Circulă pe net știrea despre iminenta și intempestiva sosire a trei gigantice nave spațiale dinspre planeta Zeeba. Gata de harță. Totală. Și ele, dar și noi. Până în februarie 2011, gata, sunt acilișea, în bătăturică. Aceasta este știrea rea. Știrea bună e că suntem informați și că ne pregătim febril de luptă.
Toate bune, dar, avem o strașnică problemă: care planetă Zeeba? Aia pe care declara Larry King, astă-vară, că va pleca, împreună cu întreaga familie, într-o prelungită călătorie? După ce mai declarase, în prealabil, că el însuși a fost răpit de omuleții cu băgăcioasele lor ace sinistre ? După ce s-a mai comunicat și faptul că extratereștrii înșiși i-ar fi cerut să renunțe la emisiunea de televiziune pe care o făcea din vremuri imemoriale?
Subiectul îmi pare interesant pentru că, anul 2010, a fost și un an al recordurilor, cred eu, despre aducerea într-o cât mai mare și mai confortabilă normalitate a anormalului OZN. Între un picnic și-un miting, spirale celeste au tăiat respirația înghețaților norvegieni și-a detașaților canadieni, aeroporturile chinezești au început să-și programeze zborurile doar când le-au permis, dintr-o plictiseală condescendentă, impertinenții extratereștri, și aceasta numai după isprăvirea propriilor giumbușlucuri și scamatorii aerospațiale, a fost unsă chiar și-o ambasadoare ONU pentru relația cu băieții ăștia dependenți de zboruri, ambasadoare asiatică desigur întrucât asiaticii au credibilitate naturală în fața federațiilor galactice, uitați-va la ei, ascultați-le limba, priviți-i în ochi, nu lasă loc de îndoială, militarii s-au întrecut în mărturii și-n depoziții șocante despre misterele spațiului, Assange însuși a anunțat că face ordine și-n această chestiune etc. E drept, recordul a fost strict de presă. N-a interesat pe nimeni întrucât mujicii au rămas tot insensibili și tot obsedați de crăpelnița zilnică. Dar ce pretenție să ai?! Sunt mujici, nu sunt elite. ADN de opincă, nu de mătase. Doar că, în mod bizar, și elitele s-au lepădat de sublim, manifestând același interes obscen pentru crăpelniță. E drept, asezonat cu plăceri și ghidușii terestre de-o mare extravaganță.
Totuși, ce să înțeleg? Ce să înțelegem? Că ONU a stabilit, pentru sinergie, armonie, consens, ecumenism, unitate, colaborare și conlucrare în forma lor de apoteoză a apoteozei și de ipotenuză a ipotenuzei, că singura sărbătoare terestră importantă trebuie să fie, și-a și devenit între timp, un fel de combinație, pervers de reușită, între păcăleala de 1 Aprilie și anticele Saturnalii? Cu o durată de 365 de zile? În fiecare an? Obligatoriu? Dacă da, să ni se spună doar. Pentru spiritul voios al carnavalului și pentru un atroce boom investițional.
Dacă e însă pe bune, iarăși, să ni se spună. Ca să nu mai pierdem timpul cu derizoriul, cum ar fi oribilele crize de tot felul și dezgustătoarele conflicte terestre de tot felul. Să ne pregătim cum trebuie și pentru ce trebuie. Poate Larry King știe deja precis și asta și face. Repetă pentru un show galactic, ori intergalactic. Are și nume potrivit, și competență, și reputație pe măsură. Larry, nu fi meschin! Înțelegem că ești cârtița invadatorilor, dar, generoși, te iertăm! Rege, dă-ne și nouă un semn, o știre, o ideogramă, să ne familiarizăm cu traiul pe Zeeba! Asta dacă ne iau și dacă ne duc. Dacă însă știi deja că nu, dă-ne niște ponturi, un mic tratat de supraviețuire, o aluzie, ceva! Contăm pe tine, nu ne dezamăgi. Că doar n-o să ne luăm la trântă cu invadatorii?! Evident, o să ne acomodăm! Decât să ne certăm, mai bine vesel să ne zeebizăm! Zeebafitness! Așteptăm optimiști și corect programați neurolingvistic! Marea izeebăvire vine oare către noi?!
E clar, etnobotanicele au devenit, pe șest, obligatorii. La toate mesele principale.
