Kimo Unchained and Shitcoin Age

Phenianuț și fantazia sa



Acum, după ce ne-a fost dat să ne lămurim, cred, cu toții cam ce înseamnă apocalipsa lor și cam ce vrea ea, să mai aprofundăm nițel... 

Am avut dreptate să nu-l scap din ochi pe grăsuțul de la Phenian. Ia uite ce isprăvi pune la cale! Mai precis, e pus să pună la cale! Până la urmă, ca să-mi răspund singură la întrebarea lansată în precedenta postare, nu e Red Dawn, ci e Red Pawn. Evident, după ce-a fost pritocit la Berna - interesant oraș, l-am locuit și eu o vreme, au trecut pe acolo mulți oameni captivanți, Einstein, Lenin, Mussolini etc. - grăsuțul fan-Disney a fost expediat să îngrozească lumea. Sigur, ea, lumea, dă vina exclusiv pe chinezi. Se pare însă că anvergura lui Kim este mult mai amplă și mai complexă. El, ni se spune, e și japonez. Iar Coreea de Nord cică are mult mai multe legături cu Japonia, decât s-ar putea crede vreodată. Și militare, și politice, ba chiar și mafiote. Cine ne înștiințează? Scormonitorii în miez. Pasămite, cu pașapoarte falsificate, micuțul mai face încă escapade pe la Tokyo. Dar inimioara lui îi aparține necondiționat lui Walt Disney. E de înțeles. Răii spun că și inima Bernei i-ar aparține tot lui Disney via CIA mai ales. Așa că micuțul este bun prieten și cu americanii. Am mai comentat despre vizitele americane pe care le-a primit Kim anul acesta. Să nu uităm să-l adăugăm pe listă și pe Dennis Rodman, marele baschetbalist. Am scris și despre pasiunea lui Kim pentru acest sport. Nu în ultimul rând, ideea era să se încerce, prin intermediul baschetbalului, o apropiere diplomatică între America și Coreea de Nord. Dar asta, doar dacă Obama îl sună pe Kimuț. 

Acuma, vedem cu toții năzbâtiile grăsuțului. America și restul lumii pesemne îl ceartă. Dar, pe când Phenianuț se înfoia mai cu sârg, Joe Biden anunța - în sfârșit, e oficial! - iminența instaurării Noii Ordini Mondiale - parcă se mai îndoia cineva de faptul că asta se dorește! - America trepida de scandalul noilor legi interne privind regimul armelor și munițiilor, după 7 ani de zvârcoliri, ONU clama uriașa veste a semnării ATT, primul Tratat global al Comerțului cu Armament Convențional. D-aia Kim, te pomenești, vrea să dea cu nucleara deoarece lucrarea cu pricina nu beneficiază de consens! Tot în această perioadă, au avut loc și târguri de armament, Rusia a anunțat că se dotează puternic, Suedia s-a îngrijorat și s-a enervat. Datorită / din cauza jocului practicat de Kimuț, America e chiar rugată să-și întărească prezența în Asia, cu tot cu armament nuclear. Astfel, se poate duce fără opreliști până la porțile trufașe și ermetice ale Chinei. Înainte, n-ar fi fost atât de lesne. Coreea de Sud vrea și ea să se nuclearizeze. Japonia despre care, după cum arătam, se crede că ar fi mai implicată în Coreea de Nord decât se afirmă de regulă, bate palma reticent cu americanii, știe ea de ce.
Au reînceput cutremurele dubioase, unul la granița dintre Rusia și Coreea de Nord. Taman acoloșa! Altul, lângă o centrală nucleară iraniană. Taman acoloșa! Avem ultimatum israelian pentru Iran, teoretic, aliat al Phenianului. China cică are armata bulucită la granița nord-coreeană. După unii. După alții, își vede mai departe de textilele ei, precum și de orezul născocit și de ouăle falsificate. Respectiva frontieră ba e deschisă, ba e închisă. CNN-ul arborează o holbare severă.
După ce-au fost spălați, banii lumii de pretutindeni sunt curățați. De tot. După cum se și estima. Că doar asta și înseamnă Noua Ordine Mondială. Alarmiștii ne previn că sindromul Cipru nu e decât începutul. Deja, la Dublin, pare să se fi legiferat asanarea conturilor. Mai pe șleau, furtul și confiscarea. Alarmiști! Debutanți! Păi ce, în Cipru a început asta?! În trecutul recent, fenomenul a apărut în Europa de Est, în urmă cu peste două decenii. După ce s-a experimentat cu succes, se extinde. Fără îndoială, cu un succes cel puțin egal. În plus, pe când toată lumea căsca gura doar la Kimuț, se pare că a intrat deja în circulație o nouă valută, una virtuală, bitcoin, nu spune nimeni nimic despre ea, dar se fac deja plăți. Bitcoin sau shitcoin? Rusia pare să agreeze noua valută virtuală. Volatilă. Valutilă. De aici, se speculează că bitcoin este, probabil, excelentă pentru spălat bani. Și apoi, de ce nu s-ar face o nouă valută?! Și încă una virtuală?! Am aflat că, oricum, dacă s-ar strânge tot aurul din lume deja topit și pus în circulație, ar rezulta doar un oarecare artefact având fiecare latură de numai 20 de metri. Ce să ne mai batem capul?! Merită?! Mai ales că, pare clar, aurul nu mai e, s-a dus! El știe unde! Ei și ele știu unde!
Se repetă cumva situația din 2010. Chiar și datele, respectiv 10 aprilie, 15 aprilie. Atunci, era tragedia de la Smolensk plus vulcanul din Islanda. Acum, avem comemorarea de la Smolensk, funeraliile lui Margaret Thatcher - a plecat să ruginească în pace - seismul financiar mondial, ”iminența” lansării rachetei nord-coreene. Kim ar vrea să facă bum pe 15 aprilie întru comemorarea lui Kim Ir-sen. În spiritul Doctrinei (Mă)Ciuce. Dar, că-l văd educat și umblat, de ce să nu-l comemoreze și pe Leonardo da Vinci? E și ziua lui, a inventat practic toate armele, se potrivește deci. Ar aduce o notă de rafinament în peisaj. Ar da o adevărată amploare mondială evenimentului. Oricum, judecând după profil, pare sigur faptul că Phenianuț îl aniversează și pe Superman că tot a împlinit 75 de ani.
Meteahna ocultei de a folosi aceleași date, aceleași simboluri și aceleași strategii e deja arhicunoscută. M-am plictisit eu de cât am scris pe această temă. Lipsă de imaginație, lipsă de originalitate sau semnătură implicită pentru cine e capabil să înțeleagă? Dificil de stabilit. Cred că însăși oculta a intrat într-o oarecare confuzie deoarece, pare-se, anul acesta încă n-au putut să se decidă unde să țină Bilderbergul. Unii l-ar vrea la Londra, unii l-ar vrea în Germania. E greu. Depinde ce dorințe ascunse există. Cred totuși că, în materie de buncăre, Germania ar câștiga detașat. Sunt schimbări și la nivelul monarhiei olandeze, patroana tradițională a Bilderbergului. Presupun că acesta este și motivul de bază pentru care angrosiștii olandezi îi tratează atât de generos pe clienții britanici, germani și nu numai. Carne de cal, la discreție! Fără doar și poate, fac cinste! La așa prilej, așa petrecere! Pentru că, pe când toooot omenetu' se concentra asupra bietului Kimuț, și afacerea ”Dau un cal pentru un regat!” continua nestingherită. Și în Olanda, și în Marea Britanie, și în Germania, și în Suedia etc. Iar s-a vândut, în Suedia, carne de cal pe post de cea mai scumpă carne de vită! E foarte bine! Există suspiciuni că, în Occident, s-ar fi introdus la vânzare și carne de pisică sau de câine. Sud-Africa le-a dat tuturor fiori atunci când a anunțat că a găsit urme de țesut uman în diverse produse ale sale. Nici n-ar fi imposibil la câtă vrăjitorie se practică acolo. În plus, avem se pare cu toții o bună prietenă, L-cisteina, prezentă în pâine și nu numai. După părerea unora, ar fi o substanță extrasă din păr. Cel mai probabil, din păr de chinez. Astfel, iată, mâncându-ne unii pe alții, globalizarea se va produce rapid și armonios!
Dar, să nu-l pierdem din vedere pe Kimo Unchained! Idiot util sau nu, el nu este vizitat doar de americani. După cum am mai arătat într-o altă postare, el este vizitat și de suedezi. Și nu e vorba numai de cei de la Pirate Bay întrucât, despre ei, am mai scris. În biografia romanțată a întregii familii a micuțului Kim, ar mai putea fi inclusă o prostituată suedeză care, pasămite, i l-ar fi ucis pe Daddy. Adică, pe Kimul anterior. Ar mai putea fi incluși chiar și tineri suedezi întreprinzători care, nu cu multă vreme în urmă, doreau să scoată China de pe piața nord-coreeană și se apucaseră să producă jeanși kimiști. Și alții. Nu în ultimul rând, politicieni, mai vechi sau mai noi. Așa că n-a apărut micuțul degeaba pe ecrane. Și nici nu va dispărea degeaba. Are el un sens abscons. Până la urmă, nărăvașul Kim e abscons cu totul. Pe când era la școală, la Berna, se spune că era înregistrat drept fiul unui șofer de la ambasada nord-coreeană. Și dacă este chiar fiul unui șofer de la ambasada nord-coreeană?! Sau de la vreo altă ambasadă?! Dar asta este soarta liderilor supremi: să fie contestați de bicisnici și de pârdalnici.



Sarmale și snus din Carlopolis de Varnița


În rest? Bune toate. Numai ce domnul Depardievski dorea să-și depună casa fabuloasă din Paris în brațele culturii rusești, și i-a și luat foc apartamentul din Cecenia, cu tot cu blocul zgârie-nori care-l găzduia. Dar ce-ar fi Obelixovici fără aventuri teribile?! Numai ce se anunța că Germaniei s-ar putea să i se renumere lagărele și să i se aresteze toți nonagenarii, că, brusc, toți nemții au sărăcit. Acum, sunt cei mai săraci din UE. Dar, cu acest prilej, a fost și România băgată în seamă și i s-a fluturat  pe la nas perspectiva de a-i fi recalculate spațiile concentraționare ( ??? ) din timpul războiului. Cred că britanicul respectiv, parcă era un britanic, s-o fi referit la deconcentrate deoarece, după umila mea părere, erau prea multe. Mai multe decât orice.
Numai ce BRICS au anunțat că-și fac sistem bancar separat - au furat ideea de la Nicolae Ceaușescu! - și Putin a și venit să facă manevre agresive în Marea Neagră. În plus, că e vorba despre plus, le-a atras atenția rușilor să-și mai țină banii acasă. Asta doar după ce, spun gurile rele, toți ma(fio)gnații ruși și-ar fi salvat banii din Cipru, prin sucursala de la Moscova. După cum, la rândul lor, bogătanii britanici i-ar fi retras la timp, prin sucursala din Londra. Astfel, Ciprul s-ar putea să nu ajungă totuși în ghearele Turciei Mari. Pentru că, am avut dreptate și în această privință, totuși, Turcia se vrea iarăși mare. Apar și hărți doveditoare. Am mai scris, nu mai plictisesc.
Numai ce-a căzut meteoritul sau ce-o fi fost el la Celiabinsk și-a și izbucnit, se pare, o epidemie stranie de turbare în zonă. Numai ce credeam noi că Ungaria vrea doar Transilvania și s-a dovedit prompt că vrea orice loc de pe planetă unde se află mai mult de trei unguri și jumătate. Aștept ziua în care ungurii vor cere autonomie teritorială în Suedia, de exemplu. Sunt destul de mulți, de ce nu?! După cum îi aștept și pe suedezi să  revendice Moldova în baza fostului Carlopolis de Varnița. E un fapt, suedezul Carol al XII-lea a stat 3 ani pe teritoriul Moldovei, a înființat și un orășel, Carlopolis. Până în ziua de astăzi, această istorie e probată de cunoașterea de către suedezi a sarmalelor care sunt cert aduse din Moldova. În treacăt: medicii suedezi NU refuză să opereze fumători! Decizia fără precedent, șoc, șoc, șoc e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire! Cel puțin, așa cum a fost ea prezentată în presa românească. Sunt discuții despre riscurile pe care le au fumătorii, precum și supraponderalii. Dar, în Suedia, în spital, li se dau chiar și adolescenților plasturi cu nicotină. Sunt tolerați chiar și drogații. Există chiar un război al snus-ului, o onoare a snus-ului, un fel de urmaș al tutunului de prizat. Snus-ul se introduce direct în cavitatea bucală, iar utilizatorii, ca urmare a acestei apucături, indiferent de vârstă și de sex, au gingașul obicei de a horcăi și de a scuipa direct pe stradă. Snus-ul este o emblemă a Suediei. Când nu cred în radio, în televiziune și în prăvălia de băuturi, în această ordine, după cum a demonstrat un recent sondaj, suedezii par să creadă necondiționat în snus. Iar războiul pentru comercializarea acestui adevărat miracol, după cum este considerat în Suedia, este dus de aceasta cu UE de ani buni întrucât restul europenilor nu-l acceptă și pace. Suedia s-a jurat să facă întreaga Europă să se târască de-a dreptul, cerșind o cutie de snus. Dar, până atunci și până acolo și până la a nu mai opera fumători, e cale lungă!
Open Sky între SUA și Rusia înseamnă că SUA zboară deasupra Rusiei, iar Rusia, deasupra Ungariei și-a României. Avioanele rusești nu ajung până în America?! Sau trebuie să ne intre în cap pentru totdeauna - la propriu - chestiunea zonelor de influență??
Venezuela se consideră asaltată de teroriști, Siria pare a fi locuită numai de teroriști, Olanda insinuează o legalizare a pedofiliei, Germania pare să fi legalizat zoofilia, Grecia vrea să reintroducă pedeapsa cu moartea numai pentru infractorii străini, în Egipt, se bat continuu, practic pentru orice și împotriva oricui, cerând bani firește, mulți bani, Ungaria e tot mai agresivă, mai antiromânească, mai antisemită, mai antiorice, dar e lăsată să se înarmeze împreună cu partenerii din Grupul Vișegrad, Slovenia, fost model de succes, pare să fie muribundă economic, România, asaltată de deșeuri radioactive, e certată și amenințată de Rusia ba pentru Transilvania, ba pentru Moldova, iar Hala Matache a dispărut misterios împreună cu o ciosvârtă zdravănă din Zidul Berlinului. În același timp și în același mod. Ce destin curios le lega! Care o fi oare semnificația? Am mai scris despre multe dintre acestea. Cred că ne aflăm într-o buclă temporală și nu mai putem ieși. Nu pot fi păcălită. Tocmai am revăzut integral serialul The Invaders așa că, sunt la curent cu toate conspirațiile din univers și din multivers. Astfel, deocamdată, împreună cu alți fini cunoscători, aștept și eu ca America să facă, eventual, explozie / implozie și, ulterior, să renască din propria sa cenușă. Sau măcar să se prefacă. De ce? Pentru că, după cum susțin conspiraționiștii, și-a atins limita celor 80 de ani la care, în cazul ei, cică s-ar impune schimbarea paradigmei: Revoluția, Războiul de Secesiune, Marea Depresie și Războiul Mondial, iar, în acest moment, tot ce se vede, inclusiv Kimo Unchained.

”Particula lui Dumnezeu” e fără Dumnezeu!

Desigur, am putea continua nelimitat. Mă gândesc să închei într-o notă optimistă: și Italia se simte rău! Nu de multă vreme, m-am întors de la Milano și nu numai. Și dacă Nordul face rău, vă dați seama ce face Sudul! În acest răstimp, m-am întâlnit cu o manifestație dură, am văzut în desfășurare și noile echipe de poliție / carabinieri antrenate pentru gherilă urbană, am traversat o grevă a căilor ferate și a metroului, era cât pe-aci să fiu jefuită la un bancomat, l-am văzut pe Berlusconi băgat și scos din tribunal, i-am văzut în desfășurare oratorică și politică pe nemuritorii lideri Grillo, Grasso și Boldrini. Firește, și pe ( aparent, încă în viață ) Napolitano. Am ajuns exact în ziua în care a fost întronizat noul Papă, italianul din Buenos Aires, hotelul în care am stat era în vecinătatea celebrului bulevard milanez cu același nume. M-am întors totuși înainte să vină inundațiile în adevăratul Buenos Aires. Cele mai grave inundații de 100 de ani încoace?!... Iar Papa, la prima sa ceremonie, s-a împiedicat... Ce fel de semne or fi?!... Vrea să elimine scandalurile sexuale și corupția?! Vrea să închidă Banca Vaticanului?! Papa Ioan Paul I a trăit numai 33 de zile după ce-a vrut același lucru și după ce-a cerut lista masonilor din Vatican. E drept însă că acela nu era iezuit, după cum e adevărat că, atunci, nu se instaurase încă Noua Ordine Mondială. Nici nu mai amintesc măcar despre valuta virtuală bitcoin. Acum, închiderea Băncii Vaticanului poate e chiar musai. Vaya con Dios!
În Italia momentului actual, există numai anunțuri de vânzare și de închiriere, din tren și din mașină, sunt vizibile ziduri tot mai obosite și terenuri tot mai abandonate. Prețurile la orice sunt destul de mari. Prin comparație cu Suedia, restaurantele rămân însă infinit mai bune și mai accesibile. Sigur, Italia rămâne aceeași țară extraordinară, nu aceasta este problemă însă momentul actual este vizibil dificil. Firmele se desființează galopant, afacerile care apar fiind cu mult mai puține decât media normală. Multe dintre marile firme sunt anchetate pentru evaziune fiscală. Mulți clienți ai lor sunt cercetați pentru fraudarea fiscului. În magazinele renumite, nu se mai intră ca altădată, cu pieptul și cu portofelul înainte, cu zurgălăi și cu taraf. Acum, se strecoară niște umbre. Mai au nițel și-și pun cagulă. Nu pentru a jefui, ci pentru a cumpăra, rămânând, dacă se poate, fără o identitate clară. Strada pare modestă. Din punctul de vedere al turistului, există și consecințe pozitive: față de alți ani, criza i-a făcut pe italieni să vorbească fluent englezește și i-a transformat în ființe mai puțin arogante și agresive. Sunt mult mai flexibili și mai politicoși. Dar urmările crizei încep să se vadă. Totul este mai puțin sclipitor decât altădată. Și nu e chiar așa multă vreme de atunci. Și în hoteluri apare o anumită oboseală, se simte un anumit derizoriu. Asta era vizibil, anul trecut, și în Grecia. În hotel de 4 stele, nu aveau șampon și li se părea normal. Personalul alcătuit din tineri români de foarte bună calitate era mereu pe punctul de a abandona locul în semn de protest, all-inclusive-ul era ofilit. S-a întâmplat să fac un tur de insulă cu un grup de nemți și, am crezut că nu e adevărat, ghida a început să plângă și să le explice situația Greciei, invitându-i să transmită toate acestea în țara lor care, informată fiind, să manifeste înțelegere, compasiune și clemență. Iar, la coborâre, parcă pentru completarea promptă a detaliilor legate de actuala starea a salariilor, pensiilor, precum și a șomajului, exista o cutie a milei pentru ghidă și pentru șofer. Italia pare să nu fie nici ea departe. E adevărat că, dacă te iei după unele aspecte ale SAS, ai spune că nici Suedia / Scandinavia nu se află prea departe. Acum, am zburat cu SAS. După ce falimentul a fost fentat la mustață, s-ar spune că respectiva companie s-a transformat într-una de low cost. Deși prețul nu e deloc așa. Numai cafeaua și apa sunt gratuite. Restul, pe bănuți. Iar personalul navigant însuma vreo mie de ani cel puțin.
Așa că, dacă asta aduce fericirea în inimi, toată lumea face prost! Vivat! Deși Phenianuț ne amenință că tocmai la vivat vrea să ne altoiască. Pe scurt, dacă nu murim de râs sau de plâns, ne pregătim de război, de Noua Ordine Mondială, de viitorul reptilian al omenirii, că tot e anul Șarpelui, de savurarea unor delicioase preparate din carne de chinezi că tot nu mai au unde să se îngroape sau din carne de ruși că, periodic, se mai devorează între ei niscaiva turiști rătăciți prin Siberia, de transferarea conștiinței celor mai valoroși dintre noi direct în roboți și în computere, de venirea OZN-urilor și de integrarea în dimensiunea a șasea. Doar, în dimensiunea a cincea, am intrat odată cu apocalipsa mayașă, se știe. Toți ăștia care amețeau lumea cu integrarea fie au dispărut și tac mâlc, fie continuă să susțină că, de fapt, suntem integrați și transformați și nu ne dăm seama. Cred că, de la apocalipsa mayașă, i s-a tras și lui Kimuț de s-a zăpăcit așa. O fi dezamăgit și trist și vrea să ia atât chestiunea apocalipsei, cât și problema armaghedonului, ferm, în mânuțele sale grăsuțe. Liderul Suprem și integrarea în boson! Nu mai e ”particula lui Dumnezeu” că Higgs - tocmai și-a amintit - e ateu. Pe cale de consecință, particula e și ea. Nu cred că va fi o problemă insurmontabilă pentru Kimuț că doar el este Dumnezeu, se știe. În raiul lui Kim, baschetbalul o fi obligatoriu? Asta ar putea deveni agasant. În ceea ce mă privește, mă rezerv doar pentru secțiunea Walt Disney. 

( 4 ) Începutul scremut, scrâșnit și scrântit al amărâtei lumi noi

Idele Iepurelui de Martie


La începutul anului treișpe, în Londra, a căzut un elicopter. Lângă MI5, după unii, lângă MI6, după alții, lângă nimic, după ceilalți. Ăia care vin mereu să-i spună omenirii să nu se panicheze și să nu dramatizeze. În fine... Secvența respectivă era, păstrând proporțiile, cam ca în filmul Skyfall. Iar mă ia fandacsia și mă tooot duce! De la o vreme, avem numai filme ca în realitate și realitate ca în filme!
Marea Britanie vrea să iasă din UE. Dar, mai întâi, vrea să ne dea afară pe noi și ne folosește cu sârg întru aceasta. Îi și permitem, e drept, o și ajutăm chiar. Scoția ne primește însă și își declară independența în curând. Însă, trebuie să renegocieze peste 14 000 de tratate gata parafate și în numele ei de către odioasa Britanie. Ducesa ba e însărcinată, ba nu e, ba are o tumoră cerebrală, ba n-are, ba e sintetică și cu ochii goi, ba e naturală și șarmantă. Asistenta medicală pare să fie, totuși, moartă.
Regina Olandei se retrage. Papa se retrage. Hugo Chavez moare. Regina Angliei se îmbolnăvește. La externarea sa din același spital - după cum declarau sursele - în care Ducesa și asistenta ei se reuniseră, de curând, într-un thriller pe viață și pe moarte care s-ar putea, vreodată, să facă și încasări colosale, dacă fotografia publicată nu era trucată, Regina era însoțită de o persoană cu o uniformă stranie. Asistenta Reginei - ambele, încă în viață - avea o ditamai centură împodobită cu simbolurile masonice clasice: pentagramă, compas și echer. Ce mai lipsește din acest tablou? Nu știu exact, Alice, Pălărierul Nebun și Iepurele de Martie. Să nu deznădăjduim: e martie, Iepurele s-ar putea să apară.
Încă înainte de îmbolnăvire, Regina avea programată o vizită în Italia. Nimic mai potrivit decât să-l cunoască pe Beppe Grillo. Fabulos! Ce film ar ieși! Lewis Carroll plus Fellini, să zicem. Boala Reginei însă n-a mai permis deplasarea, toate aranjamentele au fost anulate. E drept, dacă nu mai e nici Papa, de ce să mai mergi în Italia?! După părerea celor de la MI5 și de la MI6, ăia cu elicopterul căzut în propriul său cap, dar și aproape în / de căpățâna lor, Regina urma să fie asasinată în Italia. Așa că, până la urmă, gastroenterita a fost o soluție elegantă, dacă se poate spune așa despre o astfel de boală, o soluție elegantă, pentru toată lumea. Chiar și pentru Commonwealth care primește o nouă cartă a drepturilor nu se știe cui, foarte bună, după unii, foarte rea, după alții, așa și așa, după toți ceilalți.
Gastroenterita Reginei plus însemnele de pe centura asistentei medicale - nu știu ce-a contat mai mult - par să fi rezolvat și această chestiune pentru că, inițial, Regina pasămite nu era de acord cu respectiva cartă. Zic gurile rele. Brusc, n-a mai plecat în Italia, a semnat carta totuși, dar, iarăși, salvator, recenta boală a scutit-o de petrecerile și de ceremoniile conexe. După unii conspiraționiști, dacă și Regina Marii Britanii se retrage, următorul care va pleca este nimeni altul decât Obama. Așa susține o listă secretă de-o știe toată lumea, listă care are deja o oarecare vechime și o oarecare notorietate.
Căt despre ceilalți actanți ai apocalipsei bilderbergiano-mayașe, ba apar, ba dispar, precum o hologramă nițeluș defectă. Doamna Hillary Clinton e când aproape moartă - ba de la o tumoră, ba de la un atac cerebral, ba de la un straniu accident-atentat din Iran - când e candidat favorit la alegerile viitoare. Familia Bush ba a fugit cu toți banii și s-a ascuns, ba are un nou membru al familiei dornic să se arate pe scena politică. Ariel Sharon, dacă vi-l mai amintiți, blestemat de rabini să nici nu moară, dar să nici nu trăiască până când nu va veni Mesia cel așteptat de Israel, a dat unele semne de viață. Cam atunci când a început să circule mai stăruitor informația despre alcătuirea Parlamentului European Evreiesc. Visul său și al lui Shimon Peres, vis devenit realitate. Parlamentul European Evreiesc există și funcționează. Interesant mi se pare nu numai faptul că dublează Parlamentul European propriu-zis. Cu adevărat incitantă îmi pare capacitatea sa de acoperire geopolitică. Ultima listă de membri pe care am văzut-o eu, practic, includea toată Europa și toată Asia, implicit cam toată fosta și viitoarea URSS. Aici, maghiarii au pierdut trenul. E tardiv să mai încerce să mai facă un for de-al lor prin care să revendice și Europa, și Asia. Asta e! Nu le poți avea pe toate în viață! Nici măcar, în moarte!
Coincidență sau nu, apar interesante schimbări de atitudine. De exemplu, după 500 de ani, în plină criză, Spania îi invită oficial pe evreii de rit sephard, cândva expulzați, să revină cu toate drepturile care ar decurge dintr-un astfel de demers. Musulmanii s-au burzuluit că, deși au fost și ei alungați, pe ei, nu-i cheamă nimeni înapoi. Invitația pe care Spania pare să o fi făcut este cu atât mai surprinzătoare cu cât, anul trecut, făcuse parte dintre țările care au susținut candidatura Palestinei la ONU. La rândul ei, Bulgaria, tot în mijlocul unor turbulențe majore, brusc, mărturisește că are mii de evrei pe conștiință. Firește că, astfel de știri generează, spontan, speculații imense. Oricum, devine cu adevărat dificil să se țină pasul cu evenimentele. Fiecare zi aduce noi prilejuri de uimire colosală.
Cică, universul cuantic normal presupune posibilități și probabilități. Încep să cred că noi trăim într-unul anormal care funcționează doar pe bază de imposibilități și de improbabilități. Iadul unei alte planete? Iadul unei alte civilizații? Iadul unei alte omeniri? De altfel, suntem în martie, se anunțase că acceleratorul de la CERN se va opri acuș-acuș. Văd că, în cazul în care totuși funcționează și nu e o butaforie, nu se oprește, dar se îndoiește. De calitatea bosonului Higgs. O fi sau n-o fi? În ajunul apocalipsei din decembrie 2012, cercetătorii păreau siguri de faptul că l-au prins pe Dumnezeu de boson. Acu', au dubii. Dubiile sunt productive. Abia, acum, s-ar putea să fie cei de la CERN pe calea adevărului.
După cum am scris deja, toată luna martie pare să fie înțesată de date periculoase. O adevărată succesiune de arcane! Bine că am scăpat de 11 martie. Nu în totalitate însă! Modificările constituției Ungariei par să fi trecut. Data nu e întâmplătoare. Au girul cui trebuie. Urmează Idele lui Marte! Și, chiar la Roma! Cu tot cu conclavul papal. Bine că, în preajmă, e Beppe Grillo și nu Iulius Cezar! Chiar așa, conform stringurilor și sincronicităților, să vedem  ce papă va atrage Beppe Grillo! Mai trebuie să trecem și de data de 22 martie. Până acum, 11 și 22, numere extrem de importante în plan ocult și în planurile ocultei, și-au făcut treaba. Alături de renumitul 23, desigur. Și nu numai. Să vedem dacă, între timp, ezotericul mai lucrează și cu alte numere, și cu alte calendare.
În privința datelor din calendar, deocamdată, rămânem încă și tradiționali, și tradiționaliști! Avem motive să fim așa? Avem! În perioada 20-22 martie 2013, domnul Obama va vizita Israelul.  O paranteză: dacă ne scufundăm în ezoterismul numerologic, rezonanța seriei 20-22-2013 ne poate duce ușor către 322, Skull and Bones. Închidem repede și respectuos paranteza ca să nu fim prinși. Revenind la vizita respectivă, se anunță faptul că, previzibil, palestinienii, Iranul și Coreea de Nord sunt vedetele oficiale ale agendei. Dar, pe 22 martie, evenimentul de mare importanță va fi serios concurat - așa e omenirea, frivolă! - de o dublă premieră cinematografică plină de semnificații: Olympus Has Fallen, cu ginerelu' Gerard Butler. Tema? Epic! Zeii cad pesemne, Casa Albă se duce și ea, teroriștii o fac harcea-parcea. Nu cred că a rămas bucățică din America pe care America însăși să nu și-o fi imaginat, cu pasiune, a nu fi fost deja distrusă. Din temelii. Vorbeam despre posibilitățile și probabilitățile cuantice. Dacă se tot concentrează americanii în acest mod deosebit, propria distrugere s-ar putea chiar să le reușească. Ce altă premieră mai vine? Vine premiera The Croods sau despre cum cowboys redevin caveboys.  Trebuie să avem un orizont de așteptare, o direcție și un model și după consumarea apocalipsei. Perfect! Filmul, vă rog! Ochelarii 3D, coca-cola, popcorn, fotoliu, scapă cine scapă, cine nu, se scapă! Pe el. De atâta plăcere și de atâta uimire.



Red Dawn or Red Pawn?
Phenian Pirate Bay?


Apropo de 11 martie, umbla vorba cum că îmbufnatul grăsuț de la Phenian ne va băga mințile în cap prin scoaterea lor direct cu bombardeaua nucleară fix în această zi. Versiunea sa de Red Dawn. Până la urmă, cum rămânem: bombardați sau nebombardați? S-a plictisit și Seulul de suspans și așteptare. Militarii săi s-au apucat de golf.
În plus, interesante vremuri trăim, cică renumitul, urmăritul, arestatul, condamnatul, amendatul, interzisul website suedez Pirate Bay s-ar muta / s-ar fi mutat în Phenian. Supăculfeaaanteastic! Suedezii dau ca sigură o informație luată chiar de pe blogul piraților. Uite că folosesc și blogurile la ceva! Unde s-au dus deci pirații suedezi? Ca să nu spun chiar dusără? În Phenian?! Și-au tras și frizura obligatorie? Că, presupun, doar grăsuțul are dreptul la frizura de golf. Golf nord-coreean sau sud-coreean? Premonitoriu, îi evocasem deja frizura în acest serial. Până când să aflăm cu toții numărul strict reglementat al hairstyle-urilor din patria sa. Prin urmare, grăsuțul are moațele aranjate într-un mod personal, ca să se potrivească și cu pălăria de pai, să nu zicem de paie, pe care o agreează din când în când. Din context, se poate desprinde și faptul că modul în care are părul aranjat poate fi, de fapt, o încercare de împrietenire cu sud-coreenii și cu americanii. Să nu fie însă și o dare de gol în legătură cu adevărata sa identitate. Oricum, grăsuțul Kim are o pieptănătură interesantă și personală. Restul muritorilor din jurul său aleg doar dintre frizurile admise pentru nivelul lor. Minus absolut. Nivelul. Altminteri, un minus absolut cu păr însă.
Dacă suedezii de la Pirate Bay au luat această direcție, le dorim succes. Dar ce vor emite ei de la Phenian?! Imagination goes wild! Până la urmă, mutarea lor în sine nici n-ar suferi de prea multă originalitate. Numai ce fusese în vizită, pe acele meleaguri, președintele executiv Google, Eric Schmidt. Am mai scris și despre asta. Fiica sa, Sophie, tot pe blog - vedeți e vremea blogurilor! - relatase că respectiva Coree de Nord nici nu arată rău deloc, că Phenianul este frumos construit, că provincia pare destul de prosperă, iar că femeile sunt chiar cool, atrăgătoare, aranjate și încălțate cu cizme înalte, elegante, posibil, scumpe. Chiar și pentru nord-coreeni, mă gândesc, era greu să facă o operetă atât de amănunțită la scară națională. Asta doar dacă, din diferite motive, Sophie nu ne-a mințit. Acum, dacă familia Google-Schmidt merge în Coreea de Nord, dacă Pirate Bay se mută la Phenian sau prin preajmă, de ce oare n-am apuca să îl vedem și pe Assange că își ia lumea în cap tot înspre patria lui Kim?!
Grăsuțul de la Phenian e activ și inventiv. După unele zvonuri, posibil, între două atacuri nucleare, preventive sau prevenite, ar vrea să revigoreze nițel chiar și relațiile diplomatice cu America. După ce, le rupe. Și cu America, și cu slugarnicul Seul. În acest sens, pasămite, ar aștepta un telefon de la Obama ca să discute câte ceva despre baschetbal. În pofida frizurii, nu despre golf, ci, despre baschetbal. Sper că s-a înțeles: Obama să-l sune. Și să comenteze meciurile de baschet. Și, să presteze într-un mod captivant întrucât grăsuțul e exigent, se plictisește repede și devine nervos. E de glumit cu asta? Nu cred. Când începe să țipe doar un biet crainic de la televiziunea nord-coreeană și orice frizură, regulamentară sau nu, se face măciucă. Să discute deci baschetbalul. Nu, lansările de rachete. Noul Kim nu e numai îndrăzneț, ci și informat. Cândva, relațiile diplomatice dintre China și SUA au fost reactivate prin intermediul meciurilor de ping-pong. Fenomenul a rămas în istorie chiar sub această denumire: diplomație de tip ping-pong. Relațiile au fost eficient dezghețate, iar orgoliile au fost convenabil cruțate.
E interesant ce se întâmplă în zona aceea. Pare din ce în ce mai fierbinte. Nu e de glumit. Fostul război coreean de acum șase decenii încă produce filme. Iar difuzarea filmelor vechi făcute pe această temă continuă și astăzi, MASH fiind doar un exemplu. The Invaders, pe care tocmai îl revăd, fiind un altul. Iar Red Dawn e chiar recent. Și, teribil de prost. Momentul actual e periculos. M-am mai referit și eu la asta. Apocalipsa n-a mai venit. Noua Ordine Mondială vrea să se impună. Vechea Ordine Mondială nu vrea să renunțe. Agitația lumii poate deveni oricând tsunamică. Pretutindeni.
Ce avem deci în zona respectivă? O Peninsulă Coreeană, în permanentă alertă de război. Plus imixtiunile inerente americane, rusești, chinezești și nu numai. Uite, de exemplu, în ce mod original se vâră în ecuație, dacă e adevărat, suedezii! Ce mai avem? O Japonie, fragilizată de dezastre naturale, de radiații, de căderi economice. Tocmai s-au comemorat doi ani de la dezastrul de la Fukushima. Sushi radioactiv strălucește în farfurii. Mai departe, e drept, dar nu foarte departe, mai avem și un Pakistan care, suspect de frecvent, rămâne, la scară națională, în întregime, fără electricitate. Și. fără lumina lu' Osama, posibil, luată ( și ) de Obama. În imediata apropiere, mai există și o Rusie care își urmărește interesele, normale și paranormale,  foarte dur.
De-a dreptul în intimitatea chestiei, se află o Chină, în tranziție politică, imediat după demararea propriului programului nuclear pașnic și, din ce în ce mai predispusă la a prelua rolul de lider mondial. În maniera ei unică și inimitabilă, desigur. Aceasta însemnând stabilirea fermă a unui număr limitat și acceptat de muște în WC-urile publice, eliminarea gunoiului uman, respectiv femeile nemăritate, a opozanților politici, a adepților mișcării Falun Gong, substituirea hranei, a apei, a aerului, în general, a tot și toate etc. Și, bomboana pe colivă, reîncarnarea oricui doar cu aprobarea Partidului Comunist Chinez! Asta chiar că m-a dat gata. M-a dat chiar gataca, aș putea spune. Presupun că această nouă directivă este o nouă armă împotriva retrograzilor religioși din Tibet și nu numai. Dar, mai ales, din Tibet. Tot chinezul - deocamdată, deocamdată, doar el! - nu mai are voie să se nască și să moară când și cum i se năzare. Nu i se mai permite nici să renască dacă nu are aprobare. Viitor de aur, omenirea are! Bine că, în ceea ce mă privește, nu mai am chiar atât de mult de trăit. Trebuie doar să nu mă chin-uiesc. Și, ferească Dumnezeu, să nu cumva să renasc în Chin-a! Oki-doki! N-are legătură cu Baba Dochia. Din fericire.


Alzheimer era totuși neamț.
Nu era din Piatra Neamț. Nici din Târgu Neamț.
Aloysius, nu sta, fă ceva!


Să jelim Germania! Să n-o urâm! Deși, ea pare să o facă într-un mod atât de talentat și de înfocat. Biata Germanie! Probabil, nu mai are mult nici ea. Cu doar trei landuri pe plus?!... Îi recomandăm o nouă regionalizare. O putem consilia. De asemenea, îi recomandăm noi metode de eficientizare economică. Se aude că sistemul de pensii e în plop. De aici, o parte a istericalelor. Ca și, la englezi. Și ăia au dat de fundul sacului în ceea ce îi privește chiar și pe ai lor. De aici și provine o bună parte a agitației. Dar de ce este oare sistemul german ( și britanic ) de pensii și de protecție socială în plop sau varză sau arșice? Cu atâta preocupare și cu atâta pricepere?! Cu atâta simț gospodăresc și cu atâta grijă pentru cetățeanul propriu? Să fi făcut și Germania precum Suedia și alte țări occidentale? Adică, să fi  băgat bani în tot felul de fantasmagorii americane, inclusiv fonduri de pensii, fonduri de investiții, afaceri lamentabile și să fi pierdut sumele respective? După cum se și lamentează periodic Suedia? O am exemplu întrucât, îi urmăresc știrile și realitățile.
Oricum, în afara carențelor personale, era clar faptul că Germaniei trebuie să i se întâmple ceva nasol. Măcar, din momentul în care, și-a cerut repatrierea aurului din America și din Franța. Acum, situația pare să fie chiar gravă! Îi sunt renumărate lagărele de exterminare. Dacă nu le-au pus la timp și oficial în cârca polonezilor, ucrainenilor etc.?! Și numai ce anunțase Germania că are bani gârlă! Uite că, în scurtă vreme, s-ar putea să nu mai aibă și, mă tem că nu din cauza invaziei româno-bulgare.
Nu numai Germania nu-și mai poate susține programele sociale. Sau, nu mai vrea. Deoarece există și această suspiciune la nivel mondial: cum că toate aceste nebunii sociale și economice au ca țintă anularea tuturor drepturilor, atâtea câte au fost, dobândite în timpul secolului XX, ca urmare a reformelor făcute de voie, de nevoie, prin intervenția comunismului în istorie. Că asta e! Se știe prea bine că, în timp ce, în unele țări, exista comunismul manifest, impus ca experiment, în altele, se luau măsuri pentru ca să nu se extindă revoluția bolșevică. Primejdia pare să fi trecut și, ca atare, se încearcă reîntoarcerea, plus-minus, la ceea ce era acum vreo sută de ani. De aici, campaniile promonarhice, de aici, campaniile cinematografice de medievalizare a omenirii moderne, medievalizare upgradată și updatată prin asocierea cu tehnologia de ultimă oră. Pe măsură ce oamenii vor tot renunța, benevol sau nu, la drepturile lor, plutocrația se va consolida nestingherită în toate ale sale. Vremea populismului a trecut, revine vremea elitelor. Dar, a unor elite nu neapărat meritocratice.
Revenind la Germania și la subita ei grijă că vin esticii și îi iau ajutoarele sociale... Pare să nu înțeleagă faptul că și esticii aflați legal pe teritoriul ei plătesc  impozite. De altfel, Germania ca stat este un recrutor foarte activ de forță de muncă din Europa de Est. Așa a procedat și cu turcii. Acum, sunt peste 4 milioane de turci în Germania. Dar, ei au fost aduși legal, încă din anii '60, ca urmare a dispariției populației germane, după cele două războaie mondiale. Din câte îmi amintesc, provocate de Germania însăși. Ulterior, turcii și-au adus și familiile, dar era dreptul lor legitim. Germania a avut și un program de cumpărare a unor populații mai mult sau mai puțin nemțești din fostele țări comuniste, pentru a-și reface demografia.
Ce se întâmplă de fapt acum și în Germania, dar și în alte țări occidentale? Se încearcă, practic,  renunțarea în forță la legile și la drepturile europene, cu care au și fost atrase țările din Europa de Est ca să semneze tratatele economice, sociale, politice. Prin care, practic, după cum se și vede cu ochiul liber, s-au autodistrus. Pe sub preș, cu cele mai oribile argumente, se experimentează impunerea rapidă și fermă a altor tratate și-a altor legi. În fapt, botnițe legislative și juridice. Sigur, există și elemente de adevăr. Nici nu s-ar putea omologa o astfel de situație fără a exista nici un temei. Ecuația e, acum, aproape desăvârșită: esticii trebuie să rămână doar o forță de muncă ieftină, fără nici un drept, dacă se poate și fără nici o remunerație, iar țările lor, doar niște colonii la dispoziția cui trebuie. Punct. Eventual, în Occident, în afara servitorilor necesari și nepretențioși, să mai vină doar esticii dotați cu bani, ca, repet, acum vreo sută de ani și mai mult. Pentru ca să studieze și, plătind, să întrețină universitățile Vestului, pentru ca să voiajeze și, pe mult mălai, să întrețină bazele turistice apusene, după ce, din prostie și din ticăloșie, le-au distrus eficient și rapid pe ale lor etc. Așa cum, din literatura mondială, inclusiv din amintirile bunicilor noștri, înțelegem că se întâmpla pe vremuri. Banii produși pe moșiile și în fabricile și atelierele din țările Estului erau pierduți în cazinourile, hotelurile și bordelurile Vestului. Elementary, my dear Watson!
Acum, e adevărat că nici hoțul nu e întotdeauna foarte vinovat dacă victima e întotdeauna foarte proastă. După 1989, în România, eram fascinată de disponibilitatea oamenilor de a se lăsa păcăliți. Nici unul nu pricepea că va deveni carne de tun în noua societate. Toți se visau patroni și boieri. Nici unul nu înțelegea faptul că vor redeveni doar chivuțe, servitori, salahori, cerșetori etc. Șomeori - după cum se spunea într-un scheci din vremea comunistă - în cel mai bun caz.
În ceea ce privește, nomadismul țigănesc, Germania, căreia tocmai i se renumără lagărele de exterminare și ele se înmulțesc asemănător ciupercilor după ploaie, n-are decât să ne arate cum trebuie să procedăm cu o populație evident transfrontalieră. Având în vedere istoria Germaniei, va fi chiar interesant de aflat ce sfaturi ne-ar da. Și în Suedia, drepturile tradiționale pe care le au șatrele țigănești de a circula sunt reglementate și limitate. N-au voie să stea oricât într-un singur loc, n-au voie să facă orice. De altfel, extrapolând, chiar și Sami, laponii, posibil cei mai vechi locuitori ai zonei, încă se consideră discriminați în Suedia și nu numai. Au acumulat frustrări și ranchiună. O știu chiar de la sursă. În Finlanda - are și ea obiecții, nu e clar dacă strict ale ei sau, nu în ultimul rând, dictate de ruși, de care, este adevărat, a fost și este foarte dependentă - în Finlanda deci, sunt foarte mulți țigani ai lor, ai locului. Nu sunt foarte iubiți. Cât despre Franța, o așteptăm să ne dea instrucțiunile în plic. Am văzut cu toții de ce este capabilă în acest sens. E valabil și pentru alții.
Apropo de finlandezi, observ multă agitație pro și contra eventualității că Rusia ar avea oarece de-a face. Discuția e doar pentru proști sau pentru mercenari. Firește că Rusia are de-a face mult cu Finlanda. Toată istoria lor, și veche, și recentă, probează asta. Ce era finlandizarea? Nimic altceva decât o conduită specială, decurgând din conviețuirea cu un vecin mare și periculos ca URSS. Finlanda era poarta prin care, în vremea Războiului Rece, rușii fugeau în Occident. În prezent, Suedia și-a modificat legislația pe anumite domenii din cauza faptului că, dinspre Finlanda, trec încă foarte multe persoane din Rusia și din fostele republici sovietice. Care sunt legile modificate? În primul rând legile care privesc prostituția și traficul de persoane. Din cauza acestui trafic, dinspre Rusia și fosta URSS via Finlanda, Suedia a adoptat celebra lege prin care sunt condamnați cei care cumpără servicii sexuale din astfel de surse. Practic, proprii cetățeni. De curând, un procuror-șef a fost arestat ca urmare a faptului că a cumpărat servicii sexuale într-un hotel din Stockholm. Îmi pare o lege foarte corectă și foarte bună, am mai scris despre ea, aici, mă raliez total punctului de vedere suedez. Dar, da, Finlanda are legătură cu Rusia.
Revenind la Germania, mai am de adăugat ceva: se întâmplă că am cunoscut și nemți înstăriți și foarte mulțumiți de traiul lor, dar am cunoscut și nemți care beneficiau de ajutoare sociale. În moderna epocă a dominației euro. Erau nemți din fosta RFG. Chiar din landurile bogate. Adică, total vestici, nu estici. Unii primeau acest ajutor. Doar dacă, nu aveau încotro. Alții ar fi avut mare nevoie de el, dar fugeau ca acela de tămâie. Pentru că aceste ajutoare sunt acordate de un soi de poliție fiscală. Acordarea unui ajutor social se face în Germania în funcție de niște criterii mai mult decât umilitoare și draconice. Numai după ce beneficiarul a renunțat la orice obiect de lux, bijuterii, electronică scumpă, haine deosebite, tablouri și alte artefacte, ba chiar și la mașina personală. Și, în tot acest timp, trebuie să accepte orice fel de muncă oricât de umilitoare. Atenție, renunță obligatoriu la mașina personală, dar, fără ea, nu-și poate căuta și găsi de lucru, deși, este obligat. Viața unui beneficiar de asigurări sociale germane este verificată și cenzurată în detaliu. În oricare moment, dacă un funcționar are capricii, respectivul poate  pierde custodia copiilor săi. Asta ca să dau doar niște repere. Eu i-am văzut pe nemți cum recurgeau la tot felul de strategii tocmai pentru a nu avea nici o legătură cu un astfel de sistem polițienesc. Așa că, sincer, nu prea știu ce mari avantaje ar aduce o ședere îndelungată și neacoperită financiar din surse proprii, pe teritoriul Germaniei. Tot din pură întâmplare, mi-a fost dat să văd și nemți în luptă cu sistemul de asigurări de viață, de boală etc. Ce luptă! Chiar pe viață și pe boală! Deși oamenii respectivi aveau toată dreptatea de partea lor. Așa că, din punctul meu de vedere, nu prea cred că statul german poate fi considerat atât de naiv și de vulnerabil. Sunt alte explicații.
Dar de ce pare Germania că ne urăște atât de profund? Pentru că, în afara intereselor momentane și conjuncturale, Germania este convinsă de faptul că, din cauza României, a pierdut războiul. Surpriză? N-ar trebui să fie. Germania nu formulează oficial asta, dar multe dintre resentimentele ei provin de aici. Desigur, are amnezie totală în legătură cu Pactul Ribbentrop-Molotov. Ca și Rusia, de altfel. Iar, în acest context, fostul rege Mihai nu este un avantaj, după cum, probabil, ar considera unii. Cum că, dacă e neamț, ar putea să fie un argument favorabil. Ei bine, din păcate, nu. Este un factor agravant al acestei uri viscerale de care, dacă stai suficient de multă vreme în Germania, mai devreme sau mai târziu, te vei izbi. Firește, mă refer la cercurile germane care contează, care sunt educate, nu la oricine. Deși, la origine, fostul rege este ( și ) neamț, germanii, din punctul lor de vedere, îl socotesc vinovat de eșecul Celui De-al Doilea Război Mondial. Prin arestarea Mareșalului Antonescu și prin decizia de a trece de partea Aliaților. Nu comentez aici dacă a fost pozitiv sau negativ un astfel de gest istoric. Spun doar că, la nivelul percepției poporului german, faptul că România a renunțat la alianța cu Germania lui Adolf Hitler înseamnă nu numai trădare. Înseamnă și tot ce a decurs pentru Germania în deceniile următoare. Inclusiv, faptul că, acum, i se reinventariază, corect sau incorect, adevărat sau fictiv, lagărele de concentrare. Repet, nu comentez corectitudinea sau incorectitudinea unui astfel de punct de vedere.
La toate acestea, se adaugă și extrem de strânsa colaborare a Germaniei cu Rusia. Încă de la Pactul Ribbentrop-Molotov. În prezent, Germania depinde energetic de Rusia. Am mai scris pe blog și despre asta. Am mai scris și despre faptul că liderii Germaniei moderne se comportă ca niște agenți foarte disciplinați ai KGB-ului. Așa că, după cum ne tot asigură Vocea Rusiei, dacă noi nu vrem Moscova, ea ne vrea. Chiar și, prin intermediul Berlinului. Depinde și de noi totuși cum jucăm. Putem fi ceva mai inteligenți și ceva mai patrioți.
Apropo de modul în care nimeni nu vrea să-și amintească nimic și toți trăiesc, parcă, doar în prezentul imediat... Să ne concentrăm: nu numai Ribbentrop din duetul Ribbentrop-Molotov, era neamț. Tot neamț era și Dr. Aloysius / Alois Alzheimer. Gândirea omenirii când pare să fie periculos, contraproductiv de stagnantă, când pare să o ia rapid și definitiv razna. Sensurile au început să ne cam scape tuturor. Alo, Aloysius Alzheimer, nu ne lăsa! Nu sta! Fă ceva! Dacă se poate, înainte să ne luăm, iarăși, la bătaie.




Factorul mongol și Gheorghe Doja

Ungurii vin din Asia mongoloidă. Rușii au fost, aproape 500 de ani, robii tătarilor, rudele mongolilor. Îl venerează pe Lenin. Se ploconesc încă în fața moaștelor sale mongoloide. Nu doar mongoloide. Rușii îi utilizează pe unguri în campaniile lor de cucerire, dezbinare, agasare etc. Au și alți idioți utili, e adevărat. Chiar și unii dintre noi, din păcate. În prezent, după tactica stalinistă deja cunoscută, Ungaria este asmuțită împotriva României. Conform acelorași reflexe staliniste, România tace vinovat-smerită. De fapt, insidios, românilor  li se tot bagă în cap faptul că Transilvania nu este a lor. Iar, după nonreactivitatea majoritarilor, s-ar putea concluziona că așa și e. Aroganța ungurească pare aroganța stăpânilor. Firește, nu este așa. Dar noi permitem să fie așa. În viață, cel mai adesea, câștigă doar cine este mai obraznic. Din ziare, constat că românilor li se recomandă să accepte steagul secuiesc. Să nu cumva să deranjeze. Să nu cumva să ceară explicații. Să expedieze dilema într-un banc. Să meargă pe vârfuri în Transilvania. Să cocoloșească revizionismul și revizioniștii. Ba chiar și revizorii școlari și contabili dacă sunt suficient de revizioniști. Românii să nu lezeze sensibilitatea atât de ultragiată a maghiarilor. În compensație, li se oferă delicioase rețete culinare mongoloido-hunice: papricaș, gulaș, șlomoi etc. Delicioase, nu știu exact pentru cine. Sonoritatea nu e totuși chiar convingătoare.
În această perioadă, Rusia este intens interesată de scandal în regiune. După cum ne avertizează însăși aceeași Voce a Rusiei. Chiar, pentru cine lucrează de fapt Vocea Rusiei de își permite să fie sinceră până la o aparentă prostie?! Sau rușii sunt atât de siguri de avantajele și de superioritatea lor încât nici nu le mai pasă?! Sau tocmai acesta este și sensul testului? Să-și declare adevăratele intenții și să constate dacă reacționează cineva? E cineva acasă? Pare că nu. Sau sunt numai agenții. KGB / FSB, AVO / AVH și alții ca ei.
Ungaria se avântă și ea imediat. Știe să facă asta. Știe să latre. E adevărat, se pretează și limba. Iar criza e criză peste tot. În plus, urmează show-ul binecunoscut al tupeului maghiar cu prilejul zilei de 15 martie. Idele lui Marte! Chiar, anul acesta îl mai țin? Văd că, mai nou, au trecut pe calendarul secuiesc. Agitația secuiasco-maghiară pare să aibă multe mize. Idele lui Marte! Una dintre mize este următoarea: pe lista papabililor, se pare că există și un candidat cu origini secuiești. Îl cheamă și Peter. Împlinește profeția legată de ultimul papă pe care trebuie să-l cheme Petru. Petru Romanul! De la Roma. Dar, nu numai. În acest caz, avem o dilemă. Dacă se alege, profeția însăși îl obligă să recunoască faptul că Ținutul Secuiesc e în România. Petru Romanul! Altminteri, să fiu sinceră, din poze, mi s-a părut că seamănă mult cu Laszlo Tökes. Pare, deci, un papă foarte potrivit pentru apocalipsă. Că doar festivalul apocalipsei nu s-a isprăvit, el continuă.
Festivalul Schengen continuă și el. Că tot e vremea festivalurilor și a carnavalurilor. A fost o nouă umilință pentru români. Ungaria e fericită. Rusia e fericită. Tocmai a fost și comemorarea morții lui Stalin. Tătucul! O altă coincidență îmbucurătoare deoarece, pentru unii, Attila pare să însemne tot Tătucul! Așa se poate traduce acest nume. Ce potrivire stranie! Ce prietenie strânsă între Ungaria și Rusia! Când nu emite obligațiuni în dolari, pe ascuns, Budapesta face demersuri către Moscova pentru a trece pe rublă. După cum se pare că se întâmplă în momentul financiar actual. Zilele acestea, imediat după o astfel de vizită, Ungaria anunță că ar intenționa să șteargă datorii ale populației. Presupun că, după luarea în vizor a Ciprului, Rusia s-ar putea să spele niște bani prin Ungaria. Cât despre ștergerea datoriilor, personale sau chiar naționale, Ungaria are tradiție, talent și competență. Doar se știe, i s-a tot șters datoria externă.
Ce sunt atacurile ungurești? Revărsare de oftică a ei, și a UDMR-ului perdant. Am scris și eu destul. Nu mai insist. N-are sens. Ungaria nu vrea Transilvania. E absurd. Așa este. Ultimele decenii arată clar faptul că Ungaria dorește să ia toată România. Ca și Austria, de altfel. Dacă s-ar întâmpla una ca asta, la ce schimbare de discurs mondial, am asista! Ce țară minunată ar deveni România! Oribilă, doar pentru că, în prezent, încă le aparține românilor. De pildă, dacă, la un moment dat, am intra în Schengen, vameșii unguri ar crăpa de foame. Și, după cum ziceam, frate, frate, dar criza e pe bani! Aveam deja un avantaj nesperat: falimentul Malev ne scăpase de circulat prin aeroportul din Budapesta. E adevărat, chiar și Budapesta însăși e pe punctul să scape de aeroportul din Budapesta. Același faliment Malev i-a anulat cel puțin o treime din activitate. Dacă ar fi intrat România și în Schengen, aroganța maghiară ar fi rămas fără o parte însemnată din obiectul muncii. E periculos. S-ar putea ca ficatul maghiar să facă implozie / explozie. Și urmașii Tătucilor s-ar putea să revină la originala și naturala lor culoare galbenă.
De ce nu vrea Ungaria ca noi să intrăm în Schengen? Din multe motive. Nu în ultimul rând, pentru a păstra atrăgătoare varianta cetățeniei maghiare. Altădată, românii erau maghiarizați cu forța. Acum, treptat, sunt puși în situația să o dorească din proprie inițiativă. Ungaria nu vrea să anexeze Transilvania. Vrea ca Transilvania să-și ceară singură anexarea. Conform strategiei staliniste, Rusia nu poate decât să jubileze. În plus, Ungaria mai are un interes imediat de a face zgomot: noile modificări aduse constituției sale. Vrea să abată atenția și, încearcă mutarea scandalului la vecini. Nu cred în totalitate într-o reală inflamare a spiritelor internaționale. E multă prefăcătorie la mijloc. În mod evident, Ungaria este lăsată ba chiar și încurajată să alunece spre fascism. Pe lângă alte experimente, există, iată, și experimentul Ungaria. Pesemne, este nevoie de el. Până la un moment dat.
Avem însă, din nefericire, și experimentul România. Și, din acest motiv, asistăm la ceea ce asistăm. De multă vreme, ar fi fost nevoie ca autoritățile române să-și facă datoria și să închidă aceste impertinențe ungurești. Și rusești. Sper că nu chiar toată lumea din conducerea României a lucrat / lucrează pentru AVO / AVH ori KGB / FSB. Oricum, o listă a agenților străini - nu în ultimul rând, AVO / AVH și KGB / FSB - destul de insistenți și de obraznici aflați încă pe teritoriul României, o astfel de listă ar fi binevenită. Și eu, și alții am cerut-o de mult.  Suntem curioși. Nu e recomandabil, știu...
Totuși, să nu divagăm de la chestiunea curentă... Există unele aspecte incitante invocate: impozitele. Corect! Legătura între impozite și limbă. Ca atare, propun ca mulți unguri din România să nu mai primească nici un sfanț întrucât nu vorbesc limba română. În rest - e vorba despre bani, deci, și despre rest! - invit la boicot. Să nu se mai vireze nici o lețcaie spre atât de autonomele județe. Să nu le tulburăm emanciparea! Să nu finanțăm Garda Maghiară! Ce fizionomii! Moartea carismei! Iar românii să nu mai cumpere nici o marfă de proveniență mongoloido-hună, fie din România, fie din Ungaria, fie de aiurea. Vor autonomie, să fie lăsați autonomi în colivie! Să nu mai văd nici o firimitură de cheorteoșcolaci sau cum i-o spune pe la vreo gheretă din București. Apa minerală să vină doar din celelalte zone ale țării. Să se mai refacă și să se mai odihnească și izvoarele NOASTRE minerale din zonele pe care ungurii le vor doar ale lor. Să mâncăm doar lactate ”sudiste” sau moldovenești. Vor ungurii pașaport? Să circule numai cu pașaport. Fiind înconjurați de români. Să nu poată ieși / intra decât plătind șpagă așa cum trebuie să plătească românii pentru tranzitarea Ungariei. Vor ungurii / secuii să fie declarați și considerați străini în România? Să fie tratați ca atare. Să se scoată - am mai cerut și asta - postul de televiziune Duna din grila de programe vizionabile de pe teritoriul României. Să nu mai aud boabă de ungurească, pe bani românești, în București și în alte zone ale țării, de exemplu. După cum, ne inspiră chiar atât de aripata  și de exigenta UDMR, alături de o parte din ungurime. Să aplicăm însuși modelul lor. Vor măsuri, păi, propun să le luăm! De exemplu, ce-a pățit huliganul care spânzura efigia lui Avram Iancu? Aud?
După nenorocirea din decembrie 1989, la care, alături de KGB și nu numai, și AVO / AVH a contribuit generos-criminal, așa de mult le crescuse tupeul încât, la începutul anilor '90, politrucii unguri reintroduși abuziv în ecuația politică a României le cereau jurnaliștilor români acreditați la instituțiile de prim-rang ale țării să li se adreseze exclusiv în limba maghiară. Mi s-a întâmplat chiar mie, la București, la Parlament, într-un dialog profesional cu Domokos Geza. Așa că pretențiile etnicilor maghiari de a li se vorbi în ungurește, inclusiv în capitala României, nu sunt noi. Au apărut de mai multă vreme. În definitiv, Horthy era amiral de ce? De Lacul Balaton?! Nu! Se visa amiral de Marea Neagră! Și, dacă se poate, și de alte mări! Desigur, din păcate, să nu ignorăm și să nu minimalizăm și aspectul trădării și prostiei unora dintre români. 

Cât despre marea prietenă Ungaria, numai ce scrisesem, la mișto, într-unul din episoadele acestui serial, despre palinca de bambus, și, aflu că UE vrea să-i aplice sancțiuni pentru diverse încălcări legate de producerea palincii adevărate. Adevărat vizionarism! Sincronicitate! Poate pleacă totuși în Asia!

În privința așa-zișilor secui, intrați în acest colimator mai mult decât ridicol, li se mai poate adresa o întrebare esențială. Ce părere au despre Gheorghe Doja? Au învățat ei despre Gheorghe Doja? Sau manualele de istorie editate la Budapesta nu le mai transmit nimic în legătură cu acest subiect? E bine că, de curând, li s-a amintit despre alianța lor cu Mihai Viteazul în încercarea de dezrobire de sub aroganța și cruzimea ungurească. Mihai Viteazul? Da, căruia ungurii îi spuneau Malus Dacus, Dacul cel Rău. Ucis prin trădare de către generalul italiano-albanez Basta, conducător al forțelor habsburgice. Îi poftesc, stăruitor, pe secui să mai studieze cazul Gheorghe Doja. În detaliu. Chiar dacă,  din punctul de vedere al unor istorici, și secuii, și Gheorghe Doja însuși nu sunt decât tot exponenți ai aceluiași factor mongol.

Cât despre instituția etnicului maghiar recuperată de sub odioasa asuprire valahă și mângâiată, tandru, pe creștet de către binevoitoarea UDMR / UnDeîMieRău, după cum tocmai am arătat, aflu că este în creștere numărul românilor duși de nas care cer cetățenia maghiară crezând că e un mare șoz și un mare loz. Nu e! Ungaria este în criză. În fapt, ne-a luat-o înainte chiar și-n criză. A intrat prima. Intelectualii lor pleacă masiv în Vest pentru a câștiga bani. De pildă, am mai povestit despre asta, în Suedia, sunt o grămadă. Iar, după cum se vede, atmosfera din Ungaria este proastă. Nu-i vorbă, nici la noi, atmosfera nu pare mai plăcută. Nici în cele mai  multe locuri de pe planetă. Revenind... În Ungaria, atmosfera nici nu poate fi grozavă vreodată pentru că temperamentul maghiar, după cum a și fost studiat și definit, are particularitățile sale. Nu tocmai de invidiat. Aici, ”ajută” mult factorul mongol. Uniți, nu sunt decât pentru a-i ataca pe alții. Contrarevoluția maghiară din 1956, motivul lor de mândrie internațională, a fost iarăși o dovadă grăitoare. Până să mai apuce prietenii lor, rușii, să le facă de petrecanie, își făceau singuri. După cum o demonstrează arhivele din plin. Într-un mod atroce. Factorul mongol, iarăși! Se pare că, în atât de duioasa vreme a lui Bela Kun, de la începutul secolului XX, românii au venit și-au stricat o poveste de dragoste atât de frumoasă și atât de promițătoare!...
Bref, românii care agreează focul în jocul lor ar face bine să mai reflecteze la detalii. Domiciliul preferat și stabil al diavolului. Să reflecteze, susțin, și asta, rapid, până când ungurii nu le vor pune botniță și până când nu-i vor vopsi în ungurește ca pe crucile românești din cimitire. 

Ar fi bine totuși ca autoritățile românești să-și facă datoria. Fără complexe și fără inhibiții. Că nu e cazul. Și fără să mai permită crearea și adâncirea unui adevărat complex de vinovăție al românilor în legătură cu apartenența Transilvaniei la România. Pentru că, printre altele, dacă nu s-a înțeles încă, aceasta este tendința evenimentelor. Românii să accepte de bunăvoie faptul că n-au nici o pretenție asupra Transilvaniei. Aceasta este una dintre explicațiile pentru care și românilor din Transilvania, în relația cu ceilalți români, li s-a tot creat un fals complex de superioritate. Cum că ei sunt mai buni, mai breji, mai destoinici, mai harnici, mai inteligenți, mai organizați decât restul românilor. Că ei au mai degrabă legătură cu Austro-Ungaria, minunata Austro-Ungarie, după cum și aflăm din istorie că a fost. Cu asupra de măsură. Că, atunci când vizitează, de exemplu, Viena și se holbează admirativ la altarele aurite ale bisericilor de acolo și la comorile dosite prin palate - n-au mai rămas multe, e drept, istoria, aceeași istorie, le-a risipit! - românii din Transilvania trebuie să fie mândri și fericiți că au fost jumuliți / jupuiți de un astfel de imperiu. Și, firește, să le râdă arogant în nas miticilor. Până la urmă, miticul nici nu e o formulă de dispreț. Depinde cum cade accentul. Și dacă ne raportăm la străvechii daci, adevărații locuitori ai Transilvaniei, și la alți eroi ai noștri, miticul devine chiar mitic, adică, mitologic.
Falsul complex de superioritate al românilor din Transilvania față de ceilalți români, este evident că a fost creat și exploatat tocmai pentru ca populația majoritară să nu se armonizeze. Divide et impera. Pentru ca să se păstreze potențialul exploziv în Transilvania. Iar, dacă luăm la bani mărunți acest complex de superioritate al transilvănenilor, nu știu cu ce rămânem. Cu prestația românilor din Transilvania, în politica actuală a României! Din nefericire, se poate observa cu ochiul liber cât a fost ea de glorioasă. Ca și prestația politică a etnicilor unguri. Una peste alta, să  ne mai mirăm cum de au ajuns Viena și Budapesta atât de importante nu doar la Cluj sau Timișoara, ci și la mult hulitul București?! În întreaga istorie, cu toate armatele și cu toate trădările, n-au reușit Budapesta și Viena să fie atât de prezente la București precum în timpurile noastre pașnice, prin intervenția politică și prin mentalitatea josnic tranzacțională a actualelor generații. Că, repet, nu numai ungurii, austriecii, rușii și mulți alții sunt de vină! În treacăt fie spus, ce se poate comenta despre unul ca domnul Varujan Vosganian care, în calitate de demnitar român, declară că el se consideră investiție străină în România și că dorește să fie manager privat?! Pe banii românilor! Să meargă în Anatolia de unde afirmă că provine. Să-l vedem ce afaceri face acolo! Desigur, fără banii din neplăcutele surse românești.  Asta ca să mă refer la un singur caz. Ce se poate comenta despre faptul că statul român vrea să privatizeze Poșta? O nouă premieră mondială. Sunt ungurii de vină pentru asta?! Nu. Ei doar și-au pus problema să folosească acest prilej. Din fericire, momentan, pare să le fi trecut.
Poate că, întru închiderea tuturor conflictelor, inclusiv moștenirea Gojdu, România și Ungaria trebuie obligate să fuzioneze neîntârziat. Iată încă o premieră. Un fel de Ungro-Vlahie reloaded. Cu capitala la Budapesta, desigur. Desigur, nu în ultimul rând, și sub oblăduirea Vienei, și a Moscovei. Petrolul oricum a plecat aproape tot, Moldova oricum pare să nu mai vină, ce mai contează restul?! O horă și-un ceardaș, vă rog! Un vals și-un cazacioc! O țuică și-o palincă! O vodcă și un șnaps! Musai, fără taxe, impozite și accize!

Ghioceii gazului de șist

Cât despre jocurile Rusiei, nu e nimic nou. Treișpele acesta va fi un an de mare vânzoleală în privința intereselor rusești. Este un an crucial pentru traiectoria viitoare a Republicii Moldova. Nu e de mirare că, acolo, a început tontoroiul. Nu e mirare că tontoroiul a început și la noi. Rusia nu cedează ușor și, din punctul ei de vedere, dragostea se face doar cu sila. Am mai scris despre asta. Mă așteptam ca rușii să intervină tranșant. Încă de la începutul anilor '90 - iată, îi evoc din nou! - din întrevederile politice de la București, s-a văzut lipsa de vlagă și de competență a Occidentului în privința situației Moldovei de peste Prut. Era evident că acești campioni ai democrațiilor occidentale ar dori să ciugulească tot dacă se poate din Moldova, ca și din România de altfel, dar, cu condiția reiterată până la o monotonie exasperantă, de a nu-i leza / supăra / înfuria pe ruși. La întrevederile la care mi s-a întâmplat să particip, delegațiile din Vest nu pierdeau nici un prilej de a ne plictisi pe această temă. Nu o dată, românii i-au întrebat pe acești domni și pe aceste doamne ce mai caută atunci la București sau la Chișinău. Dacă spaima occidentalilor față de ruși e atât de mare, ce mai vor ei să negocieze în această zonă?! Situația a cam rămas la fel și în privința României, și în privința Republicii Moldova. După cum se și vede. Faptul că sunt spulberate și ultimele formațiuni politice, oricât de timide, desemnate să reglementeze apartenența europeană a Moldovei nu este uimitor. Nici ușurința, și nici viteza cu care s-a produs fenomenul respectiv. Lasă că devine domnul Depardieu ministru al culturii în întreaga viitoare URSS!
Provocările din Moldova nu se vor opri. După cum nu se vor opri nici provocările din România, din Ungaria, din Bulgaria. După cum se și vede. Vocea Rusiei nici nu are cum să tacă. În situația Bulgariei, o paranteză totuși: înțeleg că punctul inițial al actualului sezon de proteste a fost consecința unui parteneriat cu cehii. Nu-i de mirare! Cehia are un rol interesant. De la 1968 încoace. Și în România, parteneriatele economice de sorginte cehească au fost proaste. De ce? Printre altele, din cauza penetrării KGB-ului. Cehia este o poartă în acest sens. În Bulgaria, presupun, s-a dat ordin ca facturile să crească dramatic pentru ca oamenii să iasă în stradă. Cehii rusizați au acționat prompt. În Bulgaria, evenimentele au directă legătură cu interesele rusești. Tot ceea ce înseamnă, acum, energie în Europa, înseamnă și interese rusești. Ca și în Germania, ca și la noi. Ca și în problema exploatării gazului de șist. La urma urmei, au și rușii dreptatea lor. Dacă nu e nimeni suficient de inteligent să le înțeleagă jocul, de ce l-ar opri și de ce l-ar schimba?! Mai bat ei câte un apropo în legătură cu ghioceii, de exemplu. Americanii sunt lemn, par să nu priceapă nimic. În această privință, rămân doar în ecuația lumii musulmane. Așa a fost situația cam întotdeauna. În pofida faptului că marii lor politicieni, conducători, strategi studiază limba rusă. Nu e o glumă. E un fapt. Sigur, mai contează și cine le predă. Și cu ce scop. Doamna Hillary Clinton se cam prinsese, ba chiar și încercase să-l doboare pe domnul Putin. N-a reușit. Domnul Putin a rămas. Doamna Clinton a plecat. Dar, revine!
Coincidență sau nu, parteneriatul ceh din Bulgaria nu i-a purtat ghinion doar Bulgariei. Ci, și Cehiei însăși. Aveam un președinte polonez asasinat. Acum, avem și un președinte ceh acuzat de înaltă trădare. Pentru...? Greu de cuprins. Cehia, țară Schengen, un model demn de a fi urmat în combaterea corupției în Bulgaria în România, este, brusc, acuzată de corupție maximă la toate nivelele. Păi, cum rămânem cu modelul?! Îl mai urmăm sau nu? În acest context bizar, steagul UE a ajuns, în sfârșit, să fluture pe clădirea președinției din Cehia.
Când nu oprește petrolul și gazul spre Europa, Ucraina încearcă să distrugă rețeaua de computere. Să nu o distrugă încă pe toată.  Să nu se pripească. Poate fi utilă. Deoarece, iată, ne-a mai venit o idee genială: România vrea să-i despăgubească pe toți cei care au acte românești, din zonele din imediata apropiere a țării. Nu mai comentez dacă e corect sau nu. Fostul RDG n-a despăgubit pe nimeni deloc. Ungaria nu face nici ea aproape nimic pentru asta. Vrea doar să ia tot ce poate lua din partea României. Cehia a retrocedat, dar, nu știu dacă i-a folosit la ceva. Și mulți dintre intelectualii lor sunt în bejenie în Occident. Dacă despăgubirile pentru pierderile suferite de cei din zonele care au aparținut României se vor face în spiritul în care s-au eliberat și pașapoartele, și cetățeniile, atunci vor fi și rakeți fericiți. Pentru că, e clar, mulți ruși, ucraineni, găgăuzi, sârbi etc. vor veni cu acte false pentru a cere ceva ce n-au avut niciodată. Dacă vor și primi, îi vor înlocui, din toate punctele de vedere, pe adevărații români, uciși sau deportați. Pentru totdeauna. Cu aprobarea noastră. Dacă, prin aceste despăgubiri, li s-ar face dreptate adevăraților români, ar fi în regulă. Deși, e nițeluș forțat! Astfel, România nu-și recuperează moștenirea Gojdu, dar gestionează despăgubiri pentru abuzuri ale altor țări! Dar, măcar ar fi în favoarea românilor. Însă este o decizie suspectă și care, sigur, va stimula și va legitima tot felul de mafii interne și internaționale. În curând, România  îi va despăgubi și pe tătari, și pe sioux, și pe aborigeni etc.
În fine, este clar, toată zona se tot reinventează și se tot reformulează la nesfârșit. După cum i se tot cere. După cum i se tot impune.


Treișpe-paișpe și-un șenghen!


Ce se mai poate adăuga?! Nu voi relua tot ce-am scris pe blog despre Schengen. Revin asupra unui singur aspect: e amuzant că nu ne vrea Germania. Pentru că, printre altele, nu ne consideră și suficient de securizați. Aproximativ trei milioane și jumătate de cetățeni din fostele republici sovietice au intrat în spațiul Schengen via consulatul german de la Kiev. În vremea lui Gerhard Schröder și Joschka Fischer. Acesta din urmă a și demisionat din această cauză. Dar mulți dintre acei vizitatori au și rămas în Vest.
Amuzant e și faptul că Olanda acuză. Înainte de libertatea de circulație a românilor, vizele erau date pe bănuți serioși de către consulul olandez la București. A fost și scandal, a fost și anchetă! La Ambasada Olandei! Pentru corupție! În fine, asta e, treișpele pare să fie cu ghinion pentru România, în privința admiterii în Schengen.
Paișpele ne aduce obligativitatea vânzării de terenuri către străini. În 2014, românii trebuie să fie cât mai săraci pentru a fi siliți să vândă tot ce-a mai rămas. În acest sens și nu numai, Danemarca are interesele ei. A cumpărat deja terenuri prin intermediari. Aud că vrea să și vândă o parte dintre ele. Ce se întâmplă oare? Nu mai e sigură de faptul că vin fonduri europene pentru România pe care să le poată lua ea? Din ziarele suedeze, aflu că Danemarca nu mai stă chiar atât de roz financiar. Unele afaceri au început să se mai clatine. Mai ales, în imobiliare, dar și la nivel bancar. Despre Finlanda, am vorbit. Despre Ungaria, am vorbit. Să nu ne plictisim unii pe alții. E clar că jocul este complicat. Firește că România are lipsurile ei. Firește că Bucureștiul greșește în multe privințe. Dar presiunile care se fac asupra noastră par să fie totuși speciale. Ca și asupra Bulgariei, desigur. Doar nu se vor despărți rușii de ei atât de ușor!
Oricum, să vorbești despre corupție într-un Schengen care mai are un pic și nechează de la câtă carne de cal a mâncat în loc de carne de vită e absolut adorabil! Și, să fim onești, despre carnea de cal, am aflat totuși. Cine știe ce altă formă de carne om fi mâncat și nu știm?! Ce să mai spunem despre prăjiturile cu fecale?! Ce să mai spunem despre pesticidele din legume și fructe?! Ce controale are Schengenul actual?! Ce garanții oferă?! Suedia se considera a fi o țară aproape fără corupție. Ultimele sondaje de opinie demonstrează că suedezii înșiși nu o mai consideră așa. Între 5000 și 10 000 euro, șpagă pentru funcționari, pentru acordarea unui singur drept de ședere. Între 5000 și 10 000 euro, șpagă pentru un job oarecare la McDonald's, job care ar putea atrage după sine obținerea unui drept de ședere. Ce sunt acestea? Știri. Din Suedia reală. Se termină cu destituiri și cu arestări. Uneori.
În Norvegia, în Oslo, cu doar câteva zile de atentatul lui Breivik, pe strada principală, într-o aglomerație de nedescris, erau șiruri de măsuțe pe care erau așezate teancuri de exemplare din Coran. Femei și bărbați în ținută musulmană respectată strict se ofereau să îi inițieze pe trecători. Am mai depănat pe blog și despre asta. Nu încerc să-l justific pe Breivik, dar, îmi pun întrebarea, ce frontiere sunt securizate și în ce mod?! La Paris și în Franța, este aceeași situație. Aflu că Marsilia a devenit majoritar musulmană. În Spania, mafia marocană le întrece pe toate celelalte la un loc. Numai ce s-a comemorat și atentatul de la Madrid, de acum niște ani. În timpul evenimentelor din Libia, Tunisia etc., insulele italienești dădeau senzația că se vor scufunda din cauza numărului de refugiați. Londra nu mai este majoritar albă nici ea. Și tot așa. Care frontiere trebuie securizate exact? Schengenul actual nu presupune nici o formă de control? Numai Schengenul viitor ar trebui să fie vigilent? 

Argo, dress yourself!

Am avut dreptate? Am avut! Cum cu ce? Cu filmele! Hollywood, excelentul organ de propagandă! Am scris în acest serial despre Argo și despre Ben Affleck? Am scris! A luat Argo premiu? A luat! Cine l-a premiat? Însăși Michelle Obama! Dezbrăcată de americani și îmbrăcată de iranieni. Bine că nu i-au pus și văl. Era păcat de breton.
Urmează atacarea Iranului? La vremea capriciilor lui grăsunică de la Phenian? După straniul ultimatum adresat, subit, de președintele afgan americanilor? După ciudatele omoruri cărora le cad victime, în ultima vreme, americanii aflați încă în Afganistan? În contextul în care mulți americani, la rândul lor, pradă pesemne unei halucinații colective, tot văd militari ruși, atletici, extrem de bine înarmați, venind dinspre Alaska și plimbându-se pe străduțe liniștite din USA? Cam ca în filmul Red Dawn, evocat anterior? După tradiționala pană de curent la scară națională a Pakistanului, despre care am mai pomenit? În momentul în care, după unele surse, Malaezia ar fi tocmai, nitam-nisam, invadată de teroriști misterioși, posibil Al-Qaida, înarmați până în dinți, care cică s-ar năpusti, absurd, dinspre Filipine? Se vehiculează un număr destul de mare de morți. Timp în care presa oficială tace ermetic. Dacă e adevărat.
Pentru că nu se mai poate diferenția adevărul de minciună. După cum, de altfel, este mai mult decât evident, s-a și dorit. Aceeași morganatică Al-Qaida umple netul cu sfaturi despre cum să supraviețuiască omenirea în timpul dronelor. Pentru că, dacă scăpăm de extratereștri, dăm peste drone. Mai precis, ele, peste noi. Unele dintre sfaturi par vag inspirate din manualele voodoo. Să-ți lași efigia la vedere, ”acușorul” dronei s-o ”înțepe” doar pe ea. A se citi, bombardeze. În treacăt fie spus, chestiunea dronelor pare să fie fără soluție din moment ce ingineria a zămislit chiar și țânțarul-dronă. Ce se poate face în fața unui țânțar-dronă?! Mai nimic. E chiar de dorit să nu se opună rezistență, din moment ce există depoziții că unii oameni pot fi pedepsiți pentru că au tras în roboți. Halucinant?! Așa e de când m-am născut. Și acesta nu pare a fi decât începutul.
Stimați tovarăși și pretini, domni, doamne, țărani, muncitori, intelectuali și bișnițari, acestea sunt timpurile pe care le parcurgem! Am atins limita propriei evoluții? Aceasta este o întrebare care se tot repetă în ultima vreme. Unii nu se sfiesc să răspundă afirmativ și să ne declare pe toți cretini. Desigur, crearea convingerii că suntem iremediabil idioți poate fi o modalitate extrem de eficientă pentru impunerea și acceptarea Noii Ordini Mondiale. Dar, din păcate, cum, fără foc, nu iese fum, poate să conțină și ceva adevăr. Că, dacă n-ar fi, nu s-ar povesti!


Godlike Productions
Unde-i lumânarea totuși?


La Celeabinsk, ultima cifră a răniților este de 1500, după unii. Repet: 24 000 de oameni au căutat urme ale meteoritului și n-au găsit nimic. Au căutat urme ale meteoritului sau alte urme? Trebuiau să găsească și să arate sau trebuiau să găsească și să ascundă? Acum, după ce oficial nu s-a găsit nimic, apar diverse fragmente. De ceva. A apărut chiar și un crater. Deși, inițial, tocmai se insistase pe faptul că fenomenul seamănă cu Tunguska tocmai pentru că nu s-a găsit nici o urmă. Au apărut și alte fotografii. Inițial, au circulat poze din alte zone geografice rusești și nu numai, având ca particularitate stranii formațiuni, focuri nestinse etc. Așa că, la Celeabinsk, a căzut ce anume? A căzut tăcerea.
Oricum, pentru România, coincidență sau nu, momentan, orașul rămâne în atenție. De acolo, înțeleg, provine și faimoasa firmă Mechel, parte a războiului economic dus de Rusia cu România, în prezent. Curios cum ostilitatea Mechel s-a sincronizat cu nărăvașul meteorit! Dar așa e Rusia! Paranormală!
Iar întreaga zonă a Uralilor rămâne și ea vedetă deoarece, întâmplător sau nu, tocmai au fost condamnați niște cetățeni din Ekaterinburg care doreau să dea o lovitură de stat. Iarăși: meteoritul de la Celeabinsk avea vreo legătură? Făcea parte din conspirație?
Și dacă, ne mai amintim că, la Ekaterinburg, a început călătoria spirituală a lui Rasputin și că, acolo, au fost asasinați ultimii țari, nu ne mai mirăm de nimic! Plutoniul și programul nuclear de la Celeabinsk par chiar banale.
Nu rămânem însă doar cu misterul de la Celeabinsk. Din când în când, mai apare și câte o profeție semnată ba Leonid Elenin, ba Leonid Zelenin. Pare să nu fie rudă cu Lenin. Deși... După unii, Leonid Elenin sau Leonid Zelenin pare să nu fie deloc. Pare să nu existe. Astfel, ne-am afla doar într-un oarecare film din seria Godlike Productions. Iar Leonid Elenin sau Leonid Zelenin le sugerează unora nu un nume, ci un cod. Extinction Level Event. De ce? Pentru că acest domn, real sau inventat, periodic, ne tot anunță cum o să crăpăm din cauza unor catastrofe cerești. Mai scăpăm nițeluș, dar, nu pentru multă vreme. Acum, după ce-am supraviețuit unui bombardament provenit din clusterul Apollo, urmează o cometă prin toamnă. Iar, la anul, la vremea lui paișpe, Marte intră în coliziune cu o altă cometă. Praful se alege de toți și de toate! Așa ne e dat să trăim: chisăliță și sardele, între Godlike Productions, Project Camelot, Project Venus, Hangar 18, Area 51 etc. Omenire amărâtă!
O rază de speranță, totuși: suntem în plină desfășurare și a experimentului Islanda, dar și a experimentului Bhutan. Islanda, republică, o variantă de societate modernă, dar fără corupție, bancheri, pornografie și beneficiind de o conducere populară. Bhutan, regat, o variantă de societate primitivă, naturală, pare-se tot fără corupție, dar și fără facilitățile vieții moderne. Avantajul unor astfel de experimente? Sunt lesne de controlat. Iar, dacă devin iritante, sunt și ușor de distrus. În Islanda, vulcanii pândesc perfid.  Cât despre Bhutan, cine să se mute tocmai în Himalaya, între China și India?! În plus, atât în cazul Islandei, cât și în cazul Bhutanului, și să vrem să dăm curs invitației, cum am încăpea cu toții?! Oricum, aceste experimente există și par încă în plină efervescență. Poate, vor mai și rămâne astfel. Desigur, dacă, pe 13 mai 2013, după cum suntem asigurați că a fost anunțat la Fatima, Roma nu va fi distrusă și Armaghedonul nu se va declanșa. În mai 2013? Când Turcia va ajunge, în sfârșit, din urmă România de acum 24 de ani și își va termina de plătit datoria către FMI?! Asta e! Totul trece și e rahat cu apă rece!

( 3 ) Începutul scremut, scrâșnit și scrântit al amărâtei lumi noi

Meteoritul lui Galilei sau când Lavrov nu răspunde la telefon
Loteria lui Dumnezeu ne dă cu tifla!
Rămânem confuzi și mofluzi


Până la urmă, la Celeabinsk, a căzut ce? Specialiștii  - LOL - anunțaseră că, în ultima clipă, scăpăm de un meteorit, insist, așa a fost definit, meteorit, și, de fapt, ne păștea ( și ) un asteroid. Dacă, ne păștea. Un meteorit sau un meteor? Că nu-i totuna. Sau marele asteroid? Ideea e că, indiferent ce-a fost, la o mustață de 15 minute, ne-a ratat pe noi, ceilalți. Nu, și pe ruși. E adevărat, ei sunt și mai mult decât acomodați cu paranormalul.
În afară de Celeabinsk, se pare că, în ultima vreme, stranii fenomene cerești comparate cu niște autobuze explodate și înflăcărate au mai fost și în Cuba, și în California, și în Japonia, și în Arabia Saudită. Dacă, au fost. Oricum, la Celeabinsk, a avut loc un eveniment serios. Cică, locul a mai fost vizitat de... ceva / cineva. Și doar cu vreo doi ani în urmă. Aparent, ciudate sfere celeste au mai dat târcoale pe acolo și în 2011. E pe net. Pe 15 februarie, de ziua lui Galileo Galilei - altă dată anunțată de o oarecare vreme de către unele calendare conspiraționiste - au fost rănite circa 1200 persoane. Alte 24 000 au căutat acu' în caru' cu fân. Și n-au găsit nimic. Nici o urmă, dar, cu desăvârșire, nici una măcar, a așa-zisului meteorit. S-a dat verdictul: e ca la Tunguska! O fi venit însuși Galilei! O fi intervenit providențial însuși Obelix că, să nu uităm, domnul Depardieu s-a mutat în zonă.
Enfin, când a fost abandonată căutarea, brusc, a apărut pozișoara unei mânuțe de specialist, cu o pietricică neagră între degețele. Iată suprema dovadă a căderii meteoritului! A fost printre noi, ba chiar în capul nostru! Ce înseamnă un specialist adevărat! Cei 24 000 au căutat ca orbeții, asta e, ignoranță și incompetență, ce poți să faci și ce poți să zici, dar a sosit un specialist, un singur specialist și, voilà, punct țintit și punct lovit! Așa că, deși nimeni nu știe ce-a fost la Celeabinsk - sau nu vrea să spună - și, deși nimeni n-a găsit nimic cu adevărat relevant, totuși, prezumtivele fragmente ale meteoritului au început să fie scoase la vânzare. Au apărut deja anunțuri în acest sens.
Bine că, între timp, să nu ne fie de deochi, am traversat binișor aniversarea lui Copernic. Plictisitor, chiar. Pesemne, mahmureala petrecăreților, a adevăraților petrecăreți, de la ziua lui Galilei n-a trecut așa ușor, doar cu hrean și cu muștar. Sunt încă muți. Chestiunea rămâne totuși. Ce-a căzut, bre, la Celeabinsk? La câteva zile doar după testul nuclear nord-coreean. În același timp cu intrarea navelor chinezești în apele teritoriale japoneze. Odată cu activarea programului nuclear chinezesc. La câteva zile după ce, se pare, John Kerry îl căuta - și nu-l găsea! - pe Lavrov - pe unde umbla?! - ca să-i spună oarece despre oarece în directă legătură cu o taină din ceruri. În aceeași zi în care ne dădea, dacă ne dădea, târcoale un asteroid. Imediat, după demisia papei. Și, după fulgerul atât de prompt și de (im) pertinent. La scurtă vreme după depunerea jurământului lui Obama și după toate schimbările de la Casa Albă. Aproape simultan cu anunțul făcut de același Obama despre ”umbrela nucleară americană”, menită să protejeze Japonia, dacă nu se potolește Coreea de Nord. Ori, China. La puțin timp după ce Medvedev, cică, l-a atenționat pe Obama că Rusia face anunțul legat de extratereștri. Lista poate continua.
În Celeabinsk?! Păi, ăsta este un oraș care, încă din anii '40, a dezvoltat programe nucleare ultrasecrete. Plutoniul este parola. Locul este doldora de... mai-bine-nu-întrebăm-și-mai-bine-nu-aflăm. Era în grupul orașelor sovietice închise ermetic pentru străini până în 1992. N-am fost în Celeabinsk. Dar, mi-a fost dat să ajung într-un oraș sovietic similar ca grad de militarizare și de secretizare, imediat după deschiderea sa către lume. Nikolaev, 1992. În gară, nimeni nu vorbea cu nimeni, cu atât mai puțin cu străinii, aceștia erau ocoliți precum ciumații, în mijloacele de transport, localnicii aveau pretenția ca aceiași străini să li se adreseze doar în rusă sau chiar în ucraineană - Nikolaev aparține, acum, Ucrainei - iar călătoria să fie plătită doar în dolari. Așadar, la Celeabinsk, a căzut ce? Și de ce? Sau, eventual, a fost împiedicat să cadă ce? De ce nu mai intră, aici, în discuție. Dacă ar fi avut loc o adevărată coliziune, la ce există în Celeabinsk, nu știu dacă, mai purtam conversația de față. A fost un experiment militar? A fost un OZN? O nouă armă? O nouă făcătură? E vorba despre un parteneriat militar secret între Rusia și America? Tocmai acum, după noua răcire a relațiilor? O nouă încălzire? Adânc, precum Baikalul. Misterios, precum Uralii.

Dar evenimente stranii și provocatoare au loc nu numai la Celeabinsk. E el important, dar, să nu-și ia nasul la purtare! Mai nou, Suedia are cutremure. Mici, e drept. Deși, n-avea. Cică, după unii, de la gheață și zăpadă. Nu că n-ar putea fi. Fără exagerare, în anumite locuri, zăpada din iarna asta, acolo unde a fost îngrămădită, atinge și 5 m. Alte opinii susțin că aceste cutremure sunt începutul sfârșitului - alt început al sfârșitului?! - având legătură de fapt cu metanul arctic. Care, dacă mai crește cantitativ și, pare-se, mai crește, la un moment dat, termină singur orice lucrare și orice afacere în Scandinavia. O teorie asemănătoare cu teoria legată de prezența masivă a hidrogenului sulfurat în Marea Neagră. Dar, deodată, Suedia nu are numai cutremure mici. Are și meteoriți. Cu doar câteva zile înainte de Celeabinsk, Suedia a avut și cutremure, și, hopa, un meteorit. Așa povesteau unii, pe aici. Asta după ce, nu cu multă vreme în urmă, mai avusese încă unul. Așa povesteau alții. Na, să crape Celeabinskul de invidie! Tot Suedia e mai brează!
Până la urmă, meteoriții ăștia sunt reali? În loc să intrăm în centura de castitate a fotonilor, în dimensiunea a patra și ulterior, în dimensiunea a cincea, am intrat în centura de ( ne)siguranță a meteoriților?! Intrăm în dimensiunea a doua, eventual, în prima, ori, chiar, de-a dreptul, în marele nimic? Sau, conform pregătirilor mai mult sau mai puțin secrete din vremea Războiului Rece, trecem la mult așteptatul, mult doritul și mult pregătitul Plan B, Star Wars, Alien Invasion, Blue Beam Show, Deep Impact, Falling Skies etc? Sau chiar etțetera?

Oricum, la Celeabinsk, trebuie să fie o dezamăgire profundă, crâncenă. Sărmanii! Nu numai că s-au ales cu leziuni și cu pagube importante - să ferească Dumnezeu, pe toată lumea! - dar, nici n-au speranță de îmbogățire. Dacă meteoritul ar fi fost real și-ar fi fost găsit, asta ar fi însemnat o sursă importantă de înavuțire. E la modă. Așa că, la omul sărac, nici boii nu trag! Nu s-au ales / ne-am ales cu nimic nici de pe urma asteroidului care, dacă a existat vreodată, tocmai ne-a ratat. Acesta nici nu ne căzuse bine în cap și, deja - omenire josnic obsedată de bani! - fusese evaluat la... 195 miliarde de dolari!!! Loteria lui Dumnezeu, doar în trecere! Dându-ne cu tifla! Lăsându-ne confuzi și mofluzi! Loteria lui Dumnezeu, într-un bolovan?! Chiar așa! Păstrând proporțiile, cam ca în cazul Poruncilor lui Moise! Eeee? Buzițe umflate? Depresie nervoasă? Depresie economică? Să fi căzut asteroidul în capul cui trebuie și să fi găsit bucățile cine trebuie! Lasă, mai bine să ne amintim doar de Poruncile lui Moise!

Dar, pentru că, totuși, nu ne putem abține, așa e omu', nu abandonează niciodată, nu fiți triști, nu disperați, conspiraționiștii sunt generoși! Numai în luna martie, sunt prevăzute 25 de date dubios-alarmante. Practic, toată luna. Așa că, după cum am zis, nu abandonați, nu fiți defetiști, rămâneți în dispozitiv, cu tot cu plasa pentru prins meteoriți, asteroizi, furtuni solare, comete și extratereștri! În scurtele pauze, nu uitați să săpați cu sârg și cu entuziasm. Cum pentru ce? Pentru facerea buncărului, desigur! Ați uitat?!

Bowl, Benz și Sandy, în vremea lui Treișpe

Promisesem că încep cu Super Bowl. Asta e, m-a atras meteoritul! Super Bowl, Mercedes Benz, apocalipsa perpetuă. Acestea sunt elementele. Mercedes Benz și-a făcut o reclamă care nu știu dacă va duce la creșterea vânzărilor, dar, sigur, deja, a dus la enervarea multora. Reclama are toate ingredientele, de la însemne satanice și masonice, până la coduri secrete. Trecând prin ( Prăbușirea Casei ) Usher, dar, și prin morala iluministă, cum că vremea pactului demonic s-a dus, cea a pactului divin a expirat oricum de mult, a venit vremea omului nou și complet eliberat. După cum prea bine se și vede! Lucrând cu materialul clientului, respectiv videoclipul cu pricina pricinoasă, unii au văzut ca primă dată a unei noi amenințări 2 martie 2013 - vedeți, e martie, începe bine! - iar alții, 13 septembrie 2013. Mai sunt și alte supoziții și pariuri. Doar nu se putea rata magia lui treișpe, nu?! E frumos, e cu flăcări, e cu dragoni, e cu șerpi, e cu păsări phoenix, e cu bijuterii și costume oculte, e cu multă sugestionare și cu mult subliminal, e cu mind-control! Mercedes Benz, la ocult infinit!
Și nu doar Mercedes Benz, se vede treaba. Pentru că, la Super Bowl, cică, ar trebui să cânte copiii de la Sandy Hook. Să mă ierte Dumnezeu, ăia morți sau ăia vii? Între timp, misterele locului și ale tragediei de la Sandy Hook se dezvoltă pandemic. S-a ajuns și la afaceri imobiliare legate de conductele de petrol și de gaz, presupun că se va ajunge și la gazul de șist și, la orice altceva, practic, la tot. Pe scurt, la Super Bowl, dacă va avea loc, va cânta cineva. Un cântec de lebădă. Întrucât, urmează să... ceva. Rău. Grav. Fatal. Cică. Dacă, în martie, în septembrie sau altcândva, se pregătește și un atentat după cum tot susțin unii, atunci, toate cele începute la Sandy Hook vor fi isprăvite magistral la Super Bowl. Că eu așa înțeleg întrucât așa mi se sugerează. 

Ideea vehiculată ar fi că, anul acesta, în septembrie, ar putea avea loc un alt nainilevăn. Sau, până atunci. Sau, după. Chiar dacă, nu vom avea deloc. Important e să rămânem treji, racordați, acordați și încordați. În afara reclamei Mercedes Benz, chestiunea a fost deja anticipată de atentatul de la Luvru Lens, asupra tabloului lui Delacroix. Înțeleg că mesajul scris cu markerul era, de fapt, un protest în legătură tot cu același atentat din 9 / 11 2001. Subit, tot ce s-a întâmplat atunci ne preocupă iarăși. De ce oare? Deja, avem un cluster: America, Germania, Franța. Ce s-ar mai poate adăuga? Orice! 

Și de ce nu?! Nici nu s-a retras bine doamna Hillary Clinton și, aflăm următoarele: are tumoră pe creier, orbește, moare, învie și... candidează în 2016! Perfect! Este exact anul în care, după cum am mai scris, oficial, ar trebui ca temuta Chină să devină superputerea economică a lumii. După cum anunța însuși Henry Kissinger odinioară. După cum susține, mai recent, FMI-ul.
Și ne mai mirăm de faptul că au început să circule meteoriții și asteroizii ca fluturii?!

Calul apocaliptic e-n farfurie!
Monsanto, Codex Alimentarius și tigaia radioactivă
Soylent Green își pierde răbdarea...

... că doar, așteaptă încă din anii '70! Cât să mai aștepte?! Răbdărică-răbdărea! Nu mai e mult! Cine e Soylent Green? E greu, e pentru cinefili! Răspunsul. Produsul însă va fi disponibil la scară planetară. Pentru toți cei care vor ști să dea din coadă, la coadă.
Să nu mă rătăcesc însă... Lasagna cu carne de cal / catâr / măgar... Mmmm! Yummy! Nu repet tot ce s-a scris. Firește, n-are sens. Paranteză: nu mă pot împiedica să constat, dacă mai era nevoie, cât de mare este numărul de incompetenți și de răuvoitori din presa românească. Pe când Suedia, de la care pornise scandalul, se retrăgea strategic și ermetic din ochiul urganului, România se arunca singură în foc prin tot felul de materiale prostești. Fără îndoială, comandate și recompensate. Am închis paranteza. Până la urmă, dovezile arată că, în scandalul alimentar la modă, este vorba despre o întreagă suveică infracțională, acoperind întreaga Europă. România nefiind vinovată, dar, cu siguranță, rămânând cu sechele de pe urma acestei tărășenii oribile și îngrijorătoare.
Ce nu se discută, deloc sau aproape spre deloc, este elementul etic. Extrem de grav! Alături de toate celelalte țări, Suedia a minimalizat cât a putut faptul că oamenii nu știu ce mânâncă.  Nu e vorba numai despre carne, e vorba despre orice! Ca și cum nu contează dacă oamenii sunt mințiți. Pentru înșelătorii similare, în mult apreciata Chină, se aplică pedeapsa cu moartea. În civilizata Europă, nu contează dacă oamenii sunt păcăliți și furați. Ca să se adoarmă și mai bine vigilența, s-a bătut darabana numai pe aspectul sănătății produsului. Adică, n-are salmonella, n-are E.coli, e OK. Până la urmă, nici măcar din acest punct de vedere, nu e OK. Întrucât, e drept, ( încă ) nu s-a identificat salmonella, dar a fost sesizată prezența fenilbutazonei, substanță periculoasă pentru sănătate. N-am nici o îndoială, se va face totul pentru convingerea consumatorilor că e chiar un beneficiu să mânânce carne de cal în general și carne de cal cu fenilbutazonă în mod special. Astfel, nu se agravează defel anemia, ci, eventual, se combate activ reumatismul. Deja, se discută despre faptul că e chiar un privilegiu să se consume carne de cal, un animal nobil, curat, ale cărui derivate alimentare n-au colesterol. Așa o fi, nu contest, dar, cred că ar trebui și noi măcar să știm ce cumpărăm și ce mâncăm.
Ce e uimitor în toate acestea?! Chiar nimic. În lumea oglinzilor strâmbe, așa se tranșează dilemele, conflictele, minciunile. Cu carne de cal / catâr / măgar, prezentată drept carne de vită. Sau, fără carne deloc. De asemenea, nu s-a prea povestit că, pentru astfel de produse de mare excepție, se pare că a fost folosită și carne de cal veche de 27 de ani. Din Polonia, se susține. Parcă mai știe cineva?! Foarte bine! Cu atât mai bine, vor susține optimiștii. Era vremea Războiului Rece, controalele erau mai riguroase! Cu cât mai veche este carnea, cu atât mai sigură pentru sănătate! Ca să vezi, căutam calul apocaliptic la Cairo și el era în farfurie!

Vedete ale scandalului par să fie, printre alții, practic, toți europenii, nu cred că a scăpat cineva, în primul rând, marile noastre prietene Marea Britanie și Olanda, țări serioase și de tradiție, cu șoriciul extrem de gros atunci când e vorba să-i certe pe alții și să aibă pretenții de orice fel. Amica Franță răspunde și ea prezent la catalogul infracțiunilor de tot soiul. Ziarele românești, din câte am văzut, au sărit ele primele să acrediteze ideea că România, evident, nu este pregătită pentru UE, că, iată, ce face și cum se prezintă! Păi, constat, chiar așa e! Cu toate talentele ei, importante, nu neg,  România nu pare, totuși, suficient de pregătită pentru banditismul atât de bine organizat și atât de bine împământenit deja pe continentul european. De exemplu, în Germania, marele nostru model, există rețele de magazine care vând produse alimentare expirate, ele știu pe ce bază și cu a cui aprobare, fără a avertiza suplimentar cumpărătorul. Dacă ești străin, în trecere, nefamiliarizat și, grăbit, nu verifici atent eticheta - cum să faci așa ceva?! doar ești în Germania, mama tuturor seriozităților, a tuturor verificărilor, a tuturor legalităților și a tuturor preciziilor, ce mama naibii! - s-ar putea să cumperi mâncare expirată. Foarte expirată, dacă mi se îngăduie exprimarea. Și, atenție, nu neapărat mai ieftină! Aici, e capcana suplimentară și capacul definitiv! Plătești ca să te îmbolnăvești! Ăsta da privilegiu! Nu e cazul să fiu contrazisă că, dau adresa.

Mai mult decât atât, în Suedia, în atât de civilizata Suedie, în toamna trecută, a avut loc un alt scandal. În loc de oxfilé, cea mai scumpă carne de vacă, repet, cea mai scumpă carne de vacă și printre cele mai prețioase feluri de carne, nu își permite oricine să mănânce acest sortiment, în loc de oxfilé, s-a vândut carne de porc... pictată!!! Un fel de Potemkin plus Nicolae Filimon, la pachet! Și, chiar la pachet! Cu fundiță! Așa că Suedia nu poate fi scuzată deoarece, nu e la prima abatere de acest gen. Face profit din tot ce poate. Dar înșelătoria este deplină pentru că, pe etichete, figurează numai ce e corect, ce trebuie să figureze, iar prețurile sunt foarte mari, Suedia fiind o țară scumpă. Și, insist, civilizată! Că așa i s-a dus buhul! Buget de imagine, în manieră americană!
Că, în Suedia, se petrec astfel de lucruri, personal, nu-mi pare surprinzător. În primul rând, pentru că este o țară aproape lipsită de orice supraveghere economică. Pare incredibil, nu? Din păcate, așa e. Protecția consumatorului aproape că nu există. Și, se manifestă ca atare. Nimeni nu informează pe nimeni. Despre nimic. Prin comparație, consumatorul român pare mult mai competent decât cel suedez, dacât cel european în general. În Suedia, nimeni nu controlează pe nimeni. Și nimic. Frecvent, se poate găsi carne înverzită în galantare. Se comercializează multă carne marinată, adică, deocheată întrucât, în acest mod, nu poate fi, de fapt, depistată calitatea ei. Rabatul se aplică rar și parcimonios și, ca atare, marfa se vinde scump deși, este ofilită și mult sub standardele acceptabile. În plus, de multe ori, rarul rabat îi este efectiv furat clientului, de către casier. Dacă respectivul client este atent și apt să-și recalculeze bonul, doar prin discuții aprinse și intransigente, își poate recupera paguba. Pare imposibil? Mi s-a întâmplat de multe ori. Există tentative de furt din partea angajatului de la casă și de 15-20 euro, la o singură cumpărătură. Am transformat coroanele suedeze, pentru a înlesni înțelegerea. Cred că, în curând, voi mai relua serialul Suedia - Pocher la copcă, desigur, continuându-l. Deoarece multe din cele ce se petrec pe aici sunt interesante, nobișnuite și neașteptate.
Revenind, în comerțul suedez, nimeni nu pare să controleze pe nimeni și nimic decât, eventual, dacă sunt  raportate îmbolnăviri. Cum, de pildă, se întâmplă în prezent. S-au îmbolnăvit copii din cauza mâncării în luna ianuarie. Și s-a găsit E.coli în carnea olandeză - tot olandeză?! - abia în luna februarie. Teoretic, aceasta este retrasă de pe piață. De-abia acum, practic, la sfârșitul lui februarie și în urma tuturor acestor scandaluri alimentare. Dacă, va fi retrasă. Se anunță că astfel de alimente merg la biogaz. Pentru încălzire. Parcă știe cineva?! O precizare horror: în ultimii ani și ca urmare a creșterii numărului de incinerări, Suedia ”cochetează” și cu ideea de a se încălzi cu morții arși. Filosofie de banchiză! Soylent Green, în versiune proprie. Momentan.
În definitiv, astfel de produse n-ar fi trebuit să se afle în galantare deloc. Și, culmea, aproape întotdeauna, cu etichete și cu date în regulă. Mereu, în regulă. Deși, evident, nu erau. Așa că, e greu de crezut că, deodată, autoritățile își vin în mințișoare și procedează corect. Cel mai probabil, respectivele produse vor fi retrase, cosmetizate și, reintroduse pe piață. În Suedia sau, în alte țări. Mai mult ca sigur. Ce pretenție se poate avea de la un comerț care afirmă despre sine, aproape cu mândrie, că vinde cel mai prost tip de cârnat din UE? Fără a lua nici un fel de măsuri. Declarația include toate felurile de cârnați suedezi. Repet, e oficial. Mai mult, copiilor, la școală, în multe zone, la masa gratuită, bravo, asta e de bine, li se dau numai acești cârnați, cu sos și cu garnitură. Asta nu mai e de bine, asta e de rău!
Și nu e doar carnea singura vedetă. Ca să dau un singur alt exemplu, am găsit multă ciocolată contrafăcută. Vândută însă la prețuri competitive. Ca să devină invulnerabilă, inexpugnabilă chiar tocmai în fața unor astfel de atacuri alimentare, Suedia nu are decât supermarketuri. Nu are piețe. Pentru o mai eficientă supraveghere, firește. Nu! Nici măcar a taxelor din moment ce foarte multe mari companii suedeze nu-și plătesc temutele și renumitele dări. Spre stupefacția simplului cetățean suedez. Care, n-are încotro, și le plătește. Și acest aspect e tot oficial. Am mai scris și despre el. În privința mâncării, localnicii mai cumpără unele produse de pe la fermieri. Parcă știe cineva ce cumpără?! Toate acestea par bizare? Nu sunt. Așa după există experimentul România, tot astfel există și experimentul Suedia. Plus toate celelalte experimente, la scară mondială.
Puteți fi încântați, am mâncat și lasagna cu carne de cal / catâr / măgar, și oxfilé din carne de porc pictată! Și, cine știe, ce-oi mai fi mâncat?! Acum, porcul din oxfilé nu știu de unde provenea! Dacă însă lasagna era cu carne de cal / catâr / măgar din România, măcar / măgar, mă simt patrioată! Dar, dacă era carne de cal britanic, îndopat cu fenilbutazonă sau carne de cal polonez, din vremea când Solidaritatea de-abia se înființase și urma să vină, la Vatican, Papa Ioan Paul al II-lea?! Ce-i de făcut atunci?! Încă un element: nu cu multă vreme în urmă, Marea Britanie importa măgari de la noi, cu tot cu... vorbitori de limbă română. Ca să poată comunica. În perspectiva abatorului și în cea a unor delicioase preparate? Pesemne. Pe-semne. Că, după cum se observă, nu e vorba doar despre lasagna. Practic, toate preparatele bazate pe carne de vită par să conțină exclusiv carne de cal / catâr / măgar. Dacă așa se pune problema în capitalism, atunci, poate că, n-ar trebui să mai fim așa de supărați pe comunism. 

Mai grave sunt cel puțin alte două aspecte. Esențiale, după părerea mea. Primul: e vorba doar despre o dorință barbară, nesimțită de îmbogățire? Sau, după cum susțineau unii, mâncarea nu mai este suficientă la nivel global? Sau, după cum susțineau alții, ea este mai mult decât îndestulătoare, dar ni se bagă în cap ideea că ea n-ar fi? Și asta doar pentru impunerea unor măsuri dorite de anumite cercuri elitiste? E important. Ar fi bine să primim un răspuns clar.
Al doilea aspect, din câte văd, până în prezent, pare să fi trecut aproape neobservat. El se referă la miza acestor scandaluri alimentare. De ce sunt ele descoperite abia acum? Unele dintre ele funcționează, bine-mersi, de ani întregi. Să fie oare devoalate pentru luarea unor măsuri europene suplimentare? Pentru întărirea UE? Posibil. Dar, nu exclusiv. Pentru că obiectivul poate fi și unul de compromitere a UE, la nivel agroalimentar și nu numai. De ce? Păi, de exemplu, pentru că, din câte înțeleg, s-ar fi dat undă verde uniunii economice libere transatlantice! Ce înseamnă asta? Importuri masive de mâncare și nu numai din America. De pildă, deja, Marea Britanie a anunțat că, după 30 de ani, urmează să cumpere cereale din SUA. Deodată, sunt demarate multiple tratative pentru cumpărare de către europeni a cărnii produse de americani. Atunci să vezi distracție când, ne vor întoarce la situația de acum niște ani în care americanii își goleau sistematic, pe bănuți europeni serioși, străvechile depozite alimentare, inclusiv depozitele NATO!
Dacă piața europeană este compromisă, intervine salvator salvatoarea Americă! Așa e în salvatorul Superman! Chestiunea este că, într-o atare situație, toate barierele de protecție create măcar teoretic de Europa cad. Dar, la urma urmei, se va spune, la ce-au folosit ele?! Uite unde s-a ajuns! Mda. Și... mnu. Pentru că absolut toate mărfurile americane sunt înțesate de hormoni și de tot felul de substanțe interzise, nu numai mâncarea, inclusiv cosmeticalele, detergenții etc. D-aia obezitatea a ajuns atât de gravă și de monstruoasă în America. Așa susțin europenii. Americanii însă afirmă că, după cum se și observă, Europa e marea mașteră, dedată și nărăvită la toate relele. Nu știu dacă vom afla precis rezultatul acestei polemici. Dar, e sigur, dacă toate barierele și controalele cad între UE și SUA, vom vedea fenomene cu adevărat interesante și unice. Se vor amesteca armonios toate hoțiile și toate ororile de pe ambele continente. Va fi glorios! Din precauție măcar, putem să fotografiem pentru albumul personal ultima albină întrucât, se anunță, încep iar dezbateri furtunoase în legătură cu utilizarea sau nonutilizarea, în agricultură, a insecticidelor periculoase. Ca să fim în tendințe, putem să ne comandăm de pe acum farfurii cu marca Monsanto și șervețele pe care să fie trecute toate poruncile noului Codex Alimentarius. Prietenul nostru Codex Alimentarius! Doar toată lumea a aderat la el! Urmările, iată, se văd. Ce standarde, ce controale, ce calitate! Să tipărim deci pe șervețele toate prevederile stipulate în Codex Alimentarius. Măcar, să apucăm să le citim atâta timp cât ne mai permite privirea încețoșată de alergii și de otrăviri. În ceea ce privește tacâmurile, cratițele și tigăile, putem să nu ne facem griji, unii sunt ferm de părere că ele sunt alcătuite deja din metale radioactive. Pe bune! Pare un banc, dar, s-ar putea să nu fie. Că doar metalele radioactive nu puteau fi distruse. Trebuiau și ele să primească o întrebuințare, un nume, un sens, o nouă șansă. În fond, și ele, metalele radioactive, au căzut la datorie în timpul Războiului Rece, nu doar mârțoagele!

Tungstenu' mă-sii de treabă!

Astfel, intrăm într-o nouă fază incitantă a războiului economic mondial. Alături de războiul valutelor. Pentru că, ni se spune, spre asta, ne îndreptăm, ba chiar, am și intrat. Toate valutele stau cu sabia deprecierii gata scoasă din teacă și așteaptă semnalul începerii marii bătălii. Care a și început, dar nu ne-am prins noi. Toate finanțele, dacă nu se mișcă în direcția unei valute extraterestre - e comic, știu, dar circulă și teoria asta - atunci, în mod cert, se deplasează strict în favoarea aurului. Pe care însă, nu mai mizează nimeni. De ce? Deoarece, de multă vreme, lingourile de aur au fost înlocuite cu... tungsten. Așa se jură, cine anume, specialiștii! Cine altcineva?! Tungsten! În suedeză - că tot de la suedezi, ni se trage! - înseamnă, literal, piatră grea. În acest caz, de gât! Aha! Deci, tungstenul a înlocuit, pe șestache, aurul! În condițiile în care, în aceeași nemuritoare Chină, ar fi apărut și o anume împărătească, Madam Wong, capabilă să domnească peste 85 % din rezervele de aur ale lumii. Cine ne informează? Niște specialiști, desigur. În aceste condiții, aflăm că tot ce n-a reușit deja să fure oculta mondială via tranzacții misterioase și, firește, frauduloase, efectuate cu succes până în prezent, ar fi ajuns în mâinile rapace ale chinezilor. Și ale lu' Madam Wong. E ca din benzi desenate? E viața noastră.
Numai că și chinezii, și împărăteasa respectivă au fost păcăliți - acesta pare să fie cuvântul de ordine al zilei în întreaga lume! - și trăiesc un delir colectiv din moment ce, după cum am precizat, aurul ar fi fost deja furat, iar tungstenul i-a luat locul. Astfel, cine a cumpărat deja lingouri de aur, susțin aceiași specialiști, nu numai că nu s-a pus la adăpost deloc, ci, a fost, cum anume, bravo, păcălit - e clar, e modă! - întrucât, pentru fiecare lingou, a plătit aproximativ de cinci ori mai mult decât ar fi trebuit. Că atât face tungstenul, prin comparație cu aurul. Tungstenu' mă-sii ei de treabă! Probabil, știa Germania ce știa, că ea chiar le știe pe toate, din moment ce, doar cu puțină vreme în urmă, dorea să-și repatrieze urgent aurul din America și din Franța. Reconciliere, reconciliere, dar nu pe bază de tungsten!
Eeee, se pare că numai un asteroid cu adevărat boieros mai poate salva finanțele lumii. Data viitoare, propun, să nu-l mai ratăm. Măcar, să nu-i permitem să ne mai rateze. Să reteze niște freze.