Fotografia mea
Călător experimentat, cetățean planetar greu încercat

miercuri, 20 iunie 2012

Un gând

Gând. Dacă te iei după dicționare, ar fi de origine maghiară. Cuvântul. Nu conceptul. Se poate. Parcă mai poți să știi cum e cu etimologiile astea!... Oricum, gândul meu ar fi următorul: dacă tot este atât de măcinată de gânduri legate de România, atât de gânditoarea Ungarie n-ar binevoi să aibă un gând și în privința înapoierii banilor celor care au cumpărat ultimele bilete ale recent decedatei companii Malev?Că nu pare să aibă de gând. Malev. Operator aerian. Rând pe rând, sovietic, maghiar, rusesc, iarăși maghiar, mort.
De ce scriu acum despre asta? De ce nu acum? Acasă, toată lumea se zbate în tot soiul de scandaluri și eu mi-am găsit să scriu despre Malev?! Uite, da! Să fim și pragmatici, nu doar să dăm fără a pune întrebări, să mai și cerem înapoi ce ni s-a luat!
Prin urmare, Malev... De dragul obiectivității, pot depune mărturie că respectiva companie n-avea servicii rele. Chiar bunișoare. Pe aeroportul din Budapesta însă, păreau să nu existe decât fețe acre de milițieni sovietici peste care dăduse ocazia geopolitică mult așteptată de a fi băgați în seamă și știuți de frică, respectiv, Schengenul. Nu mai era Imperiul Austro-Ungar, ci Imperiul Sovietico-Ungaro-Ungar. Bela Kohn / Kun era, în sfârșit, frate cu Horthy, Amiralul-de-Balaton, și amândoi se găseau cu adevărat acasă! Carevasăzică, milițienii de pe aeroportul din Budapesta nu ezitau să ne amintească tuturor faptul elementar că știe unguru' doar că el e buricu' pământului. Știe! Păcat numai că n-au aflat și ceilalți. Tocmai, atunci, să fie ajutați să afle! Însă, trebuie să admit, la fel de real și de neplăcut era și faptul deplorabil că, la mai toate avioanele spre București, locurile din spate erau cam permanent ocupate de colorații noștri ”între-prinzători”. Prinși și retrimiși la sinistrele lor turnulețe, fustițe și căruțe. În definitiv, de ce să fie ei lăsați să stea la Budapesta?! Sunt în exces chiar și acolo. În plus, există termenul de bulibași, nu de bulibaci. Și dicționarele astea! Te nenorocesc pe viață!
Dar, să nu devenim prea nostalgici... Asta e, după cum se duc toate cele, s-a dus și Malevul. Și ce? Gândul - de la asta plecasem -  ar fi că, în momentul declarării falimentului său, Malev era renaționalizat - de la ruși, fatalitate! - iar o sumedenie de oameni din întreaga lume aveau bilete cumpărate. Pe încredere. Că unguru', vorba ceea!... Ba chiar, în ultimele sale clipe de existență, Malev a recurs la toate șiretlicurile posibile pentru a stimula vânzarea biletelor. Nu intru în detalii tehnice, dar așa a fost. Astfel, deși avea habar despre ce urmează să se întâmple, Ungaria s-a asigurat că folosește denumirea de Malev pentru a fura cât mai mulți bani posibil. Repet, din întreaga lume. Sigur, sigur, nu e Ungaria nici prima, nici ultima, e adevărat, dar, totuși... După ce a manglit - cuvânt țigănesc - banii, după cum e moda, Ungaria, mucles! Mucles, alt cuvânt țigănesc. Sperând că va fi lăsată în pace. Cuvânt latinesc. Acestea fiind împrejurările, atât de cinstitul, de exemplarul și de vocalul guvern maghiar n-ar vrea să ne dea tuturor o lecție și, într-un mod foarte demn, să returneze banii deocamdată furați? N-ar vrea? N-ar vrea! Ca într-un joc piramidal, din februarie încoace, păgubiții Malev sunt invitați să mai plătească / piardă niște bani, să mai completeze inutil niște acte, să-și mai facă niște nervi și să pretindă că ar fi parte într-un proces iluzoriu. Să vină chiar la Budapesta pentru a asista la împărțirea dreptății! Probabil-sigur, pentru a nu recupera de fapt nimic. Așa că, până să se mai joace Ungaria isteric, prin România, de-a dezgropatu'-și-ngropatu', de-a-uite-mortu-nu-e-mortu-uite-urna-nu-e-urna, de-a-cenușăreasa, de-a-omu-negru, de-a Trianonu'-ignorat, de-a-imperiul-contraatacă, de-a stegulețele, de-a trenulețele, de-a însemnele, de-a cămășile, de-a pintenii și de-a secuieș-în-călcăieș, ar putea începe, totuși, prin a-și achita datoriile. O chestiune elementară de onoare și unguru' e mândru!... O fi, dar, dacă e adevărat că, subit, reapar statuile lui Horthy, cred că ideea secretă care stă la baza acestui fenomen este tocmai asta: să-i sperie pe portărei. Doar e criză! Fiecare fură tot ce poate și, apoi, păzește comoara ca un balaur gelos. Că, deh, anul acesta, tot suntem în zodia Dragonului. Deși, pentru unii, pare să fie zodia permanentă.
Mă număr printre cei care aveau bilete cumpărate la Malev. Fără jubilări inutile întrucât, nu mă număr și printre păgubiți. Din fericire, Suedia unde, prin voia sorții, stau momentan are - dacă afli la timp și corect, sunt multe de discutat și aici! - mijloace de protecție vizavi de astfel de furturi. Și bine face! Bref, personal, mi-am recuperat banii. Nu cred însă că este și cazul multora dintre păgubiți. Mai ales, din România. Așa că, după cum e strigarea la modă, Ungaria lasă vrăjelile și dă banii înapoi! Tot visând la lichidarea altora, să nu ajungi să fii scoasă la mezat! Mezat, cuvânt turcesc. Ne amintim, astfel, că nu a fost doar Imperiul. A mai fost și Pașalîcul. Iar, apropo de toate minciunile, provocările, impertinențele, crimele și jafurile ungurești, le pot adresa urarea strămoșească de valea și cărarea! Ambele, cuvinte latinești. A nu se uita, deci: Ungaria, banii de la Malev înapoi! Către toți, din întreaga lume! Uniți-vă! Previzibilă găselnița, dar nu m-am putut abține. Pentru a ne aminti și de contrarevoluția maghiară finalizată prin... privatizări în favoarea Moscovei! Mi se pare corect!

P.S. Ca să se vadă că-mi pasă, că nu fug de stricta actualitate românească, dar, în egală măsură, și că nu umblu cu diversiuni, declar limpede: cine a plagiat, indiferent cine e, dacă a plagiat, să răspundă! Prin pierderea titlului respectiv, dar și, firește, a tuturor funcțiilor. Nu e de glumit cu asta. Propun chiar, pentru a regăsi igiena și decența, verificarea tuturor diplomelor și titlurilor acordate în ultimele două decenii deoarece, după cum se vede, somnul academic naște monștri. Deja, și în Suedia, de pildă, au fost situații în care s-a contestat valabilitatea titlurilor de doctor emise de universitățile românești. Dacă se merge în ritmul ăsta, poate fi extrem de aproape ziua în care, oriunde în lume, chiar și acasă, toate diplomele și toate titlurile românești să devină invalidabile, să fie chiar invalidate sau măcar să fie considerate suspecte. Plus luate la mișto. Cuvânt țigănesc. Așa că trebuie pus punct! Punctum! Latinește.