Eeeei, am ajuns și la temutul an apocaliptic! 2012! Uite că ni s-a întâmplat și asta! Să mai exasperez lumea repetând că, din punctul meu de vedere, nu știu ce ne facem dacă nu vine Apocalipsa?... Adevărata Apocalipsă! La ce se vede, se aude și se întâmplă!... La ce ni se întâmplă!... În fine, că despre fine este vorba, la mulți ani, tuturor!
Cum stăm la acest început de an? La acest început de sfârșit? Cum stăm? Cum putem! Numai ce-l pomenisem - aproape tandru și romantic, în materialul Balgaria E. Coli! - asta e, meteahnă de bătrânețe când îți amintești de tinerețe! - numai ce-l pomenisem, zic, pe prietenul popoarelor, nemuritorul Gorbaciov, și, șoc și uimire, apare prompt! Atitudine de mort disciplinat - deh, pregătire temeinică făcută în URSS, nu e dată oricui! - apt să răspundă imediat la ședințele de spiritism, ori la parastasele cu ștaif. A vrut parcă să-mi confirme nu numai amintirile depănate în materialul deja menționat, ci și zburdalnica intuiție legată de Hanuka, din ultima postare publicată pe acest blog în anul 2011. Ce vreau să spun? Vreau să spun că maestrul Gorbaciov a ieșit / a fost scos de la naftalină tot de Hanuka, de această dată, a anului 2011, așa cum, în urmă cu 22 de ani, dăduse ordin să se petreacă și să nu mai treacă evenimentele din decembrie 1989, din România. De ce spun Hanuka și nu spun Crăciun? În primul rând, pentru că sovieticii nu au Crăciun deși ei declară fervent că da, cerând, după cum le stă în caracter, chiar monopol și, în al doilea rând, admițând că ar avea, ar fi pe stil vechi, adică, în ianuarie, cum a fost și acum. Carevasăzică, după 22 de ani, Gorbaciov se întoarce și vrea să mai facă o dată rivaliuție. După cum s-a văzut, a reapărut în contextul manifestațiilor decembriste - decembrismul, alt concept valoros! - de la Moscova pe care, se pare, o televiziune americană le prezenta însoțite de imagini de la... Atena. Pe bune! De ce? Pentru că, la Atena, era mai multă action.
Acum, dacă, în buna tradiție a coincidențelor, sicronicităților ș.a.m.d. care mă tot bântuie pe acest blog, s-a confirmat faptul că strigoiul Gorbaciov nu mi s-a arătat degeaba iarăși, aș propune să fim atenți la această reapariție pe ecrane. De ce? Din mai multe motive... În anii '80, când onorabilul a lansat glasnost și perestroika, intenția certă a elitei URSS era aceea de destrămare calculată a uniunii pentru o mondializare bine programată. A cui? A imperiului, firește. E o boală de care rușii nu pot scăpa. Nu sunt singurii. Așa că s-au tot certat între ei, s-au tot destrămat, și-au tot dat cu tunurile în cap, dar intenția de bază a așa-ziselor reforme de atunci a fost doar aceea de a se extinde rapid, pe baze mafiot-economice, în întreaga lume. Nu întâmplător, perestroika s-a transformat aproape instantaneu în pornostroika. De ce să te ostenești să vii cu armate, cu antipatice baze militare costisitoare, când poți să vii cu fete simpatice, telepatice, empatice, șamanice, plus o puzderie de firme și firmulițe, cu fustițe și fără fustițe, care mai de care mai abilo-seducător-occidental acoperite și descoperite, din spatele cărora, de fapt, rage, la nesfârșit, același tigru siberian veșnic nesătul. Avantajul este și acela că, după cum se întâmplă și în România, dar și aiurea, sub noile auspicii și ospicii, poți să-ți plantezi, mult mai ușor și mai rapid, populații întregi, cu acte în regulă. Nu mă întrebați pe mine despre câți știu doar eu, în România, care au certificatele de naștere și buletinele făcute pe tancurile sovietice, în 1945. Au ajuns deja la a doua, ba chiar la a treia generație. Au nume românești, au aparență și conduită neaoșe, numai că nu sunt români și, mai grav, execută ordine profund antiromânești, venite de dincolo de Prut. Sunt cetățenii care detestă acerb România, dar nu pleacă nici morți și sug tot ce se poate suge, după cum făceau și în vremea comunistă, care, dacă merg în călătorii, nu uită să facă o propagandă tenebroasă românilor și României, care tot acreditează ideea că am fost republică sovietică, deși n-am fost, care îi consideră pe români moldovani, dar nu-i consideră pe moldovani români, care răspândesc teoria că, până în 1989, eram obligați să învățăm rusește, deși nu eram și că știm rusește deși nu știm. Nu în ultimul rând, sunt cetățenii care detestă globalizarea, dar profită la maximum de pe urma ei, neuitând să-i împiedice pe alții să profite. Sunt cetățenii care, sub acoperirea infinită a firmelor occidentale, plătesc puterile vestice pentru ca să le permită să facă jocurile pe care le doresc în țările asupra cărora cred ei că au drepturi nelimitate, în acest sens, a se vedea, printre altele, și obsesia olandeză în legătură cu România și Bulgaria etc. Sunt cetățenii care fac parte din așa-numitele Brigăzi Web, intoxicând internetul, în limba fiecărui popor vizat, cu mesaje despre măreția și supremația presovieticilor, sovieticilor și postsovieticilor. Sunt cetățenii care au ca misiune deprogramarea și decuplarea popoarelor-țintă, de exemplu, românii, de la mentalitatea și de la calendarul europeano-american, cu toate defectele sale mai mult decât vizibile - nu-i vorbă că, în acest sens, sunt și ajutați de fraierii și corupții noștri - introducând ideea că ortodoxia este creația lor, mai ales pe când o distrugeau Lenin, Stalin și alți băieți de băieți, promovând, sub pretextul salvării sufletului, un idilic mod de viață foarte asemănător cu cel dus de mamașele și papașele lor prin gubernii. Mai nou, pe fondul derutei generate de criza mondială, sunt cei care ne oferă slujbe bine plătite în țara lor, Rasia!!! N-am timp, acum și aici, să dezbat bunăstarea și bucuria pe care le vor găsi posibilii candidați la aceste slujbe. A se studia dosarul tuturor fericirilor de care au beneficiat românii prin colaborarea cu rușii, ucrainenii, kazahii și alți sovietici. De foarte multe ori, cine lucrează în spațiul ex-viitor-sovietic nici nu prea mai trăiește mult, spre deloc, pentru a povesti minunățiile acelui areal, precum și prosperitatea adusă de o astfel de carieră demnă de toată invidia. Acești cetățeni de sorginte sovietică, adevărați oameni noi, au programarea mentală riguros făcută, de neclintit aproape. Nu întâmplător, sunt plimbați prin lume atâția foști și actuali agenți KGB specializați în programare mentală. Acești cetățeni ar trebui identificați fără milă ori excepție și trimiși să savureze numai globalizarea de tip sovietic. Iar aceasta se numește gulaghizare. După cum se observă, sunt generoasă și, contrar manierelor și uzanțelor lor, îi las, totuși, în viață. Probabil, voi mai reveni asupra acestei teme.
Acum, dacă, în buna tradiție a coincidențelor, sicronicităților ș.a.m.d. care mă tot bântuie pe acest blog, s-a confirmat faptul că strigoiul Gorbaciov nu mi s-a arătat degeaba iarăși, aș propune să fim atenți la această reapariție pe ecrane. De ce? Din mai multe motive... În anii '80, când onorabilul a lansat glasnost și perestroika, intenția certă a elitei URSS era aceea de destrămare calculată a uniunii pentru o mondializare bine programată. A cui? A imperiului, firește. E o boală de care rușii nu pot scăpa. Nu sunt singurii. Așa că s-au tot certat între ei, s-au tot destrămat, și-au tot dat cu tunurile în cap, dar intenția de bază a așa-ziselor reforme de atunci a fost doar aceea de a se extinde rapid, pe baze mafiot-economice, în întreaga lume. Nu întâmplător, perestroika s-a transformat aproape instantaneu în pornostroika. De ce să te ostenești să vii cu armate, cu antipatice baze militare costisitoare, când poți să vii cu fete simpatice, telepatice, empatice, șamanice, plus o puzderie de firme și firmulițe, cu fustițe și fără fustițe, care mai de care mai abilo-seducător-occidental acoperite și descoperite, din spatele cărora, de fapt, rage, la nesfârșit, același tigru siberian veșnic nesătul. Avantajul este și acela că, după cum se întâmplă și în România, dar și aiurea, sub noile auspicii și ospicii, poți să-ți plantezi, mult mai ușor și mai rapid, populații întregi, cu acte în regulă. Nu mă întrebați pe mine despre câți știu doar eu, în România, care au certificatele de naștere și buletinele făcute pe tancurile sovietice, în 1945. Au ajuns deja la a doua, ba chiar la a treia generație. Au nume românești, au aparență și conduită neaoșe, numai că nu sunt români și, mai grav, execută ordine profund antiromânești, venite de dincolo de Prut. Sunt cetățenii care detestă acerb România, dar nu pleacă nici morți și sug tot ce se poate suge, după cum făceau și în vremea comunistă, care, dacă merg în călătorii, nu uită să facă o propagandă tenebroasă românilor și României, care tot acreditează ideea că am fost republică sovietică, deși n-am fost, care îi consideră pe români moldovani, dar nu-i consideră pe moldovani români, care răspândesc teoria că, până în 1989, eram obligați să învățăm rusește, deși nu eram și că știm rusește deși nu știm. Nu în ultimul rând, sunt cetățenii care detestă globalizarea, dar profită la maximum de pe urma ei, neuitând să-i împiedice pe alții să profite. Sunt cetățenii care, sub acoperirea infinită a firmelor occidentale, plătesc puterile vestice pentru ca să le permită să facă jocurile pe care le doresc în țările asupra cărora cred ei că au drepturi nelimitate, în acest sens, a se vedea, printre altele, și obsesia olandeză în legătură cu România și Bulgaria etc. Sunt cetățenii care fac parte din așa-numitele Brigăzi Web, intoxicând internetul, în limba fiecărui popor vizat, cu mesaje despre măreția și supremația presovieticilor, sovieticilor și postsovieticilor. Sunt cetățenii care au ca misiune deprogramarea și decuplarea popoarelor-țintă, de exemplu, românii, de la mentalitatea și de la calendarul europeano-american, cu toate defectele sale mai mult decât vizibile - nu-i vorbă că, în acest sens, sunt și ajutați de fraierii și corupții noștri - introducând ideea că ortodoxia este creația lor, mai ales pe când o distrugeau Lenin, Stalin și alți băieți de băieți, promovând, sub pretextul salvării sufletului, un idilic mod de viață foarte asemănător cu cel dus de mamașele și papașele lor prin gubernii. Mai nou, pe fondul derutei generate de criza mondială, sunt cei care ne oferă slujbe bine plătite în țara lor, Rasia!!! N-am timp, acum și aici, să dezbat bunăstarea și bucuria pe care le vor găsi posibilii candidați la aceste slujbe. A se studia dosarul tuturor fericirilor de care au beneficiat românii prin colaborarea cu rușii, ucrainenii, kazahii și alți sovietici. De foarte multe ori, cine lucrează în spațiul ex-viitor-sovietic nici nu prea mai trăiește mult, spre deloc, pentru a povesti minunățiile acelui areal, precum și prosperitatea adusă de o astfel de carieră demnă de toată invidia. Acești cetățeni de sorginte sovietică, adevărați oameni noi, au programarea mentală riguros făcută, de neclintit aproape. Nu întâmplător, sunt plimbați prin lume atâția foști și actuali agenți KGB specializați în programare mentală. Acești cetățeni ar trebui identificați fără milă ori excepție și trimiși să savureze numai globalizarea de tip sovietic. Iar aceasta se numește gulaghizare. După cum se observă, sunt generoasă și, contrar manierelor și uzanțelor lor, îi las, totuși, în viață. Probabil, voi mai reveni asupra acestei teme.
Și de ce a apărut Gorbaciov acum? Păi, aș putea răspunde, am intrat în apocalipticul an 2012 și el este o personalitate apocaliptică! Glumesc... Adevărul este că tovarășul Gorbaciov a fost arătat ca de(mon)us ex machina cu valoare simbolică. Am intrat în anul în care lupta pentru Noua Ordine Mondială intră în faza nu neapărat apocaliptică, dar sigur epileptică. Ex-sovieticii sunt și ei prezenți în acest scenariu. Puteau lipsi? Tocmai am încercat să demonstrez că nu. Astfel, apariția lui Gorbaciov teoretic pentru a-i sugera lui Putin să se retragă este hilară, e drept, dar are semnificația ei pentru că, și acesta este un alt motiv esențial, din observațiile mele și, probabil, și ale altora, în timpurile moderne, la aproximativ 20 de ani, oculta mondială schimbă garnitura, pașnic, belicos, revoluționar, eroic, ridicol, dramatic, tragic, romantic, prin explozie sau prin implozie, prin candidați manciurieni sau prin icre de Manciuria, mă rog, după cum se nimerește. Prin urmare, au trecut cei 22 de ani de la căderea riguros uneltită și programată a comunismului, și oculta ne dă de veste că intrăm într-o altă etapă. Așa că, muza lui Gorbaciov, Raisa, nemaifiind în această dimensiune, este scos la rampă doar marele revoluționar, plus pata lui cea faimoasă, plus Rasia, plus glasnost, plus glasprost, plus perestroika, plus pornostroika, plus pizza, plus vodca, să trăiască, ura! Dar, asta e, istoria e nedreaptă, tovarășul Gorbaciov este marcă expirată, așa că, la Hanuka 2011, a fost scos rapid și băgat la loc și mai rapid că făcea revoluția de râs. A mai dat niște interviuri, și-a mai amintit ba de o crimă, ba de alta, ba de o minciună, ba de alta, l-a mai făcut escroc pe Elțîn, a mai privit câte o fotografie a lui cu Putin cu aceeași tandrețe cu care l-a pupat și pe Ceaușescu înainte să ordone execuția lui și-a întregii Românii dacă s-ar fi putut - cu Putin este însă mai greu, Beslan, Teatrul din Moscova și submarinul Kursk sunt numai câteva indicii ale gradului de dificultate și de antrenament - și-a mai șters câte o lacrimă fioroasă, a mai avut câte un zâmbet scâlciat, a mai fost evocat de niște documentare difuzate de diferite televiziuni, din diferite țări dușmano-prietene și cam atât. Am scăpat! Momentan. După cum am declarat deja, eu una am înțeles cum e cu schimbarea o dată la 20 de ani, așa că, dacă l-am văzut și l-am auzit pe tovarășul Gorbaciov în aceste zile, îmi este suficient, mă consider informată. Aștept următoarele episoade ale serialului Mosfilm. N-am nici o îndoială că vor fi palpitante. La filme, rușii se pricep, le recunosc această calitate, sunt fan.
În acest context dinamic, confirmând teoriile expuse înainte, URSS tinde să se refacă, semn că păcăleala cu destrămarea și cu mondializarea a ținut și-a și produs destule efecte. Dar două decenii sunt mai mult decât suficiente. Așa că Rusia dorește să redevină, oficial, putere economică și militară de rangul întâi.
În balamucul existent, s-ar putea chiar să și reușească. În prezent, pare să fi trimis - unii susțin febril că da, alții își exprimă îndoiala că ar fi așa - o navă de război în apele teritoriale ale Siriei. Ba în port, ba în larg. În port, zic unii că nu, întrucât nava cu pricina e prea mare, în larg, zic alții că e doar așa, de impresie artistică, pentru a fi pregătită să fugă, aidoma americanilor evocați tot în materialul Balgaria E.Coli!. Vom vedea! Și dacă e în apropiere de Siria, și dacă această prezență reprezintă ceva și anume ce. Să nu fie moștenire Potemkin... Deja unele voci acreditează ideea că, dacă a venit, a trecut mai întâi prin Cipru, a făcut tot felul de promisiuni pe care nu le-a respectat, a încălcat toate acordurile internaționale și, în plus, ar fi adus și arme. Acum, arme aduce toată lumea, nu pot fi acuzați numai rușii. Sau poate, dacă a sosit, nava respectivă are ca scop să recupereze sonda spațială Phobos-Grunt. Aceasta, după ce-a ratat misiunea de investigare a lui Phobos, satelitul planetei Marte, urmează să ne cadă în cap, nu se știe unde, dacă avem noroc, în Oceanul Indian, ori în Oceanul Pacific, ori în Oceanul Atlantic, fix acum, pentru desăvârșirea atmosferei festive, în jurul datei de 15 ianuarie 2012. Dacă ne era dor de sateliți căzuți, de meteoriți ratați și de furtuni solare năprasnice, n-am scăpat, avem și în acest debut de an, un show palpitant. Chiar palpitant, întrucât sonda spațială are, la bord, tone de substanțe extrem de nocive. Rușii dau vina pe americani și pe programul HAARP. Eu nu știu pe cine să dăm vina, dar, din câte se vede, războiul stelelor pare să fi început chiar dacă, deocamdată, pare nițeluș altfel decât ne-a fost anunțat. Anunțat o fi de la Anunaki? Iar Anunaki o fi de la Hanunaki?
În acest context dinamic, confirmând teoriile expuse înainte, URSS tinde să se refacă, semn că păcăleala cu destrămarea și cu mondializarea a ținut și-a și produs destule efecte. Dar două decenii sunt mai mult decât suficiente. Așa că Rusia dorește să redevină, oficial, putere economică și militară de rangul întâi.
În balamucul existent, s-ar putea chiar să și reușească. În prezent, pare să fi trimis - unii susțin febril că da, alții își exprimă îndoiala că ar fi așa - o navă de război în apele teritoriale ale Siriei. Ba în port, ba în larg. În port, zic unii că nu, întrucât nava cu pricina e prea mare, în larg, zic alții că e doar așa, de impresie artistică, pentru a fi pregătită să fugă, aidoma americanilor evocați tot în materialul Balgaria E.Coli!. Vom vedea! Și dacă e în apropiere de Siria, și dacă această prezență reprezintă ceva și anume ce. Să nu fie moștenire Potemkin... Deja unele voci acreditează ideea că, dacă a venit, a trecut mai întâi prin Cipru, a făcut tot felul de promisiuni pe care nu le-a respectat, a încălcat toate acordurile internaționale și, în plus, ar fi adus și arme. Acum, arme aduce toată lumea, nu pot fi acuzați numai rușii. Sau poate, dacă a sosit, nava respectivă are ca scop să recupereze sonda spațială Phobos-Grunt. Aceasta, după ce-a ratat misiunea de investigare a lui Phobos, satelitul planetei Marte, urmează să ne cadă în cap, nu se știe unde, dacă avem noroc, în Oceanul Indian, ori în Oceanul Pacific, ori în Oceanul Atlantic, fix acum, pentru desăvârșirea atmosferei festive, în jurul datei de 15 ianuarie 2012. Dacă ne era dor de sateliți căzuți, de meteoriți ratați și de furtuni solare năprasnice, n-am scăpat, avem și în acest debut de an, un show palpitant. Chiar palpitant, întrucât sonda spațială are, la bord, tone de substanțe extrem de nocive. Rușii dau vina pe americani și pe programul HAARP. Eu nu știu pe cine să dăm vina, dar, din câte se vede, războiul stelelor pare să fi început chiar dacă, deocamdată, pare nițeluș altfel decât ne-a fost anunțat. Anunțat o fi de la Anunaki? Iar Anunaki o fi de la Hanunaki?
Și, tot din seria intuițiilor exprimate pe acest blog și confirmate, carnavalul de Hanuka a continuat, căpătând amploare și prin arestarea starețului Mânăstirii Vatoped, părintele Efrem. Asta pentru nuanțele grecești ale Hanukăi. Nu mai revin, postarea respectivă poate fi lecturată. Provocatoare măsură, luată în ajun de Crăciun - nu ne miră, nu e prima dată - și, deși a fost decisă și pusă în practică de autoritățile grecești, data de 23 decembrie e interesant aleasă. Are semnificațiile ei în plan ocult, 23, Iluminații, hm, pe acolo... Ar fi interesant de aflat detaliile arestării părintelui stareț deoarece, bineînțeles, tocmai se întorsese din... Rusia. Am mai scris pe acest blog despre moartea Patriarhului Petros, la 11 septembrie - alt număr de taină - 2004. Tot într-un context tulbure, tot cu ruși, tot cu petrol, tot cu mulți bani și cu afaceri la Muntele Athos, tot cu Vladimir Putin etc. Ideea e aceasta: Muntele Athos este un loc unic și are gradul său de independență, și în Grecia, și în lume. În acest moment al istoriei sale, pare să fie puternic penetrat de interese rusești, sub acoperirea ortodoxiei. În același timp, sub diverse pretexte care merg de la subminarea ortodoxă, până la subminarea economică, Muntele Athos este profund vizat și râvnit de tot soiul de cercuri occidentale, Germania părând să fie cea dintâi în această cursă. Nu cad în cursă și nu intru în detalii. Situația din Grecia pare să fie atât de rea și de încâlcită încât s-ar spune că au reînviat fanarioții doar că, de această dată, și-au folosit numai în Elada - deh, în Constantinopol / Istanbul, nu mai e posibil! - talentele care i-au făcut atât de celebri pe la noi. Asta e, dacă doarme Fanarul, după cum se lamentează unele glasuri... Oricum, în fiecare zi, Grecia drahmatizează până la delir deși, după unele informații, până să reintroducă drahma, dacă o va reintroduce, folosește toți banii europeni ca să cumpere... armament scump și sofisticat de la... americani și de la... europeni. Pe când Germania îi cere, iată, Athosul, insulele, Acropole, literatura, filosofia, flotele și tot ce-o mai fi și tot ce-o mai fi rămas, certând-o pentru că nu face așteptatele reforme, se spune că încolțita Grecie cumpără, nu în ultimul rând, arme... nemțești! De ce nu și rusești, că tot par într-o armonie deplină?! În plus, Grecia pare atinsă de o nouă filoxeră și, brusc, e preocupată de soarta pedofililor, exhibiționiștilor, cleptomanilor, piromanilor, fetișiștilor, sado-masochiștilor etc pe care i-a încadrat, se pare, la persoane cu dizabilități, prin urmare, și cu nevoi speciale. Eventual, cu niște finanțări speciale sau, de ce nu, cu niște conturi secrete speciale. După unele păreri, astfel de preocupări are Grecia când nu se întâlnește cu Rusia la sindrofii ortodoxe, la agape frățești, la încazarmări duioase și la afaceri haiducești.
Apropo de Rusia, Gorbaciov, ortodoxie etc, la trecerea dintre ani, Vladimir Putin pare să-și fi felicitat poporul cu ocazia... Anului Dragonului! Am înțeles că e născut într-un astfel de an, dar, totuși, nu cred că se adresa marelui popor chinez. Poate că a vrut să-i bage în seamă și pe nord-coreenii proaspăt rămași orfani... Nu știu! A vrut să lanseze oare un nou mesaj ocult, cum ar fi acela că anul 2012 nu va aduce sfârșitul lumii, dar că, sub auspiciile Dragonului, va aduce supremația Chinei, a Asiei?!... Sau că, din moment ce el însuși este născut în zodia Dragonului, anul 2012 îl va reconsacra în calitate de mare conducător iubit, singurul apt să aducă fericirea în Rasia, ba chiar în întregul URSS, ba chiar în întreaga Asie, ba chiar în întreaga lume?!... Asta așa, ca să mai moară pata lui Gorbaciov încă o dată de nervi și de invidie?!... Sau poate Vladimir Putin a vrut să le confirme celor obsedați de anumite teorii conspiraționiste faptul că, voilà, și el e reptilian, și el face parte din elita absolută?! Și că are de când să rămână așa?! Greu. E abscons. E ezoteric. Oricum, atât lumea, cât și rușii, cât și grecii au rămas pe gânduri ca urmare a acestui uimitor mesaj de început de an lansat într-o țară care se vrea campioana și apărătoarea ortodoxiei. Nici o vorbă despre Dumnezeu, doar norocul părea să fie preocuparea marelui lider. Cred că, până la urmă, tovarășul Vladimir Putin s-a decis doar să fie sincer. Faptul trebuie să fie salutat și încurajat. Apropo de ortodoxie, dacă tot i-a plăcut domnului Putin povestea cu Dragonul, ar fi bine totuși să nu uite și de Sfântul Gheorghe. Ba chiar și de Sfântul Arhanghel Mihail. Pardon! N-are nici o legătură cu Mihail Gorbaciov. E doar așa, o sugestie...
Apropo de Rusia, Gorbaciov, ortodoxie etc, la trecerea dintre ani, Vladimir Putin pare să-și fi felicitat poporul cu ocazia... Anului Dragonului! Am înțeles că e născut într-un astfel de an, dar, totuși, nu cred că se adresa marelui popor chinez. Poate că a vrut să-i bage în seamă și pe nord-coreenii proaspăt rămași orfani... Nu știu! A vrut să lanseze oare un nou mesaj ocult, cum ar fi acela că anul 2012 nu va aduce sfârșitul lumii, dar că, sub auspiciile Dragonului, va aduce supremația Chinei, a Asiei?!... Sau că, din moment ce el însuși este născut în zodia Dragonului, anul 2012 îl va reconsacra în calitate de mare conducător iubit, singurul apt să aducă fericirea în Rasia, ba chiar în întregul URSS, ba chiar în întreaga Asie, ba chiar în întreaga lume?!... Asta așa, ca să mai moară pata lui Gorbaciov încă o dată de nervi și de invidie?!... Sau poate Vladimir Putin a vrut să le confirme celor obsedați de anumite teorii conspiraționiste faptul că, voilà, și el e reptilian, și el face parte din elita absolută?! Și că are de când să rămână așa?! Greu. E abscons. E ezoteric. Oricum, atât lumea, cât și rușii, cât și grecii au rămas pe gânduri ca urmare a acestui uimitor mesaj de început de an lansat într-o țară care se vrea campioana și apărătoarea ortodoxiei. Nici o vorbă despre Dumnezeu, doar norocul părea să fie preocuparea marelui lider. Cred că, până la urmă, tovarășul Vladimir Putin s-a decis doar să fie sincer. Faptul trebuie să fie salutat și încurajat. Apropo de ortodoxie, dacă tot i-a plăcut domnului Putin povestea cu Dragonul, ar fi bine totuși să nu uite și de Sfântul Gheorghe. Ba chiar și de Sfântul Arhanghel Mihail. Pardon! N-are nici o legătură cu Mihail Gorbaciov. E doar așa, o sugestie...
În aceste zile, tabloul de Hanuka pe care îl anticipasem a primit tușe suplimentare și din statul care sărbătorește Luminile, Israel. Evreii ultraortodocși au continuat să-i conteste existența. În acest sens, uneori, par mai plini de râvnă chiar decât palestinienii înșiși. Au purtat uniforme din lagărele naziste și i-au declarat pe sioniști naziști! Deloc uimitor, absolut normal, vor sări să comenteze unele cercuri conspiraționiste. Pe fondul tumultului din Orientul Mijlociu, planul B, care a existat tot timpul, de autodizolvare a statului Israel, pare să se structureze tot mai evident. Am mai scris despre asta, nu mai insist. Procesul pare să se accelereze. Astfel, apar tot felul de tineri care, subit, nu mai vor să facă armată pentru a nu ucide palestinieni, apar piloți militari care nu mai vor să bombardeze diverse ținte palestiniene, apar oameni la vârste respectabile care, brusc, simt nevoia să facă mea culpa, povestind diverse abuzuri pe care au fost siliți să le înfăptuiască la înființarea statului Israel... În 2005, pe când se împlineau 60 de ani de la terminarea Celui de-al Doilea Război Mondial, în Germania, au fost lansate tot felul de dezbateri aprinse pe tot felul de teme, inclusiv, pe tema unei reveniri masive a populației evreiești în Europa. Părerile erau împărțite și la nivelul nemților, dar și la nivelul israelienilor. În principiu, reprezentanții ambelor națiuni păreau destul de reticienți. Ideea este însă că se punea această problemă, unul dintre argumentele de bază fiind tocmai acela al unui posibil derapaj al situației din Orientul Mijlociu. Cum e actuala situație? Cred că nu mai e cazul să pierdem timpul cu comentarii... Dacă mai era nevoie de vreo dovadă, de câteva zile, tocmai a apărut informația, dacă nu e intoxicare de presă, că însuși Soros plătește diverse persoane, cercuri și forțe care să creeze atmosfera pregătitoare a dizolvării statului Israel. Iată și fumul, iată și focul!
Am făcut niște precizări pe care nu doream să le omit la acest început de an special. La cât a fost de pomenit, săracul, bine că n-a murit sughițând înainte de a începe. Oricum, în ceea ce mă privește, despre anul 2012, am aflat cu multă vreme în urmă, înainte de 1989, dintr-un text al lui Mircea Eliade. Știa despre respectivul calendar și contempla senin ideea că decembrie 2012 ar fi data la care se reîntorc zeii. Dacă nu mă înșală memoria, textul din calendarul mayaș este foarte precis, presupune o dată și chiar o oră, fiind parcă anunțarea unui zbor stelar. E pur și simplu finalul unei cronologii, dând senzația că, odată cu întoarcerea zeilor, trecem într-o altă etapă. Dar parcă mai poți avea încredere?!... Aveau și mayașii, probabil, ocultele lor, iar acestea, la rândul lor, aveau și ele agende pe care erau dornice să le impună. Nu știm dacă se sfârșește lumea sau nu, dar, din punctul meu de vedere, simulacrul de apocalipsă este în desfășurare dinamică și se fac toate eforturile pentru a se crea, în acest an, cadrul corespunzător implementării Noii Ordini Mondiale. Aștept asta de cel puțin 10 - 12 ani. Te plictisești să faci parte din categoria nebunul de serviciu, bufonul de serviciu. Bine că s-a pus mecanismul în mișcare. Să se clarifice în sfârșitul sfârșitului dacă e Apocalipsa-Maya, Apocalipsa-Armaghedon sau dacă este Apocalipsa-Bilderberg. Despre mayași, s-a făcut vorbire, nu-i mai deranjăm inutil. În legătură cu celelalte două posibilități, a se ține cont de faptul că "ar" înseamnă în ebraică munte, iar "berg" înseamnă în germană / în unele limbi germanice tot munte. Pricipisci?
Dar să mai completăm tabloul de început de an apocaliptic... Prin urmare, ce face America, marea noastră prietenă? Tot felul de năstrușnicii. Ar vrea să intre în Siria și în Iran, dar încă nu știe cum, ar vrea să închidă conflictul militar din Afganistan, dar încă nu știe cum, ar vrea să-l schimbe pe Putin, dar încă nu știe cum, ar vrea să demareze prăbușirea economică a Chinei, dar încă nu știe cum, ar vrea să se retragă militar din Europa și știe cum. Brusc. Și-o face special, discuția e veche, dar o face acum, pe fondul marasmului economic și, nu în ultimul rând, pe fondul relansării unor naționalisme dubioase și periculoase. În plus, SUA par să ia tot felul de măsuri de parcă ar dori să-și declare, necruțător și imediat, război sieși: detenții nelimitate pentru proprii cetățeni, lagăre pregătite pentru proprii cetățeni, urmărirea și denunțarea propriilor cetățeni, monitorizarea propriilor jurnaliști, hrană modificată genetic pentru proprii cetățeni, hormoni și chimicale la discreție, și nici măcar cu discreție, pentru proprii cetățeni, pregătiri antiteroriste la nivelul propriilor copii de grădiniță și de școală generală, învățați, se pare, să se lupte cu teroriștii înarmați până în dinți, să-i ucidă și, la nevoie, să se sinucidă!... Nu râdeți că nu e de râs, deși e halucinant, pare să fie real. Sărăcia pare să atingă aproape jumătate din populația americană. Misterios și subit, au mai murit iarăși niște păsări. Pentru a da un exemplu convingător, probabil. Peștii morți sunt în altă parte, mai precis, în Norvegia unde a dispărut și untul deși nu știe nimeni de ce. Suedezii, băieți pragmatici, nu-și pun întrebări inutile, umplu sacoșele cu pachete de unt pe care le speculează. Bișnița n-are culoare politică și n-are steag. Asta e! Apropo, cam în perioada în care a dispărut untul din Norvegia, au apărut și peștii morți pe plajă. Să fie oare vreo legătură? Să fie oare vreo legătură între dispariția untului și preconizata criză alimentară? Să fie oare un test? Să fie oare un experiment? Să fie oare vreo legătură anticipativă cu tot vehiculatele creșteri de prețuri la alimente? Să fie oare vreo legătură cu tunelurile din Norvegia care trebuie aprovizionate în eventualitatea utilizării lor? Sau să fie doar o nouă șmecherie economică prin care unii vor să câștige niște bani? Nu știu, mă întreb pentru că și această criză a untului din Norvegia a lovit misterios tot la cumpăna dintre ani. Și, ca să revenim la America, în privința Apocalipsei albe din Alaska, nu sunt multe de comentat, e mai simplu, avem o formulă magică, chiar meaaagică, și anume HAARP. Doar acolo, în Alaska, sunt atât harpa, cât și harpia! Ce să mai pierdem vremea cu teoretizări inutile?!...
Marea Britanie cum a fost apucată de fronda antieuropeană, cum a fost izbită și de dorința de independență a Scoției - dorință veche și fierbinte, știu! - dar și de niște furtuni misterioase, și de niște scandaluri legate de bijuterii primite de diverse altețe, de la diverse fețe, de pe diverse piețe. Mai ales, din zonele cam însângerate în acest moment. Sau despre alte bijuterii care par să cam păcălească vigilența populară și fiscală. Dar, nu-i vorbă, nici Marea Britanie nu stă pe loc și tocmai a pus în vedere Americii de Sud în întregul ei să nu cumva să secondeze Argentina în încercarea de recuperare a Insulelor Falkland. Plus că trage toate sforile posibile în țările arabe, africane, pe unde se mai poate. Și dezinformează ceva de speriat: ba are un progres economic pe cale să pocnească de atâta voioșie, ba îi zace prosperitatea în șanț, precum propria populație beată moartă la sărbători.
Monedele toate dau senzația că nu mai sunt decât niște strigoi și, conform scenariului Noii Ordini Mondiale, așa și trebuie să fie, pentru ca economia lumii să poată fi "salvată" printr-o valută unică, eventual digitală, introdusă prompt, la momentul oportun. Nu vă grăbiți să rostiți cuvântul nibirez aur ca sugestie a salvării veniturilor personale că nu ține! Au mai fost cazuri nu numai de furturi, vezi chiar tezaurul nostru, dar au mai fost și cazuri de devalorizare forțată a aurului, vezi America lui Roosevelt când, la răscumpărare, s-a pierdut peste 40% din valoarea inițială a sumelor investite. Nu vă grăbiți să spuneți nici argint că recomandările economice ale momentului nu sunt foarte clare! Nu vă grăbiți să articulați imobiliare că tocmai de la asta ni s-a tras! Nu vă grăbiți să spuneți nici pământ că numai câte exproprieri și împroprietăriri aberante am prins noi în timpul vieții noastre! Nu vă grăbiți să spuneți nici pământ pe Lună că tocmai ne asigură unii că aceasta s-a răsturnat, s-a sucit, s-a răsucit, nu se știe exact, oricum, nu mai e în firea ei! Nu vă grăbiți să spuneți nici proprietăți pe Marte, că uite ce-a pățit sonda Phobos-Grunt care urmează să ne cadă în cap zilele astea! Nu vă grăbiți să spuneți nici proprietăți pe Venus că tocmai am aflat că, în ultimele săptămâni, pare să "ardă" suspect! În general, nu vă grăbiți să spuneți nimic! Doar tăcerea pare să mai fie de aur.
Tot acesta este și anul în care, cred unii, ni se va povesti mai mult din ciclul "De la E.T., la IT". Faptul pare să fie sprijinit de punerea în circulație, în diverse locuri din lume, a unor vederi, ilustrate, cărți poștale, inclusiv crăciunistice, pe care se află diferite clădiri oficiale terestre duios privite de câte un OZN, așa, ca din întâmplare. Dacă suntem cuminți și acceptăm măsurile, atunci vin extratereștrii ăia buni și prietenoși, și-o să avem fiesta, chermeze, carnaval și picnic, dacă nu, vin ăia răi ca să ne bage mințile în cap, să ne solidarizăm și să colaborăm între noi. După cum e planul și după cum e dansul.
Cum petrece Suedia începutul de an? Aparent, normal, în maniera ei, se tot autogratulează pentru că a fost genială și nu a trecut la euro și pentru că, încă de la începutul anilor '90, pe fondul unei crizei economice personale, a luat măsuri inteligente care au dat rezultate uluitoare. Televiziunea suedeză difuzează documentare despre Grecia și despre alte țări, având toate substratul ce bine e la noi și ce nașpa e la ei. Dar e omenește să privești lucrurile așa. Însă, mai discret, apar și alte informații cum ar fi faptul că Suedia nu și-a plătit în ultimele două luni ale anului 2011 soldații din Afganistan, că nu-și poate vinde companiile falimentare și că nu are bani pentru susținerea salariilor restante, că, în vânzarea acelorași companii, are de ales între mafia rusă, travestită, ca la bal mascat, ba în olandezi, ba în indieni, și mafia chineză care n-are de ascuns nimic și trage țeapa direct și în direct, că numărul oamenilor străzii este în creștere constantă, ajungând, în Stockholm, la peste 4000, că nu mai sunt bani pentru multe proiecte medicale, adică zona în care suedezii stăteau foarte bine, că nu mai sunt bani pentru o parte din tratamentele oncologice mai sofisticate, că, în multe landuri, nu mai sunt bani pentru anumite angajări nici măcar în domeniul medical, unde au interese încă mari, că, acolo unde se poate, încearcă să angajeze asistente medicale în loc de doctori, costurile fiind explicația adevărată chiar dacă e cosmetizată, că, treptat, din lipsă de fonduri, se suspendă cursurile de suedeză, că trenurile sunt în continuare varză după cum v-am tot povestit, că 40 la sută dintre părinții care au copii purtători de ochelari n-au bani să le cumpere acestora ochelarii de care au nevoie și care sunt, într-adevăr, extrem de scumpi, că orice furtună, denumită în maniera în care sunt denumite uraganele și tornadele americane, este capabilă să închidă nu numai calea ferată, ci și lumina, și telefoanele, și internetul și tot ce mai există electric prin Suedia, pe zile întregi, chiar și pe câte o săptămână, că tot apar diverse afaceri dubioase și fraude, una recentă fiind că, în același Afganistan, o parte din personalul auxiliar de pe front a fost constrâns de către recrutor să plătească și până la 8 salarii lunare pentru a primi contractele de muncă, că munca la negru și încălcarea multor drepturi ale angajaților iau amploare, începând să devină normă, că se extinde îngrijorător criminalitatea, practic, în fiecare săptămână sunt omoruri prin împușcare și prin înjunghiere, poliția fiind, după cum se știe, depășită, că devin extinse infracțiunile prin intermediul internetului, atacurile de jaf etc. Tocmai s-a anunțat că anul acesta va fi unul dificil și că nu se mai garantează păstrarea echilibrului de până acum. Care, în linii mari, era după cum vi l-am descris. Se va face tot posibilul pentru ca echilibrul să fie conservat, dar nu mai este garantat... Șlagărul cunoscut și arhifredonat. Rimează. Așa își petrece Suedia începutul de an 2012. La suprafață, încă relativ benign. Sub coajă însă, începe să fie vizibil nițel puroi, să mai apară câte un viermișor, să mai răzbată câte o miasmă, după cum prea bine știm și după cum se întâmplă în întreaga lume. Din păcate... Voi mai reveni probabil și asupra temelor legate de Suedia.
În Europa, se încearcă tot felul de experimente, de la consolidarea instituțiilor europene, până la demantelarea lor și revenirea la naționalisme furibunde și autarhii provocatoare, de la falimente nemaiîntâlnite în vreme de pace, până la extravaganțe nemaipomenite în oricare vremi, Belarusul practic închide internetul, transformând în infracțiune orice navigare pe site-uri străine, falimentara Ungarie ba e neînfricată în lupta cu organismele naționale, ba cere pe unde mai poate ce mai poate, ba, prin diverși exponenți obraznici și antipatici, ne plictisește pe noi, prin câte o plăcuță insolentă, prin câte o pretenție impertinentă, prin câte o declarație violentă, după tipic. Nu e Ungaria de vină, de vină suntem noi că le permitem ungurilor toate cele nepermise. Recent, se pare, Ungaria mai cochetează cu încă un proiect foarte potrivit pentru boala de care suferă și anume grandomania grandomană îmi vine să zic. Este vorba despre proiectul formării și, desigur, conducerii unei structuri militare intra-NATO, prin care, cum altfel, Ungaria să pună ordinea pe care și-o dorește în zonă și, mai ales, în ograda noastră. Proiectul ar fi comic în esența sa, dar, pe fondul unor plecări de efective americane, nu se știe dacă nu va deveni cam prea comic.
Olanda dorește să retrăiască emoții legate de apartheid, termenul e bur, precum și de târgurile de sclavi și privește tandru, în acest sens, spre România, Bulgaria și Polonia. Până când îi ies toate socotelile, mai experimentează ba un drog, ba o eutanasiere, ba un discurs naționalist într-un cadru profund internaționalist, ba o firmă rusească undercover pe care să o ajute să spele bani sau să pună mâna pe companiile altor state, cum a fost situația cu Saab-ul suedez pe care a tot încercat să-l ia Antonov, un băiat de băiat ex-sovietic, a cărui companie avea toate aparențele olandeze, dar, totuși, nu era și pe nimeni nu mira. Sau, umană, prietenoasă și elevată cum o știm, Olanda se gândește la viitorul omenirii și ne dă chiar soluții greu de refuzat: deliciosul meniu destinat canibalilor, prezentat deja de televiziunea sa. Olanda e greu de combătut, nu numai pentru că populația ei hrănită cu legume fictive și cu droguri reale e, practic, o populație de mutanți. De fapt, nici nu prea mai e. Că ăia care mai sunt nu prea mai sunt olandezi. Și a combate pe cineva care nu mai există e greu spre imposibil. Dar, în actualul context apocaliptic, Olanda ca entitate e greu de combătut și pentru că, acolo, s-a inventat Grupul Bilderberg. Și despre asta e vorba în 2012 și nu numai. Iar ajung la întrebarea: Apocalipsa-Maya, Apocalipsa-Armaghedon sau Apocalipsa-Bilderberg? Sau sunt totuna? Până ne lămurim, e imperios să nu uităm faptul că Olanda este țărișoara aceea aflată complet sub nivelul mării în care, din biserică, se intră direct în bordel și viceversa. La propriu. Din toate punctele de vedere viceverse.
Dar să nu uităm nici draga noastră Austrie, locul unde jumătate din populația României dorește să se sinucidă pe pârtiile de schi. Austria, exemplară în nesimțirea ei, după ce, în trecut, a jumulit Transilvania și Bucovina, cu complicitatea idioților și hoților din contemporanele noastre rânduri, și-a extins dominația până la București. A luat tot ce i s-a dat: bani, petrol, pământ, păduri. Avem o datorie externă colosală ca să salvăm nesimțita Austrie. Iar ea nu se va opri niciodată, va lua și va tot lua și de dat nu va da decât, eventual, cu tifla. Asta e, dacă nu i se ia chifla! Nu-i de mirare, în condițiile în care cei mai mulți dintre românii care au vizitat Viena habar nu au nici măcar de faptul că icoana de la intrarea din Domul Sfântul Ștefan este o icoană a Maicii Domnului considerată făcătoare de minuni, provenind la Mânăstirea Nicula, din Transilvania. Adică, hoția austriacă se verifică pe oricare milimetru pătrat. Dar asta se petrece întotdeauna, când se întâlnește hoțu' cu prostu'!
Africa se clatină toată, de la Libia și Egipt, până la, iată, Sudan, Nigeria, Congo, posibil, iarăși, Africa de Sud. Apropo de cele relatate mai sus, până și nigerienii au mai multă minte decât noi. Nu-i vorbă, ei au născocit și faimoasele scrisori nigeriene! Respect! De ce au mai multă minte? Pentru că protestează în fața jafului străin. Li se fură petrolul și sunt obligați să plătească prețuri imense pentru combustibil. Înțeleg și nu tac. Acționează. Să vedem și care va fi deznodământul. Australia are un punct de vedere interesant și relativ nou: pare să se vrea definitiv și clar republică. Asia e țintă completă din toate unghiurile vizibile și pentru toate motivele evidente. Oricum, dacă e vorba despre conduite apocaliptice, nord-coreenii par să se fi pregătit cel mai temeinic. Bocetele de la finele anului trecut au înfiorat întreaga lume. Prestația a fost atât de convingătoare că putem considera că Apocalipsa s-a și produs deja. Aproape că nici n-are sens s-o mai repetăm. Ce să mai facem în plus? E maximum posibil. Nu-i vorbă că, din fotografiile nord-coreene, am văzut și că uriașii de pe Nibiru sunt reali și sunt printre noi. Aceasta era varianta Anunaki a Apocalipsei. Gata! S-a produs și asta! Putem merge mai departe. Cât de departe? Spre alinierea planetară că doar asta ne mai ține încordați și spre centrul galactic întrucât acesta ne cheamă abisal și irepresibil. America Centrală și de Sud, deși e vedetă incontestabilă a acestui an de inspirație mayașă, pare să fie la fel de stabilă și de instabilă pe cât o știm. Fidel Castro, El Lider Maximo, e la locul lui și ignoră în continuare orice apocalipsă, inclusiv / mai ales Apocalipsa-CIA. În zonă, o singură particularitate: urmașii mayașilor au demarat fiesta apocaliptică! Petreceri nonstop, până la sfârșitul anului 2012!
Tot acesta este și anul în care, cred unii, ni se va povesti mai mult din ciclul "De la E.T., la IT". Faptul pare să fie sprijinit de punerea în circulație, în diverse locuri din lume, a unor vederi, ilustrate, cărți poștale, inclusiv crăciunistice, pe care se află diferite clădiri oficiale terestre duios privite de câte un OZN, așa, ca din întâmplare. Dacă suntem cuminți și acceptăm măsurile, atunci vin extratereștrii ăia buni și prietenoși, și-o să avem fiesta, chermeze, carnaval și picnic, dacă nu, vin ăia răi ca să ne bage mințile în cap, să ne solidarizăm și să colaborăm între noi. După cum e planul și după cum e dansul.
Cum petrece Suedia începutul de an? Aparent, normal, în maniera ei, se tot autogratulează pentru că a fost genială și nu a trecut la euro și pentru că, încă de la începutul anilor '90, pe fondul unei crizei economice personale, a luat măsuri inteligente care au dat rezultate uluitoare. Televiziunea suedeză difuzează documentare despre Grecia și despre alte țări, având toate substratul ce bine e la noi și ce nașpa e la ei. Dar e omenește să privești lucrurile așa. Însă, mai discret, apar și alte informații cum ar fi faptul că Suedia nu și-a plătit în ultimele două luni ale anului 2011 soldații din Afganistan, că nu-și poate vinde companiile falimentare și că nu are bani pentru susținerea salariilor restante, că, în vânzarea acelorași companii, are de ales între mafia rusă, travestită, ca la bal mascat, ba în olandezi, ba în indieni, și mafia chineză care n-are de ascuns nimic și trage țeapa direct și în direct, că numărul oamenilor străzii este în creștere constantă, ajungând, în Stockholm, la peste 4000, că nu mai sunt bani pentru multe proiecte medicale, adică zona în care suedezii stăteau foarte bine, că nu mai sunt bani pentru o parte din tratamentele oncologice mai sofisticate, că, în multe landuri, nu mai sunt bani pentru anumite angajări nici măcar în domeniul medical, unde au interese încă mari, că, acolo unde se poate, încearcă să angajeze asistente medicale în loc de doctori, costurile fiind explicația adevărată chiar dacă e cosmetizată, că, treptat, din lipsă de fonduri, se suspendă cursurile de suedeză, că trenurile sunt în continuare varză după cum v-am tot povestit, că 40 la sută dintre părinții care au copii purtători de ochelari n-au bani să le cumpere acestora ochelarii de care au nevoie și care sunt, într-adevăr, extrem de scumpi, că orice furtună, denumită în maniera în care sunt denumite uraganele și tornadele americane, este capabilă să închidă nu numai calea ferată, ci și lumina, și telefoanele, și internetul și tot ce mai există electric prin Suedia, pe zile întregi, chiar și pe câte o săptămână, că tot apar diverse afaceri dubioase și fraude, una recentă fiind că, în același Afganistan, o parte din personalul auxiliar de pe front a fost constrâns de către recrutor să plătească și până la 8 salarii lunare pentru a primi contractele de muncă, că munca la negru și încălcarea multor drepturi ale angajaților iau amploare, începând să devină normă, că se extinde îngrijorător criminalitatea, practic, în fiecare săptămână sunt omoruri prin împușcare și prin înjunghiere, poliția fiind, după cum se știe, depășită, că devin extinse infracțiunile prin intermediul internetului, atacurile de jaf etc. Tocmai s-a anunțat că anul acesta va fi unul dificil și că nu se mai garantează păstrarea echilibrului de până acum. Care, în linii mari, era după cum vi l-am descris. Se va face tot posibilul pentru ca echilibrul să fie conservat, dar nu mai este garantat... Șlagărul cunoscut și arhifredonat. Rimează. Așa își petrece Suedia începutul de an 2012. La suprafață, încă relativ benign. Sub coajă însă, începe să fie vizibil nițel puroi, să mai apară câte un viermișor, să mai răzbată câte o miasmă, după cum prea bine știm și după cum se întâmplă în întreaga lume. Din păcate... Voi mai reveni probabil și asupra temelor legate de Suedia.
În Europa, se încearcă tot felul de experimente, de la consolidarea instituțiilor europene, până la demantelarea lor și revenirea la naționalisme furibunde și autarhii provocatoare, de la falimente nemaiîntâlnite în vreme de pace, până la extravaganțe nemaipomenite în oricare vremi, Belarusul practic închide internetul, transformând în infracțiune orice navigare pe site-uri străine, falimentara Ungarie ba e neînfricată în lupta cu organismele naționale, ba cere pe unde mai poate ce mai poate, ba, prin diverși exponenți obraznici și antipatici, ne plictisește pe noi, prin câte o plăcuță insolentă, prin câte o pretenție impertinentă, prin câte o declarație violentă, după tipic. Nu e Ungaria de vină, de vină suntem noi că le permitem ungurilor toate cele nepermise. Recent, se pare, Ungaria mai cochetează cu încă un proiect foarte potrivit pentru boala de care suferă și anume grandomania grandomană îmi vine să zic. Este vorba despre proiectul formării și, desigur, conducerii unei structuri militare intra-NATO, prin care, cum altfel, Ungaria să pună ordinea pe care și-o dorește în zonă și, mai ales, în ograda noastră. Proiectul ar fi comic în esența sa, dar, pe fondul unor plecări de efective americane, nu se știe dacă nu va deveni cam prea comic.
Olanda dorește să retrăiască emoții legate de apartheid, termenul e bur, precum și de târgurile de sclavi și privește tandru, în acest sens, spre România, Bulgaria și Polonia. Până când îi ies toate socotelile, mai experimentează ba un drog, ba o eutanasiere, ba un discurs naționalist într-un cadru profund internaționalist, ba o firmă rusească undercover pe care să o ajute să spele bani sau să pună mâna pe companiile altor state, cum a fost situația cu Saab-ul suedez pe care a tot încercat să-l ia Antonov, un băiat de băiat ex-sovietic, a cărui companie avea toate aparențele olandeze, dar, totuși, nu era și pe nimeni nu mira. Sau, umană, prietenoasă și elevată cum o știm, Olanda se gândește la viitorul omenirii și ne dă chiar soluții greu de refuzat: deliciosul meniu destinat canibalilor, prezentat deja de televiziunea sa. Olanda e greu de combătut, nu numai pentru că populația ei hrănită cu legume fictive și cu droguri reale e, practic, o populație de mutanți. De fapt, nici nu prea mai e. Că ăia care mai sunt nu prea mai sunt olandezi. Și a combate pe cineva care nu mai există e greu spre imposibil. Dar, în actualul context apocaliptic, Olanda ca entitate e greu de combătut și pentru că, acolo, s-a inventat Grupul Bilderberg. Și despre asta e vorba în 2012 și nu numai. Iar ajung la întrebarea: Apocalipsa-Maya, Apocalipsa-Armaghedon sau Apocalipsa-Bilderberg? Sau sunt totuna? Până ne lămurim, e imperios să nu uităm faptul că Olanda este țărișoara aceea aflată complet sub nivelul mării în care, din biserică, se intră direct în bordel și viceversa. La propriu. Din toate punctele de vedere viceverse.
Dar să nu uităm nici draga noastră Austrie, locul unde jumătate din populația României dorește să se sinucidă pe pârtiile de schi. Austria, exemplară în nesimțirea ei, după ce, în trecut, a jumulit Transilvania și Bucovina, cu complicitatea idioților și hoților din contemporanele noastre rânduri, și-a extins dominația până la București. A luat tot ce i s-a dat: bani, petrol, pământ, păduri. Avem o datorie externă colosală ca să salvăm nesimțita Austrie. Iar ea nu se va opri niciodată, va lua și va tot lua și de dat nu va da decât, eventual, cu tifla. Asta e, dacă nu i se ia chifla! Nu-i de mirare, în condițiile în care cei mai mulți dintre românii care au vizitat Viena habar nu au nici măcar de faptul că icoana de la intrarea din Domul Sfântul Ștefan este o icoană a Maicii Domnului considerată făcătoare de minuni, provenind la Mânăstirea Nicula, din Transilvania. Adică, hoția austriacă se verifică pe oricare milimetru pătrat. Dar asta se petrece întotdeauna, când se întâlnește hoțu' cu prostu'!
Africa se clatină toată, de la Libia și Egipt, până la, iată, Sudan, Nigeria, Congo, posibil, iarăși, Africa de Sud. Apropo de cele relatate mai sus, până și nigerienii au mai multă minte decât noi. Nu-i vorbă, ei au născocit și faimoasele scrisori nigeriene! Respect! De ce au mai multă minte? Pentru că protestează în fața jafului străin. Li se fură petrolul și sunt obligați să plătească prețuri imense pentru combustibil. Înțeleg și nu tac. Acționează. Să vedem și care va fi deznodământul. Australia are un punct de vedere interesant și relativ nou: pare să se vrea definitiv și clar republică. Asia e țintă completă din toate unghiurile vizibile și pentru toate motivele evidente. Oricum, dacă e vorba despre conduite apocaliptice, nord-coreenii par să se fi pregătit cel mai temeinic. Bocetele de la finele anului trecut au înfiorat întreaga lume. Prestația a fost atât de convingătoare că putem considera că Apocalipsa s-a și produs deja. Aproape că nici n-are sens s-o mai repetăm. Ce să mai facem în plus? E maximum posibil. Nu-i vorbă că, din fotografiile nord-coreene, am văzut și că uriașii de pe Nibiru sunt reali și sunt printre noi. Aceasta era varianta Anunaki a Apocalipsei. Gata! S-a produs și asta! Putem merge mai departe. Cât de departe? Spre alinierea planetară că doar asta ne mai ține încordați și spre centrul galactic întrucât acesta ne cheamă abisal și irepresibil. America Centrală și de Sud, deși e vedetă incontestabilă a acestui an de inspirație mayașă, pare să fie la fel de stabilă și de instabilă pe cât o știm. Fidel Castro, El Lider Maximo, e la locul lui și ignoră în continuare orice apocalipsă, inclusiv / mai ales Apocalipsa-CIA. În zonă, o singură particularitate: urmașii mayașilor au demarat fiesta apocaliptică! Petreceri nonstop, până la sfârșitul anului 2012!
În ceea ce ne privește, cu balamucul național, continental și mondial, suntem buni amici, nu intrăm în fibrilație. Momentan, două chestiuni par să ni se arate clar. Prima, e legată de FMI, marele ocrotitor al lumii. Din 2008, de când a reapărut triumfal în ziua declarării falimentului islandez, funcționarii săi au înconjurat tot mapamondul de mii de ori, nenorocind toate continentele rând pe rând. D-aia li s-au găurit și pantofii!... Pentru acest an, nouă ne-au pus în vedere să ne privatizăm minele și energia și, în general, cam tot ce mai avem. După cum ziceam, asta se întâmplă când se întâlnește hoțu' cu prostu'! Ca argument al bunelor intenții ale Fondului față de noi, precum și al propriei sale credibilități, la sfârșitul anului trecut, au apărut în presă materiale prin care ni se povestea cum această zeitate modernă a încercat să ajute la declanșarea evenimentelor din România anului 1989. Mda. În 1983, criza alimentară a fost demarată ca urmare a impunerii din partea FMI a returnării datoriei externe a României. D-aia s-a murit de foame, de frig etc. Metodele sunt vizibile și în zilele noastre, în diferite țări, pe diferite continente. Atunci, aceste metode nu se vedeau și erau cunoscute prea puțin de prea puțini. În 1987, FMI a înțeles că, dacă lasă România să plătească datoria externă în integralitatea ei, intră într-o capcană pe care, practic, și-o întindea singur, nedorindu-și acest efect. Ca atare, i-a cerut lui Ceaușescu să oprească procesul. Acesta nu l-a mai oprit, având intenția ca, împreună cu unele state arabe, să alcătuiască o bancă modială separată, cu linie de creditare pentru statele în curs de dezvoltare. Urmarea o cunoaștem. Așa că FMI să facă bine să-și cumpere pantofi pe banii săi, nu pe ai noștri, și să ne scutească, să nu mai joace rolul părintelui atent și grijuliu față de fiul risipitor și cam tembel că nu ține. Între timp, numai moronii ( fără legătură cu mormonii ) nu s-au prins că FMI este autorul actualei crize, ca și ale altora petrecute deja în lumea modernă. Pe scurt, dacă vom fi tâmpiți, îi vom crede pe specialiștii care, acum, ne mângâie pe creștet și ne laudă în legătură cu succesul reformelor noastre făcute la sugestia lor, cerându-ne să-i credem în continuare că, iată, ei știu ce fac și, ca atare, ne vom privatiza minele, energia, pământul etc. Dacă se milostivește Dumnezeu de noi, și ne mai licărește un neuron, o sinapsă, ceva, poate mai scăpăm cu izmenele pe noi măcar. Că lucrurile ar părea să stea așa o demonstrează și inflația de articole laudative la adresa României din ultima vreme. Nu că România n-ar fi minunată, dar schimbarea de ton mă face să fiu mefientă. Nu pot să apelez la eterna recomandare "teme-te de greci când vin cu daruri" că uite ce-au pățit grecii!... În fine, dacă nu ne convine să ne amintim de noi ca fiind prima țară din lume care a plătit vreodată datoria externă, atunci măcar să ne lăsăm inspirați de exemplul actual al Islandei, țară cu o populație aproximativ egală cu cea a cartierului Drumul Taberei. Și când mă refer la exemplul Islandei, nu fac trimitere la vulcani.
Am zis vulcani... Un alt avertisment aparent divin la adresa României se referă la iminența unui cutremur. Doar aparent divin este avertismentul, pentru că eu cred că, în esență, este profund uman. Mai întâi, a apărut un eminent cercetător care ne-a anunțat că până aici ne-a fost. La scurtă vreme, cum a început însuși anul apocaliptic, s-a și pornit o monitorizare isterică a unor cutremure mici și cvasinormale. Alea din Câmpia Română mi-au plăcut îndeosebi. Epicentrul a fost la Târgu Cărbunești. Dacă nu sunt mai multe astfel de localități în zonă, atunci, foarte probabil, să fie aceeași localitate în care proaspătul candidat la Primăria Capitalei, Irinel Columbeanu, dorește să producă asfaltul intitulat atât de sugestiv și de inocent columbenită. Asfalt, primărie, drumuri, camere de filmat și de supravegheat, sounds familiar, totul se leagă spre binele comun, spre bunăstarea comună. În plus, oricât de superficial paranoic ar fi cineva și tot ar sesiza că, în mod bizar, seismul ca fenomen începe să se insinueze tot mai insistent în zona oltenească a scutului devesel. Bref, dacă nu e vorba doar de obligația unei trăiri colective apocaliptice în anul de grație 2012, dacă nu e vorba nici de crearea unei psihoze la fel de colective cum ar fi aceea a încheierii de asigurări de viață, de locuință, de calamitate, de invazie extraterestră sau intraterestră, atunci este foarte posibil să fie vorba doar despre arma geotectonică. Până să apară americanii cu HAARP, arma geotectonică era specialitate rusească. Ni se pregătește un cutremur major? Sau doar ni se amintește faptul că ni s-ar putea pregăti?
Desigur, toate aceste tendințe majore ale anului 2012 sunt condimentate de multe alte ghidușii cum ar fi extrem de posibila și de probabila fugă a băncilor străine cu banii românești, ori certa și eterna idolatrizare a zeului Canis Vagabondus Covrigus. Propun chiar, în incorigibila noastră obsesie, să donăm patria spre locuire veșnică acestor câini vagabonzi, maidanezilor adică. Și atunci să-i văd pe unguri, pe țigani, pe kaghebiști și pe alți oameni de bine cum scapă abia cu fuga! Deși ar fi recomandabil să încerce poate alte strategii.
I-am pomenit pe unguri... Nu în ultimul rând, o tendință care pare a se menține constantă e insistența ticăloasă cu care UDMR încearcă să înhațe arhivele românești. De ce, nu e greu de ghicit deloc. În plus, rândurile par să fie întărite de reprezentanții Bisericii Greco-Catolice, în măsura în care nu e ocupată cu pâra pe la Vatican și pe la americani, și ai Bisericii Catolice, în măsura în care nu e ocupată cu ea însăși că, în acest sens, nu ne ajung arhivele secrete ale aceluiași Vatican pentru a detalia. Vaticanul vrea să dăm / să-i dăm arhivele noastre în condițiile în care, cel mai adesea, nu permite nici măcar simpla lecturare a arhivelor sale. Dacă așa stau lucrurile, într-adevăr, poate ar fi bine să mai reflectăm asupra multor aspecte ale lumii și ale vieții, inclusiv asupra oportunității purtării dialogului ecumenic, mai ales în forma sa actuală. Toți s-au repezit precum corbii hulpavi întrucât nu se știe exact spre ce ne îndreptăm, nu este exclus un conflict, nu este exclusă o reconfigurare a zonelor de influență și chiar a granițelor și, firește, o mai promptă înhățare poate duce la o mai îndelungă și mai savuroasă înfulecare.
Cât despre sistemul de sănătate din România, acesta a plecat pesemne să-i caute pe mayași pentru a afla direct de la sursă detaliile profetice. Poate se mai întoarce, poate nu.
Eeeei, cam așa ne-am petrecut începutul Apocalipsei și, din multe considerente, începutul lipsei. Că veni vorba, pe principiul poanta-i veche, prostu-i nou, înțeleg că au reapărut schemele Ponzi, jocurile piramidale, caritasurile. Minunat! Să mai răsară și alți îmbogățiți că ăștia vechi deveniseră plicticoși, nu mai aveau nici un chichirez. Dacă, direct proporțional cu golirea buzunarelor și a conturilor, nu ne crește prea mult și prea rapid vibrația și, devenind indigo, nu trecem instantaneu fix în a cincea dimensiune, atunci mayași, incași, apași, papuași, malgași, mardeiași, ocnași, pălmași, arendași, căruțași, șmecherași, poetași, cârcotași, amorași, doctorași, profesorași, ostași, ultrași, copilași, nărăvași etc, așezați-vă cât mai confortabil, legați-vă centurile de siguranță, puneți-vă la îndemână sărurile, popcornul, și pepsiul-Mickey-Mouse, pregătiți-vă ochelarii 3D și 4D și, cu mâna pe trăgaciul armei din dotare, așteptați! Vine un an foarte interesant. Dar am mai spus de atâtea ori că a dori cuiva să aibă o viață interesantă e blestem chinezesc. Și China nu e un subiect pe marginea căruia să ne permitem să facem glume. Mai ales, într-un astfel de an. Și încă n-am vorbit nimic despre apocalipsa chinezească. Mai bine...
Pentru moment, atât. Cu amiciție, în febrila așteptare a unor lumi mai prietenoase... Deși...
Am zis vulcani... Un alt avertisment aparent divin la adresa României se referă la iminența unui cutremur. Doar aparent divin este avertismentul, pentru că eu cred că, în esență, este profund uman. Mai întâi, a apărut un eminent cercetător care ne-a anunțat că până aici ne-a fost. La scurtă vreme, cum a început însuși anul apocaliptic, s-a și pornit o monitorizare isterică a unor cutremure mici și cvasinormale. Alea din Câmpia Română mi-au plăcut îndeosebi. Epicentrul a fost la Târgu Cărbunești. Dacă nu sunt mai multe astfel de localități în zonă, atunci, foarte probabil, să fie aceeași localitate în care proaspătul candidat la Primăria Capitalei, Irinel Columbeanu, dorește să producă asfaltul intitulat atât de sugestiv și de inocent columbenită. Asfalt, primărie, drumuri, camere de filmat și de supravegheat, sounds familiar, totul se leagă spre binele comun, spre bunăstarea comună. În plus, oricât de superficial paranoic ar fi cineva și tot ar sesiza că, în mod bizar, seismul ca fenomen începe să se insinueze tot mai insistent în zona oltenească a scutului devesel. Bref, dacă nu e vorba doar de obligația unei trăiri colective apocaliptice în anul de grație 2012, dacă nu e vorba nici de crearea unei psihoze la fel de colective cum ar fi aceea a încheierii de asigurări de viață, de locuință, de calamitate, de invazie extraterestră sau intraterestră, atunci este foarte posibil să fie vorba doar despre arma geotectonică. Până să apară americanii cu HAARP, arma geotectonică era specialitate rusească. Ni se pregătește un cutremur major? Sau doar ni se amintește faptul că ni s-ar putea pregăti?
Desigur, toate aceste tendințe majore ale anului 2012 sunt condimentate de multe alte ghidușii cum ar fi extrem de posibila și de probabila fugă a băncilor străine cu banii românești, ori certa și eterna idolatrizare a zeului Canis Vagabondus Covrigus. Propun chiar, în incorigibila noastră obsesie, să donăm patria spre locuire veșnică acestor câini vagabonzi, maidanezilor adică. Și atunci să-i văd pe unguri, pe țigani, pe kaghebiști și pe alți oameni de bine cum scapă abia cu fuga! Deși ar fi recomandabil să încerce poate alte strategii.
I-am pomenit pe unguri... Nu în ultimul rând, o tendință care pare a se menține constantă e insistența ticăloasă cu care UDMR încearcă să înhațe arhivele românești. De ce, nu e greu de ghicit deloc. În plus, rândurile par să fie întărite de reprezentanții Bisericii Greco-Catolice, în măsura în care nu e ocupată cu pâra pe la Vatican și pe la americani, și ai Bisericii Catolice, în măsura în care nu e ocupată cu ea însăși că, în acest sens, nu ne ajung arhivele secrete ale aceluiași Vatican pentru a detalia. Vaticanul vrea să dăm / să-i dăm arhivele noastre în condițiile în care, cel mai adesea, nu permite nici măcar simpla lecturare a arhivelor sale. Dacă așa stau lucrurile, într-adevăr, poate ar fi bine să mai reflectăm asupra multor aspecte ale lumii și ale vieții, inclusiv asupra oportunității purtării dialogului ecumenic, mai ales în forma sa actuală. Toți s-au repezit precum corbii hulpavi întrucât nu se știe exact spre ce ne îndreptăm, nu este exclus un conflict, nu este exclusă o reconfigurare a zonelor de influență și chiar a granițelor și, firește, o mai promptă înhățare poate duce la o mai îndelungă și mai savuroasă înfulecare.
Cât despre sistemul de sănătate din România, acesta a plecat pesemne să-i caute pe mayași pentru a afla direct de la sursă detaliile profetice. Poate se mai întoarce, poate nu.
Eeeei, cam așa ne-am petrecut începutul Apocalipsei și, din multe considerente, începutul lipsei. Că veni vorba, pe principiul poanta-i veche, prostu-i nou, înțeleg că au reapărut schemele Ponzi, jocurile piramidale, caritasurile. Minunat! Să mai răsară și alți îmbogățiți că ăștia vechi deveniseră plicticoși, nu mai aveau nici un chichirez. Dacă, direct proporțional cu golirea buzunarelor și a conturilor, nu ne crește prea mult și prea rapid vibrația și, devenind indigo, nu trecem instantaneu fix în a cincea dimensiune, atunci mayași, incași, apași, papuași, malgași, mardeiași, ocnași, pălmași, arendași, căruțași, șmecherași, poetași, cârcotași, amorași, doctorași, profesorași, ostași, ultrași, copilași, nărăvași etc, așezați-vă cât mai confortabil, legați-vă centurile de siguranță, puneți-vă la îndemână sărurile, popcornul, și pepsiul-Mickey-Mouse, pregătiți-vă ochelarii 3D și 4D și, cu mâna pe trăgaciul armei din dotare, așteptați! Vine un an foarte interesant. Dar am mai spus de atâtea ori că a dori cuiva să aibă o viață interesantă e blestem chinezesc. Și China nu e un subiect pe marginea căruia să ne permitem să facem glume. Mai ales, într-un astfel de an. Și încă n-am vorbit nimic despre apocalipsa chinezească. Mai bine...
Pentru moment, atât. Cu amiciție, în febrila așteptare a unor lumi mai prietenoase... Deși...
