Idele Iepurelui de Martie
La începutul anului treișpe, în Londra, a căzut un elicopter. Lângă MI5, după unii, lângă MI6, după alții, lângă nimic, după ceilalți. Ăia care vin mereu să-i spună omenirii să nu se panicheze și să nu dramatizeze. În fine... Secvența respectivă era, păstrând proporțiile, cam ca în filmul Skyfall. Iar mă ia fandacsia și mă tooot duce! De la o vreme, avem numai filme ca în realitate și realitate ca în filme!
Marea Britanie vrea să iasă din UE. Dar, mai întâi, vrea să ne dea afară pe noi și ne folosește cu sârg întru aceasta. Îi și permitem, e drept, o și ajutăm chiar. Scoția ne primește însă și își declară independența în curând. Însă, trebuie să renegocieze peste 14 000 de tratate gata parafate și în numele ei de către odioasa Britanie. Ducesa ba e însărcinată, ba nu e, ba are o tumoră cerebrală, ba n-are, ba e sintetică și cu ochii goi, ba e naturală și șarmantă. Asistenta medicală pare să fie, totuși, moartă.
Regina Olandei se retrage. Papa se retrage. Hugo Chavez moare. Regina Angliei se îmbolnăvește. La externarea sa din același spital - după cum declarau sursele - în care Ducesa și asistenta ei se reuniseră, de curând, într-un thriller pe viață și pe moarte care s-ar putea, vreodată, să facă și încasări colosale, dacă fotografia publicată nu era trucată, Regina era însoțită de o persoană cu o uniformă stranie. Asistenta Reginei - ambele, încă în viață - avea o ditamai centură împodobită cu simbolurile masonice clasice: pentagramă, compas și echer. Ce mai lipsește din acest tablou? Nu știu exact, Alice, Pălărierul Nebun și Iepurele de Martie. Să nu deznădăjduim: e martie, Iepurele s-ar putea să apară.
Încă înainte de îmbolnăvire, Regina avea programată o vizită în Italia. Nimic mai potrivit decât să-l cunoască pe Beppe Grillo. Fabulos! Ce film ar ieși! Lewis Carroll plus Fellini, să zicem. Boala Reginei însă n-a mai permis deplasarea, toate aranjamentele au fost anulate. E drept, dacă nu mai e nici Papa, de ce să mai mergi în Italia?! După părerea celor de la MI5 și de la MI6, ăia cu elicopterul căzut în propriul său cap, dar și aproape în / de căpățâna lor, Regina urma să fie asasinată în Italia. Așa că, până la urmă, gastroenterita a fost o soluție elegantă, dacă se poate spune așa despre o astfel de boală, o soluție elegantă, pentru toată lumea. Chiar și pentru Commonwealth care primește o nouă cartă a drepturilor nu se știe cui, foarte bună, după unii, foarte rea, după alții, așa și așa, după toți ceilalți.
Gastroenterita Reginei plus însemnele de pe centura asistentei medicale - nu știu ce-a contat mai mult - par să fi rezolvat și această chestiune pentru că, inițial, Regina pasămite nu era de acord cu respectiva cartă. Zic gurile rele. Brusc, n-a mai plecat în Italia, a semnat carta totuși, dar, iarăși, salvator, recenta boală a scutit-o de petrecerile și de ceremoniile conexe. După unii conspiraționiști, dacă și Regina Marii Britanii se retrage, următorul care va pleca este nimeni altul decât Obama. Așa susține o listă secretă de-o știe toată lumea, listă care are deja o oarecare vechime și o oarecare notorietate.
Căt despre ceilalți actanți ai apocalipsei bilderbergiano-mayașe, ba apar, ba dispar, precum o hologramă nițeluș defectă. Doamna Hillary Clinton e când aproape moartă - ba de la o tumoră, ba de la un atac cerebral, ba de la un straniu accident-atentat din Iran - când e candidat favorit la alegerile viitoare. Familia Bush ba a fugit cu toți banii și s-a ascuns, ba are un nou membru al familiei dornic să se arate pe scena politică. Ariel Sharon, dacă vi-l mai amintiți, blestemat de rabini să nici nu moară, dar să nici nu trăiască până când nu va veni Mesia cel așteptat de Israel, a dat unele semne de viață. Cam atunci când a început să circule mai stăruitor informația despre alcătuirea Parlamentului European Evreiesc. Visul său și al lui Shimon Peres, vis devenit realitate. Parlamentul European Evreiesc există și funcționează. Interesant mi se pare nu numai faptul că dublează Parlamentul European propriu-zis. Cu adevărat incitantă îmi pare capacitatea sa de acoperire geopolitică. Ultima listă de membri pe care am văzut-o eu, practic, includea toată Europa și toată Asia, implicit cam toată fosta și viitoarea URSS. Aici, maghiarii au pierdut trenul. E tardiv să mai încerce să mai facă un for de-al lor prin care să revendice și Europa, și Asia. Asta e! Nu le poți avea pe toate în viață! Nici măcar, în moarte!
Coincidență sau nu, apar interesante schimbări de atitudine. De exemplu, după 500 de ani, în plină criză, Spania îi invită oficial pe evreii de rit sephard, cândva expulzați, să revină cu toate drepturile care ar decurge dintr-un astfel de demers. Musulmanii s-au burzuluit că, deși au fost și ei alungați, pe ei, nu-i cheamă nimeni înapoi. Invitația pe care Spania pare să o fi făcut este cu atât mai surprinzătoare cu cât, anul trecut, făcuse parte dintre țările care au susținut candidatura Palestinei la ONU. La rândul ei, Bulgaria, tot în mijlocul unor turbulențe majore, brusc, mărturisește că are mii de evrei pe conștiință. Firește că, astfel de știri generează, spontan, speculații imense. Oricum, devine cu adevărat dificil să se țină pasul cu evenimentele. Fiecare zi aduce noi prilejuri de uimire colosală.
Cică, universul cuantic normal presupune posibilități și probabilități. Încep să cred că noi trăim într-unul anormal care funcționează doar pe bază de imposibilități și de improbabilități. Iadul unei alte planete? Iadul unei alte civilizații? Iadul unei alte omeniri? De altfel, suntem în martie, se anunțase că acceleratorul de la CERN se va opri acuș-acuș. Văd că, în cazul în care totuși funcționează și nu e o butaforie, nu se oprește, dar se îndoiește. De calitatea bosonului Higgs. O fi sau n-o fi? În ajunul apocalipsei din decembrie 2012, cercetătorii păreau siguri de faptul că l-au prins pe Dumnezeu de boson. Acu', au dubii. Dubiile sunt productive. Abia, acum, s-ar putea să fie cei de la CERN pe calea adevărului.
După cum am scris deja, toată luna martie pare să fie înțesată de date periculoase. O adevărată succesiune de arcane! Bine că am scăpat de 11 martie. Nu în totalitate însă! Modificările constituției Ungariei par să fi trecut. Data nu e întâmplătoare. Au girul cui trebuie. Urmează Idele lui Marte! Și, chiar la Roma! Cu tot cu conclavul papal. Bine că, în preajmă, e Beppe Grillo și nu Iulius Cezar! Chiar așa, conform stringurilor și sincronicităților, să vedem ce papă va atrage Beppe Grillo! Mai trebuie să trecem și de data de 22 martie. Până acum, 11 și 22, numere extrem de importante în plan ocult și în planurile ocultei, și-au făcut treaba. Alături de renumitul 23, desigur. Și nu numai. Să vedem dacă, între timp, ezotericul mai lucrează și cu alte numere, și cu alte calendare.
În privința datelor din calendar, deocamdată, rămânem încă și tradiționali, și tradiționaliști! Avem motive să fim așa? Avem! În perioada 20-22 martie 2013, domnul Obama va vizita Israelul. O paranteză: dacă ne scufundăm în ezoterismul numerologic, rezonanța seriei 20-22-2013 ne poate duce ușor către 322, Skull and Bones. Închidem repede și respectuos paranteza ca să nu fim prinși. Revenind la vizita respectivă, se anunță faptul că, previzibil, palestinienii, Iranul și Coreea de Nord sunt vedetele oficiale ale agendei. Dar, pe 22 martie, evenimentul de mare importanță va fi serios concurat - așa e omenirea, frivolă! - de o dublă premieră cinematografică plină de semnificații: Olympus Has Fallen, cu ginerelu' Gerard Butler. Tema? Epic! Zeii cad pesemne, Casa Albă se duce și ea, teroriștii o fac harcea-parcea. Nu cred că a rămas bucățică din America pe care America însăși să nu și-o fi imaginat, cu pasiune, a nu fi fost deja distrusă. Din temelii. Vorbeam despre posibilitățile și probabilitățile cuantice. Dacă se tot concentrează americanii în acest mod deosebit, propria distrugere s-ar putea chiar să le reușească. Ce altă premieră mai vine? Vine premiera The Croods sau despre cum cowboys redevin caveboys. Trebuie să avem un orizont de așteptare, o direcție și un model și după consumarea apocalipsei. Perfect! Filmul, vă rog! Ochelarii 3D, coca-cola, popcorn, fotoliu, scapă cine scapă, cine nu, se scapă! Pe el. De atâta plăcere și de atâta uimire.
Red Dawn or Red Pawn?
Phenian Pirate Bay?
Apropo de 11 martie, umbla vorba cum că îmbufnatul grăsuț de la Phenian ne va băga mințile în cap prin scoaterea lor direct cu bombardeaua nucleară fix în această zi. Versiunea sa de Red Dawn. Până la urmă, cum rămânem: bombardați sau nebombardați? S-a plictisit și Seulul de suspans și așteptare. Militarii săi s-au apucat de golf.
În plus, interesante vremuri trăim, cică renumitul, urmăritul, arestatul, condamnatul, amendatul, interzisul website suedez Pirate Bay s-ar muta / s-ar fi mutat în Phenian. Supăculfeaaanteastic! Suedezii dau ca sigură o informație luată chiar de pe blogul piraților. Uite că folosesc și blogurile la ceva! Unde s-au dus deci pirații suedezi? Ca să nu spun chiar dusără? În Phenian?! Și-au tras și frizura obligatorie? Că, presupun, doar grăsuțul are dreptul la frizura de golf. Golf nord-coreean sau sud-coreean? Premonitoriu, îi evocasem deja frizura în acest serial. Până când să aflăm cu toții numărul strict reglementat al hairstyle-urilor din patria sa. Prin urmare, grăsuțul are moațele aranjate într-un mod personal, ca să se potrivească și cu pălăria de pai, să nu zicem de paie, pe care o agreează din când în când. Din context, se poate desprinde și faptul că modul în care are părul aranjat poate fi, de fapt, o încercare de împrietenire cu sud-coreenii și cu americanii. Să nu fie însă și o dare de gol în legătură cu adevărata sa identitate. Oricum, grăsuțul Kim are o pieptănătură interesantă și personală. Restul muritorilor din jurul său aleg doar dintre frizurile admise pentru nivelul lor. Minus absolut. Nivelul. Altminteri, un minus absolut cu păr însă.
Dacă suedezii de la Pirate Bay au luat această direcție, le dorim succes. Dar ce vor emite ei de la Phenian?! Imagination goes wild! Până la urmă, mutarea lor în sine nici n-ar suferi de prea multă originalitate. Numai ce fusese în vizită, pe acele meleaguri, președintele executiv Google, Eric Schmidt. Am mai scris și despre asta. Fiica sa, Sophie, tot pe blog - vedeți e vremea blogurilor! - relatase că respectiva Coree de Nord nici nu arată rău deloc, că Phenianul este frumos construit, că provincia pare destul de prosperă, iar că femeile sunt chiar cool, atrăgătoare, aranjate și încălțate cu cizme înalte, elegante, posibil, scumpe. Chiar și pentru nord-coreeni, mă gândesc, era greu să facă o operetă atât de amănunțită la scară națională. Asta doar dacă, din diferite motive, Sophie nu ne-a mințit. Acum, dacă familia Google-Schmidt merge în Coreea de Nord, dacă Pirate Bay se mută la Phenian sau prin preajmă, de ce oare n-am apuca să îl vedem și pe Assange că își ia lumea în cap tot înspre patria lui Kim?!
Grăsuțul de la Phenian e activ și inventiv. După unele zvonuri, posibil, între două atacuri nucleare, preventive sau prevenite, ar vrea să revigoreze nițel chiar și relațiile diplomatice cu America. După ce, le rupe. Și cu America, și cu slugarnicul Seul. În acest sens, pasămite, ar aștepta un telefon de la Obama ca să discute câte ceva despre baschetbal. În pofida frizurii, nu despre golf, ci, despre baschetbal. Sper că s-a înțeles: Obama să-l sune. Și să comenteze meciurile de baschet. Și, să presteze într-un mod captivant întrucât grăsuțul e exigent, se plictisește repede și devine nervos. E de glumit cu asta? Nu cred. Când începe să țipe doar un biet crainic de la televiziunea nord-coreeană și orice frizură, regulamentară sau nu, se face măciucă. Să discute deci baschetbalul. Nu, lansările de rachete. Noul Kim nu e numai îndrăzneț, ci și informat. Cândva, relațiile diplomatice dintre China și SUA au fost reactivate prin intermediul meciurilor de ping-pong. Fenomenul a rămas în istorie chiar sub această denumire: diplomație de tip ping-pong. Relațiile au fost eficient dezghețate, iar orgoliile au fost convenabil cruțate.
E interesant ce se întâmplă în zona aceea. Pare din ce în ce mai fierbinte. Nu e de glumit. Fostul război coreean de acum șase decenii încă produce filme. Iar difuzarea filmelor vechi făcute pe această temă continuă și astăzi, MASH fiind doar un exemplu. The Invaders, pe care tocmai îl revăd, fiind un altul. Iar Red Dawn e chiar recent. Și, teribil de prost. Momentul actual e periculos. M-am mai referit și eu la asta. Apocalipsa n-a mai venit. Noua Ordine Mondială vrea să se impună. Vechea Ordine Mondială nu vrea să renunțe. Agitația lumii poate deveni oricând tsunamică. Pretutindeni.
Ce avem deci în zona respectivă? O Peninsulă Coreeană, în permanentă alertă de război. Plus imixtiunile inerente americane, rusești, chinezești și nu numai. Uite, de exemplu, în ce mod original se vâră în ecuație, dacă e adevărat, suedezii! Ce mai avem? O Japonie, fragilizată de dezastre naturale, de radiații, de căderi economice. Tocmai s-au comemorat doi ani de la dezastrul de la Fukushima. Sushi radioactiv strălucește în farfurii. Mai departe, e drept, dar nu foarte departe, mai avem și un Pakistan care, suspect de frecvent, rămâne, la scară națională, în întregime, fără electricitate. Și. fără lumina lu' Osama, posibil, luată ( și ) de Obama. În imediata apropiere, mai există și o Rusie care își urmărește interesele, normale și paranormale, foarte dur.
De-a dreptul în intimitatea chestiei, se află o Chină, în tranziție politică, imediat după demararea propriului programului nuclear pașnic și, din ce în ce mai predispusă la a prelua rolul de lider mondial. În maniera ei unică și inimitabilă, desigur. Aceasta însemnând stabilirea fermă a unui număr limitat și acceptat de muște în WC-urile publice, eliminarea gunoiului uman, respectiv femeile nemăritate, a opozanților politici, a adepților mișcării Falun Gong, substituirea hranei, a apei, a aerului, în general, a tot și toate etc. Și, bomboana pe colivă, reîncarnarea oricui doar cu aprobarea Partidului Comunist Chinez! Asta chiar că m-a dat gata. M-a dat chiar gataca, aș putea spune. Presupun că această nouă directivă este o nouă armă împotriva retrograzilor religioși din Tibet și nu numai. Dar, mai ales, din Tibet. Tot chinezul - deocamdată, deocamdată, doar el! - nu mai are voie să se nască și să moară când și cum i se năzare. Nu i se mai permite nici să renască dacă nu are aprobare. Viitor de aur, omenirea are! Bine că, în ceea ce mă privește, nu mai am chiar atât de mult de trăit. Trebuie doar să nu mă chin-uiesc. Și, ferească Dumnezeu, să nu cumva să renasc în Chin-a! Oki-doki! N-are legătură cu Baba Dochia. Din fericire.
Alzheimer era totuși neamț.
Nu era din Piatra Neamț. Nici din Târgu Neamț.
Aloysius, nu sta, fă ceva!
Să jelim Germania! Să n-o urâm! Deși, ea pare să o facă într-un mod atât de talentat și de înfocat. Biata Germanie! Probabil, nu mai are mult nici ea. Cu doar trei landuri pe plus?!... Îi recomandăm o nouă regionalizare. O putem consilia. De asemenea, îi recomandăm noi metode de eficientizare economică. Se aude că sistemul de pensii e în plop. De aici, o parte a istericalelor. Ca și, la englezi. Și ăia au dat de fundul sacului în ceea ce îi privește chiar și pe ai lor. De aici și provine o bună parte a agitației. Dar de ce este oare sistemul german ( și britanic ) de pensii și de protecție socială în plop sau varză sau arșice? Cu atâta preocupare și cu atâta pricepere?! Cu atâta simț gospodăresc și cu atâta grijă pentru cetățeanul propriu? Să fi făcut și Germania precum Suedia și alte țări occidentale? Adică, să fi băgat bani în tot felul de fantasmagorii americane, inclusiv fonduri de pensii, fonduri de investiții, afaceri lamentabile și să fi pierdut sumele respective? După cum se și lamentează periodic Suedia? O am exemplu întrucât, îi urmăresc știrile și realitățile.
Oricum, în afara carențelor personale, era clar faptul că Germaniei trebuie să i se întâmple ceva nasol. Măcar, din momentul în care, și-a cerut repatrierea aurului din America și din Franța. Acum, situația pare să fie chiar gravă! Îi sunt renumărate lagărele de exterminare. Dacă nu le-au pus la timp și oficial în cârca polonezilor, ucrainenilor etc.?! Și numai ce anunțase Germania că are bani gârlă! Uite că, în scurtă vreme, s-ar putea să nu mai aibă și, mă tem că nu din cauza invaziei româno-bulgare.
Nu numai Germania nu-și mai poate susține programele sociale. Sau, nu mai vrea. Deoarece există și această suspiciune la nivel mondial: cum că toate aceste nebunii sociale și economice au ca țintă anularea tuturor drepturilor, atâtea câte au fost, dobândite în timpul secolului XX, ca urmare a reformelor făcute de voie, de nevoie, prin intervenția comunismului în istorie. Că asta e! Se știe prea bine că, în timp ce, în unele țări, exista comunismul manifest, impus ca experiment, în altele, se luau măsuri pentru ca să nu se extindă revoluția bolșevică. Primejdia pare să fi trecut și, ca atare, se încearcă reîntoarcerea, plus-minus, la ceea ce era acum vreo sută de ani. De aici, campaniile promonarhice, de aici, campaniile cinematografice de medievalizare a omenirii moderne, medievalizare upgradată și updatată prin asocierea cu tehnologia de ultimă oră. Pe măsură ce oamenii vor tot renunța, benevol sau nu, la drepturile lor, plutocrația se va consolida nestingherită în toate ale sale. Vremea populismului a trecut, revine vremea elitelor. Dar, a unor elite nu neapărat meritocratice.
Revenind la Germania și la subita ei grijă că vin esticii și îi iau ajutoarele sociale... Pare să nu înțeleagă faptul că și esticii aflați legal pe teritoriul ei plătesc impozite. De altfel, Germania ca stat este un recrutor foarte activ de forță de muncă din Europa de Est. Așa a procedat și cu turcii. Acum, sunt peste 4 milioane de turci în Germania. Dar, ei au fost aduși legal, încă din anii '60, ca urmare a dispariției populației germane, după cele două războaie mondiale. Din câte îmi amintesc, provocate de Germania însăși. Ulterior, turcii și-au adus și familiile, dar era dreptul lor legitim. Germania a avut și un program de cumpărare a unor populații mai mult sau mai puțin nemțești din fostele țări comuniste, pentru a-și reface demografia.
Ce se întâmplă de fapt acum și în Germania, dar și în alte țări occidentale? Se încearcă, practic, renunțarea în forță la legile și la drepturile europene, cu care au și fost atrase țările din Europa de Est ca să semneze tratatele economice, sociale, politice. Prin care, practic, după cum se și vede cu ochiul liber, s-au autodistrus. Pe sub preș, cu cele mai oribile argumente, se experimentează impunerea rapidă și fermă a altor tratate și-a altor legi. În fapt, botnițe legislative și juridice. Sigur, există și elemente de adevăr. Nici nu s-ar putea omologa o astfel de situație fără a exista nici un temei. Ecuația e, acum, aproape desăvârșită: esticii trebuie să rămână doar o forță de muncă ieftină, fără nici un drept, dacă se poate și fără nici o remunerație, iar țările lor, doar niște colonii la dispoziția cui trebuie. Punct. Eventual, în Occident, în afara servitorilor necesari și nepretențioși, să mai vină doar esticii dotați cu bani, ca, repet, acum vreo sută de ani și mai mult. Pentru ca să studieze și, plătind, să întrețină universitățile Vestului, pentru ca să voiajeze și, pe mult mălai, să întrețină bazele turistice apusene, după ce, din prostie și din ticăloșie, le-au distrus eficient și rapid pe ale lor etc. Așa cum, din literatura mondială, inclusiv din amintirile bunicilor noștri, înțelegem că se întâmpla pe vremuri. Banii produși pe moșiile și în fabricile și atelierele din țările Estului erau pierduți în cazinourile, hotelurile și bordelurile Vestului. Elementary, my dear Watson!
Acum, e adevărat că nici hoțul nu e întotdeauna foarte vinovat dacă victima e întotdeauna foarte proastă. După 1989, în România, eram fascinată de disponibilitatea oamenilor de a se lăsa păcăliți. Nici unul nu pricepea că va deveni carne de tun în noua societate. Toți se visau patroni și boieri. Nici unul nu înțelegea faptul că vor redeveni doar chivuțe, servitori, salahori, cerșetori etc. Șomeori - după cum se spunea într-un scheci din vremea comunistă - în cel mai bun caz.
În ceea ce privește, nomadismul țigănesc, Germania, căreia tocmai i se renumără lagărele de exterminare și ele se înmulțesc asemănător ciupercilor după ploaie, n-are decât să ne arate cum trebuie să procedăm cu o populație evident transfrontalieră. Având în vedere istoria Germaniei, va fi chiar interesant de aflat ce sfaturi ne-ar da. Și în Suedia, drepturile tradiționale pe care le au șatrele țigănești de a circula sunt reglementate și limitate. N-au voie să stea oricât într-un singur loc, n-au voie să facă orice. De altfel, extrapolând, chiar și Sami, laponii, posibil cei mai vechi locuitori ai zonei, încă se consideră discriminați în Suedia și nu numai. Au acumulat frustrări și ranchiună. O știu chiar de la sursă. În Finlanda - are și ea obiecții, nu e clar dacă strict ale ei sau, nu în ultimul rând, dictate de ruși, de care, este adevărat, a fost și este foarte dependentă - în Finlanda deci, sunt foarte mulți țigani ai lor, ai locului. Nu sunt foarte iubiți. Cât despre Franța, o așteptăm să ne dea instrucțiunile în plic. Am văzut cu toții de ce este capabilă în acest sens. E valabil și pentru alții.
Apropo de finlandezi, observ multă agitație pro și contra eventualității că Rusia ar avea oarece de-a face. Discuția e doar pentru proști sau pentru mercenari. Firește că Rusia are de-a face mult cu Finlanda. Toată istoria lor, și veche, și recentă, probează asta. Ce era finlandizarea? Nimic altceva decât o conduită specială, decurgând din conviețuirea cu un vecin mare și periculos ca URSS. Finlanda era poarta prin care, în vremea Războiului Rece, rușii fugeau în Occident. În prezent, Suedia și-a modificat legislația pe anumite domenii din cauza faptului că, dinspre Finlanda, trec încă foarte multe persoane din Rusia și din fostele republici sovietice. Care sunt legile modificate? În primul rând legile care privesc prostituția și traficul de persoane. Din cauza acestui trafic, dinspre Rusia și fosta URSS via Finlanda, Suedia a adoptat celebra lege prin care sunt condamnați cei care cumpără servicii sexuale din astfel de surse. Practic, proprii cetățeni. De curând, un procuror-șef a fost arestat ca urmare a faptului că a cumpărat servicii sexuale într-un hotel din Stockholm. Îmi pare o lege foarte corectă și foarte bună, am mai scris despre ea, aici, mă raliez total punctului de vedere suedez. Dar, da, Finlanda are legătură cu Rusia.
Revenind la Germania, mai am de adăugat ceva: se întâmplă că am cunoscut și nemți înstăriți și foarte mulțumiți de traiul lor, dar am cunoscut și nemți care beneficiau de ajutoare sociale. În moderna epocă a dominației euro. Erau nemți din fosta RFG. Chiar din landurile bogate. Adică, total vestici, nu estici. Unii primeau acest ajutor. Doar dacă, nu aveau încotro. Alții ar fi avut mare nevoie de el, dar fugeau ca acela de tămâie. Pentru că aceste ajutoare sunt acordate de un soi de poliție fiscală. Acordarea unui ajutor social se face în Germania în funcție de niște criterii mai mult decât umilitoare și draconice. Numai după ce beneficiarul a renunțat la orice obiect de lux, bijuterii, electronică scumpă, haine deosebite, tablouri și alte artefacte, ba chiar și la mașina personală. Și, în tot acest timp, trebuie să accepte orice fel de muncă oricât de umilitoare. Atenție, renunță obligatoriu la mașina personală, dar, fără ea, nu-și poate căuta și găsi de lucru, deși, este obligat. Viața unui beneficiar de asigurări sociale germane este verificată și cenzurată în detaliu. În oricare moment, dacă un funcționar are capricii, respectivul poate pierde custodia copiilor săi. Asta ca să dau doar niște repere. Eu i-am văzut pe nemți cum recurgeau la tot felul de strategii tocmai pentru a nu avea nici o legătură cu un astfel de sistem polițienesc. Așa că, sincer, nu prea știu ce mari avantaje ar aduce o ședere îndelungată și neacoperită financiar din surse proprii, pe teritoriul Germaniei. Tot din pură întâmplare, mi-a fost dat să văd și nemți în luptă cu sistemul de asigurări de viață, de boală etc. Ce luptă! Chiar pe viață și pe boală! Deși oamenii respectivi aveau toată dreptatea de partea lor. Așa că, din punctul meu de vedere, nu prea cred că statul german poate fi considerat atât de naiv și de vulnerabil. Sunt alte explicații.
Dar de ce pare Germania că ne urăște atât de profund? Pentru că, în afara intereselor momentane și conjuncturale, Germania este convinsă de faptul că, din cauza României, a pierdut războiul. Surpriză? N-ar trebui să fie. Germania nu formulează oficial asta, dar multe dintre resentimentele ei provin de aici. Desigur, are amnezie totală în legătură cu Pactul Ribbentrop-Molotov. Ca și Rusia, de altfel. Iar, în acest context, fostul rege Mihai nu este un avantaj, după cum, probabil, ar considera unii. Cum că, dacă e neamț, ar putea să fie un argument favorabil. Ei bine, din păcate, nu. Este un factor agravant al acestei uri viscerale de care, dacă stai suficient de multă vreme în Germania, mai devreme sau mai târziu, te vei izbi. Firește, mă refer la cercurile germane care contează, care sunt educate, nu la oricine. Deși, la origine, fostul rege este ( și ) neamț, germanii, din punctul lor de vedere, îl socotesc vinovat de eșecul Celui De-al Doilea Război Mondial. Prin arestarea Mareșalului Antonescu și prin decizia de a trece de partea Aliaților. Nu comentez aici dacă a fost pozitiv sau negativ un astfel de gest istoric. Spun doar că, la nivelul percepției poporului german, faptul că România a renunțat la alianța cu Germania lui Adolf Hitler înseamnă nu numai trădare. Înseamnă și tot ce a decurs pentru Germania în deceniile următoare. Inclusiv, faptul că, acum, i se reinventariază, corect sau incorect, adevărat sau fictiv, lagărele de concentrare. Repet, nu comentez corectitudinea sau incorectitudinea unui astfel de punct de vedere.
La toate acestea, se adaugă și extrem de strânsa colaborare a Germaniei cu Rusia. Încă de la Pactul Ribbentrop-Molotov. În prezent, Germania depinde energetic de Rusia. Am mai scris pe blog și despre asta. Am mai scris și despre faptul că liderii Germaniei moderne se comportă ca niște agenți foarte disciplinați ai KGB-ului. Așa că, după cum ne tot asigură Vocea Rusiei, dacă noi nu vrem Moscova, ea ne vrea. Chiar și, prin intermediul Berlinului. Depinde și de noi totuși cum jucăm. Putem fi ceva mai inteligenți și ceva mai patrioți.
Apropo de modul în care nimeni nu vrea să-și amintească nimic și toți trăiesc, parcă, doar în prezentul imediat... Să ne concentrăm: nu numai Ribbentrop din duetul Ribbentrop-Molotov, era neamț. Tot neamț era și Dr. Aloysius / Alois Alzheimer. Gândirea omenirii când pare să fie periculos, contraproductiv de stagnantă, când pare să o ia rapid și definitiv razna. Sensurile au început să ne cam scape tuturor. Alo, Aloysius Alzheimer, nu ne lăsa! Nu sta! Fă ceva! Dacă se poate, înainte să ne luăm, iarăși, la bătaie.
Factorul mongol și Gheorghe Doja
La începutul anului treișpe, în Londra, a căzut un elicopter. Lângă MI5, după unii, lângă MI6, după alții, lângă nimic, după ceilalți. Ăia care vin mereu să-i spună omenirii să nu se panicheze și să nu dramatizeze. În fine... Secvența respectivă era, păstrând proporțiile, cam ca în filmul Skyfall. Iar mă ia fandacsia și mă tooot duce! De la o vreme, avem numai filme ca în realitate și realitate ca în filme!
Marea Britanie vrea să iasă din UE. Dar, mai întâi, vrea să ne dea afară pe noi și ne folosește cu sârg întru aceasta. Îi și permitem, e drept, o și ajutăm chiar. Scoția ne primește însă și își declară independența în curând. Însă, trebuie să renegocieze peste 14 000 de tratate gata parafate și în numele ei de către odioasa Britanie. Ducesa ba e însărcinată, ba nu e, ba are o tumoră cerebrală, ba n-are, ba e sintetică și cu ochii goi, ba e naturală și șarmantă. Asistenta medicală pare să fie, totuși, moartă.
Regina Olandei se retrage. Papa se retrage. Hugo Chavez moare. Regina Angliei se îmbolnăvește. La externarea sa din același spital - după cum declarau sursele - în care Ducesa și asistenta ei se reuniseră, de curând, într-un thriller pe viață și pe moarte care s-ar putea, vreodată, să facă și încasări colosale, dacă fotografia publicată nu era trucată, Regina era însoțită de o persoană cu o uniformă stranie. Asistenta Reginei - ambele, încă în viață - avea o ditamai centură împodobită cu simbolurile masonice clasice: pentagramă, compas și echer. Ce mai lipsește din acest tablou? Nu știu exact, Alice, Pălărierul Nebun și Iepurele de Martie. Să nu deznădăjduim: e martie, Iepurele s-ar putea să apară.
Încă înainte de îmbolnăvire, Regina avea programată o vizită în Italia. Nimic mai potrivit decât să-l cunoască pe Beppe Grillo. Fabulos! Ce film ar ieși! Lewis Carroll plus Fellini, să zicem. Boala Reginei însă n-a mai permis deplasarea, toate aranjamentele au fost anulate. E drept, dacă nu mai e nici Papa, de ce să mai mergi în Italia?! După părerea celor de la MI5 și de la MI6, ăia cu elicopterul căzut în propriul său cap, dar și aproape în / de căpățâna lor, Regina urma să fie asasinată în Italia. Așa că, până la urmă, gastroenterita a fost o soluție elegantă, dacă se poate spune așa despre o astfel de boală, o soluție elegantă, pentru toată lumea. Chiar și pentru Commonwealth care primește o nouă cartă a drepturilor nu se știe cui, foarte bună, după unii, foarte rea, după alții, așa și așa, după toți ceilalți.
Gastroenterita Reginei plus însemnele de pe centura asistentei medicale - nu știu ce-a contat mai mult - par să fi rezolvat și această chestiune pentru că, inițial, Regina pasămite nu era de acord cu respectiva cartă. Zic gurile rele. Brusc, n-a mai plecat în Italia, a semnat carta totuși, dar, iarăși, salvator, recenta boală a scutit-o de petrecerile și de ceremoniile conexe. După unii conspiraționiști, dacă și Regina Marii Britanii se retrage, următorul care va pleca este nimeni altul decât Obama. Așa susține o listă secretă de-o știe toată lumea, listă care are deja o oarecare vechime și o oarecare notorietate.
Căt despre ceilalți actanți ai apocalipsei bilderbergiano-mayașe, ba apar, ba dispar, precum o hologramă nițeluș defectă. Doamna Hillary Clinton e când aproape moartă - ba de la o tumoră, ba de la un atac cerebral, ba de la un straniu accident-atentat din Iran - când e candidat favorit la alegerile viitoare. Familia Bush ba a fugit cu toți banii și s-a ascuns, ba are un nou membru al familiei dornic să se arate pe scena politică. Ariel Sharon, dacă vi-l mai amintiți, blestemat de rabini să nici nu moară, dar să nici nu trăiască până când nu va veni Mesia cel așteptat de Israel, a dat unele semne de viață. Cam atunci când a început să circule mai stăruitor informația despre alcătuirea Parlamentului European Evreiesc. Visul său și al lui Shimon Peres, vis devenit realitate. Parlamentul European Evreiesc există și funcționează. Interesant mi se pare nu numai faptul că dublează Parlamentul European propriu-zis. Cu adevărat incitantă îmi pare capacitatea sa de acoperire geopolitică. Ultima listă de membri pe care am văzut-o eu, practic, includea toată Europa și toată Asia, implicit cam toată fosta și viitoarea URSS. Aici, maghiarii au pierdut trenul. E tardiv să mai încerce să mai facă un for de-al lor prin care să revendice și Europa, și Asia. Asta e! Nu le poți avea pe toate în viață! Nici măcar, în moarte!
Coincidență sau nu, apar interesante schimbări de atitudine. De exemplu, după 500 de ani, în plină criză, Spania îi invită oficial pe evreii de rit sephard, cândva expulzați, să revină cu toate drepturile care ar decurge dintr-un astfel de demers. Musulmanii s-au burzuluit că, deși au fost și ei alungați, pe ei, nu-i cheamă nimeni înapoi. Invitația pe care Spania pare să o fi făcut este cu atât mai surprinzătoare cu cât, anul trecut, făcuse parte dintre țările care au susținut candidatura Palestinei la ONU. La rândul ei, Bulgaria, tot în mijlocul unor turbulențe majore, brusc, mărturisește că are mii de evrei pe conștiință. Firește că, astfel de știri generează, spontan, speculații imense. Oricum, devine cu adevărat dificil să se țină pasul cu evenimentele. Fiecare zi aduce noi prilejuri de uimire colosală.
Cică, universul cuantic normal presupune posibilități și probabilități. Încep să cred că noi trăim într-unul anormal care funcționează doar pe bază de imposibilități și de improbabilități. Iadul unei alte planete? Iadul unei alte civilizații? Iadul unei alte omeniri? De altfel, suntem în martie, se anunțase că acceleratorul de la CERN se va opri acuș-acuș. Văd că, în cazul în care totuși funcționează și nu e o butaforie, nu se oprește, dar se îndoiește. De calitatea bosonului Higgs. O fi sau n-o fi? În ajunul apocalipsei din decembrie 2012, cercetătorii păreau siguri de faptul că l-au prins pe Dumnezeu de boson. Acu', au dubii. Dubiile sunt productive. Abia, acum, s-ar putea să fie cei de la CERN pe calea adevărului.
După cum am scris deja, toată luna martie pare să fie înțesată de date periculoase. O adevărată succesiune de arcane! Bine că am scăpat de 11 martie. Nu în totalitate însă! Modificările constituției Ungariei par să fi trecut. Data nu e întâmplătoare. Au girul cui trebuie. Urmează Idele lui Marte! Și, chiar la Roma! Cu tot cu conclavul papal. Bine că, în preajmă, e Beppe Grillo și nu Iulius Cezar! Chiar așa, conform stringurilor și sincronicităților, să vedem ce papă va atrage Beppe Grillo! Mai trebuie să trecem și de data de 22 martie. Până acum, 11 și 22, numere extrem de importante în plan ocult și în planurile ocultei, și-au făcut treaba. Alături de renumitul 23, desigur. Și nu numai. Să vedem dacă, între timp, ezotericul mai lucrează și cu alte numere, și cu alte calendare.
În privința datelor din calendar, deocamdată, rămânem încă și tradiționali, și tradiționaliști! Avem motive să fim așa? Avem! În perioada 20-22 martie 2013, domnul Obama va vizita Israelul. O paranteză: dacă ne scufundăm în ezoterismul numerologic, rezonanța seriei 20-22-2013 ne poate duce ușor către 322, Skull and Bones. Închidem repede și respectuos paranteza ca să nu fim prinși. Revenind la vizita respectivă, se anunță faptul că, previzibil, palestinienii, Iranul și Coreea de Nord sunt vedetele oficiale ale agendei. Dar, pe 22 martie, evenimentul de mare importanță va fi serios concurat - așa e omenirea, frivolă! - de o dublă premieră cinematografică plină de semnificații: Olympus Has Fallen, cu ginerelu' Gerard Butler. Tema? Epic! Zeii cad pesemne, Casa Albă se duce și ea, teroriștii o fac harcea-parcea. Nu cred că a rămas bucățică din America pe care America însăși să nu și-o fi imaginat, cu pasiune, a nu fi fost deja distrusă. Din temelii. Vorbeam despre posibilitățile și probabilitățile cuantice. Dacă se tot concentrează americanii în acest mod deosebit, propria distrugere s-ar putea chiar să le reușească. Ce altă premieră mai vine? Vine premiera The Croods sau despre cum cowboys redevin caveboys. Trebuie să avem un orizont de așteptare, o direcție și un model și după consumarea apocalipsei. Perfect! Filmul, vă rog! Ochelarii 3D, coca-cola, popcorn, fotoliu, scapă cine scapă, cine nu, se scapă! Pe el. De atâta plăcere și de atâta uimire.
Red Dawn or Red Pawn?
Phenian Pirate Bay?
Apropo de 11 martie, umbla vorba cum că îmbufnatul grăsuț de la Phenian ne va băga mințile în cap prin scoaterea lor direct cu bombardeaua nucleară fix în această zi. Versiunea sa de Red Dawn. Până la urmă, cum rămânem: bombardați sau nebombardați? S-a plictisit și Seulul de suspans și așteptare. Militarii săi s-au apucat de golf.
În plus, interesante vremuri trăim, cică renumitul, urmăritul, arestatul, condamnatul, amendatul, interzisul website suedez Pirate Bay s-ar muta / s-ar fi mutat în Phenian. Supăculfeaaanteastic! Suedezii dau ca sigură o informație luată chiar de pe blogul piraților. Uite că folosesc și blogurile la ceva! Unde s-au dus deci pirații suedezi? Ca să nu spun chiar dusără? În Phenian?! Și-au tras și frizura obligatorie? Că, presupun, doar grăsuțul are dreptul la frizura de golf. Golf nord-coreean sau sud-coreean? Premonitoriu, îi evocasem deja frizura în acest serial. Până când să aflăm cu toții numărul strict reglementat al hairstyle-urilor din patria sa. Prin urmare, grăsuțul are moațele aranjate într-un mod personal, ca să se potrivească și cu pălăria de pai, să nu zicem de paie, pe care o agreează din când în când. Din context, se poate desprinde și faptul că modul în care are părul aranjat poate fi, de fapt, o încercare de împrietenire cu sud-coreenii și cu americanii. Să nu fie însă și o dare de gol în legătură cu adevărata sa identitate. Oricum, grăsuțul Kim are o pieptănătură interesantă și personală. Restul muritorilor din jurul său aleg doar dintre frizurile admise pentru nivelul lor. Minus absolut. Nivelul. Altminteri, un minus absolut cu păr însă.
Dacă suedezii de la Pirate Bay au luat această direcție, le dorim succes. Dar ce vor emite ei de la Phenian?! Imagination goes wild! Până la urmă, mutarea lor în sine nici n-ar suferi de prea multă originalitate. Numai ce fusese în vizită, pe acele meleaguri, președintele executiv Google, Eric Schmidt. Am mai scris și despre asta. Fiica sa, Sophie, tot pe blog - vedeți e vremea blogurilor! - relatase că respectiva Coree de Nord nici nu arată rău deloc, că Phenianul este frumos construit, că provincia pare destul de prosperă, iar că femeile sunt chiar cool, atrăgătoare, aranjate și încălțate cu cizme înalte, elegante, posibil, scumpe. Chiar și pentru nord-coreeni, mă gândesc, era greu să facă o operetă atât de amănunțită la scară națională. Asta doar dacă, din diferite motive, Sophie nu ne-a mințit. Acum, dacă familia Google-Schmidt merge în Coreea de Nord, dacă Pirate Bay se mută la Phenian sau prin preajmă, de ce oare n-am apuca să îl vedem și pe Assange că își ia lumea în cap tot înspre patria lui Kim?!
Grăsuțul de la Phenian e activ și inventiv. După unele zvonuri, posibil, între două atacuri nucleare, preventive sau prevenite, ar vrea să revigoreze nițel chiar și relațiile diplomatice cu America. După ce, le rupe. Și cu America, și cu slugarnicul Seul. În acest sens, pasămite, ar aștepta un telefon de la Obama ca să discute câte ceva despre baschetbal. În pofida frizurii, nu despre golf, ci, despre baschetbal. Sper că s-a înțeles: Obama să-l sune. Și să comenteze meciurile de baschet. Și, să presteze într-un mod captivant întrucât grăsuțul e exigent, se plictisește repede și devine nervos. E de glumit cu asta? Nu cred. Când începe să țipe doar un biet crainic de la televiziunea nord-coreeană și orice frizură, regulamentară sau nu, se face măciucă. Să discute deci baschetbalul. Nu, lansările de rachete. Noul Kim nu e numai îndrăzneț, ci și informat. Cândva, relațiile diplomatice dintre China și SUA au fost reactivate prin intermediul meciurilor de ping-pong. Fenomenul a rămas în istorie chiar sub această denumire: diplomație de tip ping-pong. Relațiile au fost eficient dezghețate, iar orgoliile au fost convenabil cruțate.
E interesant ce se întâmplă în zona aceea. Pare din ce în ce mai fierbinte. Nu e de glumit. Fostul război coreean de acum șase decenii încă produce filme. Iar difuzarea filmelor vechi făcute pe această temă continuă și astăzi, MASH fiind doar un exemplu. The Invaders, pe care tocmai îl revăd, fiind un altul. Iar Red Dawn e chiar recent. Și, teribil de prost. Momentul actual e periculos. M-am mai referit și eu la asta. Apocalipsa n-a mai venit. Noua Ordine Mondială vrea să se impună. Vechea Ordine Mondială nu vrea să renunțe. Agitația lumii poate deveni oricând tsunamică. Pretutindeni.
Ce avem deci în zona respectivă? O Peninsulă Coreeană, în permanentă alertă de război. Plus imixtiunile inerente americane, rusești, chinezești și nu numai. Uite, de exemplu, în ce mod original se vâră în ecuație, dacă e adevărat, suedezii! Ce mai avem? O Japonie, fragilizată de dezastre naturale, de radiații, de căderi economice. Tocmai s-au comemorat doi ani de la dezastrul de la Fukushima. Sushi radioactiv strălucește în farfurii. Mai departe, e drept, dar nu foarte departe, mai avem și un Pakistan care, suspect de frecvent, rămâne, la scară națională, în întregime, fără electricitate. Și. fără lumina lu' Osama, posibil, luată ( și ) de Obama. În imediata apropiere, mai există și o Rusie care își urmărește interesele, normale și paranormale, foarte dur.
De-a dreptul în intimitatea chestiei, se află o Chină, în tranziție politică, imediat după demararea propriului programului nuclear pașnic și, din ce în ce mai predispusă la a prelua rolul de lider mondial. În maniera ei unică și inimitabilă, desigur. Aceasta însemnând stabilirea fermă a unui număr limitat și acceptat de muște în WC-urile publice, eliminarea gunoiului uman, respectiv femeile nemăritate, a opozanților politici, a adepților mișcării Falun Gong, substituirea hranei, a apei, a aerului, în general, a tot și toate etc. Și, bomboana pe colivă, reîncarnarea oricui doar cu aprobarea Partidului Comunist Chinez! Asta chiar că m-a dat gata. M-a dat chiar gataca, aș putea spune. Presupun că această nouă directivă este o nouă armă împotriva retrograzilor religioși din Tibet și nu numai. Dar, mai ales, din Tibet. Tot chinezul - deocamdată, deocamdată, doar el! - nu mai are voie să se nască și să moară când și cum i se năzare. Nu i se mai permite nici să renască dacă nu are aprobare. Viitor de aur, omenirea are! Bine că, în ceea ce mă privește, nu mai am chiar atât de mult de trăit. Trebuie doar să nu mă chin-uiesc. Și, ferească Dumnezeu, să nu cumva să renasc în Chin-a! Oki-doki! N-are legătură cu Baba Dochia. Din fericire.
Alzheimer era totuși neamț.
Nu era din Piatra Neamț. Nici din Târgu Neamț.
Aloysius, nu sta, fă ceva!
Să jelim Germania! Să n-o urâm! Deși, ea pare să o facă într-un mod atât de talentat și de înfocat. Biata Germanie! Probabil, nu mai are mult nici ea. Cu doar trei landuri pe plus?!... Îi recomandăm o nouă regionalizare. O putem consilia. De asemenea, îi recomandăm noi metode de eficientizare economică. Se aude că sistemul de pensii e în plop. De aici, o parte a istericalelor. Ca și, la englezi. Și ăia au dat de fundul sacului în ceea ce îi privește chiar și pe ai lor. De aici și provine o bună parte a agitației. Dar de ce este oare sistemul german ( și britanic ) de pensii și de protecție socială în plop sau varză sau arșice? Cu atâta preocupare și cu atâta pricepere?! Cu atâta simț gospodăresc și cu atâta grijă pentru cetățeanul propriu? Să fi făcut și Germania precum Suedia și alte țări occidentale? Adică, să fi băgat bani în tot felul de fantasmagorii americane, inclusiv fonduri de pensii, fonduri de investiții, afaceri lamentabile și să fi pierdut sumele respective? După cum se și lamentează periodic Suedia? O am exemplu întrucât, îi urmăresc știrile și realitățile.
Oricum, în afara carențelor personale, era clar faptul că Germaniei trebuie să i se întâmple ceva nasol. Măcar, din momentul în care, și-a cerut repatrierea aurului din America și din Franța. Acum, situația pare să fie chiar gravă! Îi sunt renumărate lagărele de exterminare. Dacă nu le-au pus la timp și oficial în cârca polonezilor, ucrainenilor etc.?! Și numai ce anunțase Germania că are bani gârlă! Uite că, în scurtă vreme, s-ar putea să nu mai aibă și, mă tem că nu din cauza invaziei româno-bulgare.
Nu numai Germania nu-și mai poate susține programele sociale. Sau, nu mai vrea. Deoarece există și această suspiciune la nivel mondial: cum că toate aceste nebunii sociale și economice au ca țintă anularea tuturor drepturilor, atâtea câte au fost, dobândite în timpul secolului XX, ca urmare a reformelor făcute de voie, de nevoie, prin intervenția comunismului în istorie. Că asta e! Se știe prea bine că, în timp ce, în unele țări, exista comunismul manifest, impus ca experiment, în altele, se luau măsuri pentru ca să nu se extindă revoluția bolșevică. Primejdia pare să fi trecut și, ca atare, se încearcă reîntoarcerea, plus-minus, la ceea ce era acum vreo sută de ani. De aici, campaniile promonarhice, de aici, campaniile cinematografice de medievalizare a omenirii moderne, medievalizare upgradată și updatată prin asocierea cu tehnologia de ultimă oră. Pe măsură ce oamenii vor tot renunța, benevol sau nu, la drepturile lor, plutocrația se va consolida nestingherită în toate ale sale. Vremea populismului a trecut, revine vremea elitelor. Dar, a unor elite nu neapărat meritocratice.
Revenind la Germania și la subita ei grijă că vin esticii și îi iau ajutoarele sociale... Pare să nu înțeleagă faptul că și esticii aflați legal pe teritoriul ei plătesc impozite. De altfel, Germania ca stat este un recrutor foarte activ de forță de muncă din Europa de Est. Așa a procedat și cu turcii. Acum, sunt peste 4 milioane de turci în Germania. Dar, ei au fost aduși legal, încă din anii '60, ca urmare a dispariției populației germane, după cele două războaie mondiale. Din câte îmi amintesc, provocate de Germania însăși. Ulterior, turcii și-au adus și familiile, dar era dreptul lor legitim. Germania a avut și un program de cumpărare a unor populații mai mult sau mai puțin nemțești din fostele țări comuniste, pentru a-și reface demografia.
Ce se întâmplă de fapt acum și în Germania, dar și în alte țări occidentale? Se încearcă, practic, renunțarea în forță la legile și la drepturile europene, cu care au și fost atrase țările din Europa de Est ca să semneze tratatele economice, sociale, politice. Prin care, practic, după cum se și vede cu ochiul liber, s-au autodistrus. Pe sub preș, cu cele mai oribile argumente, se experimentează impunerea rapidă și fermă a altor tratate și-a altor legi. În fapt, botnițe legislative și juridice. Sigur, există și elemente de adevăr. Nici nu s-ar putea omologa o astfel de situație fără a exista nici un temei. Ecuația e, acum, aproape desăvârșită: esticii trebuie să rămână doar o forță de muncă ieftină, fără nici un drept, dacă se poate și fără nici o remunerație, iar țările lor, doar niște colonii la dispoziția cui trebuie. Punct. Eventual, în Occident, în afara servitorilor necesari și nepretențioși, să mai vină doar esticii dotați cu bani, ca, repet, acum vreo sută de ani și mai mult. Pentru ca să studieze și, plătind, să întrețină universitățile Vestului, pentru ca să voiajeze și, pe mult mălai, să întrețină bazele turistice apusene, după ce, din prostie și din ticăloșie, le-au distrus eficient și rapid pe ale lor etc. Așa cum, din literatura mondială, inclusiv din amintirile bunicilor noștri, înțelegem că se întâmpla pe vremuri. Banii produși pe moșiile și în fabricile și atelierele din țările Estului erau pierduți în cazinourile, hotelurile și bordelurile Vestului. Elementary, my dear Watson!
Acum, e adevărat că nici hoțul nu e întotdeauna foarte vinovat dacă victima e întotdeauna foarte proastă. După 1989, în România, eram fascinată de disponibilitatea oamenilor de a se lăsa păcăliți. Nici unul nu pricepea că va deveni carne de tun în noua societate. Toți se visau patroni și boieri. Nici unul nu înțelegea faptul că vor redeveni doar chivuțe, servitori, salahori, cerșetori etc. Șomeori - după cum se spunea într-un scheci din vremea comunistă - în cel mai bun caz.
În ceea ce privește, nomadismul țigănesc, Germania, căreia tocmai i se renumără lagărele de exterminare și ele se înmulțesc asemănător ciupercilor după ploaie, n-are decât să ne arate cum trebuie să procedăm cu o populație evident transfrontalieră. Având în vedere istoria Germaniei, va fi chiar interesant de aflat ce sfaturi ne-ar da. Și în Suedia, drepturile tradiționale pe care le au șatrele țigănești de a circula sunt reglementate și limitate. N-au voie să stea oricât într-un singur loc, n-au voie să facă orice. De altfel, extrapolând, chiar și Sami, laponii, posibil cei mai vechi locuitori ai zonei, încă se consideră discriminați în Suedia și nu numai. Au acumulat frustrări și ranchiună. O știu chiar de la sursă. În Finlanda - are și ea obiecții, nu e clar dacă strict ale ei sau, nu în ultimul rând, dictate de ruși, de care, este adevărat, a fost și este foarte dependentă - în Finlanda deci, sunt foarte mulți țigani ai lor, ai locului. Nu sunt foarte iubiți. Cât despre Franța, o așteptăm să ne dea instrucțiunile în plic. Am văzut cu toții de ce este capabilă în acest sens. E valabil și pentru alții.
Apropo de finlandezi, observ multă agitație pro și contra eventualității că Rusia ar avea oarece de-a face. Discuția e doar pentru proști sau pentru mercenari. Firește că Rusia are de-a face mult cu Finlanda. Toată istoria lor, și veche, și recentă, probează asta. Ce era finlandizarea? Nimic altceva decât o conduită specială, decurgând din conviețuirea cu un vecin mare și periculos ca URSS. Finlanda era poarta prin care, în vremea Războiului Rece, rușii fugeau în Occident. În prezent, Suedia și-a modificat legislația pe anumite domenii din cauza faptului că, dinspre Finlanda, trec încă foarte multe persoane din Rusia și din fostele republici sovietice. Care sunt legile modificate? În primul rând legile care privesc prostituția și traficul de persoane. Din cauza acestui trafic, dinspre Rusia și fosta URSS via Finlanda, Suedia a adoptat celebra lege prin care sunt condamnați cei care cumpără servicii sexuale din astfel de surse. Practic, proprii cetățeni. De curând, un procuror-șef a fost arestat ca urmare a faptului că a cumpărat servicii sexuale într-un hotel din Stockholm. Îmi pare o lege foarte corectă și foarte bună, am mai scris despre ea, aici, mă raliez total punctului de vedere suedez. Dar, da, Finlanda are legătură cu Rusia.
Revenind la Germania, mai am de adăugat ceva: se întâmplă că am cunoscut și nemți înstăriți și foarte mulțumiți de traiul lor, dar am cunoscut și nemți care beneficiau de ajutoare sociale. În moderna epocă a dominației euro. Erau nemți din fosta RFG. Chiar din landurile bogate. Adică, total vestici, nu estici. Unii primeau acest ajutor. Doar dacă, nu aveau încotro. Alții ar fi avut mare nevoie de el, dar fugeau ca acela de tămâie. Pentru că aceste ajutoare sunt acordate de un soi de poliție fiscală. Acordarea unui ajutor social se face în Germania în funcție de niște criterii mai mult decât umilitoare și draconice. Numai după ce beneficiarul a renunțat la orice obiect de lux, bijuterii, electronică scumpă, haine deosebite, tablouri și alte artefacte, ba chiar și la mașina personală. Și, în tot acest timp, trebuie să accepte orice fel de muncă oricât de umilitoare. Atenție, renunță obligatoriu la mașina personală, dar, fără ea, nu-și poate căuta și găsi de lucru, deși, este obligat. Viața unui beneficiar de asigurări sociale germane este verificată și cenzurată în detaliu. În oricare moment, dacă un funcționar are capricii, respectivul poate pierde custodia copiilor săi. Asta ca să dau doar niște repere. Eu i-am văzut pe nemți cum recurgeau la tot felul de strategii tocmai pentru a nu avea nici o legătură cu un astfel de sistem polițienesc. Așa că, sincer, nu prea știu ce mari avantaje ar aduce o ședere îndelungată și neacoperită financiar din surse proprii, pe teritoriul Germaniei. Tot din pură întâmplare, mi-a fost dat să văd și nemți în luptă cu sistemul de asigurări de viață, de boală etc. Ce luptă! Chiar pe viață și pe boală! Deși oamenii respectivi aveau toată dreptatea de partea lor. Așa că, din punctul meu de vedere, nu prea cred că statul german poate fi considerat atât de naiv și de vulnerabil. Sunt alte explicații.
Dar de ce pare Germania că ne urăște atât de profund? Pentru că, în afara intereselor momentane și conjuncturale, Germania este convinsă de faptul că, din cauza României, a pierdut războiul. Surpriză? N-ar trebui să fie. Germania nu formulează oficial asta, dar multe dintre resentimentele ei provin de aici. Desigur, are amnezie totală în legătură cu Pactul Ribbentrop-Molotov. Ca și Rusia, de altfel. Iar, în acest context, fostul rege Mihai nu este un avantaj, după cum, probabil, ar considera unii. Cum că, dacă e neamț, ar putea să fie un argument favorabil. Ei bine, din păcate, nu. Este un factor agravant al acestei uri viscerale de care, dacă stai suficient de multă vreme în Germania, mai devreme sau mai târziu, te vei izbi. Firește, mă refer la cercurile germane care contează, care sunt educate, nu la oricine. Deși, la origine, fostul rege este ( și ) neamț, germanii, din punctul lor de vedere, îl socotesc vinovat de eșecul Celui De-al Doilea Război Mondial. Prin arestarea Mareșalului Antonescu și prin decizia de a trece de partea Aliaților. Nu comentez aici dacă a fost pozitiv sau negativ un astfel de gest istoric. Spun doar că, la nivelul percepției poporului german, faptul că România a renunțat la alianța cu Germania lui Adolf Hitler înseamnă nu numai trădare. Înseamnă și tot ce a decurs pentru Germania în deceniile următoare. Inclusiv, faptul că, acum, i se reinventariază, corect sau incorect, adevărat sau fictiv, lagărele de concentrare. Repet, nu comentez corectitudinea sau incorectitudinea unui astfel de punct de vedere.
La toate acestea, se adaugă și extrem de strânsa colaborare a Germaniei cu Rusia. Încă de la Pactul Ribbentrop-Molotov. În prezent, Germania depinde energetic de Rusia. Am mai scris pe blog și despre asta. Am mai scris și despre faptul că liderii Germaniei moderne se comportă ca niște agenți foarte disciplinați ai KGB-ului. Așa că, după cum ne tot asigură Vocea Rusiei, dacă noi nu vrem Moscova, ea ne vrea. Chiar și, prin intermediul Berlinului. Depinde și de noi totuși cum jucăm. Putem fi ceva mai inteligenți și ceva mai patrioți.
Apropo de modul în care nimeni nu vrea să-și amintească nimic și toți trăiesc, parcă, doar în prezentul imediat... Să ne concentrăm: nu numai Ribbentrop din duetul Ribbentrop-Molotov, era neamț. Tot neamț era și Dr. Aloysius / Alois Alzheimer. Gândirea omenirii când pare să fie periculos, contraproductiv de stagnantă, când pare să o ia rapid și definitiv razna. Sensurile au început să ne cam scape tuturor. Alo, Aloysius Alzheimer, nu ne lăsa! Nu sta! Fă ceva! Dacă se poate, înainte să ne luăm, iarăși, la bătaie.
Factorul mongol și Gheorghe Doja
Ungurii vin din Asia mongoloidă. Rușii au fost, aproape 500 de ani, robii tătarilor, rudele mongolilor. Îl venerează pe Lenin. Se ploconesc încă în fața moaștelor sale mongoloide. Nu doar mongoloide. Rușii îi utilizează pe unguri în campaniile lor de cucerire, dezbinare, agasare etc. Au și alți idioți utili, e adevărat. Chiar și unii dintre noi, din păcate. În prezent, după tactica stalinistă deja cunoscută, Ungaria este asmuțită împotriva României. Conform acelorași reflexe staliniste, România tace vinovat-smerită. De fapt, insidios, românilor li se tot bagă în cap faptul că Transilvania nu este a lor. Iar, după nonreactivitatea majoritarilor, s-ar putea concluziona că așa și e. Aroganța ungurească pare aroganța stăpânilor. Firește, nu este așa. Dar noi permitem să fie așa. În viață, cel mai adesea, câștigă doar cine este mai obraznic. Din ziare, constat că românilor li se recomandă să accepte steagul secuiesc. Să nu cumva să deranjeze. Să nu cumva să ceară explicații. Să expedieze dilema într-un banc. Să meargă pe vârfuri în Transilvania. Să cocoloșească revizionismul și revizioniștii. Ba chiar și revizorii școlari și contabili dacă sunt suficient de revizioniști. Românii să nu lezeze sensibilitatea atât de ultragiată a maghiarilor. În compensație, li se oferă delicioase rețete culinare mongoloido-hunice: papricaș, gulaș, șlomoi etc. Delicioase, nu știu exact pentru cine. Sonoritatea nu e totuși chiar convingătoare.
În această perioadă, Rusia este intens interesată de scandal în regiune. După cum ne avertizează însăși aceeași Voce a Rusiei. Chiar, pentru cine lucrează de fapt Vocea Rusiei de își permite să fie sinceră până la o aparentă prostie?! Sau rușii sunt atât de siguri de avantajele și de superioritatea lor încât nici nu le mai pasă?! Sau tocmai acesta este și sensul testului? Să-și declare adevăratele intenții și să constate dacă reacționează cineva? E cineva acasă? Pare că nu. Sau sunt numai agenții. KGB / FSB, AVO / AVH și alții ca ei.
Ungaria se avântă și ea imediat. Știe să facă asta. Știe să latre. E adevărat, se pretează și limba. Iar criza e criză peste tot. În plus, urmează show-ul binecunoscut al tupeului maghiar cu prilejul zilei de 15 martie. Idele lui Marte! Chiar, anul acesta îl mai țin? Văd că, mai nou, au trecut pe calendarul secuiesc. Agitația secuiasco-maghiară pare să aibă multe mize. Idele lui Marte! Una dintre mize este următoarea: pe lista papabililor, se pare că există și un candidat cu origini secuiești. Îl cheamă și Peter. Împlinește profeția legată de ultimul papă pe care trebuie să-l cheme Petru. Petru Romanul! De la Roma. Dar, nu numai. În acest caz, avem o dilemă. Dacă se alege, profeția însăși îl obligă să recunoască faptul că Ținutul Secuiesc e în România. Petru Romanul! Altminteri, să fiu sinceră, din poze, mi s-a părut că seamănă mult cu Laszlo Tökes. Pare, deci, un papă foarte potrivit pentru apocalipsă. Că doar festivalul apocalipsei nu s-a isprăvit, el continuă.
Festivalul Schengen continuă și el. Că tot e vremea festivalurilor și a carnavalurilor. A fost o nouă umilință pentru români. Ungaria e fericită. Rusia e fericită. Tocmai a fost și comemorarea morții lui Stalin. Tătucul! O altă coincidență îmbucurătoare deoarece, pentru unii, Attila pare să însemne tot Tătucul! Așa se poate traduce acest nume. Ce potrivire stranie! Ce prietenie strânsă între Ungaria și Rusia! Când nu emite obligațiuni în dolari, pe ascuns, Budapesta face demersuri către Moscova pentru a trece pe rublă. După cum se pare că se întâmplă în momentul financiar actual. Zilele acestea, imediat după o astfel de vizită, Ungaria anunță că ar intenționa să șteargă datorii ale populației. Presupun că, după luarea în vizor a Ciprului, Rusia s-ar putea să spele niște bani prin Ungaria. Cât despre ștergerea datoriilor, personale sau chiar naționale, Ungaria are tradiție, talent și competență. Doar se știe, i s-a tot șters datoria externă.
Ce sunt atacurile ungurești? Revărsare de oftică a ei, și a UDMR-ului perdant. Am scris și eu destul. Nu mai insist. N-are sens. Ungaria nu vrea Transilvania. E absurd. Așa este. Ultimele decenii arată clar faptul că Ungaria dorește să ia toată România. Ca și Austria, de altfel. Dacă s-ar întâmpla una ca asta, la ce schimbare de discurs mondial, am asista! Ce țară minunată ar deveni România! Oribilă, doar pentru că, în prezent, încă le aparține românilor. De pildă, dacă, la un moment dat, am intra în Schengen, vameșii unguri ar crăpa de foame. Și, după cum ziceam, frate, frate, dar criza e pe bani! Aveam deja un avantaj nesperat: falimentul Malev ne scăpase de circulat prin aeroportul din Budapesta. E adevărat, chiar și Budapesta însăși e pe punctul să scape de aeroportul din Budapesta. Același faliment Malev i-a anulat cel puțin o treime din activitate. Dacă ar fi intrat România și în Schengen, aroganța maghiară ar fi rămas fără o parte însemnată din obiectul muncii. E periculos. S-ar putea ca ficatul maghiar să facă implozie / explozie. Și urmașii Tătucilor s-ar putea să revină la originala și naturala lor culoare galbenă.
De ce nu vrea Ungaria ca noi să intrăm în Schengen? Din multe motive. Nu în ultimul rând, pentru a păstra atrăgătoare varianta cetățeniei maghiare. Altădată, românii erau maghiarizați cu forța. Acum, treptat, sunt puși în situația să o dorească din proprie inițiativă. Ungaria nu vrea să anexeze Transilvania. Vrea ca Transilvania să-și ceară singură anexarea. Conform strategiei staliniste, Rusia nu poate decât să jubileze. În plus, Ungaria mai are un interes imediat de a face zgomot: noile modificări aduse constituției sale. Vrea să abată atenția și, încearcă mutarea scandalului la vecini. Nu cred în totalitate într-o reală inflamare a spiritelor internaționale. E multă prefăcătorie la mijloc. În mod evident, Ungaria este lăsată ba chiar și încurajată să alunece spre fascism. Pe lângă alte experimente, există, iată, și experimentul Ungaria. Pesemne, este nevoie de el. Până la un moment dat.
Avem însă, din nefericire, și experimentul România. Și, din acest motiv, asistăm la ceea ce asistăm. De multă vreme, ar fi fost nevoie ca autoritățile române să-și facă datoria și să închidă aceste impertinențe ungurești. Și rusești. Sper că nu chiar toată lumea din conducerea României a lucrat / lucrează pentru AVO / AVH ori KGB / FSB. Oricum, o listă a agenților străini - nu în ultimul rând, AVO / AVH și KGB / FSB - destul de insistenți și de obraznici aflați încă pe teritoriul României, o astfel de listă ar fi binevenită. Și eu, și alții am cerut-o de mult. Suntem curioși. Nu e recomandabil, știu...
Totuși, să nu divagăm de la chestiunea curentă... Există unele aspecte incitante invocate: impozitele. Corect! Legătura între impozite și limbă. Ca atare, propun ca mulți unguri din România să nu mai primească nici un sfanț întrucât nu vorbesc limba română. În rest - e vorba despre bani, deci, și despre rest! - invit la boicot. Să nu se mai vireze nici o lețcaie spre atât de autonomele județe. Să nu le tulburăm emanciparea! Să nu finanțăm Garda Maghiară! Ce fizionomii! Moartea carismei! Iar românii să nu mai cumpere nici o marfă de proveniență mongoloido-hună, fie din România, fie din Ungaria, fie de aiurea. Vor autonomie, să fie lăsați autonomi în colivie! Să nu mai văd nici o firimitură de cheorteoșcolaci sau cum i-o spune pe la vreo gheretă din București. Apa minerală să vină doar din celelalte zone ale țării. Să se mai refacă și să se mai odihnească și izvoarele NOASTRE minerale din zonele pe care ungurii le vor doar ale lor. Să mâncăm doar lactate ”sudiste” sau moldovenești. Vor ungurii pașaport? Să circule numai cu pașaport. Fiind înconjurați de români. Să nu poată ieși / intra decât plătind șpagă așa cum trebuie să plătească românii pentru tranzitarea Ungariei. Vor ungurii / secuii să fie declarați și considerați străini în România? Să fie tratați ca atare. Să se scoată - am mai cerut și asta - postul de televiziune Duna din grila de programe vizionabile de pe teritoriul României. Să nu mai aud boabă de ungurească, pe bani românești, în București și în alte zone ale țării, de exemplu. După cum, ne inspiră chiar atât de aripata și de exigenta UDMR, alături de o parte din ungurime. Să aplicăm însuși modelul lor. Vor măsuri, păi, propun să le luăm! De exemplu, ce-a pățit huliganul care spânzura efigia lui Avram Iancu? Aud?
După nenorocirea din decembrie 1989, la care, alături de KGB și nu numai, și AVO / AVH a contribuit generos-criminal, așa de mult le crescuse tupeul încât, la începutul anilor '90, politrucii unguri reintroduși abuziv în ecuația politică a României le cereau jurnaliștilor români acreditați la instituțiile de prim-rang ale țării să li se adreseze exclusiv în limba maghiară. Mi s-a întâmplat chiar mie, la București, la Parlament, într-un dialog profesional cu Domokos Geza. Așa că pretențiile etnicilor maghiari de a li se vorbi în ungurește, inclusiv în capitala României, nu sunt noi. Au apărut de mai multă vreme. În definitiv, Horthy era amiral de ce? De Lacul Balaton?! Nu! Se visa amiral de Marea Neagră! Și, dacă se poate, și de alte mări! Desigur, din păcate, să nu ignorăm și să nu minimalizăm și aspectul trădării și prostiei unora dintre români.
Cât despre marea prietenă Ungaria, numai ce scrisesem, la mișto, într-unul din episoadele acestui serial, despre palinca de bambus, și, aflu că UE vrea să-i aplice sancțiuni pentru diverse încălcări legate de producerea palincii adevărate. Adevărat vizionarism! Sincronicitate! Poate pleacă totuși în Asia!
În privința așa-zișilor secui, intrați în acest colimator mai mult decât ridicol, li se mai poate adresa o întrebare esențială. Ce părere au despre Gheorghe Doja? Au învățat ei despre Gheorghe Doja? Sau manualele de istorie editate la Budapesta nu le mai transmit nimic în legătură cu acest subiect? E bine că, de curând, li s-a amintit despre alianța lor cu Mihai Viteazul în încercarea de dezrobire de sub aroganța și cruzimea ungurească. Mihai Viteazul? Da, căruia ungurii îi spuneau Malus Dacus, Dacul cel Rău. Ucis prin trădare de către generalul italiano-albanez Basta, conducător al forțelor habsburgice. Îi poftesc, stăruitor, pe secui să mai studieze cazul Gheorghe Doja. În detaliu. Chiar dacă, din punctul de vedere al unor istorici, și secuii, și Gheorghe Doja însuși nu sunt decât tot exponenți ai aceluiași factor mongol.
Cât despre instituția etnicului maghiar recuperată de sub odioasa asuprire valahă și mângâiată, tandru, pe creștet de către binevoitoarea UDMR / UnDeîMieRău, după cum tocmai am arătat, aflu că este în creștere numărul românilor duși de nas care cer cetățenia maghiară crezând că e un mare șoz și un mare loz. Nu e! Ungaria este în criză. În fapt, ne-a luat-o înainte chiar și-n criză. A intrat prima. Intelectualii lor pleacă masiv în Vest pentru a câștiga bani. De pildă, am mai povestit despre asta, în Suedia, sunt o grămadă. Iar, după cum se vede, atmosfera din Ungaria este proastă. Nu-i vorbă, nici la noi, atmosfera nu pare mai plăcută. Nici în cele mai multe locuri de pe planetă. Revenind... În Ungaria, atmosfera nici nu poate fi grozavă vreodată pentru că temperamentul maghiar, după cum a și fost studiat și definit, are particularitățile sale. Nu tocmai de invidiat. Aici, ”ajută” mult factorul mongol. Uniți, nu sunt decât pentru a-i ataca pe alții. Contrarevoluția maghiară din 1956, motivul lor de mândrie internațională, a fost iarăși o dovadă grăitoare. Până să mai apuce prietenii lor, rușii, să le facă de petrecanie, își făceau singuri. După cum o demonstrează arhivele din plin. Într-un mod atroce. Factorul mongol, iarăși! Se pare că, în atât de duioasa vreme a lui Bela Kun, de la începutul secolului XX, românii au venit și-au stricat o poveste de dragoste atât de frumoasă și atât de promițătoare!...
Bref, românii care agreează focul în jocul lor ar face bine să mai reflecteze la detalii. Domiciliul preferat și stabil al diavolului. Să reflecteze, susțin, și asta, rapid, până când ungurii nu le vor pune botniță și până când nu-i vor vopsi în ungurește ca pe crucile românești din cimitire.
Bref, românii care agreează focul în jocul lor ar face bine să mai reflecteze la detalii. Domiciliul preferat și stabil al diavolului. Să reflecteze, susțin, și asta, rapid, până când ungurii nu le vor pune botniță și până când nu-i vor vopsi în ungurește ca pe crucile românești din cimitire.
Ar fi bine totuși ca autoritățile românești să-și facă datoria. Fără complexe și fără inhibiții. Că nu e cazul. Și fără să mai permită crearea și adâncirea unui adevărat complex de vinovăție al românilor în legătură cu apartenența Transilvaniei la România. Pentru că, printre altele, dacă nu s-a înțeles încă, aceasta este tendința evenimentelor. Românii să accepte de bunăvoie faptul că n-au nici o pretenție asupra Transilvaniei. Aceasta este una dintre explicațiile pentru care și românilor din Transilvania, în relația cu ceilalți români, li s-a tot creat un fals complex de superioritate. Cum că ei sunt mai buni, mai breji, mai destoinici, mai harnici, mai inteligenți, mai organizați decât restul românilor. Că ei au mai degrabă legătură cu Austro-Ungaria, minunata Austro-Ungarie, după cum și aflăm din istorie că a fost. Cu asupra de măsură. Că, atunci când vizitează, de exemplu, Viena și se holbează admirativ la altarele aurite ale bisericilor de acolo și la comorile dosite prin palate - n-au mai rămas multe, e drept, istoria, aceeași istorie, le-a risipit! - românii din Transilvania trebuie să fie mândri și fericiți că au fost jumuliți / jupuiți de un astfel de imperiu. Și, firește, să le râdă arogant în nas miticilor. Până la urmă, miticul nici nu e o formulă de dispreț. Depinde cum cade accentul. Și dacă ne raportăm la străvechii daci, adevărații locuitori ai Transilvaniei, și la alți eroi ai noștri, miticul devine chiar mitic, adică, mitologic.
Falsul complex de superioritate al românilor din Transilvania față de ceilalți români, este evident că a fost creat și exploatat tocmai pentru ca populația majoritară să nu se armonizeze. Divide et impera. Pentru ca să se păstreze potențialul exploziv în Transilvania. Iar, dacă luăm la bani mărunți acest complex de superioritate al transilvănenilor, nu știu cu ce rămânem. Cu prestația românilor din Transilvania, în politica actuală a României! Din nefericire, se poate observa cu ochiul liber cât a fost ea de glorioasă. Ca și prestația politică a etnicilor unguri. Una peste alta, să ne mai mirăm cum de au ajuns Viena și Budapesta atât de importante nu doar la Cluj sau Timișoara, ci și la mult hulitul București?! În întreaga istorie, cu toate armatele și cu toate trădările, n-au reușit Budapesta și Viena să fie atât de prezente la București precum în timpurile noastre pașnice, prin intervenția politică și prin mentalitatea josnic tranzacțională a actualelor generații. Că, repet, nu numai ungurii, austriecii, rușii și mulți alții sunt de vină! În treacăt fie spus, ce se poate comenta despre unul ca domnul Varujan Vosganian care, în calitate de demnitar român, declară că el se consideră investiție străină în România și că dorește să fie manager privat?! Pe banii românilor! Să meargă în Anatolia de unde afirmă că provine. Să-l vedem ce afaceri face acolo! Desigur, fără banii din neplăcutele surse românești. Asta ca să mă refer la un singur caz. Ce se poate comenta despre faptul că statul român vrea să privatizeze Poșta? O nouă premieră mondială. Sunt ungurii de vină pentru asta?! Nu. Ei doar și-au pus problema să folosească acest prilej. Din fericire, momentan, pare să le fi trecut.
Poate că, întru închiderea tuturor conflictelor, inclusiv moștenirea Gojdu, România și Ungaria trebuie obligate să fuzioneze neîntârziat. Iată încă o premieră. Un fel de Ungro-Vlahie reloaded. Cu capitala la Budapesta, desigur. Desigur, nu în ultimul rând, și sub oblăduirea Vienei, și a Moscovei. Petrolul oricum a plecat aproape tot, Moldova oricum pare să nu mai vină, ce mai contează restul?! O horă și-un ceardaș, vă rog! Un vals și-un cazacioc! O țuică și-o palincă! O vodcă și un șnaps! Musai, fără taxe, impozite și accize!
Falsul complex de superioritate al românilor din Transilvania față de ceilalți români, este evident că a fost creat și exploatat tocmai pentru ca populația majoritară să nu se armonizeze. Divide et impera. Pentru ca să se păstreze potențialul exploziv în Transilvania. Iar, dacă luăm la bani mărunți acest complex de superioritate al transilvănenilor, nu știu cu ce rămânem. Cu prestația românilor din Transilvania, în politica actuală a României! Din nefericire, se poate observa cu ochiul liber cât a fost ea de glorioasă. Ca și prestația politică a etnicilor unguri. Una peste alta, să ne mai mirăm cum de au ajuns Viena și Budapesta atât de importante nu doar la Cluj sau Timișoara, ci și la mult hulitul București?! În întreaga istorie, cu toate armatele și cu toate trădările, n-au reușit Budapesta și Viena să fie atât de prezente la București precum în timpurile noastre pașnice, prin intervenția politică și prin mentalitatea josnic tranzacțională a actualelor generații. Că, repet, nu numai ungurii, austriecii, rușii și mulți alții sunt de vină! În treacăt fie spus, ce se poate comenta despre unul ca domnul Varujan Vosganian care, în calitate de demnitar român, declară că el se consideră investiție străină în România și că dorește să fie manager privat?! Pe banii românilor! Să meargă în Anatolia de unde afirmă că provine. Să-l vedem ce afaceri face acolo! Desigur, fără banii din neplăcutele surse românești. Asta ca să mă refer la un singur caz. Ce se poate comenta despre faptul că statul român vrea să privatizeze Poșta? O nouă premieră mondială. Sunt ungurii de vină pentru asta?! Nu. Ei doar și-au pus problema să folosească acest prilej. Din fericire, momentan, pare să le fi trecut.
Poate că, întru închiderea tuturor conflictelor, inclusiv moștenirea Gojdu, România și Ungaria trebuie obligate să fuzioneze neîntârziat. Iată încă o premieră. Un fel de Ungro-Vlahie reloaded. Cu capitala la Budapesta, desigur. Desigur, nu în ultimul rând, și sub oblăduirea Vienei, și a Moscovei. Petrolul oricum a plecat aproape tot, Moldova oricum pare să nu mai vină, ce mai contează restul?! O horă și-un ceardaș, vă rog! Un vals și-un cazacioc! O țuică și-o palincă! O vodcă și un șnaps! Musai, fără taxe, impozite și accize!
Ghioceii gazului de șist
Cât despre jocurile Rusiei, nu e nimic nou. Treișpele acesta va fi un an de mare vânzoleală în privința intereselor rusești. Este un an crucial pentru traiectoria viitoare a Republicii Moldova. Nu e de mirare că, acolo, a început tontoroiul. Nu e mirare că tontoroiul a început și la noi. Rusia nu cedează ușor și, din punctul ei de vedere, dragostea se face doar cu sila. Am mai scris despre asta. Mă așteptam ca rușii să intervină tranșant. Încă de la începutul anilor '90 - iată, îi evoc din nou! - din întrevederile politice de la București, s-a văzut lipsa de vlagă și de competență a Occidentului în privința situației Moldovei de peste Prut. Era evident că acești campioni ai democrațiilor occidentale ar dori să ciugulească tot dacă se poate din Moldova, ca și din România de altfel, dar, cu condiția reiterată până la o monotonie exasperantă, de a nu-i leza / supăra / înfuria pe ruși. La întrevederile la care mi s-a întâmplat să particip, delegațiile din Vest nu pierdeau nici un prilej de a ne plictisi pe această temă. Nu o dată, românii i-au întrebat pe acești domni și pe aceste doamne ce mai caută atunci la București sau la Chișinău. Dacă spaima occidentalilor față de ruși e atât de mare, ce mai vor ei să negocieze în această zonă?! Situația a cam rămas la fel și în privința României, și în privința Republicii Moldova. După cum se și vede. Faptul că sunt spulberate și ultimele formațiuni politice, oricât de timide, desemnate să reglementeze apartenența europeană a Moldovei nu este uimitor. Nici ușurința, și nici viteza cu care s-a produs fenomenul respectiv. Lasă că devine domnul Depardieu ministru al culturii în întreaga viitoare URSS!
Provocările din Moldova nu se vor opri. După cum nu se vor opri nici provocările din România, din Ungaria, din Bulgaria. După cum se și vede. Vocea Rusiei nici nu are cum să tacă. În situația Bulgariei, o paranteză totuși: înțeleg că punctul inițial al actualului sezon de proteste a fost consecința unui parteneriat cu cehii. Nu-i de mirare! Cehia are un rol interesant. De la 1968 încoace. Și în România, parteneriatele economice de sorginte cehească au fost proaste. De ce? Printre altele, din cauza penetrării KGB-ului. Cehia este o poartă în acest sens. În Bulgaria, presupun, s-a dat ordin ca facturile să crească dramatic pentru ca oamenii să iasă în stradă. Cehii rusizați au acționat prompt. În Bulgaria, evenimentele au directă legătură cu interesele rusești. Tot ceea ce înseamnă, acum, energie în Europa, înseamnă și interese rusești. Ca și în Germania, ca și la noi. Ca și în problema exploatării gazului de șist. La urma urmei, au și rușii dreptatea lor. Dacă nu e nimeni suficient de inteligent să le înțeleagă jocul, de ce l-ar opri și de ce l-ar schimba?! Mai bat ei câte un apropo în legătură cu ghioceii, de exemplu. Americanii sunt lemn, par să nu priceapă nimic. În această privință, rămân doar în ecuația lumii musulmane. Așa a fost situația cam întotdeauna. În pofida faptului că marii lor politicieni, conducători, strategi studiază limba rusă. Nu e o glumă. E un fapt. Sigur, mai contează și cine le predă. Și cu ce scop. Doamna Hillary Clinton se cam prinsese, ba chiar și încercase să-l doboare pe domnul Putin. N-a reușit. Domnul Putin a rămas. Doamna Clinton a plecat. Dar, revine!
Coincidență sau nu, parteneriatul ceh din Bulgaria nu i-a purtat ghinion doar Bulgariei. Ci, și Cehiei însăși. Aveam un președinte polonez asasinat. Acum, avem și un președinte ceh acuzat de înaltă trădare. Pentru...? Greu de cuprins. Cehia, țară Schengen, un model demn de a fi urmat în combaterea corupției în Bulgaria în România, este, brusc, acuzată de corupție maximă la toate nivelele. Păi, cum rămânem cu modelul?! Îl mai urmăm sau nu? În acest context bizar, steagul UE a ajuns, în sfârșit, să fluture pe clădirea președinției din Cehia.
Când nu oprește petrolul și gazul spre Europa, Ucraina încearcă să distrugă rețeaua de computere. Să nu o distrugă încă pe toată. Să nu se pripească. Poate fi utilă. Deoarece, iată, ne-a mai venit o idee genială: România vrea să-i despăgubească pe toți cei care au acte românești, din zonele din imediata apropiere a țării. Nu mai comentez dacă e corect sau nu. Fostul RDG n-a despăgubit pe nimeni deloc. Ungaria nu face nici ea aproape nimic pentru asta. Vrea doar să ia tot ce poate lua din partea României. Cehia a retrocedat, dar, nu știu dacă i-a folosit la ceva. Și mulți dintre intelectualii lor sunt în bejenie în Occident. Dacă despăgubirile pentru pierderile suferite de cei din zonele care au aparținut României se vor face în spiritul în care s-au eliberat și pașapoartele, și cetățeniile, atunci vor fi și rakeți fericiți. Pentru că, e clar, mulți ruși, ucraineni, găgăuzi, sârbi etc. vor veni cu acte false pentru a cere ceva ce n-au avut niciodată. Dacă vor și primi, îi vor înlocui, din toate punctele de vedere, pe adevărații români, uciși sau deportați. Pentru totdeauna. Cu aprobarea noastră. Dacă, prin aceste despăgubiri, li s-ar face dreptate adevăraților români, ar fi în regulă. Deși, e nițeluș forțat! Astfel, România nu-și recuperează moștenirea Gojdu, dar gestionează despăgubiri pentru abuzuri ale altor țări! Dar, măcar ar fi în favoarea românilor. Însă este o decizie suspectă și care, sigur, va stimula și va legitima tot felul de mafii interne și internaționale. În curând, România îi va despăgubi și pe tătari, și pe sioux, și pe aborigeni etc.
În fine, este clar, toată zona se tot reinventează și se tot reformulează la nesfârșit. După cum i se tot cere. După cum i se tot impune.
Treișpe-paișpe și-un șenghen!
Ce se mai poate adăuga?! Nu voi relua tot ce-am scris pe blog despre Schengen. Revin asupra unui singur aspect: e amuzant că nu ne vrea Germania. Pentru că, printre altele, nu ne consideră și suficient de securizați. Aproximativ trei milioane și jumătate de cetățeni din fostele republici sovietice au intrat în spațiul Schengen via consulatul german de la Kiev. În vremea lui Gerhard Schröder și Joschka Fischer. Acesta din urmă a și demisionat din această cauză. Dar mulți dintre acei vizitatori au și rămas în Vest.
Amuzant e și faptul că Olanda acuză. Înainte de libertatea de circulație a românilor, vizele erau date pe bănuți serioși de către consulul olandez la București. A fost și scandal, a fost și anchetă! La Ambasada Olandei! Pentru corupție! În fine, asta e, treișpele pare să fie cu ghinion pentru România, în privința admiterii în Schengen.
Paișpele ne aduce obligativitatea vânzării de terenuri către străini. În 2014, românii trebuie să fie cât mai săraci pentru a fi siliți să vândă tot ce-a mai rămas. În acest sens și nu numai, Danemarca are interesele ei. A cumpărat deja terenuri prin intermediari. Aud că vrea să și vândă o parte dintre ele. Ce se întâmplă oare? Nu mai e sigură de faptul că vin fonduri europene pentru România pe care să le poată lua ea? Din ziarele suedeze, aflu că Danemarca nu mai stă chiar atât de roz financiar. Unele afaceri au început să se mai clatine. Mai ales, în imobiliare, dar și la nivel bancar. Despre Finlanda, am vorbit. Despre Ungaria, am vorbit. Să nu ne plictisim unii pe alții. E clar că jocul este complicat. Firește că România are lipsurile ei. Firește că Bucureștiul greșește în multe privințe. Dar presiunile care se fac asupra noastră par să fie totuși speciale. Ca și asupra Bulgariei, desigur. Doar nu se vor despărți rușii de ei atât de ușor!
Oricum, să vorbești despre corupție într-un Schengen care mai are un pic și nechează de la câtă carne de cal a mâncat în loc de carne de vită e absolut adorabil! Și, să fim onești, despre carnea de cal, am aflat totuși. Cine știe ce altă formă de carne om fi mâncat și nu știm?! Ce să mai spunem despre prăjiturile cu fecale?! Ce să mai spunem despre pesticidele din legume și fructe?! Ce controale are Schengenul actual?! Ce garanții oferă?! Suedia se considera a fi o țară aproape fără corupție. Ultimele sondaje de opinie demonstrează că suedezii înșiși nu o mai consideră așa. Între 5000 și 10 000 euro, șpagă pentru funcționari, pentru acordarea unui singur drept de ședere. Între 5000 și 10 000 euro, șpagă pentru un job oarecare la McDonald's, job care ar putea atrage după sine obținerea unui drept de ședere. Ce sunt acestea? Știri. Din Suedia reală. Se termină cu destituiri și cu arestări. Uneori.
În Norvegia, în Oslo, cu doar câteva zile de atentatul lui Breivik, pe strada principală, într-o aglomerație de nedescris, erau șiruri de măsuțe pe care erau așezate teancuri de exemplare din Coran. Femei și bărbați în ținută musulmană respectată strict se ofereau să îi inițieze pe trecători. Am mai depănat pe blog și despre asta. Nu încerc să-l justific pe Breivik, dar, îmi pun întrebarea, ce frontiere sunt securizate și în ce mod?! La Paris și în Franța, este aceeași situație. Aflu că Marsilia a devenit majoritar musulmană. În Spania, mafia marocană le întrece pe toate celelalte la un loc. Numai ce s-a comemorat și atentatul de la Madrid, de acum niște ani. În timpul evenimentelor din Libia, Tunisia etc., insulele italienești dădeau senzația că se vor scufunda din cauza numărului de refugiați. Londra nu mai este majoritar albă nici ea. Și tot așa. Care frontiere trebuie securizate exact? Schengenul actual nu presupune nici o formă de control? Numai Schengenul viitor ar trebui să fie vigilent?
Argo, dress yourself!
Am avut dreptate? Am avut! Cum cu ce? Cu filmele! Hollywood, excelentul organ de propagandă! Am scris în acest serial despre Argo și despre Ben Affleck? Am scris! A luat Argo premiu? A luat! Cine l-a premiat? Însăși Michelle Obama! Dezbrăcată de americani și îmbrăcată de iranieni. Bine că nu i-au pus și văl. Era păcat de breton.
Urmează atacarea Iranului? La vremea capriciilor lui grăsunică de la Phenian? După straniul ultimatum adresat, subit, de președintele afgan americanilor? După ciudatele omoruri cărora le cad victime, în ultima vreme, americanii aflați încă în Afganistan? În contextul în care mulți americani, la rândul lor, pradă pesemne unei halucinații colective, tot văd militari ruși, atletici, extrem de bine înarmați, venind dinspre Alaska și plimbându-se pe străduțe liniștite din USA? Cam ca în filmul Red Dawn, evocat anterior? După tradiționala pană de curent la scară națională a Pakistanului, despre care am mai pomenit? În momentul în care, după unele surse, Malaezia ar fi tocmai, nitam-nisam, invadată de teroriști misterioși, posibil Al-Qaida, înarmați până în dinți, care cică s-ar năpusti, absurd, dinspre Filipine? Se vehiculează un număr destul de mare de morți. Timp în care presa oficială tace ermetic. Dacă e adevărat.
Pentru că nu se mai poate diferenția adevărul de minciună. După cum, de altfel, este mai mult decât evident, s-a și dorit. Aceeași morganatică Al-Qaida umple netul cu sfaturi despre cum să supraviețuiască omenirea în timpul dronelor. Pentru că, dacă scăpăm de extratereștri, dăm peste drone. Mai precis, ele, peste noi. Unele dintre sfaturi par vag inspirate din manualele voodoo. Să-ți lași efigia la vedere, ”acușorul” dronei s-o ”înțepe” doar pe ea. A se citi, bombardeze. În treacăt fie spus, chestiunea dronelor pare să fie fără soluție din moment ce ingineria a zămislit chiar și țânțarul-dronă. Ce se poate face în fața unui țânțar-dronă?! Mai nimic. E chiar de dorit să nu se opună rezistență, din moment ce există depoziții că unii oameni pot fi pedepsiți pentru că au tras în roboți. Halucinant?! Așa e de când m-am născut. Și acesta nu pare a fi decât începutul.
Stimați tovarăși și pretini, domni, doamne, țărani, muncitori, intelectuali și bișnițari, acestea sunt timpurile pe care le parcurgem! Am atins limita propriei evoluții? Aceasta este o întrebare care se tot repetă în ultima vreme. Unii nu se sfiesc să răspundă afirmativ și să ne declare pe toți cretini. Desigur, crearea convingerii că suntem iremediabil idioți poate fi o modalitate extrem de eficientă pentru impunerea și acceptarea Noii Ordini Mondiale. Dar, din păcate, cum, fără foc, nu iese fum, poate să conțină și ceva adevăr. Că, dacă n-ar fi, nu s-ar povesti!
Godlike Productions
Unde-i lumânarea totuși?
La Celeabinsk, ultima cifră a răniților este de 1500, după unii. Repet: 24 000 de oameni au căutat urme ale meteoritului și n-au găsit nimic. Au căutat urme ale meteoritului sau alte urme? Trebuiau să găsească și să arate sau trebuiau să găsească și să ascundă? Acum, după ce oficial nu s-a găsit nimic, apar diverse fragmente. De ceva. A apărut chiar și un crater. Deși, inițial, tocmai se insistase pe faptul că fenomenul seamănă cu Tunguska tocmai pentru că nu s-a găsit nici o urmă. Au apărut și alte fotografii. Inițial, au circulat poze din alte zone geografice rusești și nu numai, având ca particularitate stranii formațiuni, focuri nestinse etc. Așa că, la Celeabinsk, a căzut ce anume? A căzut tăcerea.
Oricum, pentru România, coincidență sau nu, momentan, orașul rămâne în atenție. De acolo, înțeleg, provine și faimoasa firmă Mechel, parte a războiului economic dus de Rusia cu România, în prezent. Curios cum ostilitatea Mechel s-a sincronizat cu nărăvașul meteorit! Dar așa e Rusia! Paranormală!
Iar întreaga zonă a Uralilor rămâne și ea vedetă deoarece, întâmplător sau nu, tocmai au fost condamnați niște cetățeni din Ekaterinburg care doreau să dea o lovitură de stat. Iarăși: meteoritul de la Celeabinsk avea vreo legătură? Făcea parte din conspirație?
Și dacă, ne mai amintim că, la Ekaterinburg, a început călătoria spirituală a lui Rasputin și că, acolo, au fost asasinați ultimii țari, nu ne mai mirăm de nimic! Plutoniul și programul nuclear de la Celeabinsk par chiar banale.
Nu rămânem însă doar cu misterul de la Celeabinsk. Din când în când, mai apare și câte o profeție semnată ba Leonid Elenin, ba Leonid Zelenin. Pare să nu fie rudă cu Lenin. Deși... După unii, Leonid Elenin sau Leonid Zelenin pare să nu fie deloc. Pare să nu existe. Astfel, ne-am afla doar într-un oarecare film din seria Godlike Productions. Iar Leonid Elenin sau Leonid Zelenin le sugerează unora nu un nume, ci un cod. Extinction Level Event. De ce? Pentru că acest domn, real sau inventat, periodic, ne tot anunță cum o să crăpăm din cauza unor catastrofe cerești. Mai scăpăm nițeluș, dar, nu pentru multă vreme. Acum, după ce-am supraviețuit unui bombardament provenit din clusterul Apollo, urmează o cometă prin toamnă. Iar, la anul, la vremea lui paișpe, Marte intră în coliziune cu o altă cometă. Praful se alege de toți și de toate! Așa ne e dat să trăim: chisăliță și sardele, între Godlike Productions, Project Camelot, Project Venus, Hangar 18, Area 51 etc. Omenire amărâtă!
O rază de speranță, totuși: suntem în plină desfășurare și a experimentului Islanda, dar și a experimentului Bhutan. Islanda, republică, o variantă de societate modernă, dar fără corupție, bancheri, pornografie și beneficiind de o conducere populară. Bhutan, regat, o variantă de societate primitivă, naturală, pare-se tot fără corupție, dar și fără facilitățile vieții moderne. Avantajul unor astfel de experimente? Sunt lesne de controlat. Iar, dacă devin iritante, sunt și ușor de distrus. În Islanda, vulcanii pândesc perfid. Cât despre Bhutan, cine să se mute tocmai în Himalaya, între China și India?! În plus, atât în cazul Islandei, cât și în cazul Bhutanului, și să vrem să dăm curs invitației, cum am încăpea cu toții?! Oricum, aceste experimente există și par încă în plină efervescență. Poate, vor mai și rămâne astfel. Desigur, dacă, pe 13 mai 2013, după cum suntem asigurați că a fost anunțat la Fatima, Roma nu va fi distrusă și Armaghedonul nu se va declanșa. În mai 2013? Când Turcia va ajunge, în sfârșit, din urmă România de acum 24 de ani și își va termina de plătit datoria către FMI?! Asta e! Totul trece și e rahat cu apă rece!
