Să nu fim triști: nu suntem singuri. Și nici originali. Nu numai TOATĂ România a sărbătorit un An Nou țigănesc. Ci și Suedia. Nu pot să spun toată pentru simplul motiv că Suedia nu prea sărbătorește Revelionul în general. Adicătelea, sărbătorește ea ceva. Însă, prin comparație cu noi, atât de palid, de inert și de restrâns încât nici nu te prinzi că s-a trecut într-un alt an.
Dar, să recapitulăm nițel: mai întâi, suedezii s-au oferit să-i ia de suflet pe țigani. Ai noștri, ai lor, ai tuturor. Au întrebat, într-o emisiune, un tată de trib dacă ar fi tentat să vină. La ei. Țiganul văzuse și pățise multe la viața lui. Nimeni nu oferă nimic gratis. Știa. A răspuns precaut. Un fel de daaaaaa mai scârțâit. Asta a fost însă deja mai demultișor. Timpul s-a scurs. Plicticos. Așa e aici. Apoi, suedezii s-au apucat să râdă de țigani și, desigur, de cine altcineva, de români, la știri, în prime time. Iată noii cetățeni europeni! Iată cum toți amărâții, schilozii, cerșetorii și hoții vor să facă legea pe bătrânul continent! Iată cine vrea să dicteze noi norme de civilizație hipercivilizatei Scandinavii! În sfârșit, o pată de culoare, un motiv de enervare. S-a mai ieșit un pic din plictiseală. Asta a fost nițeluș mai recent. Acum niște săptămâni ceva mai proaspete, aceiași suedezi, nemulțumiți de impactul produs până atunci și încercând să evite, măcar parțial, hibernarea indusă de lunga noapte polară, au început să difuzeze reportaje cu și despre țigani. Din care să rezulte ticăloșia majoritarilor din țările în care ei trăiesc în prezent. Mai ales, ați ghicit, din care să rezulte ticăloșia românilor, care nu vor să le construiască minoritarilor locuințe gratis, nu vor să-i facă proprietari peste niște loturi agricole, gata cultivate, nu vor să-i sprijine să umple universul cu puradei, hrănindu-i nelimitat și necondiționat. Ba chiar, nemaipomenită obrăznicie și nemaiauzită cruzime, mai vor să-i bage și la pârnaie dacă fac rele. Și, bineînțeles, cum altfel, îi și discriminează. Maxim. Ei, asta s-a văzut pe televizoarele suedejilor până în buza noului an 2011. S-ar putea să și continue pe tot parcursul lui.
Corolarul l-a reprezentat însă Revelionul televizat însuși. Cel de pe televiziunea suedeză oficială. Anul 2011 a fost întâmpinat cu un ansamblu țigănesc și, firește, pe acorduri țigănești, în cea mai clară limbă țigănească. Melodia A Happy New Year, cântată de ABBA cândva, aproape că a trecut neobservată. Așa că, propun să nu fim complexați și să rămânem optimișto: Tante Europe est une gitane! Și-a pus fustele în cap! Pe toate!
Acum, filmul ăsta cu invitațiile galante, cu ironiile fine și cu mustrările aspre, l-am mai văzut. Și noi, și țiganii. Și Italia, și Franța, și Spania, și Marea Britanie, ba chiar și Germania etc l-au tot difuzat ani de-a rândul. Cu asupra de măsură. Pe când ne beșteleau pe noi, românii, în toate felurile. Și, acum, occidentalii ce fac? Îi bat pe țigani, îi arestează, îi expulzează, îi exorcizează. Toarnă benzină pe bordeiele țiganilor, pe corturile lor, pe lucruri, pe căruțe, pe ei înșiși și le dau foc. Tot la știri, și tot în prime time. Noua modă auto-da-fe, în Europa. Suficient de trendy? Chiar și pentru cele mai exigente gusturi?
Probabil, va fi interesant de văzut și versiunea suedeză a aceleiași megaproducții occidentale. Sper, din toată inima, că, fără benzină și fără sânge. Motive de emoție și de așteptare încordată există: mai nou, tocmai s-a difuzat Blowup și în Stockholm. Direct în stradă. Nu celebrul film clasic, cel cu fotografia, ci mereu șocantul film nou, produs direct în iad, cel cu bomba. Veți protesta: e dintr-un alt ciclu cinematografic. Așa e. Dar important e că s-a deschis stagiunea. Gusturile se formează continuu, ofertele se diversifică și ele tot așa. Pentru a ține pasul. Mirosul de sânge stăruie în aer și creează afinități.
Versiunea suedeză va fi cu atât mai interesant de vizionat, cu cât, momentan, cinematograful european este condus de Ungaria. Da, da, aceeași Ungarie care a promis că, în timpul mandatului său de conducător european, rezolvă și chestiunea țigănească. Am senzația supărătoare că am mai văzut și filmul ăsta. Poate, totuși, mă înșel. O fi din cauza vârstei.
Altfel, țiganii au mai avut porniri tandre față de Suedia. Nu întămplător, multe țigănci îi poartă numele.
Când să închei, iată, o știre sosește: a crescut semnificativ numărul solicitărilor de azil în distinsa țară scandinavă. Pe primul loc, țiganii din Serbia! Ce frumos e când dorințele puse în noaptea Anului Nou se împlinesc! Și ce prompt! Dar asta n-ar trebui să ne mire. Doar suntem acasă la Moș Crăciun!
Altminteri, Noul An 2011, numai cu bine și cu bucurie, pentru toată lumea! La mulți ani!
