu e decât un alt banc, e adevărat, umor negru - no offense, politically correct - marca NASA? De la înființare, agasează prin dorința agresivă de a concura Radio Erevan. Evident, depășindu-l că e și ambițioasă. Știți cum e cu fudulul... Aș dori să rămân, totuși, politically correct. Oricum, Radio Erevan poate avea motive de neliniște...
Nu mai comentez tema veridicității aselenizării din 1969 că simt cum accelerez suplimentar prăbușirea burselor și declanșarea războiului. Nu e o gaură de vierme, ci e, pur și simplu, gaura dintr-un vierme. Sau gaura unui vierme. Sau viermele din gaură. Dar, să rămânem eleganți. Cu Luna, deci, nu știm cum stăm. Și, probabil, nici ea cu noi. Ba am ajuns, ba n-am ajuns, ba e de argint și ține apă, ba e deșertică și moartă, ba e reală, ba e o hologramă, ba are ruine, ba n-are decât niște cratere, ba e veche, ba e nouă, ba e satelit natural, ba e navă spațială, ba e una, ba au fost două sau chiar trei, ba au ajuns primii naziștii, ba au ajuns comuniștii, ba au ajuns americanii, ba erau deja acolo extratereștrii care o plimbau, tacticos, în lesă, pe fala sovietelor, Laika. Baubau. În sfârșit, aveau și ei, extratereștrii, parte de un cadou de Crăciun - mai bine zis, de un cadou de la Moș Gerilă - situație menită să le mai deturneze atenția de la eterna obsesie a distrugerii omenirii. Dacă Laika ar fi vie atunci nu e moartă cum atât de greșit știam noi - asta e, v-am prevenit, diversiune și răzbunare! - și înseamnă că umbra ei este ceea ce se vede în ochii mirați, șocați, speriați, extaziați sau doar iscusit fardați ai astronauților americani. Care mănâncă de viu un șarpe. Ca să supraviețuiască în deșertul de pe Pământ pe când cei de acasă îi cred pe Marte. De fapt, aluzie, la Lună. Aoleo, asta e din Capricorn One! Am încurcat filmele. Se mai întâmplă. Unii dețin fotografii clare, probe zdrobitoare, cu orașele, cu piramidele și cu sfinxul de pe Lună. Probabil, e și Laika prin preajmă, desigur, vorbind la un telefon celular. Deși, în privința acestui subiect, Charlie Chaplin i-a luat-o, totuși, înainte. Pe Terra. E un fapt dovedit deja. Am văzut toți filmul. Deloc întâmplător, era despre circ. Bref, cam așa sunt informațiile despre Lună pe care ni le furnizează NASA. Și, să fim onești și să avem pardon, nu numai ea. După ce, în urmă cu niște decenii, NASA ne-a asigurat că am pășit și-am țopăit pe Lună, brusc, pe măsură ce avansul tehnologic ne taie respirația - la propriu, mai avem nițel și murim de tot și toți - Luna devine un puzzle tot mai absurd și mai misterios. Parcă se îndepărtează. Încetează să existe. E tainică. E ezoterică. E ocultă.
Nu mai comentez tema veridicității aselenizării din 1969 că simt cum accelerez suplimentar prăbușirea burselor și declanșarea războiului. Nu e o gaură de vierme, ci e, pur și simplu, gaura dintr-un vierme. Sau gaura unui vierme. Sau viermele din gaură. Dar, să rămânem eleganți. Cu Luna, deci, nu știm cum stăm. Și, probabil, nici ea cu noi. Ba am ajuns, ba n-am ajuns, ba e de argint și ține apă, ba e deșertică și moartă, ba e reală, ba e o hologramă, ba are ruine, ba n-are decât niște cratere, ba e veche, ba e nouă, ba e satelit natural, ba e navă spațială, ba e una, ba au fost două sau chiar trei, ba au ajuns primii naziștii, ba au ajuns comuniștii, ba au ajuns americanii, ba erau deja acolo extratereștrii care o plimbau, tacticos, în lesă, pe fala sovietelor, Laika. Baubau. În sfârșit, aveau și ei, extratereștrii, parte de un cadou de Crăciun - mai bine zis, de un cadou de la Moș Gerilă - situație menită să le mai deturneze atenția de la eterna obsesie a distrugerii omenirii. Dacă Laika ar fi vie atunci nu e moartă cum atât de greșit știam noi - asta e, v-am prevenit, diversiune și răzbunare! - și înseamnă că umbra ei este ceea ce se vede în ochii mirați, șocați, speriați, extaziați sau doar iscusit fardați ai astronauților americani. Care mănâncă de viu un șarpe. Ca să supraviețuiască în deșertul de pe Pământ pe când cei de acasă îi cred pe Marte. De fapt, aluzie, la Lună. Aoleo, asta e din Capricorn One! Am încurcat filmele. Se mai întâmplă. Unii dețin fotografii clare, probe zdrobitoare, cu orașele, cu piramidele și cu sfinxul de pe Lună. Probabil, e și Laika prin preajmă, desigur, vorbind la un telefon celular. Deși, în privința acestui subiect, Charlie Chaplin i-a luat-o, totuși, înainte. Pe Terra. E un fapt dovedit deja. Am văzut toți filmul. Deloc întâmplător, era despre circ. Bref, cam așa sunt informațiile despre Lună pe care ni le furnizează NASA. Și, să fim onești și să avem pardon, nu numai ea. După ce, în urmă cu niște decenii, NASA ne-a asigurat că am pășit și-am țopăit pe Lună, brusc, pe măsură ce avansul tehnologic ne taie respirația - la propriu, mai avem nițel și murim de tot și toți - Luna devine un puzzle tot mai absurd și mai misterios. Parcă se îndepărtează. Încetează să existe. E tainică. E ezoterică. E ocultă.
În ultima vreme, NASA ne-a asigurat că se pregătește să trimită echipaje pe Marte. Ce ziceam, Capricorn One! Praf și pulbere se vor face toate enigmele marțiene. Nu numai praf și pulbere, ci și apă, pentru că, de unde Terra avea monopol acvatic, mai nou, cred că urmează să aflăm că și soarele are de fapt o proporție generoasă de apă în structura sa. Firește, asta pe măsură ce devine tot mai incandescent și tot mai periculos exploziv. Ne naștem și murim nu numai singuri, ci și proști. Nici nu mai comentez faptul că, în fiecare săptămână, undeva în Univers, ori în Multivers, se mai descoperă o replică fidelă a Terrei. Numărul planetelor identice se umflă direct proporțional cu misterioasele simboluri, cercuri și linii lăsate de astronauții din străvechime - viitorii autori ai apocalipsei din 2012 - pe suprafața Pământului. Care se înmulțesc și ele văzând cu ochii și cu internetul. Tot direct propoțional, se înmulțesc și apelurile extratereștrilor să ne deschidem mințile, sufletele și portofelele și să-i primim ca frați. După fiecare anunț d-ăsta, se lasă o tăcere grea și definitivă. Apropo de minți și de suflete, de curând, am văzut un reportaj în care savanții NASA ne spuneau chicotind suav că lipsa de credință este condiție fermă de angajare la onorabila instituție în chestiune și că un eventual contact dintre civilizația noastră și niscaiva extratereștri buimaci va duce obligatoriu la dispariția religiilor. Ba, mai mult, ni se recomandă chiar să exersăm deja renunțarea la conduita religioasă. N-am prea înțeles de ce. Gena credinței a fost demonstrată. Cu probe irefutabile, am putea spune. Așa e în știință. Gena credinței face parte din ADN-ul uman. Poate însă n-o avem toți. Și poate asta înseamnă ceva. Poate că NASA știe un secret. Sunt idealistă - așa sunt religioșii - mai creditez încă NASA. Altfel, avem discriminare genetica, nu? Gattaca! Alt film. Cu dispariția religiilor, iar nu mi-e clar. Dar, nu e de mirare. După cum spuneam, am tendințe religioase, prin urmare, intru la retardați, este limpede că nu pot pricepe subtilitățile unei asemenea instituții. Există extratereștri? Știe NASA precis cine sunt ei și faptul că o eventuală întâlnire de orice grad, la orice grad și cu orice grad ar bulversa toate fundamentele existenței terestre? Sună cam a New Age și cam a New World Order.
Ei, dar să nu divagăm deși un cadru științific atât de vag exact la așa ceva duce aproape inevitabil. Prin urmare, copii, ce avem noi astăzi? Avem echinocțiul de toamnă, un moment astronomic potrivit, dar, implicit, avem și data de 23 septembrie. În cea mai recentă postare, Jumate de împărăție și petrolul de soție, m-am mai referit la numărul 23. Fatalitate, dar se potrivește și acum. Pe Terra, la ce se întâmplă, putem considera fără să greșim că e un moment numai bun de plecat în altă galaxie dacă se poate. Urgent. Bursele se prăbușesc într-o armonie deplină. Războaiele mici tind să se unească, tandre, în Războiul Mare. FMI-ul, fericit până la demență de o criză atât de amplă, reușită și prelungită, ne asigură că, de acum înainte, totul pe Pământ se va schimba. Va trebui să se schimbe. Aha! Carevasăzică, situația e legată, totuși, de deschiderea minților, a sufletelor și a portofelelor. Și, categoric, de venirea extratereștilor. Până una-alta, vine însă dumnealui, satelitul. Astăzi. NASA, marea cuceritoare a întregului spațiu cunoscut și necunoscut, dar, n-are importanță, e ca și cunoscut, NASA, lidera victorioasă a tuturor frontierelor oricât de ultime, se pare că nu are nici banii și nici competența necesare să strângă deșeurile cosmice. Ale ei. Își bagă violent gunoiul sub preșul nostru. Eventual, cu tot cu noi. Tot ce-a putut să declare vizavi de această mondenitate picantă este că, în mod cert, satelitul nu va cădea în America de Nord. Mi se pare corect! De ce să cadă în ograda proprie? Mai bine, într-un loc deja cumpărat de chinezi. Deși, având în vedere câți bani le-au dat chinezii americanilor, și America de Nord ar fi corespuns. Ideea e că, dacă vă e frică, dați repede fuguța în Americuța. Cică, acolo, n-ar cădea nici una dintre cele 26 de părți al satelitului. Bine că nu sunt 23 că fandacsia era gata și picam în ea. Acuma, nici America asta nu poate să facă totul! Destul e că a trimis satelitul! Nu mai există nici World Trade Center. Tocmai se făcu deceniul de la sinistra-i dispariție. N-a fost încă nici reconstruit. La ce să le mai cadă în cap satelitul bieților americani?! Mai ales dacă, până la urmă, euro piere totuși în chinuri, cine să mai tipărească dolarii fără acoperire?! Toate au rostul lor în Multiversul ăsta. Laicăseatălaaaait, I'm in an orbit all the way around you, I would fall out into the night, it's more than gravity, it's physics, there's no escape sau cam așa ceva ne gângurea nemțoaica Lena, câștigătoarea Eurovisionului 2010. Pesemne, era pe-semne, adică, era cu tâlc. Repet, toate au rostul lor în Multiversul ăsta. Și multiversul Lenei. Eu cred că era mai mult decât premoniție artistică. Era pur și simplu informație de la naziștii de pe Lună. Scurgere, de la uichilixu' lor. Deh, nostalgii patriotice.
Și NASA asta! Mai râde de religioși! Când ne dă informații despre satelitul cu pricina, parcă ne dă informații despre Dumnezeu. Ne spune doar ce nu e. Ce e nu e cazul să aflăm. Nu e de nasul nostru. Mai bine, ni l-am păzi, să nu ne cadă satelitul tocmai pe el. De exemplu, nu ne spune NASA pe cine observa exact satelitul întrucât era de observație. A, da, de observație științifică, desigur. Bine, dar pe cine observa științific? Sau știința cui? Observa natura. Natura cui? Ne spune doar că respectivul satelit nu mai funcționează, că nu poate fi recuperat, că nu poate fi distrus, că nu va cădea în America de Nord, că nu se știe unde va cădea și când. Chestia asta cu 26 de părți rezultate în urma dezmembrării satelitului este deja maximum de precizie. NASA s-a întrecut pe ea însăși. A greșit. Pretențiile noastre vor crește și, în viitor, s-ar putea să vrem să ne spună și cât e ora exactă. Atunci să văd ce fac toți savanții ăia!
Între timp, în această vară, NASA a fost activă: a fost prezentă cu o expoziție grandioasă la Stockholm. Cea mai mare expoziție, organizată până în prezent. Vreo 4000 de exponate mari și mici, menite să ne facă să credem că NASA lucrează din greu pentru propășirea Terrei. Propășirea, în marele vid. Expoziția organizată la Stockholm este găzduită de Tekniska Museet. E drept că se împlinesc și 50 de ani de când Suedia are activitate spațială. Frumos cu toate astea, dar, cel mai mult, mie mi-a plăcut cinematograful 4D. Există! Am fost. La unul dintre filme, a fost chiar regal: doi am fost, doi am rămas. Proiecție strict privată. Aproape, strict secretă. Foarte frumos, la 4D! Se leagănă scaunele, se zgâlțâie, te dau huța, îți fac masaj, miroase în sală a parfum, plutesc prin aer baloane de săpun care fac plici, simți răcoarea, căldura, zborul păsărilor și adierea vântului, e grozav! De ce nu mai era nimeni la film? Nu știu. Probabil că restul Suediei socializa, thailandiza, naviga sau alerga. Nu-i bai! E timp berechet! Vine noaptea polară. Da, dar s-ar putea să rămânem în beznă și să nu mai putem merge la cinematograf, indiferent de câți D. Pentru că, nu-i așa, totul trebuie să se schimbe pe Terra. Iar dacă un satelit căzut nu e suficient, se inversează polii, ne înghite antimateria, vine o furtună solară devastatoare care va pune toate agregatele pe care le avem pe butuci, fraternizăm cu extratereștrii, dar nu fraternizează ei cu noi, fraternizează ei cu noi, dar nu fraternizăm noi cu ei, vine cometa Elenin - chiar dacă E-lenin, nu fiți răi că n-are nici o legătură cu Lenin, nu înseamnă că mai vine încă o dată! - vine planeta Nibiru sau Eris sau X sau cum se mai numește, vin radiații devastatoare din partea unui misterios și malefic dispozitiv celest, intrăm în centura de fotoni, ieșim din Universul cunoscut, intrăm în a patra dimensiune și, ulterior, rapid, în a cincea, posibilitățile sunt infinite, un albastru infinit, the sky is the limit, ceva, oarece, whatever, în fine, e cert, nu scăpăm! Ah, și să nu uităm criza și războiul! Suntem anunțați în fiecare zi. Nu putem nega faptul că suntem informați. Mai ales, corect. Propun să ne dăm prinși. Înainte să ne crape nervii ca păstăile. Tuturor.
Nu știu de ce, dar, de multă vreme, nu-mi iese din minte un fapt. Cred că de la gena credinței mi se trage. Nu-mi iese din minte faptul că, întâmplător sau nu, NASA nu este doar un acronim, ci și un cuvânt cu semnificație în limba ebraică. Mă bântuie. Înseamnă multe, printre altele, a purta, a căra, a transporta, a ridica, a duce, a conduce, a prelua, inclusiv păcatele, a călători. Interesant, nu? După cum nu-mi iese din minte un detaliu legat de Dominique Strauss-Kahn. Am putea să-l numim și Domino Strauss-Kahn. Sigur, personajul în chestiune n-are treabă cu NASA, dar are treabă cu prezenta criză și, dacă are treabă cu doamna criza - asta e, altă doamnă, de la doamne i s-a și tras! - atunci, are treabă și cu NASA, dar și cu orice altceva de pe lumea asta. Așadar, ceea ce nu-mi iese din minte este faptul că Dominique Strauss-Kahn a fost arestat în Hotelul Sofitel. Denumirea de Sofitel este alcătuită din două cuvinte din limba ebraică, sfârșit și Dumnezeu. Dumnezeu este sfârșitul, sfârșitul lui Dumnezeu, Dumnezeu și sfârșitul, la sfârșit, e Dumnezeu. Probabil, mai pot fi posibile și alte interpretări. Nu numai Luna e misterioasă. Ci și Terra. E tainică. E ezoterică. E ocultă.
Acestea fiind dezbătute, să ne relaxăm, care putem, să ne bem cafeaua, dacă o avem, și să așteptăm cuminți, răbdători și abstracți să cadă ceva sau cineva. Satelitul. Sau cometa. Sau planeta. Sau nimic. Sau nimicul. Laicăseatălaaait... N-are nici o legătură cu Laika. Da' parcă mai poți să știi precis!...
Și NASA asta! Mai râde de religioși! Când ne dă informații despre satelitul cu pricina, parcă ne dă informații despre Dumnezeu. Ne spune doar ce nu e. Ce e nu e cazul să aflăm. Nu e de nasul nostru. Mai bine, ni l-am păzi, să nu ne cadă satelitul tocmai pe el. De exemplu, nu ne spune NASA pe cine observa exact satelitul întrucât era de observație. A, da, de observație științifică, desigur. Bine, dar pe cine observa științific? Sau știința cui? Observa natura. Natura cui? Ne spune doar că respectivul satelit nu mai funcționează, că nu poate fi recuperat, că nu poate fi distrus, că nu va cădea în America de Nord, că nu se știe unde va cădea și când. Chestia asta cu 26 de părți rezultate în urma dezmembrării satelitului este deja maximum de precizie. NASA s-a întrecut pe ea însăși. A greșit. Pretențiile noastre vor crește și, în viitor, s-ar putea să vrem să ne spună și cât e ora exactă. Atunci să văd ce fac toți savanții ăia!
Între timp, în această vară, NASA a fost activă: a fost prezentă cu o expoziție grandioasă la Stockholm. Cea mai mare expoziție, organizată până în prezent. Vreo 4000 de exponate mari și mici, menite să ne facă să credem că NASA lucrează din greu pentru propășirea Terrei. Propășirea, în marele vid. Expoziția organizată la Stockholm este găzduită de Tekniska Museet. E drept că se împlinesc și 50 de ani de când Suedia are activitate spațială. Frumos cu toate astea, dar, cel mai mult, mie mi-a plăcut cinematograful 4D. Există! Am fost. La unul dintre filme, a fost chiar regal: doi am fost, doi am rămas. Proiecție strict privată. Aproape, strict secretă. Foarte frumos, la 4D! Se leagănă scaunele, se zgâlțâie, te dau huța, îți fac masaj, miroase în sală a parfum, plutesc prin aer baloane de săpun care fac plici, simți răcoarea, căldura, zborul păsărilor și adierea vântului, e grozav! De ce nu mai era nimeni la film? Nu știu. Probabil că restul Suediei socializa, thailandiza, naviga sau alerga. Nu-i bai! E timp berechet! Vine noaptea polară. Da, dar s-ar putea să rămânem în beznă și să nu mai putem merge la cinematograf, indiferent de câți D. Pentru că, nu-i așa, totul trebuie să se schimbe pe Terra. Iar dacă un satelit căzut nu e suficient, se inversează polii, ne înghite antimateria, vine o furtună solară devastatoare care va pune toate agregatele pe care le avem pe butuci, fraternizăm cu extratereștrii, dar nu fraternizează ei cu noi, fraternizează ei cu noi, dar nu fraternizăm noi cu ei, vine cometa Elenin - chiar dacă E-lenin, nu fiți răi că n-are nici o legătură cu Lenin, nu înseamnă că mai vine încă o dată! - vine planeta Nibiru sau Eris sau X sau cum se mai numește, vin radiații devastatoare din partea unui misterios și malefic dispozitiv celest, intrăm în centura de fotoni, ieșim din Universul cunoscut, intrăm în a patra dimensiune și, ulterior, rapid, în a cincea, posibilitățile sunt infinite, un albastru infinit, the sky is the limit, ceva, oarece, whatever, în fine, e cert, nu scăpăm! Ah, și să nu uităm criza și războiul! Suntem anunțați în fiecare zi. Nu putem nega faptul că suntem informați. Mai ales, corect. Propun să ne dăm prinși. Înainte să ne crape nervii ca păstăile. Tuturor.
Nu știu de ce, dar, de multă vreme, nu-mi iese din minte un fapt. Cred că de la gena credinței mi se trage. Nu-mi iese din minte faptul că, întâmplător sau nu, NASA nu este doar un acronim, ci și un cuvânt cu semnificație în limba ebraică. Mă bântuie. Înseamnă multe, printre altele, a purta, a căra, a transporta, a ridica, a duce, a conduce, a prelua, inclusiv păcatele, a călători. Interesant, nu? După cum nu-mi iese din minte un detaliu legat de Dominique Strauss-Kahn. Am putea să-l numim și Domino Strauss-Kahn. Sigur, personajul în chestiune n-are treabă cu NASA, dar are treabă cu prezenta criză și, dacă are treabă cu doamna criza - asta e, altă doamnă, de la doamne i s-a și tras! - atunci, are treabă și cu NASA, dar și cu orice altceva de pe lumea asta. Așadar, ceea ce nu-mi iese din minte este faptul că Dominique Strauss-Kahn a fost arestat în Hotelul Sofitel. Denumirea de Sofitel este alcătuită din două cuvinte din limba ebraică, sfârșit și Dumnezeu. Dumnezeu este sfârșitul, sfârșitul lui Dumnezeu, Dumnezeu și sfârșitul, la sfârșit, e Dumnezeu. Probabil, mai pot fi posibile și alte interpretări. Nu numai Luna e misterioasă. Ci și Terra. E tainică. E ezoterică. E ocultă.
Acestea fiind dezbătute, să ne relaxăm, care putem, să ne bem cafeaua, dacă o avem, și să așteptăm cuminți, răbdători și abstracți să cadă ceva sau cineva. Satelitul. Sau cometa. Sau planeta. Sau nimic. Sau nimicul. Laicăseatălaaait... N-are nici o legătură cu Laika. Da' parcă mai poți să știi precis!...
