În ritmul ăsta, nu mai termin nimic niciodată. M-apucasem să scriu altceva. Deodată, o știre îmi atrage atenția. Nu pot s-o ignor. Îmi dă dreptate. Ca orice ființă efemeră, sufăr teribil de infatuare: țin, deci, să am dreptate. Mai precis, știrea respectivă îmi confirmă teoriile pe care mi-am bazat materialul Organizația caritabilă 'Vânători fără frontiere'. Confirmarea a venit precis și rapid. Mă simt flatată.
Prin urmare, acum puține minute, aflu faptul că, din 2001 încoace, vânzările de armament ale Suediei au crescut vertiginos de 4 ori, aducând-o, raportat la populație, pe locul 2, între țările furnizoare de armament din întreaga lume. E drept, de ani de zile, ocupa ea locuri fruntașe. Modestă și ambiguă, se plasa mereu însă între primele 10 state cu aceste creative și lucrative îndeletniciri. Iat-o, în sfârșit, și printre premianți! Ar fi fost și păcat să fie altfel. Din moment ce e țara care a inventat Premiul Nobel, îmi pare întru totul corect. E drept, a lăsat pisica moartă a Premiului Nobel pentru Pace în curtea vecinei Norvegia. Și, mereu, iese câte o hărmălaie asurzitoare pe tema alegerii fericitului câștigător. Subiectul merită o abordare aparte, promit să revin. Dacă apuc. Nu, Doamne ferește, nu din motive de arme și vânători. Să nu fim sumbri. Suedia e țară serioasă, le are p-astea cu drepturile omului. Dacă apuc, având în vedere că realitatea e atât de covârșitor dinamică. Și, dacă, firește, nu ne taie nimeni internetul întrucât se fac deja repetiții, în unele locuri, avansate, în altele, chiar generale, și pentru marea beznă a comunicațiilor. Revenind la Nobel, dacă, din dinamita lui, au ieșit atâtea lucruri bune, câte lucruri bune și demne de a fi premiate, nu vor ieși din noile și sofisticatele arme ale mai recenților săi continuatori! Cu cât mai devastatoare, cu atât mai benefice! Subscriu.
În acest moment, afacerile cu armament ale Suediei par să reprezinte o cifră de 13,6 miliarde coroane. E mult? E puțin? Pentru vizionarii ambițioși, only the sky is the limit! În fine, acum, totul e mult mai limpede: am priceput, în sfârșit, de ce duduie economia suedeză, că nu-mi era clar deloc, am priceput și de ce moneda sa, coroana, se apreciază atât de amețitor că fenomenul devine aproape periculos. Ei, da, acum, toate se leagă și ieșim la lumină. La propriu. În curând, se va disipa și lunga noapte polară.
Conform știrii cu pricina, armele suedeze alimentează și conflictele ceva mai recente din țări precum Somalia, Pakistan, Columbia. Nostimada e deplină pentru că Suedia e împânzită de asociații de caritate. E un megasereleu caritabil. E caritatea însăși. După cum s-a văzut și din vânătoriada din Tunisia. Justificarea ei, a vânătoriadei, era, dacă vă mai amintiți, faptul că mistreții din Tunisia sunt răi și periculoși iar populația e speriată și... neînarmată. După cum ziceam, nu există oameni mai preocupați decât locuitorii acestei admirabile țări în a strânge fonduri, prin tot felul de metode, fonduri menite desigur să aline suferințele din țările pe care tot ei le îndoapă cu arme exact pentru a declanșa aceste suferințe. Știu, exprimarea e cam bolovănoasă, dar, mă tem, reflectă fidel realitatea. N-am zis Fidel Castro, deși, parcă am simțit deja o zvâcnitură nervoasă în mina pixului cu care se scrie lista mondială a carității.
În ce constă confirmarea materialului pe care tocmai l-am amintit?! Păi, proaspăta știre menționată se încheia prin citarea unui recent raport Amnesty International. Raportul se pare că afirmă destul de clar faptul că armele suedeze, împreună cu altele, de proveniență diferită, au fost folosite de către guvernul tunisian împotriva demonstranților, acum, la mijlocul lunii ianuarie! Ei, tare sau nu ?! Detaliile pot fi lesne regăsite în materialul cu pricina, publicat pe blogul de față. Importante și ele pentru că, după cum se spune, diavolul e în detalii.
Ce-ar mai fi de adăugat?! Din punctul meu de vedere, în acest moment, doar un lucru: mă trece un fior. De fapt, mă trec două, ba chiar trei. Semn bun, înseamnă că mai trăiesc. Într-o lume a armelor, nu e puțin lucru. De ce mă trec fiorii? Din trei motive, cel puțin. Primul este că, imediat după începerea actualei demonstrații din Egipt, autoritățile suedeze și-au îndemnat compatrioții să nu-și amâne, repet, să nu-și amâne călătoriile programate deja într-acolo. Au revenit apoi cu o precizare: să meargă, dar, pe cât posibil, să evite Cairo. Abili cunoscători deja, ne putem întreba imediat dacă vânătoarea e un sport popular și în Egipt. Acum, 21 de ani, când am fost eu acolo, nu prea era. Oamenii se duceau încă să viziteze piramidele. Ei, ce vremuri!... Știți cum e: alte vremuri, alte vânători, alți vânători!... Aceleași piramide însă. Cât despre evitarea capitalei egiptene, recomandarea e corectă, vânătorii de mistreți din Suedia s-au împotmolit în capitală, în Tunis, nu în munții Tunisiei, de unde povesteau ei că tocmai se întorc. E greu, e pentru cunoscători...
Al doilea motiv este că, în mai multe locuri din Suedia, de cel puțin 2 ani, există un soi de borcane, amplasate fix la casele supermarketurilor, să le vadă tot omu', în care se pot dona bani - donațiile, obsesia asta nobelă a lor! -, pentru copiii din România, Letonia, Etiopia. În această ordine. Așa scrie pe etichetele respective. Nu poți ieși din magazin fără să nu dai de această variantă suedeză a Filantropicii. Asta cred că e de rău: suntem, deci, pe primul loc pe lista lor de caritate și, la noi, chiar se vânează, frate!
Al treilea motiv de înfiorare este, la urma urmei, chiar succesul pe care l-am repurtat recent, adică faptul că m-am cam prins cum vine treaba în cazul vânătorilor suedezi din Tunisia, adevăr și ficțiune. Semn rău. În această situație, deduc, sunt șanse mari să mă fi prins și în legătură cu celelalte două. Recunosc, regret și promit să mai lucrez la aceste două defecte majore pe care le am - ce să-i facem, nimeni nu-i perfect! -, logica și intuiția. Prea-și fac de cap! Și mai e și capul meu!
