Meteoritul lui Galilei sau când Lavrov nu răspunde la telefon
Loteria lui Dumnezeu ne dă cu tifla!
Rămânem confuzi și mofluzi
Până la urmă, la Celeabinsk, a căzut ce? Specialiștii - LOL - anunțaseră că, în ultima clipă, scăpăm de un meteorit, insist, așa a fost definit, meteorit, și, de fapt, ne păștea ( și ) un asteroid. Dacă, ne păștea. Un meteorit sau un meteor? Că nu-i totuna. Sau marele asteroid? Ideea e că, indiferent ce-a fost, la o mustață de 15 minute, ne-a ratat pe noi, ceilalți. Nu, și pe ruși. E adevărat, ei sunt și mai mult decât acomodați cu paranormalul.
În afară de Celeabinsk, se pare că, în ultima vreme, stranii fenomene cerești comparate cu niște autobuze explodate și înflăcărate au mai fost și în Cuba, și în California, și în Japonia, și în Arabia Saudită. Dacă, au fost. Oricum, la Celeabinsk, a avut loc un eveniment serios. Cică, locul a mai fost vizitat de... ceva / cineva. Și doar cu vreo doi ani în urmă. Aparent, ciudate sfere celeste au mai dat târcoale pe acolo și în 2011. E pe net. Pe 15 februarie, de ziua lui Galileo Galilei - altă dată anunțată de o oarecare vreme de către unele calendare conspiraționiste - au fost rănite circa 1200 persoane. Alte 24 000 au căutat acu' în caru' cu fân. Și n-au găsit nimic. Nici o urmă, dar, cu desăvârșire, nici una măcar, a așa-zisului meteorit. S-a dat verdictul: e ca la Tunguska! O fi venit însuși Galilei! O fi intervenit providențial însuși Obelix că, să nu uităm, domnul Depardieu s-a mutat în zonă.
Enfin, când a fost abandonată căutarea, brusc, a apărut pozișoara unei mânuțe de specialist, cu o pietricică neagră între degețele. Iată suprema dovadă a căderii meteoritului! A fost printre noi, ba chiar în capul nostru! Ce înseamnă un specialist adevărat! Cei 24 000 au căutat ca orbeții, asta e, ignoranță și incompetență, ce poți să faci și ce poți să zici, dar a sosit un specialist, un singur specialist și, voilà, punct țintit și punct lovit! Așa că, deși nimeni nu știe ce-a fost la Celeabinsk - sau nu vrea să spună - și, deși nimeni n-a găsit nimic cu adevărat relevant, totuși, prezumtivele fragmente ale meteoritului au început să fie scoase la vânzare. Au apărut deja anunțuri în acest sens.
Bine că, între timp, să nu ne fie de deochi, am traversat binișor aniversarea lui Copernic. Plictisitor, chiar. Pesemne, mahmureala petrecăreților, a adevăraților petrecăreți, de la ziua lui Galilei n-a trecut așa ușor, doar cu hrean și cu muștar. Sunt încă muți. Chestiunea rămâne totuși. Ce-a căzut, bre, la Celeabinsk? La câteva zile doar după testul nuclear nord-coreean. În același timp cu intrarea navelor chinezești în apele teritoriale japoneze. Odată cu activarea programului nuclear chinezesc. La câteva zile după ce, se pare, John Kerry îl căuta - și nu-l găsea! - pe Lavrov - pe unde umbla?! - ca să-i spună oarece despre oarece în directă legătură cu o taină din ceruri. În aceeași zi în care ne dădea, dacă ne dădea, târcoale un asteroid. Imediat, după demisia papei. Și, după fulgerul atât de prompt și de (im) pertinent. La scurtă vreme după depunerea jurământului lui Obama și după toate schimbările de la Casa Albă. Aproape simultan cu anunțul făcut de același Obama despre ”umbrela nucleară americană”, menită să protejeze Japonia, dacă nu se potolește Coreea de Nord. Ori, China. La puțin timp după ce Medvedev, cică, l-a atenționat pe Obama că Rusia face anunțul legat de extratereștri. Lista poate continua.
În Celeabinsk?! Păi, ăsta este un oraș care, încă din anii '40, a dezvoltat programe nucleare ultrasecrete. Plutoniul este parola. Locul este doldora de... mai-bine-nu-întrebăm-și-mai-bine-nu-aflăm. Era în grupul orașelor sovietice închise ermetic pentru străini până în 1992. N-am fost în Celeabinsk. Dar, mi-a fost dat să ajung într-un oraș sovietic similar ca grad de militarizare și de secretizare, imediat după deschiderea sa către lume. Nikolaev, 1992. În gară, nimeni nu vorbea cu nimeni, cu atât mai puțin cu străinii, aceștia erau ocoliți precum ciumații, în mijloacele de transport, localnicii aveau pretenția ca aceiași străini să li se adreseze doar în rusă sau chiar în ucraineană - Nikolaev aparține, acum, Ucrainei - iar călătoria să fie plătită doar în dolari. Așadar, la Celeabinsk, a căzut ce? Și de ce? Sau, eventual, a fost împiedicat să cadă ce? De ce nu mai intră, aici, în discuție. Dacă ar fi avut loc o adevărată coliziune, la ce există în Celeabinsk, nu știu dacă, mai purtam conversația de față. A fost un experiment militar? A fost un OZN? O nouă armă? O nouă făcătură? E vorba despre un parteneriat militar secret între Rusia și America? Tocmai acum, după noua răcire a relațiilor? O nouă încălzire? Adânc, precum Baikalul. Misterios, precum Uralii.
Loteria lui Dumnezeu ne dă cu tifla!
Rămânem confuzi și mofluzi
Până la urmă, la Celeabinsk, a căzut ce? Specialiștii - LOL - anunțaseră că, în ultima clipă, scăpăm de un meteorit, insist, așa a fost definit, meteorit, și, de fapt, ne păștea ( și ) un asteroid. Dacă, ne păștea. Un meteorit sau un meteor? Că nu-i totuna. Sau marele asteroid? Ideea e că, indiferent ce-a fost, la o mustață de 15 minute, ne-a ratat pe noi, ceilalți. Nu, și pe ruși. E adevărat, ei sunt și mai mult decât acomodați cu paranormalul.
În afară de Celeabinsk, se pare că, în ultima vreme, stranii fenomene cerești comparate cu niște autobuze explodate și înflăcărate au mai fost și în Cuba, și în California, și în Japonia, și în Arabia Saudită. Dacă, au fost. Oricum, la Celeabinsk, a avut loc un eveniment serios. Cică, locul a mai fost vizitat de... ceva / cineva. Și doar cu vreo doi ani în urmă. Aparent, ciudate sfere celeste au mai dat târcoale pe acolo și în 2011. E pe net. Pe 15 februarie, de ziua lui Galileo Galilei - altă dată anunțată de o oarecare vreme de către unele calendare conspiraționiste - au fost rănite circa 1200 persoane. Alte 24 000 au căutat acu' în caru' cu fân. Și n-au găsit nimic. Nici o urmă, dar, cu desăvârșire, nici una măcar, a așa-zisului meteorit. S-a dat verdictul: e ca la Tunguska! O fi venit însuși Galilei! O fi intervenit providențial însuși Obelix că, să nu uităm, domnul Depardieu s-a mutat în zonă.
Enfin, când a fost abandonată căutarea, brusc, a apărut pozișoara unei mânuțe de specialist, cu o pietricică neagră între degețele. Iată suprema dovadă a căderii meteoritului! A fost printre noi, ba chiar în capul nostru! Ce înseamnă un specialist adevărat! Cei 24 000 au căutat ca orbeții, asta e, ignoranță și incompetență, ce poți să faci și ce poți să zici, dar a sosit un specialist, un singur specialist și, voilà, punct țintit și punct lovit! Așa că, deși nimeni nu știe ce-a fost la Celeabinsk - sau nu vrea să spună - și, deși nimeni n-a găsit nimic cu adevărat relevant, totuși, prezumtivele fragmente ale meteoritului au început să fie scoase la vânzare. Au apărut deja anunțuri în acest sens.
Bine că, între timp, să nu ne fie de deochi, am traversat binișor aniversarea lui Copernic. Plictisitor, chiar. Pesemne, mahmureala petrecăreților, a adevăraților petrecăreți, de la ziua lui Galilei n-a trecut așa ușor, doar cu hrean și cu muștar. Sunt încă muți. Chestiunea rămâne totuși. Ce-a căzut, bre, la Celeabinsk? La câteva zile doar după testul nuclear nord-coreean. În același timp cu intrarea navelor chinezești în apele teritoriale japoneze. Odată cu activarea programului nuclear chinezesc. La câteva zile după ce, se pare, John Kerry îl căuta - și nu-l găsea! - pe Lavrov - pe unde umbla?! - ca să-i spună oarece despre oarece în directă legătură cu o taină din ceruri. În aceeași zi în care ne dădea, dacă ne dădea, târcoale un asteroid. Imediat, după demisia papei. Și, după fulgerul atât de prompt și de (im) pertinent. La scurtă vreme după depunerea jurământului lui Obama și după toate schimbările de la Casa Albă. Aproape simultan cu anunțul făcut de același Obama despre ”umbrela nucleară americană”, menită să protejeze Japonia, dacă nu se potolește Coreea de Nord. Ori, China. La puțin timp după ce Medvedev, cică, l-a atenționat pe Obama că Rusia face anunțul legat de extratereștri. Lista poate continua.
În Celeabinsk?! Păi, ăsta este un oraș care, încă din anii '40, a dezvoltat programe nucleare ultrasecrete. Plutoniul este parola. Locul este doldora de... mai-bine-nu-întrebăm-și-mai-bine-nu-aflăm. Era în grupul orașelor sovietice închise ermetic pentru străini până în 1992. N-am fost în Celeabinsk. Dar, mi-a fost dat să ajung într-un oraș sovietic similar ca grad de militarizare și de secretizare, imediat după deschiderea sa către lume. Nikolaev, 1992. În gară, nimeni nu vorbea cu nimeni, cu atât mai puțin cu străinii, aceștia erau ocoliți precum ciumații, în mijloacele de transport, localnicii aveau pretenția ca aceiași străini să li se adreseze doar în rusă sau chiar în ucraineană - Nikolaev aparține, acum, Ucrainei - iar călătoria să fie plătită doar în dolari. Așadar, la Celeabinsk, a căzut ce? Și de ce? Sau, eventual, a fost împiedicat să cadă ce? De ce nu mai intră, aici, în discuție. Dacă ar fi avut loc o adevărată coliziune, la ce există în Celeabinsk, nu știu dacă, mai purtam conversația de față. A fost un experiment militar? A fost un OZN? O nouă armă? O nouă făcătură? E vorba despre un parteneriat militar secret între Rusia și America? Tocmai acum, după noua răcire a relațiilor? O nouă încălzire? Adânc, precum Baikalul. Misterios, precum Uralii.
Dar evenimente stranii și provocatoare au loc nu numai la Celeabinsk. E el important, dar, să nu-și ia nasul la purtare! Mai nou, Suedia are cutremure. Mici, e drept. Deși, n-avea. Cică, după unii, de la gheață și zăpadă. Nu că n-ar putea fi. Fără exagerare, în anumite locuri, zăpada din iarna asta, acolo unde a fost îngrămădită, atinge și 5 m. Alte opinii susțin că aceste cutremure sunt începutul sfârșitului - alt început al sfârșitului?! - având legătură de fapt cu metanul arctic. Care, dacă mai crește cantitativ și, pare-se, mai crește, la un moment dat, termină singur orice lucrare și orice afacere în Scandinavia. O teorie asemănătoare cu teoria legată de prezența masivă a hidrogenului sulfurat în Marea Neagră. Dar, deodată, Suedia nu are numai cutremure mici. Are și meteoriți. Cu doar câteva zile înainte de Celeabinsk, Suedia a avut și cutremure, și, hopa, un meteorit. Așa povesteau unii, pe aici. Asta după ce, nu cu multă vreme în urmă, mai avusese încă unul. Așa povesteau alții. Na, să crape Celeabinskul de invidie! Tot Suedia e mai brează!
Până la urmă, meteoriții ăștia sunt reali? În loc să intrăm în centura de castitate a fotonilor, în dimensiunea a patra și ulterior, în dimensiunea a cincea, am intrat în centura de ( ne)siguranță a meteoriților?! Intrăm în dimensiunea a doua, eventual, în prima, ori, chiar, de-a dreptul, în marele nimic? Sau, conform pregătirilor mai mult sau mai puțin secrete din vremea Războiului Rece, trecem la mult așteptatul, mult doritul și mult pregătitul Plan B, Star Wars, Alien Invasion, Blue Beam Show, Deep Impact, Falling Skies etc? Sau chiar etțetera?
Până la urmă, meteoriții ăștia sunt reali? În loc să intrăm în centura de castitate a fotonilor, în dimensiunea a patra și ulterior, în dimensiunea a cincea, am intrat în centura de ( ne)siguranță a meteoriților?! Intrăm în dimensiunea a doua, eventual, în prima, ori, chiar, de-a dreptul, în marele nimic? Sau, conform pregătirilor mai mult sau mai puțin secrete din vremea Războiului Rece, trecem la mult așteptatul, mult doritul și mult pregătitul Plan B, Star Wars, Alien Invasion, Blue Beam Show, Deep Impact, Falling Skies etc? Sau chiar etțetera?
Oricum, la Celeabinsk, trebuie să fie o dezamăgire profundă, crâncenă. Sărmanii! Nu numai că s-au ales cu leziuni și cu pagube importante - să ferească Dumnezeu, pe toată lumea! - dar, nici n-au speranță de îmbogățire. Dacă meteoritul ar fi fost real și-ar fi fost găsit, asta ar fi însemnat o sursă importantă de înavuțire. E la modă. Așa că, la omul sărac, nici boii nu trag! Nu s-au ales / ne-am ales cu nimic nici de pe urma asteroidului care, dacă a existat vreodată, tocmai ne-a ratat. Acesta nici nu ne căzuse bine în cap și, deja - omenire josnic obsedată de bani! - fusese evaluat la... 195 miliarde de dolari!!! Loteria lui Dumnezeu, doar în trecere! Dându-ne cu tifla! Lăsându-ne confuzi și mofluzi! Loteria lui Dumnezeu, într-un bolovan?! Chiar așa! Păstrând proporțiile, cam ca în cazul Poruncilor lui Moise! Eeee? Buzițe umflate? Depresie nervoasă? Depresie economică? Să fi căzut asteroidul în capul cui trebuie și să fi găsit bucățile cine trebuie! Lasă, mai bine să ne amintim doar de Poruncile lui Moise!
Dar, pentru că, totuși, nu ne putem abține, așa e omu', nu abandonează niciodată, nu fiți triști, nu disperați, conspiraționiștii sunt generoși! Numai în luna martie, sunt prevăzute 25 de date dubios-alarmante. Practic, toată luna. Așa că, după cum am zis, nu abandonați, nu fiți defetiști, rămâneți în dispozitiv, cu tot cu plasa pentru prins meteoriți, asteroizi, furtuni solare, comete și extratereștri! În scurtele pauze, nu uitați să săpați cu sârg și cu entuziasm. Cum pentru ce? Pentru facerea buncărului, desigur! Ați uitat?!
Bowl, Benz și Sandy, în vremea lui Treișpe
Promisesem că încep cu Super Bowl. Asta e, m-a atras meteoritul! Super Bowl, Mercedes Benz, apocalipsa perpetuă. Acestea sunt elementele. Mercedes Benz și-a făcut o reclamă care nu știu dacă va duce la creșterea vânzărilor, dar, sigur, deja, a dus la enervarea multora. Reclama are toate ingredientele, de la însemne satanice și masonice, până la coduri secrete. Trecând prin ( Prăbușirea Casei ) Usher, dar, și prin morala iluministă, cum că vremea pactului demonic s-a dus, cea a pactului divin a expirat oricum de mult, a venit vremea omului nou și complet eliberat. După cum prea bine se și vede! Lucrând cu materialul clientului, respectiv videoclipul cu pricina pricinoasă, unii au văzut ca primă dată a unei noi amenințări 2 martie 2013 - vedeți, e martie, începe bine! - iar alții, 13 septembrie 2013. Mai sunt și alte supoziții și pariuri. Doar nu se putea rata magia lui treișpe, nu?! E frumos, e cu flăcări, e cu dragoni, e cu șerpi, e cu păsări phoenix, e cu bijuterii și costume oculte, e cu multă sugestionare și cu mult subliminal, e cu mind-control! Mercedes Benz, la ocult infinit!
Și nu doar Mercedes Benz, se vede treaba. Pentru că, la Super Bowl, cică, ar trebui să cânte copiii de la Sandy Hook. Să mă ierte Dumnezeu, ăia morți sau ăia vii? Între timp, misterele locului și ale tragediei de la Sandy Hook se dezvoltă pandemic. S-a ajuns și la afaceri imobiliare legate de conductele de petrol și de gaz, presupun că se va ajunge și la gazul de șist și, la orice altceva, practic, la tot. Pe scurt, la Super Bowl, dacă va avea loc, va cânta cineva. Un cântec de lebădă. Întrucât, urmează să... ceva. Rău. Grav. Fatal. Cică. Dacă, în martie, în septembrie sau altcândva, se pregătește și un atentat după cum tot susțin unii, atunci, toate cele începute la Sandy Hook vor fi isprăvite magistral la Super Bowl. Că eu așa înțeleg întrucât așa mi se sugerează.
Ideea vehiculată ar fi că, anul acesta, în septembrie, ar putea avea loc un alt nainilevăn. Sau, până atunci. Sau, după. Chiar dacă, nu vom avea deloc. Important e să rămânem treji, racordați, acordați și încordați. În afara reclamei Mercedes Benz, chestiunea a fost deja anticipată de atentatul de la Luvru Lens, asupra tabloului lui Delacroix. Înțeleg că mesajul scris cu markerul era, de fapt, un protest în legătură tot cu același atentat din 9 / 11 2001. Subit, tot ce s-a întâmplat atunci ne preocupă iarăși. De ce oare? Deja, avem un cluster: America, Germania, Franța. Ce s-ar mai poate adăuga? Orice!
Și de ce nu?! Nici nu s-a retras bine doamna Hillary Clinton și, aflăm următoarele: are tumoră pe creier, orbește, moare, învie și... candidează în 2016! Perfect! Este exact anul în care, după cum am mai scris, oficial, ar trebui ca temuta Chină să devină superputerea economică a lumii. După cum anunța însuși Henry Kissinger odinioară. După cum susține, mai recent, FMI-ul.
Și ne mai mirăm de faptul că au început să circule meteoriții și asteroizii ca fluturii?!
Calul apocaliptic e-n farfurie!
Monsanto, Codex Alimentarius și tigaia radioactivă
Soylent Green își pierde răbdarea...
Și ne mai mirăm de faptul că au început să circule meteoriții și asteroizii ca fluturii?!
Calul apocaliptic e-n farfurie!
Monsanto, Codex Alimentarius și tigaia radioactivă
Soylent Green își pierde răbdarea...
... că doar, așteaptă încă din anii '70! Cât să mai aștepte?! Răbdărică-răbdărea! Nu mai e mult! Cine e Soylent Green? E greu, e pentru cinefili! Răspunsul. Produsul însă va fi disponibil la scară planetară. Pentru toți cei care vor ști să dea din coadă, la coadă.
Să nu mă rătăcesc însă... Lasagna cu carne de cal / catâr / măgar... Mmmm! Yummy! Nu repet tot ce s-a scris. Firește, n-are sens. Paranteză: nu mă pot împiedica să constat, dacă mai era nevoie, cât de mare este numărul de incompetenți și de răuvoitori din presa românească. Pe când Suedia, de la care pornise scandalul, se retrăgea strategic și ermetic din ochiul urganului, România se arunca singură în foc prin tot felul de materiale prostești. Fără îndoială, comandate și recompensate. Am închis paranteza. Până la urmă, dovezile arată că, în scandalul alimentar la modă, este vorba despre o întreagă suveică infracțională, acoperind întreaga Europă. România nefiind vinovată, dar, cu siguranță, rămânând cu sechele de pe urma acestei tărășenii oribile și îngrijorătoare.
Ce nu se discută, deloc sau aproape spre deloc, este elementul etic. Extrem de grav! Alături de toate celelalte țări, Suedia a minimalizat cât a putut faptul că oamenii nu știu ce mânâncă. Nu e vorba numai despre carne, e vorba despre orice! Ca și cum nu contează dacă oamenii sunt mințiți. Pentru înșelătorii similare, în mult apreciata Chină, se aplică pedeapsa cu moartea. În civilizata Europă, nu contează dacă oamenii sunt păcăliți și furați. Ca să se adoarmă și mai bine vigilența, s-a bătut darabana numai pe aspectul sănătății produsului. Adică, n-are salmonella, n-are E.coli, e OK. Până la urmă, nici măcar din acest punct de vedere, nu e OK. Întrucât, e drept, ( încă ) nu s-a identificat salmonella, dar a fost sesizată prezența fenilbutazonei, substanță periculoasă pentru sănătate. N-am nici o îndoială, se va face totul pentru convingerea consumatorilor că e chiar un beneficiu să mânânce carne de cal în general și carne de cal cu fenilbutazonă în mod special. Astfel, nu se agravează defel anemia, ci, eventual, se combate activ reumatismul. Deja, se discută despre faptul că e chiar un privilegiu să se consume carne de cal, un animal nobil, curat, ale cărui derivate alimentare n-au colesterol. Așa o fi, nu contest, dar, cred că ar trebui și noi măcar să știm ce cumpărăm și ce mâncăm.
Ce e uimitor în toate acestea?! Chiar nimic. În lumea oglinzilor strâmbe, așa se tranșează dilemele, conflictele, minciunile. Cu carne de cal / catâr / măgar, prezentată drept carne de vită. Sau, fără carne deloc. De asemenea, nu s-a prea povestit că, pentru astfel de produse de mare excepție, se pare că a fost folosită și carne de cal veche de 27 de ani. Din Polonia, se susține. Parcă mai știe cineva?! Foarte bine! Cu atât mai bine, vor susține optimiștii. Era vremea Războiului Rece, controalele erau mai riguroase! Cu cât mai veche este carnea, cu atât mai sigură pentru sănătate! Ca să vezi, căutam calul apocaliptic la Cairo și el era în farfurie!
Vedete ale scandalului par să fie, printre alții, practic, toți europenii, nu cred că a scăpat cineva, în primul rând, marile noastre prietene Marea Britanie și Olanda, țări serioase și de tradiție, cu șoriciul extrem de gros atunci când e vorba să-i certe pe alții și să aibă pretenții de orice fel. Amica Franță răspunde și ea prezent la catalogul infracțiunilor de tot soiul. Ziarele românești, din câte am văzut, au sărit ele primele să acrediteze ideea că România, evident, nu este pregătită pentru UE, că, iată, ce face și cum se prezintă! Păi, constat, chiar așa e! Cu toate talentele ei, importante, nu neg, România nu pare, totuși, suficient de pregătită pentru banditismul atât de bine organizat și atât de bine împământenit deja pe continentul european. De exemplu, în Germania, marele nostru model, există rețele de magazine care vând produse alimentare expirate, ele știu pe ce bază și cu a cui aprobare, fără a avertiza suplimentar cumpărătorul. Dacă ești străin, în trecere, nefamiliarizat și, grăbit, nu verifici atent eticheta - cum să faci așa ceva?! doar ești în Germania, mama tuturor seriozităților, a tuturor verificărilor, a tuturor legalităților și a tuturor preciziilor, ce mama naibii! - s-ar putea să cumperi mâncare expirată. Foarte expirată, dacă mi se îngăduie exprimarea. Și, atenție, nu neapărat mai ieftină! Aici, e capcana suplimentară și capacul definitiv! Plătești ca să te îmbolnăvești! Ăsta da privilegiu! Nu e cazul să fiu contrazisă că, dau adresa.
Mai mult decât atât, în Suedia, în atât de civilizata Suedie, în toamna trecută, a avut loc un alt scandal. În loc de oxfilé, cea mai scumpă carne de vacă, repet, cea mai scumpă carne de vacă și printre cele mai prețioase feluri de carne, nu își permite oricine să mănânce acest sortiment, în loc de oxfilé, s-a vândut carne de porc... pictată!!! Un fel de Potemkin plus Nicolae Filimon, la pachet! Și, chiar la pachet! Cu fundiță! Așa că Suedia nu poate fi scuzată deoarece, nu e la prima abatere de acest gen. Face profit din tot ce poate. Dar înșelătoria este deplină pentru că, pe etichete, figurează numai ce e corect, ce trebuie să figureze, iar prețurile sunt foarte mari, Suedia fiind o țară scumpă. Și, insist, civilizată! Că așa i s-a dus buhul! Buget de imagine, în manieră americană!
Că, în Suedia, se petrec astfel de lucruri, personal, nu-mi pare surprinzător. În primul rând, pentru că este o țară aproape lipsită de orice supraveghere economică. Pare incredibil, nu? Din păcate, așa e. Protecția consumatorului aproape că nu există. Și, se manifestă ca atare. Nimeni nu informează pe nimeni. Despre nimic. Prin comparație, consumatorul român pare mult mai competent decât cel suedez, dacât cel european în general. În Suedia, nimeni nu controlează pe nimeni. Și nimic. Frecvent, se poate găsi carne înverzită în galantare. Se comercializează multă carne marinată, adică, deocheată întrucât, în acest mod, nu poate fi, de fapt, depistată calitatea ei. Rabatul se aplică rar și parcimonios și, ca atare, marfa se vinde scump deși, este ofilită și mult sub standardele acceptabile. În plus, de multe ori, rarul rabat îi este efectiv furat clientului, de către casier. Dacă respectivul client este atent și apt să-și recalculeze bonul, doar prin discuții aprinse și intransigente, își poate recupera paguba. Pare imposibil? Mi s-a întâmplat de multe ori. Există tentative de furt din partea angajatului de la casă și de 15-20 euro, la o singură cumpărătură. Am transformat coroanele suedeze, pentru a înlesni înțelegerea. Cred că, în curând, voi mai relua serialul Suedia - Pocher la copcă, desigur, continuându-l. Deoarece multe din cele ce se petrec pe aici sunt interesante, nobișnuite și neașteptate.
Revenind, în comerțul suedez, nimeni nu pare să controleze pe nimeni și nimic decât, eventual, dacă sunt raportate îmbolnăviri. Cum, de pildă, se întâmplă în prezent. S-au îmbolnăvit copii din cauza mâncării în luna ianuarie. Și s-a găsit E.coli în carnea olandeză - tot olandeză?! - abia în luna februarie. Teoretic, aceasta este retrasă de pe piață. De-abia acum, practic, la sfârșitul lui februarie și în urma tuturor acestor scandaluri alimentare. Dacă, va fi retrasă. Se anunță că astfel de alimente merg la biogaz. Pentru încălzire. Parcă știe cineva?! O precizare horror: în ultimii ani și ca urmare a creșterii numărului de incinerări, Suedia ”cochetează” și cu ideea de a se încălzi cu morții arși. Filosofie de banchiză! Soylent Green, în versiune proprie. Momentan.
În definitiv, astfel de produse n-ar fi trebuit să se afle în galantare deloc. Și, culmea, aproape întotdeauna, cu etichete și cu date în regulă. Mereu, în regulă. Deși, evident, nu erau. Așa că, e greu de crezut că, deodată, autoritățile își vin în mințișoare și procedează corect. Cel mai probabil, respectivele produse vor fi retrase, cosmetizate și, reintroduse pe piață. În Suedia sau, în alte țări. Mai mult ca sigur. Ce pretenție se poate avea de la un comerț care afirmă despre sine, aproape cu mândrie, că vinde cel mai prost tip de cârnat din UE? Fără a lua nici un fel de măsuri. Declarația include toate felurile de cârnați suedezi. Repet, e oficial. Mai mult, copiilor, la școală, în multe zone, la masa gratuită, bravo, asta e de bine, li se dau numai acești cârnați, cu sos și cu garnitură. Asta nu mai e de bine, asta e de rău!
Și nu e doar carnea singura vedetă. Ca să dau un singur alt exemplu, am găsit multă ciocolată contrafăcută. Vândută însă la prețuri competitive. Ca să devină invulnerabilă, inexpugnabilă chiar tocmai în fața unor astfel de atacuri alimentare, Suedia nu are decât supermarketuri. Nu are piețe. Pentru o mai eficientă supraveghere, firește. Nu! Nici măcar a taxelor din moment ce foarte multe mari companii suedeze nu-și plătesc temutele și renumitele dări. Spre stupefacția simplului cetățean suedez. Care, n-are încotro, și le plătește. Și acest aspect e tot oficial. Am mai scris și despre el. În privința mâncării, localnicii mai cumpără unele produse de pe la fermieri. Parcă știe cineva ce cumpără?! Toate acestea par bizare? Nu sunt. Așa după există experimentul România, tot astfel există și experimentul Suedia. Plus toate celelalte experimente, la scară mondială.
Puteți fi încântați, am mâncat și lasagna cu carne de cal / catâr / măgar, și oxfilé din carne de porc pictată! Și, cine știe, ce-oi mai fi mâncat?! Acum, porcul din oxfilé nu știu de unde provenea! Dacă însă lasagna era cu carne de cal / catâr / măgar din România, măcar / măgar, mă simt patrioată! Dar, dacă era carne de cal britanic, îndopat cu fenilbutazonă sau carne de cal polonez, din vremea când Solidaritatea de-abia se înființase și urma să vină, la Vatican, Papa Ioan Paul al II-lea?! Ce-i de făcut atunci?! Încă un element: nu cu multă vreme în urmă, Marea Britanie importa măgari de la noi, cu tot cu... vorbitori de limbă română. Ca să poată comunica. În perspectiva abatorului și în cea a unor delicioase preparate? Pesemne. Pe-semne. Că, după cum se observă, nu e vorba doar despre lasagna. Practic, toate preparatele bazate pe carne de vită par să conțină exclusiv carne de cal / catâr / măgar. Dacă așa se pune problema în capitalism, atunci, poate că, n-ar trebui să mai fim așa de supărați pe comunism.
Că, în Suedia, se petrec astfel de lucruri, personal, nu-mi pare surprinzător. În primul rând, pentru că este o țară aproape lipsită de orice supraveghere economică. Pare incredibil, nu? Din păcate, așa e. Protecția consumatorului aproape că nu există. Și, se manifestă ca atare. Nimeni nu informează pe nimeni. Despre nimic. Prin comparație, consumatorul român pare mult mai competent decât cel suedez, dacât cel european în general. În Suedia, nimeni nu controlează pe nimeni. Și nimic. Frecvent, se poate găsi carne înverzită în galantare. Se comercializează multă carne marinată, adică, deocheată întrucât, în acest mod, nu poate fi, de fapt, depistată calitatea ei. Rabatul se aplică rar și parcimonios și, ca atare, marfa se vinde scump deși, este ofilită și mult sub standardele acceptabile. În plus, de multe ori, rarul rabat îi este efectiv furat clientului, de către casier. Dacă respectivul client este atent și apt să-și recalculeze bonul, doar prin discuții aprinse și intransigente, își poate recupera paguba. Pare imposibil? Mi s-a întâmplat de multe ori. Există tentative de furt din partea angajatului de la casă și de 15-20 euro, la o singură cumpărătură. Am transformat coroanele suedeze, pentru a înlesni înțelegerea. Cred că, în curând, voi mai relua serialul Suedia - Pocher la copcă, desigur, continuându-l. Deoarece multe din cele ce se petrec pe aici sunt interesante, nobișnuite și neașteptate.
Revenind, în comerțul suedez, nimeni nu pare să controleze pe nimeni și nimic decât, eventual, dacă sunt raportate îmbolnăviri. Cum, de pildă, se întâmplă în prezent. S-au îmbolnăvit copii din cauza mâncării în luna ianuarie. Și s-a găsit E.coli în carnea olandeză - tot olandeză?! - abia în luna februarie. Teoretic, aceasta este retrasă de pe piață. De-abia acum, practic, la sfârșitul lui februarie și în urma tuturor acestor scandaluri alimentare. Dacă, va fi retrasă. Se anunță că astfel de alimente merg la biogaz. Pentru încălzire. Parcă știe cineva?! O precizare horror: în ultimii ani și ca urmare a creșterii numărului de incinerări, Suedia ”cochetează” și cu ideea de a se încălzi cu morții arși. Filosofie de banchiză! Soylent Green, în versiune proprie. Momentan.
În definitiv, astfel de produse n-ar fi trebuit să se afle în galantare deloc. Și, culmea, aproape întotdeauna, cu etichete și cu date în regulă. Mereu, în regulă. Deși, evident, nu erau. Așa că, e greu de crezut că, deodată, autoritățile își vin în mințișoare și procedează corect. Cel mai probabil, respectivele produse vor fi retrase, cosmetizate și, reintroduse pe piață. În Suedia sau, în alte țări. Mai mult ca sigur. Ce pretenție se poate avea de la un comerț care afirmă despre sine, aproape cu mândrie, că vinde cel mai prost tip de cârnat din UE? Fără a lua nici un fel de măsuri. Declarația include toate felurile de cârnați suedezi. Repet, e oficial. Mai mult, copiilor, la școală, în multe zone, la masa gratuită, bravo, asta e de bine, li se dau numai acești cârnați, cu sos și cu garnitură. Asta nu mai e de bine, asta e de rău!
Și nu e doar carnea singura vedetă. Ca să dau un singur alt exemplu, am găsit multă ciocolată contrafăcută. Vândută însă la prețuri competitive. Ca să devină invulnerabilă, inexpugnabilă chiar tocmai în fața unor astfel de atacuri alimentare, Suedia nu are decât supermarketuri. Nu are piețe. Pentru o mai eficientă supraveghere, firește. Nu! Nici măcar a taxelor din moment ce foarte multe mari companii suedeze nu-și plătesc temutele și renumitele dări. Spre stupefacția simplului cetățean suedez. Care, n-are încotro, și le plătește. Și acest aspect e tot oficial. Am mai scris și despre el. În privința mâncării, localnicii mai cumpără unele produse de pe la fermieri. Parcă știe cineva ce cumpără?! Toate acestea par bizare? Nu sunt. Așa după există experimentul România, tot astfel există și experimentul Suedia. Plus toate celelalte experimente, la scară mondială.
Puteți fi încântați, am mâncat și lasagna cu carne de cal / catâr / măgar, și oxfilé din carne de porc pictată! Și, cine știe, ce-oi mai fi mâncat?! Acum, porcul din oxfilé nu știu de unde provenea! Dacă însă lasagna era cu carne de cal / catâr / măgar din România, măcar / măgar, mă simt patrioată! Dar, dacă era carne de cal britanic, îndopat cu fenilbutazonă sau carne de cal polonez, din vremea când Solidaritatea de-abia se înființase și urma să vină, la Vatican, Papa Ioan Paul al II-lea?! Ce-i de făcut atunci?! Încă un element: nu cu multă vreme în urmă, Marea Britanie importa măgari de la noi, cu tot cu... vorbitori de limbă română. Ca să poată comunica. În perspectiva abatorului și în cea a unor delicioase preparate? Pesemne. Pe-semne. Că, după cum se observă, nu e vorba doar despre lasagna. Practic, toate preparatele bazate pe carne de vită par să conțină exclusiv carne de cal / catâr / măgar. Dacă așa se pune problema în capitalism, atunci, poate că, n-ar trebui să mai fim așa de supărați pe comunism.
Mai grave sunt cel puțin alte două aspecte. Esențiale, după părerea mea. Primul: e vorba doar despre o dorință barbară, nesimțită de îmbogățire? Sau, după cum susțineau unii, mâncarea nu mai este suficientă la nivel global? Sau, după cum susțineau alții, ea este mai mult decât îndestulătoare, dar ni se bagă în cap ideea că ea n-ar fi? Și asta doar pentru impunerea unor măsuri dorite de anumite cercuri elitiste? E important. Ar fi bine să primim un răspuns clar.
Al doilea aspect, din câte văd, până în prezent, pare să fi trecut aproape neobservat. El se referă la miza acestor scandaluri alimentare. De ce sunt ele descoperite abia acum? Unele dintre ele funcționează, bine-mersi, de ani întregi. Să fie oare devoalate pentru luarea unor măsuri europene suplimentare? Pentru întărirea UE? Posibil. Dar, nu exclusiv. Pentru că obiectivul poate fi și unul de compromitere a UE, la nivel agroalimentar și nu numai. De ce? Păi, de exemplu, pentru că, din câte înțeleg, s-ar fi dat undă verde uniunii economice libere transatlantice! Ce înseamnă asta? Importuri masive de mâncare și nu numai din America. De pildă, deja, Marea Britanie a anunțat că, după 30 de ani, urmează să cumpere cereale din SUA. Deodată, sunt demarate multiple tratative pentru cumpărare de către europeni a cărnii produse de americani. Atunci să vezi distracție când, ne vor întoarce la situația de acum niște ani în care americanii își goleau sistematic, pe bănuți europeni serioși, străvechile depozite alimentare, inclusiv depozitele NATO!
Dacă piața europeană este compromisă, intervine salvator salvatoarea Americă! Așa e în salvatorul Superman! Chestiunea este că, într-o atare situație, toate barierele de protecție create măcar teoretic de Europa cad. Dar, la urma urmei, se va spune, la ce-au folosit ele?! Uite unde s-a ajuns! Mda. Și... mnu. Pentru că absolut toate mărfurile americane sunt înțesate de hormoni și de tot felul de substanțe interzise, nu numai mâncarea, inclusiv cosmeticalele, detergenții etc. D-aia obezitatea a ajuns atât de gravă și de monstruoasă în America. Așa susțin europenii. Americanii însă afirmă că, după cum se și observă, Europa e marea mașteră, dedată și nărăvită la toate relele. Nu știu dacă vom afla precis rezultatul acestei polemici. Dar, e sigur, dacă toate barierele și controalele cad între UE și SUA, vom vedea fenomene cu adevărat interesante și unice. Se vor amesteca armonios toate hoțiile și toate ororile de pe ambele continente. Va fi glorios! Din precauție măcar, putem să fotografiem pentru albumul personal ultima albină întrucât, se anunță, încep iar dezbateri furtunoase în legătură cu utilizarea sau nonutilizarea, în agricultură, a insecticidelor periculoase. Ca să fim în tendințe, putem să ne comandăm de pe acum farfurii cu marca Monsanto și șervețele pe care să fie trecute toate poruncile noului Codex Alimentarius. Prietenul nostru Codex Alimentarius! Doar toată lumea a aderat la el! Urmările, iată, se văd. Ce standarde, ce controale, ce calitate! Să tipărim deci pe șervețele toate prevederile stipulate în Codex Alimentarius. Măcar, să apucăm să le citim atâta timp cât ne mai permite privirea încețoșată de alergii și de otrăviri. În ceea ce privește tacâmurile, cratițele și tigăile, putem să nu ne facem griji, unii sunt ferm de părere că ele sunt alcătuite deja din metale radioactive. Pe bune! Pare un banc, dar, s-ar putea să nu fie. Că doar metalele radioactive nu puteau fi distruse. Trebuiau și ele să primească o întrebuințare, un nume, un sens, o nouă șansă. În fond, și ele, metalele radioactive, au căzut la datorie în timpul Războiului Rece, nu doar mârțoagele!
Tungstenu' mă-sii de treabă!
Astfel, intrăm într-o nouă fază incitantă a războiului economic mondial. Alături de războiul valutelor. Pentru că, ni se spune, spre asta, ne îndreptăm, ba chiar, am și intrat. Toate valutele stau cu sabia deprecierii gata scoasă din teacă și așteaptă semnalul începerii marii bătălii. Care a și început, dar nu ne-am prins noi. Toate finanțele, dacă nu se mișcă în direcția unei valute extraterestre - e comic, știu, dar circulă și teoria asta - atunci, în mod cert, se deplasează strict în favoarea aurului. Pe care însă, nu mai mizează nimeni. De ce? Deoarece, de multă vreme, lingourile de aur au fost înlocuite cu... tungsten. Așa se jură, cine anume, specialiștii! Cine altcineva?! Tungsten! În suedeză - că tot de la suedezi, ni se trage! - înseamnă, literal, piatră grea. În acest caz, de gât! Aha! Deci, tungstenul a înlocuit, pe șestache, aurul! În condițiile în care, în aceeași nemuritoare Chină, ar fi apărut și o anume împărătească, Madam Wong, capabilă să domnească peste 85 % din rezervele de aur ale lumii. Cine ne informează? Niște specialiști, desigur. În aceste condiții, aflăm că tot ce n-a reușit deja să fure oculta mondială via tranzacții misterioase și, firește, frauduloase, efectuate cu succes până în prezent, ar fi ajuns în mâinile rapace ale chinezilor. Și ale lu' Madam Wong. E ca din benzi desenate? E viața noastră.
Numai că și chinezii, și împărăteasa respectivă au fost păcăliți - acesta pare să fie cuvântul de ordine al zilei în întreaga lume! - și trăiesc un delir colectiv din moment ce, după cum am precizat, aurul ar fi fost deja furat, iar tungstenul i-a luat locul. Astfel, cine a cumpărat deja lingouri de aur, susțin aceiași specialiști, nu numai că nu s-a pus la adăpost deloc, ci, a fost, cum anume, bravo, păcălit - e clar, e modă! - întrucât, pentru fiecare lingou, a plătit aproximativ de cinci ori mai mult decât ar fi trebuit. Că atât face tungstenul, prin comparație cu aurul. Tungstenu' mă-sii ei de treabă! Probabil, știa Germania ce știa, că ea chiar le știe pe toate, din moment ce, doar cu puțină vreme în urmă, dorea să-și repatrieze urgent aurul din America și din Franța. Reconciliere, reconciliere, dar nu pe bază de tungsten!
Eeee, se pare că numai un asteroid cu adevărat boieros mai poate salva finanțele lumii. Data viitoare, propun, să nu-l mai ratăm. Măcar, să nu-i permitem să ne mai rateze. Să reteze niște freze.
Al doilea aspect, din câte văd, până în prezent, pare să fi trecut aproape neobservat. El se referă la miza acestor scandaluri alimentare. De ce sunt ele descoperite abia acum? Unele dintre ele funcționează, bine-mersi, de ani întregi. Să fie oare devoalate pentru luarea unor măsuri europene suplimentare? Pentru întărirea UE? Posibil. Dar, nu exclusiv. Pentru că obiectivul poate fi și unul de compromitere a UE, la nivel agroalimentar și nu numai. De ce? Păi, de exemplu, pentru că, din câte înțeleg, s-ar fi dat undă verde uniunii economice libere transatlantice! Ce înseamnă asta? Importuri masive de mâncare și nu numai din America. De pildă, deja, Marea Britanie a anunțat că, după 30 de ani, urmează să cumpere cereale din SUA. Deodată, sunt demarate multiple tratative pentru cumpărare de către europeni a cărnii produse de americani. Atunci să vezi distracție când, ne vor întoarce la situația de acum niște ani în care americanii își goleau sistematic, pe bănuți europeni serioși, străvechile depozite alimentare, inclusiv depozitele NATO!
Dacă piața europeană este compromisă, intervine salvator salvatoarea Americă! Așa e în salvatorul Superman! Chestiunea este că, într-o atare situație, toate barierele de protecție create măcar teoretic de Europa cad. Dar, la urma urmei, se va spune, la ce-au folosit ele?! Uite unde s-a ajuns! Mda. Și... mnu. Pentru că absolut toate mărfurile americane sunt înțesate de hormoni și de tot felul de substanțe interzise, nu numai mâncarea, inclusiv cosmeticalele, detergenții etc. D-aia obezitatea a ajuns atât de gravă și de monstruoasă în America. Așa susțin europenii. Americanii însă afirmă că, după cum se și observă, Europa e marea mașteră, dedată și nărăvită la toate relele. Nu știu dacă vom afla precis rezultatul acestei polemici. Dar, e sigur, dacă toate barierele și controalele cad între UE și SUA, vom vedea fenomene cu adevărat interesante și unice. Se vor amesteca armonios toate hoțiile și toate ororile de pe ambele continente. Va fi glorios! Din precauție măcar, putem să fotografiem pentru albumul personal ultima albină întrucât, se anunță, încep iar dezbateri furtunoase în legătură cu utilizarea sau nonutilizarea, în agricultură, a insecticidelor periculoase. Ca să fim în tendințe, putem să ne comandăm de pe acum farfurii cu marca Monsanto și șervețele pe care să fie trecute toate poruncile noului Codex Alimentarius. Prietenul nostru Codex Alimentarius! Doar toată lumea a aderat la el! Urmările, iată, se văd. Ce standarde, ce controale, ce calitate! Să tipărim deci pe șervețele toate prevederile stipulate în Codex Alimentarius. Măcar, să apucăm să le citim atâta timp cât ne mai permite privirea încețoșată de alergii și de otrăviri. În ceea ce privește tacâmurile, cratițele și tigăile, putem să nu ne facem griji, unii sunt ferm de părere că ele sunt alcătuite deja din metale radioactive. Pe bune! Pare un banc, dar, s-ar putea să nu fie. Că doar metalele radioactive nu puteau fi distruse. Trebuiau și ele să primească o întrebuințare, un nume, un sens, o nouă șansă. În fond, și ele, metalele radioactive, au căzut la datorie în timpul Războiului Rece, nu doar mârțoagele!
Tungstenu' mă-sii de treabă!
Astfel, intrăm într-o nouă fază incitantă a războiului economic mondial. Alături de războiul valutelor. Pentru că, ni se spune, spre asta, ne îndreptăm, ba chiar, am și intrat. Toate valutele stau cu sabia deprecierii gata scoasă din teacă și așteaptă semnalul începerii marii bătălii. Care a și început, dar nu ne-am prins noi. Toate finanțele, dacă nu se mișcă în direcția unei valute extraterestre - e comic, știu, dar circulă și teoria asta - atunci, în mod cert, se deplasează strict în favoarea aurului. Pe care însă, nu mai mizează nimeni. De ce? Deoarece, de multă vreme, lingourile de aur au fost înlocuite cu... tungsten. Așa se jură, cine anume, specialiștii! Cine altcineva?! Tungsten! În suedeză - că tot de la suedezi, ni se trage! - înseamnă, literal, piatră grea. În acest caz, de gât! Aha! Deci, tungstenul a înlocuit, pe șestache, aurul! În condițiile în care, în aceeași nemuritoare Chină, ar fi apărut și o anume împărătească, Madam Wong, capabilă să domnească peste 85 % din rezervele de aur ale lumii. Cine ne informează? Niște specialiști, desigur. În aceste condiții, aflăm că tot ce n-a reușit deja să fure oculta mondială via tranzacții misterioase și, firește, frauduloase, efectuate cu succes până în prezent, ar fi ajuns în mâinile rapace ale chinezilor. Și ale lu' Madam Wong. E ca din benzi desenate? E viața noastră.
Numai că și chinezii, și împărăteasa respectivă au fost păcăliți - acesta pare să fie cuvântul de ordine al zilei în întreaga lume! - și trăiesc un delir colectiv din moment ce, după cum am precizat, aurul ar fi fost deja furat, iar tungstenul i-a luat locul. Astfel, cine a cumpărat deja lingouri de aur, susțin aceiași specialiști, nu numai că nu s-a pus la adăpost deloc, ci, a fost, cum anume, bravo, păcălit - e clar, e modă! - întrucât, pentru fiecare lingou, a plătit aproximativ de cinci ori mai mult decât ar fi trebuit. Că atât face tungstenul, prin comparație cu aurul. Tungstenu' mă-sii ei de treabă! Probabil, știa Germania ce știa, că ea chiar le știe pe toate, din moment ce, doar cu puțină vreme în urmă, dorea să-și repatrieze urgent aurul din America și din Franța. Reconciliere, reconciliere, dar nu pe bază de tungsten!
Eeee, se pare că numai un asteroid cu adevărat boieros mai poate salva finanțele lumii. Data viitoare, propun, să nu-l mai ratăm. Măcar, să nu-i permitem să ne mai rateze. Să reteze niște freze.
