Diavoliada ( 1 )

Titlul îi aparține lui Mihail Bulgakov. Era din Kiev. Duhul său veghează. În vara trecută, înainte de a începe măcelul din Ucraina, am simțit nevoia să recitesc Maestrul și Margareta.

Să vedem și să chibzuim...

Atentatul de la metroul din Moscova s-a produs exact între stațiile Slaviansk și Parcul Pobeda / Pobedî / Pobedi ( Victoria ). Să nu uităm, mai întâi, a fost acest eveniment sinistru. Slaviansk?! Da. Parcul Victoria?! Da. Mesaj implicit?! Da.

Un tribunal din Olanda / Tribunalul de la Haga - așa au circulat știrile - nitam-nisam, declară statul olandez vinovat de masacrul de la Srebrenica soldat cu 300 de morți. Musulmani bosniaci. Aproape simultan, cade avionul malaiezian și mor aproximativ 300 de oameni, dintre care majoritatea sunt olandezi. În treacăt: Olanda este unul dintre locurile preferate ale firmelor rusești sub acoperire.

Nu cu multă vreme în urmă, se anunțase izbucnirea unei epidemii Ebola. Brusc, s-a preconizat sumbru și cam fără drept de apel faptul că, în scurt timp, acest virus va ataca întreaga planetă. Tocmai ce se tot speră / dorește / încearcă. La bordul avionului malaiezian, se aflau specialiști în studierea și în tratarea acestui virus. Așa s-a declarat / anunțat. As we speak, Ebola se poate extinde liniștită. Devorator de liniștită. Ei, specialiștii, se îndreptau spre un congres pe tema tratării acestui virus, dar și pe tema tratării HIV / SIDA. Așa s-a declarat / anunțat. Unii din lumea largă presupun că aceștia, și nu alții, făceau parte taman dintre cei care dețineau formula vindecătoare a celor două maladii, respectiv, HIV / SIDA și Ebola. După căderea avionului malaiezian, din Australia, de la îndoliatul congres cu pricina, cei sosiți de pe alte meleaguri și pesemne vii declară / anunță prompt, precis și decis omenirea că, mulți ani de aici înainte, nu se va găsi nici un remediu clar și total pentru SIDA. Mai bine de atât, n-aș fi putut exprima nici eu...
S-a anunțat / declarat că, astăzi, au mai căzut / au mai fost doborâte niște avioane. De la atâtea deturnări, manevre, contorsionări aviatice, de la atâtea focare de război, de la atâta muniție consumată, de la atâta HAARP, în Suedia, este cod roșu de căldură. Vikingii, laponii, renii și elanii transpiră. De la o vreme încoace, noapte de noapte, la ore la care trenurile suedeze nu circulă, iar întreaga Suedie doarme, trec, aproximativ din sfert în sfert de oră, trenuri lungi și grăbite. Ce-or transporta ele oare? Cine a mai citit acest blog în decursul timpului - ar trebui să fac un concurs cu premii - știe exact. Pe termometrul - transpirat și el - pe termometrul casei mele deci, încinsă și căsuța, plus 33 de grade. Așa! La prima strigare! 33. Vârsta lui Iisus. Gradele masonice.

( Va urma. Oare? )

Petrolierul ”Buharest” și Marfarul ”România”

În 1962, se declanșa criza rachetelor sau criza cubaneză sau aproape-al-treilea-război-mondial etc. Sovieticii pasămite voiau să aducă și să instaleze rachete în Cuba. Așa părea. La rândul lor, rachetele dădeau senzația frisonantă că ar fi fost capabile să distrugă SUA. Așa s-a spus, așa s-a crezut, așa a rămas. Războiul Rece devenise aproape fierbinte. Blocada impusă atunci de americani a fost respectată, în ultimul moment, de toate vasele sovietice, năpustite spre Cuba. Dar aceeași blocadă a fost spartă, nu întâmplător, doar de petrolierul - petrolier, petrol, sounds familiar? - sovietic ”Buharest”. Petrolierul sovietic ”Buharest”?! Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost șocat. Hrușciov încerca să realinieze rebelul București la politica Moscovei de care acesta se cam distanțase. N-a mai izbucnit războiul nuclear. Omenirea a răsuflat ușurată. Happy end. Războiul Rece și-a văzut de treabă. Totuși, amenințarea războiului nuclear apărea pe uliță din când în când. Prompt. Mai ales, când era necesar. SUA și URSS s-au impus clar în calitate de poli de putere. Insist: lumea era, din punct de vedere militar, bipolară. Cursa înarmărilor a fost masiv, generos, impulsionată. Desigur. Doar asta se dorise de fapt. An de an, sinistre conflicte au tot bolborosit, au tot izbucnit și s-au tot stins, teatre de război - ce denumire, cât cinism! - au tot apărut și dispărut. Omenirea a plâns, a râs, a cântat, s-a îmbrățișat, s-a detestat, a blestemat, s-a rugat, a protestat. S-a uitat la toate ca la bâlci și ca la cinema. Asta e valabil pentru cine n-a ajuns direct la cimitir.

În 2014, marfarul ”România” intră în coliziune, în apropiere de Moscova, în zona Naro-Fominsk-Bokasovo - bine că nu era la Minsk, bine că nu era și Bokassa! - cu un tren de pasageri. Se lasă cu morți și răniți. Părțile implicate: Rusia, Ucraina, Moldova și, desigur, România.  Ba chiar și Franța, dacă e să luăm în seamă detaliul legat de transport: piese Renault. Posibilă aluzie implicită: război economic. Tragedia se petrece în contextul în care Vladimir Putin semnează cu omologul său chinez Xi Jinping, după 10 ani de negocieri ce țin deja de alte timpuri și de alte moravuri, semnează deci acordul istoric al vânzării de gaze, iar Joe Biden efectuează o vizită, istorică și ea, la București, pentru a întări prietenia româno-americană, dar și gazele, dar și NATO. Împreună cu vânzările de înghețată din Centrul Vechi. Dar de ce oare din Centrul Vechi? Accentul cade pe centru, pe vechi, pe faptul că, odinioară, acela era perimetrul execuțiilor în București, pe Craii de Curtea-Veche, pe înghețată sau pe statuia lui Vlad Țepeș? Mister, senzație, groază! În plus, nu departe de respectivul loc, se găsește chiar și statuia amintitului Cuza. Invocata oca, istorică și ea, s-a pierdut în cețurile aceleiași nemiloase coane, Coana Istoria. Și, când te gândești, nici nu s-au stins bine ecourile momentului literar Jerome K. Jerome, Three in a Boat, varianta românească, ori ale momentului muzical I don't need a parachute, baby, if I've got you, varianta locală toje. Nu în ultimul rând, tot în România, Joe Biden a întărit și ideea de război economic și de luptă anticorupție. Argument important în ambele sensuri: însuși fiul său se ocupă live de situația gazelor ucrainene. OK! We've got the idea! Lamentarea rapsodului ca prostu': ce vremuri trăim! Nu s-ar putea ocupa cineva ilustru și de situația săracilor, de exemplu? Că ăia nici gaze personale nu mai au!...
Să revenim însă la marfarul ”România”... În afară de toate numele și naționalitățile implicate, interesant conceptul în sine: un marfar numit ”România” și un tren de pasageri. Mărfuri și oameni, cu adrese exacte. Trimiteri generoase și multiple de ți se zbârlește părul și ți se face pielea de găină. La această dată a entropiei lumii, România iar e enervant de distanțată de politica Moscovei. I se asociază nărăvaș chiar și Moldova. Cât despre Ucraina, e greu de zis...

Se non e vero, e ben trovato!...

Ezoterism curat...

Ce înțelegem noi din toate acestea? Firește, în afara faptului că history is a bitch și că nimic nu este întâmplător, pardon de lipsa de originalitate. Păi, noi înțelegem că, exact precum în 1962, toți cei care contează își arată mușchii și, importantisim, acești mușchi primesc și identități clare, aflăm deci numele tătucilor, mămucilor, mamelucilor și nașilor, se clarifică zonele de putere dincolo de orice ambiguitate, se redeschide și reînflorește piața armelor. Probabil, de tot felul. Paranteză: deja, se pare, Arabia Saudită a trecut pe locul patru ca dorință și putirință de înarmare.
Concret: după o lungă perioadă de dominație americană, am străbătut la galop un scurt interval de bipolaritate. Rusia a reușit această performanță-blitz. Momentan, brusc, pare a se trece însă la policentrism, după cum ne spune însuși Vladimir Putin Întâiul. Subit, ambițiile rusești monopolare și bipolare par a se îndrepta concesiv și policentrist spre China. În prezent, aceasta stabilește jocul economic în toată lumea. America se împrumută de la chinezi și face afaceri cu ei. Europenii au firmele acolo și, prin tranzacția lui Putin, s-ar putea să ajungă să cumpere gazele chiar de la chinezi. Pe yuani? Pe ruble? Pe euro? Nu-i de mirare că se vorbește iarăși despre moartea iminentă și rapidă a monedei euro. Deja, America anunță că va majora exportul de gaze către partenerii din UE. Asta e posibil să fie exclusiv pe dolari. China nu vrea însă doar un monopol economic, vrea și o expunere mărită și evidentă din punct de vedere militar. A și început să o aibă. E într-un conflict aproape deschis cu Japonia și cu Vietnamul. Grăsuțul de la Phenian își joacă pe mai departe rolul său de sperietoare comunistă.
La fel de concret: Ucraina este un experiment despre cum se va împărți / împarte deja lumea. Noua Ordine Mondială și globalizarea. Am scris în postările anterioare că, în Ucraina, se precizează și se tranșează prioritățile momentului: petrol, gaz, pământ, armament. Așa și e! Sunt amestecați rușii, americanii, chinezii, UE. Băștinașii mor, suportă consecințele, generează câțiva prădători locali pentru a încerca un echilibru.
Cât despre Parlamentul European, acesta pare - era părelniciilor, ce să-i faci! - a se umple cu inamicii săi cei mai puternici. Implozia UE, cel puțin în forma sa actuală, pare să fie și ea posibilă. Schengenul devine metaforico-morganatic. Stăpânii vor să fie clar stăpâni și să fie cât mai detașați de sclavi. Coloniștii sunt coloniști, colonizații sunt colonizați. Negreșit, cei sărăciți trebuie și demonizați pentru ca să dispară orice pretenție oricât de anemică din partea lor, dar și orice inhibiție și orice vinovăție a alfa-hoților. Marea Britanie vrea o soluție prin disoluție. Sarkozy visează o puternică uniune franco-germană care să le dicteze celorlalți. O astfel de uniune ar fi însă o uniune franco-germano-rusă întrucât așa e, de fapt, parteneriatul real.
Europa e o carte complicată, complexă, misterioasă. Ca și în Asia, există și colaborări, dar și litigii care datează de sute și de mii de ani.  Am mai scris despre biografiile unora dintre cei care conduc Europa actuală. Multe dintre aceste biografii, în tinerețea lor, converg precis și indubitabil spre Moscova și spre Beijing / Pekin. E adevărat că tot multe sunt și cele conectate cu perioada nazistă și fascistă. Și cu eliberatorii americani. De altfel, mai toată lumea a început să aibă retorici amenințătoare și gesturi contondente. Toți se dezbracă de caracter și încep să dea cu tot ce apucă: dosare, amante, vicii, bocanci, epoleți, berete, pisici, arme, conturi, înregistrări, stenograme. Aceasta este cheia prin care trebuie judecate toate chestiunile periculoasei conjuncturi actuale: cine ce slăbiciuni are, cine ce secrete și ce schelete are, cine ce tinerețe zburdalnică a avut, cine cu cine ia masa, cine pe cine devorează, cine cu cine conversează și despre cine sau despre ce, cine cu cine dansează și pe ce ritmuri, cine cu cine face afaceri, cine cu cine a studiat, cine cu cine preferă să joace golf sau cricket sau baseball sau oină sau fotbal sau baschet sau biliard sau șah sau pocher sau table, cine cu cine se însoară sau se mărită, cine are pe cine în albumul de familie, unde a petrecut fiecare luna de miere și în patul cui exact, cine cu cine merge în croaziere etc ș.a.m.d. so on and so forth und so weiter und so fort itakdalee. Apropo: această urgentă desfășurare de forță la nivel mondial, după unele surse, pare să fi fost anticipată și de un suspect val de sinucideri în rândul bancherilor din întreaga lume, dar și în societatea chineză.
După cum am mai scris, importante sunt și filmele. Am tot demonstrat acest aspect. Copii, pentru situația actuală, ca și pentru alte situații, avem noi filme capabile să ne introducă în starea psihică / psihotică și emoțională necesară? Avem! S-a băgat marfă adecvată pentru programarea mentală? S-a tot băgat! Și mai de curând, și mai de demult. Practic, nu ne-ajunge viața! Câteva exemple doar: Noe, Pompei, Klitscko, Berlin File, From Paris with Love, Möbius, Transcendence. La prima vedere, la prima mână, într-un singur gând, într-o singură suflare.
Ca să încheiem optimist, pozitiv, tonic și, într-o oarecare măsură, tot cinematografic și cinefilic: până în prezent, din câte vedem, a fost mai degrabă Donald Duck, n-a prea fost Donald Cook. Asta ca să-mi răspund mie însămi, la cele scrise în chiar ultima postare. Să vedem totuși the sequels. Pot fi de un larg interes și de un însemnat succes. Militarii americani au sosit iarăși în Varna. E tot ca în 1991? Am mai povestit și despre isprava asta pe acest blog. E pentru cunoscători. În limbajul generației actuale, situația s-ar exprima simplu: LOL. Am pornit de la crucialul an 1962, să concluzionăm tot cam pe acolo: Flipper, năstrușnicul delfin din serialul de televiziune, a început să inspire lumea - după cum le place americanilor să tot spună - pe la anul 1964. Lume, iată, fix la jubileu, americanii promit să ne aducă nepoții săi gata militarizați! Flipperiada, în uniforme noi, poate deci să reînceapă! Alături de, bineînțeles, nemuritorul Star Wars! Și în acest caz, avem aniversare: 25 mai 1977. Partay! Și, tot în limbajul e-pistolar al generației actuale, Tcb, Toate cele bune! După părerea mea însă, nu e Tcb, ci e sigur TBC!

3 În vremea abcizei și-a altor ghidușii

Donald Cook sau Donald Duck?

Vine sau nu vine crucișătorul american? Aceasta-i întrebarea! Și, dacă vine totuși, e pe bune? Are tot ce-i trebuie? Îi aduce arme Ucrainei, după cum declară rușii? Mă interesează! Muuult! De când m-am născut eu, americanii și rușii se tot amenință cu marea, totala, finala, apocaliptica bătălie! Gog și Magog! Între timp, și-au dat mâna excelent ca, among other things, să îi termine pe alții. Facem parte dintre victime. Prin urmare, Donald Cook sau Donald Duck? Iarăși, mă interesează! În suedeză, Donald Duck e Kalle Anka! Astfel, mă simt țintă directă. Rușii zboară peste Marea Neagră și vizează Baltica. În plus, mărșăluiesc și plutesc. Desantul rusesc e în plină desfășurare. Vin americanii sau nu vin? Joi? Joia asta? Azi?

Am putea considera că Maidanul a fost, de fapt, invenție rusească. Pentru? Testarea UE și NATO, în formele actuale. Nu în ultimul rând, pentru declanșarea a exact ce se vede. A Războiului Rece, a Războiului Cald, a unei noi geopolitici, a unei noi UE, a unui nou euro, a unui nou NATO, a unui nou statut al Rusiei, a unui nou G8, a unui nou Consiliu de Securitate în cadrul ONU, a unei noi strategii în materie de petrol și gaze, a unei noi etape în cadrul globalizării, numai Bunul Dumnezeu știe! Și alți vreo doi-trei. Cu copite, coarne, cozi și buton nuclear. Paradoxal sau nu, rușii par a-i constrânge pe americani și pe europeni să intre într-o nouă etapă. A ceva.

În octombrie anul trecut, am fost în România. În acest martie, am fost în România. Încă din toamnă, plutea în aer ceva rău. O concentrare toxică. Personal, am simțit-o. Am și declarat-o încă de atunci. Ceva în atmosferă amintea de 1989. În octombrie 2013, erau cutremurele, în martie 2014, era războiul. Și, desigur, această aparent puternică scuturare națională a pomului care face ciori, după cum se intitula o deja antică schiță devenită scheci. On va voir! Anul acesta, îi livrează pe toți sau, doar pe unii? Și eu cred că domnul Victor Ponta și domnul Traian Băsescu sunt perfect înțeleși. Așa pare! Dau vina unul pe celălalt, timp în care ghilotina merge. Să meargă! Poate se deblochează țara, poate se dezinhibă - în sensul bun al cuvântului - poporul, poate se intră într-o etapă superioară, mai puțin golănistică, mai progresistă și mai pașoptistă. Pe bune!  Mai am o curiozitate: domnul Victor Viorel Ponta e Vivi Chinezu', e Vichi Albanezu' sau e Victoraș Machidonu'? Nu m-am lămurit! Aflăm că familia sa e de la Moscopole! Loc istoric, important, dominat de aromâni. Mulți aromâni, în politica și în afacerile României! Și mulți israelieni! Practic, e ziua și israelianu'! Și, când domnul Ponta a invocat Moscopole, se gândea chiar la Moscopole sau, se gândea la Moscova? Important, în actuala secundă istorică! Și, în actuala conjunctură geopolitică!

De această dată, Suedia se agită cu sens. Luase atitudine încă de anul trecut, de când Rusia a anunțat că se înarmează. Aparent, Suedia a fost printre puținele țări care au devenit vocale pe acest subiect. Concret, Rusia are, în acest moment, al treilea buget destinat înarmării, după SUA și China. Și eu am luat Rusia în serios. Am scris pe blog despre faptul că Rusia va decide situația din Siria. Și a fost exact așa. Măcar din acel moment și trebuia să se priceapă ce e de priceput la nivel mondial. Poate chiar s-a și înțeles. Poate așa e scenariul. La urma urmei, sunt oameni care, de o bună bucată de vreme, tot declară că, de exemplu, Henry Kissinger e agent KGB. Vechi. De vreo doi ani cel puțin, circulă informații despre numărul imens de agenți KGB din Europa și din SUA. Chiar despre grupări paramilitare. Despre manevre militare. Unele, chiar la vedere. Păreau toate fantasmagorii. Dar, mai știi?! E bine să le treci în catastif și, pur și simplu, să urmărești ce se întâmplă. Eu însămi am scris despre asta. Inclusiv, despre Alaska rusofonă, despre Alaska rusizată, despre Alaska posibil deja cedată către ruși etc. Deloc surprinzătoare deci actualele declarații ale oficialilor ruși și despre o eventuală reanexare a zonei Alaska. Chiar dacă ele par comice. Suedezii îi iau în seamă pe ruși. Și știu de ce. Finlandezii, la rândul lor, îi iau în seamă pe ruși. Și știu de ce. Rusia e interesată de tot arealul nordic. Rusia vrea zona arctică în totalitate. Și știe de ce.



Escrow sau escroc?

Într-o postare anterioară, scriam despre faptul că, de curând, m-am întors din Portugalia. Evocam Estorilul, un loc al exilului, nu numai pentru Carol al II-lea, ci și, printre alții, pentru Miklos Horthy. Acum, să nu întrebați cine e Horthy! Ar fi bine ca istoria să decurgă în așa fel încât să uităm cine e Horthy. Numai ce m-am întors din Portugalia, am ajuns în România, și, pe toate televiziunile, se și proțăpise Horthy! Oricum, important și de reținut, Carol al II-lea a lăsat niște însemnări despre epoca sa, sub titlul ”În Zodia Satanei”. De citit și de recitit! Dacă nu mă înșel, ele se încheie în 1945 și explică mult din teribila conjunctură de atunci. Inclusiv, ca să ajungem și la prietenii unguri - m-am plictisit să scriu și despre tema aceasta, dar ce temă, fundătură de-a dreptul! - inclusiv deci despre faptul că Ungaria nu acționează decât la comandă externă. Ca și Bulgaria. În epoca lui Carol, ungurii erau braț destabilizator al Germaniei și al Italiei. În timpul nostru, par să fie și servitorii fideli ai Moscovei și ai altora. Ca să nu mai fie ceartă inutilă, Carol al II-lea ne explică în memoriile sale și cum a fost chestiunea ”optanților”. Situația a fost reglementată încă din vremea monarhiei românești: la plecarea lor, grofii au fost despăgubiți, iar ungurii sărmani, alături de românii pauperi, au fost împroprietăriți. Precizez deoarece, acasă, între două cutremure, între două valuri de frig anormal sau de căldură anormală, între două ofensive belicoase bizare, periodic, se mai isca și câte un scandal ori câte un protest pe baza unor așa-zise retrocedări către urmașii grofilor etc. Practic, speța a încetat să existe de mult. E fără dubiu. Carol al II-lea explică limpede. Și asta, și multe altele. Restul e jaf! Restul e trădare! 

Nu-i de mirare deci actualul rezultat al alegerilor din Ungaria. Aflăm că, și pentru aceste rezultate, tot România e vinovată! Prin extremismul ei! Firește! Ce altceva să declare ungurii?! Mai ales, dacă li se permite! Iar noi i-am adus iarăși la guvernare! Iar ei salută guvernul de la Budapesta și îi cer să se amestece, imediat, dar imediat, și total, în treburile noastre! Din nou?! Din nou!
Urgent, ar trebui clarificate în mod tranșant niște aspecte și în legătură cu această UDMR - va trăda la nesfârșit, să fie clar! - dar și în legătură cu atitudinea și gândirea românilor din Transilvania. Urmăresc unele televiziuni teritoriale de acolo. Există și emisiuni interesante și de bun simț. Foarte bine că se înlesnește posibilitatea de exprimare și de manifestare a oamenilor din toate părțile țării. Unii dintre ei, remarcabili, merită să fie cunoscuți. Dar ce s-ar putea declara în fața sabinghermanizării?! Aroganță, paranoia, iresponsabilitate! Transilvania, furată și violată de la București! N-au fost cumva mulți politicieni transilvăneni la conducere, la București? N-au arătat ei ce pot? Dar tot ce pot? Nu sunt ei lumina? Nu sunt ei progresul? UDMR inclusiv? Stimați transilvăneni, n-ați vrea să-i întrebați și pe bucureșteni în legătură cu modul în care se vede Ardealul în integralitatea sa, din capitala țării? Și nu numai Ardealul! Ci și celelalte provincii istorice românești. Poate au și bucureștenii dreptul la opinia lor,  nu numai viceversa.
Transilvania regretă unirea cu toate celelalte provincii? Dar celelalte provincii? Nu cumva și ele ar trebui să regrete la rândul lor? Nu cumva ne-am trezit, nu în ultimul rând, prin trădarea și prin cedarea ardelenilor, cu o prezență nepermis de mare, sufocantă chiar, a Budapestei și a Vienei, implicit a Moscovei, culmea, la București? E de reflectat! Au ardelenii o emfază de s-ar putea crede că au descins extratereștrii printre noi! S-a uitat oare cum trăiau românii din Transilvania până nu demult în istorie? Sunt zone întregi în Transilvania care au fost ridicate doar prin unificarea României, nu în ultimul rând, prin măsurile luate în timpul comunismului. Invocă transilvănenii clauza Carpaților? Să n-o invoce și restul țării! Mai ales în aceste timpuri când, în mod evident, numai de la București se mai poate face ordine. Inclusiv, prin arestări cu mascați. Cine să facă ordine altminteri? Baronii locali - atât de numeroși, de antipatici, de periculoși, de lacomi și de venali, pretutindeni, chiar și în Transilvania! - și camarilele lor?! Specialiștii în contul escrow?! Specialiștii în contul escroc! Din întreaga țară, indiferent de etnie!
La vremea caltaboșului suprem, pregătit de Decebali și de Traiani, frăgezit cu Nana, uscat la Vânt, afumat de Kazmunai, după rețeta Vlas-Vlasov, servit cu Mazăre, la concurență cu gulașul unguresc preparat pe lemnele tăiate, fără milă, din pădurile atât de mult hulitei patrii comune! Apropo de tot ce a traversat și traversează România de un sfert de veac încoace, nu mă pot împiedica să nu mă întreb: ce mai face domnul Halaicu, de exemplu? Ce mai face domnul Cataramă? Și mulți alți domni! Și multe alte doamne! Am un caz concret: cetățean român, și-a recuperat definitiv banii furați în cadrul escrocheriei FNI. De trei ani, nu-i primește pentru că nu-i virează statul. Din fericire pentru cetățeanul respectiv, suma nu e mare. Situația însă e pilduitoare. Omul ar trebui pesemne să-și ia un executor judecătoresc pentru a executa silit statul. Cam atât! Personal, cred că ar trebui să ne întoarcem la punctul zero al acestei epoci, să reevaluăm și să reparăm.



Generația plăsibău



Dar nu-i nimic nou sub soare: recent, Papa Francisc a certat patetic Mafia, a lăcrimat, s-a spovedit în public, dar, n-a închis Banca Vaticanului! Așa da! Să mai bocim nițeluș!
Cât despre domnu' Dan, aveam dreptate - e un păcat îndreptățirea de sine, asta e, păcătuiesc din plin! - aveam dreptate deci, să-l iau în seamă. Uite că, se pare, a semnat o alianță cu un alt domn important, domnul Berlusconi! Unde? În pridvorul Papei Francisc!
În așteptarea evenimentelor în derulare, accizate sau neaccizate, să ne mai delectăm nițel,  în calitate de cinefili. După cum scriam și în alte postări, cum avem diverse evenimente, misterios sau nu, ele sunt dublate prompt de premiere cinematografice potrivite. Bizar! Avem noi acum un avion dispărut? Avem! Scumpe operațiunile de căutare? Îngrozitor de scumpe! În paranteză: iată, dacă am conlucra mondial, n-ar mai fi atât de scumpe. Poate nici nu s-ar petrece in the first place. Avem un avion dispărut deci. Păstrând proporțiile desigur, avem și un film adecvat: Non-Stop. Nițeluș îngrijorător titlul. La ce anume exact se referă ca fiind non-stop? E de bine? E de rău? Cât despre căutarea în sine a avionului malaiezian, cine este direct implicat să facă bine și să ia lecții de la moții noștri, salvatorii din Apuseni! Absolut serios! Bravo lor! N-am avut până acum prilejul, dar, cu adevărat, bravo lor! Astfel de caractere ne amintesc de o lume a omeniei, din păcate, pe cale de dispariție precum Atlantida sau Lemuria.
Eeei, pe fondul acestor ghidușii mondiale, aproape că am uitat de Iran, nu-i așa? Mai să crezi că, în afară de Maidan, și Iranul ar avea partea lui în scrierea scenariului actual. Mai știi?!
Cât despre Phenianuț cel Grăsuț, el are rol constant: sperietoare comunistă. Mai ales acum, în prezența unei Rusii și a unei Chine care se umflă precum balaurii gata să ne înghită pe toți.
Turcia, nu mai insist, am scris destul despre reotomanizarea ei, Turcia deci e inflamată, imprevizibilă, gata de explozie, gata de implozie. Foarte oportun, ce să zic! Mai ales că, acolo, e NATO. Mai ales că se implicase nepermis în tot felul de conflicte, ba în Siria, ba în Israel. Și în alte locuri. Mai ales că avea tot felul de negocieri secrete, dubioase, pe tot felul de subiecte stranii cu, de pildă, Rusia. Și ca actuale republici, dar și ca foste imperii.
Totul e complicat și deprimant repetitiv. Aprilie... În afară de tot ceea ce se vede, e luna în care, cândva, a fost bombardat Bucureștiul, de către americani / Aliați, au avut loc masacrele de la Fântâna Albă și de la Katyn, s-a dat bătălia pentru Narvik, a căzut avionul - altul! - în care se afla președintele Poloniei, Lech Kaczynski, și întreaga sa delegație, a erupt vulcanul din Islanda. Etc. Vladimir Putin are de unde să se inspire. Mai ales că, măcar la unul dintre evenimentele deja menționate, a participat deja direct și extrem de convingător. Ce poate fi mai convingător decât moartea?! Aprilie deci... M-am născut eu și alți câțiva. Nu cred să ajute prea mult.
După cum am mărturisit: suflețelul meu meschin se simte răzbunat. Au trecut 25 de ani, oficial, s-a copt încă o generație, dar, iată, nu scapă nici ea de toooooate fantomele și de toooți strigoii trecutului! Plus, niscaiva stafii! Na, Oculta e mai tare! Perfect! Lenin, Marx, Engels revin în forță, mafioții vor să pară revoluționari și se costumează în Che Guevara, Gorbaciov - n-a murit la timp! - riscă să compară în fața unui tribunal al poporului. Se insistă deja pe această idee. O nouă generație!... Trebuie să-i bage și ei cineva mințile în cap întrucât, am auzit și năstrușnicia asta pe net: generația plăsibău. Generația plăsibău! Plăsibou! Magistral! Băubău - Plăsibău! Are legătură cu plăsica doamnei Nuland? Ăștia mici sunt deja americani! Nu vor mai avea dileme nici măcar legate de latinitate. Nici bani, dar nici probleme de identitate, de conștiință sau de cultură. Nici accizate, nici abcizate. Placebo curat! Nu asta s-a vrut? Nouă generație, dormi liniștită, soft lucrează! Heroinic!

2 În vremea abcizei și-a altor ghidușii

Steklov, între Idele lui Marte și păcăleala de 1 Aprilie

Dacă încă nu s-a înțeles, actualul conflict, nu în ultimul rând, e tot pentru petrol și gaze. Însângerate și sulfuroase Ide ale lui Marte! Cum SUA au anunțat că au devenit independente energetic, ba chiar prezumtiv exportatoare de petrol și gaze inclusiv în Europa, cum, haț, bang, bum și buf, a și început conflictul kieveano-crâmlean! Rusia a devenit extrem de irascibilă întrucât ea chiar trăiește pe bază de pompă, că tot e momentul potrivit. Accizat sau neaccizat. Sigur, să nu uităm nici de plăsuța fermecată a doamnei Nuland despre care am scris în celelalte postări. Se vede treaba că aveam dreptate să-i acord importanța cuvenită și să-i recunosc meritele absconse. Prin urmare, succesiunea cronologică a evenimentelor maidaneze a fost aceasta: plăsuța doamnei Nuland, apoi, cosița lu' Rapunzel, și, doar după aceea, coasa lu' Vova!

Am fost inspirată și în legătură cu prezumtivul dar de nuntă al lui Putin către Kabaeva. După ce-a tot divorțat și s-a tot însurat, momentan, strict pentru derutarea opiniei publice internaționale, Vova s-a decis să mai divorțeze încă o dată. Și să se mai însoare încă o dată. Dar de cereri în căsătorie sau în divorț, de la caz la caz, îi mai arde lui Putin?! Când îi arde cămașa în spate?! Cereri teritoriale, acesta este subiectul realmente interesant pentru el! Momentan, rămâne cum am scris.

Până una alta, americanii și rușii, în supărarea lor abisală, au decis pasămite să se împace. Ca atare, vor să caute împreună fantoma avionului malaiezian. Un soi de Ghostbusters sui generis. Personal, cred ce-am crezut de la bun început. De fapt, nu-l caută nimeni, mai degrabă, cu toții l-ar vrea dispărut definitiv. Important: tragedia s-a produs concomitent cu toată nebunia asta internațională. Poate fi un atac terorist dejucat, poate fi și un atac terorist produs, poate fi și o armă ciudată, secretă. Acum vreun an, rușii se tot lăudau cu o nouă armă oribilă, teribilă și infailibilă. Poate fi operațiune false flag. Poate fi un nou Efect Philadelphia. Poate fi o bulversare energetică. Poate fi o intervenție extraterestră. Poate fi. A fost și nu mai e. Și, evident, fie habar nu au, fie știu și tac, fie tocmai li s-a comunicat și-au decis să colaboreze. De spaimă? Așa e șarada? Se știe? Se improvizează? După cum scriam și în postarea anterioară, vălmășagul oglinzilor continuă. Poate doar, prin astfel de scenete, mai mult sau mai puțin inspirate, vor să ne introducă de fapt și de drept într-un nou capitol al globalizării: ne detestăm, dar, fatalitate absolută, nu putem unii fără alții! Trebuie să conlucrăm no matter what! Nada, nada, nada! Asta e în rusește, nu în spaniolă. Pe scurt, decât să ne certăm, mai bine, un avion să căutăm!

Germania, după cum prevedeam, să străduiește, de fapt, să bată palma cu Rusia. O posibilitate ar fi ca, împreună cu Franța și cu Polonia - firește, tot după cum anticipam, fără a solicita participarea României - să invite Rusia să-și dea acordul și binecuvântarea pentru orice viitoare asociere a fostelor state sovietice, inclusiv Moldova. Cu vajnica armie de la Vișegrad - întrucât mă întrebam deja în legătură cu aceasta - cum rămâne? Se mai face? Mai intră în acțiune? Că, iată, ar fi un bun moment ca niște unități de luptă ale unor popoare europene să năvălească în alte teritorii și să le dea în cap unor cetățeni cumsecade oarecare! Există și acest scenariu. Pare evident, poate exact asta se și dorește, dacă americanii nu sunt good sport and fair play și dacă nu reechilibrează, imediat și real, situația din întreaga Europă, plăsișoara năzdravană a doamnei Nuland ar putea să transporte, în curând, doar multă colivă. Servită în gamele, printre ghiulele.
Nelipsit în cadrul oricărui show internațional, clovn de serviciu sau sperietoare de ciori, de la caz la caz, Phenianuț cel Grăsuț se învârtoșează imediat și se bagă singur în seamă. Iar a dat cu pietre în balta teritorială a Coreei de Sud. Copil, ce să-i faci?!

Eeei, dar, după cum povesteam data trecută, s-a schimbat și șeful NATO! Nice! Din vară, va fi fostul premier norvegian Jens Stoltenberg. Performanța sa maximă: NU a gestionat atacurile teroriste ale lui Anders Behring Breivik, de la 22 iulie 2011. Petrecute chiar în bătătura sa, chiar pe bătăturile sale. Jens Stoltenberg... Interesant personaj!... Exemplar, în logica exemplară a celor scrise de mine în celelalte postări. Fiul unui fost ambasador norvegian în Iugoslavia, unde a și copilărit o vreme, tinerețe marxist-leninistă, atacator al Ambasadei americane la Oslo, spărgător de geamuri ale aceleiași instituții, cu ajutorul unor pietre bine și furios țintite, consumator de canabis în tinerețe, agnostic, pasionat sportiv - ăștia din Nord sunt toți pasionați sportivi! - cu un fiu care studiază chineza la Shanghai - occidentalii pot, ba chiar trebuie, românii nu, că nu e de bon ton! - înainte de 1990 - atenție, înainte de 1990, nu înainte de 1989! - în permanentă comunicare și comuniune cu un distins diplomat sovietic, OPRIT să mai țină legătura cu acesta DOAR de către Securitatea norvegiană pentru că, bineînțeles, respectivul interlocutor era ofițer KGB. Cireașa ( foarte roșie ) pe tortul în cinci colțuri colțuroase: numele de cod la KGB al lui Jens Stoltenberg, Steklov! Steklov?! Steklov! Jens Stoltenberg Steklov?! Jens Stoltenberg Steklov! Și ăsta, frate?! Și ăsta!! Actual bun prieten cu, desigur, Vova și cu Mitenka, respectiv, Putin și Medvedev. Propus și impus pentru ȘEFIA NATO, pe 28 martie 2014, de către cine altcineva decât de Angie, respectiv Angela Merkel! Cam de ziua lui de naștere din acest an - care zi de naștere, 16 martie, coincide aproape cu Idele lui Marte - și cu bune urări implicite! Se practică, un soi de protocol agreat de Ocultă / Oculte. O să vedem unde arde lumănarea ( sau lumănările ) în care, la un moment dat, va trebui să sufle. Cu putere. Cu dorințe personale sau nu. Să reținem: pe la Idele lui Marte deci, înainte nițel totuși de păcăleala de 1 Aprilie. Altminteri, pentru omenire, April Fools' Day este în mod real All Fools' Day și se sărbătorește practic în fiecare zi, a fiecărui an! Dar aceeași mult invocată Ocultă știe atât de bine aceasta! Că doar e maestru / maestră de ceremonii! Ce incredibile consecințe are și Maidanul ăsta! Și, în fața unor astfel de protagoniști, ne mai întrebăm de unde ni se trage?! Repet: dacă americanii, în măsura în care mai există așa ceva pe lumea asta, nu reevaluează, nu recalibrează, nu reinventează jocul în Europa și dacă nu-l joacă pe bune, putem să ne vedem de treabă și să ne facem propriile alianțe. Cu cine mai putem, cât timp mai putem!
Hai că m-am enervat! Începe să mă îngrijoreze faptul că n-am fost membru PCR și că, pe cale de consecință, n-am carnetul aferent. Un carnet de partid comunist, cu cotizația la zi, dacă se poate! Pesemne de la asta mi s-o fi și tras! Mea culpa, tovarăși! Dacă nu mi-au plăcut ședințele!... Asta e, eram mic și prost! N-aveam maturitate politică și nici aptitudini revoluționare! Dar, pe onoarea mea, mi-am venit în minți! Apropo de carnet - în ziua de azi, se poate orice! - s-o găsi oare de cumpărat pe net, pe ebay, pe ceva? Grabnic! Da' un carnet așa, credibil, adecvat, mai muncit, mai unsuros, cu steaua, secera și ciocanul încă bine evidențiate, capabile să compenseze toată aiuritoarea delăsare nonconformistă a tinereții mele!...  N-ar strica nici un nume de cod la KGB! Pare să fie cheia universală a fericirii! Dacă mi se îngăduie, cu smerenie, aș avansa o singură pretenție! Mică, mică, mică!...  Modestă, tovarăși! Să mă cheme frumos că, uite, până la urmă, tot se află și pare să fie doar numele care contează cu adevărat în istoria personală și universală! 

1 În vremea abcizei și-a altor ghidușii

Cosița lu' Rapunzel și coasa lu' Vova



Mi-am recitit ultimele postări. Am cam avut dreptate, constat. Trebuia să reiau firul întrucât, vreo lună, m-am incursionat / excursionat în România. De Mărțișor. În tumultul preabcizstic. Cât despre acciză, voi veți vedea și noi vom auzi... Multe se vor povesti. Multe se vor și stuchi. Cât e la pompă în Suedia?! Un euro jumate.
Între timp, Crimeea s-a transformat într-o nebuloasă. Poate că e doar un seducător dar de nuntă. Din partea lui Vova Putin, pentru tașkenteza ( o fi oare tașkentoaica? ), uzbecă sigur, Alina Kabaeva - Kaaba? Koba? - talentata gimnastă, fiică de tătar și de rusoaică. Pare să fie vremea tătarilor. Să nu ajungem și la Deșertul tătarilor. Altminteri, e inflație de mancurți. Se rotesc vioi ca muștele. Din preaplinul său, rahatul tace filosofic și așteaptă. Îi așteaptă pe toți. În înțelepciunea lui, știe el ce știe! E profund răbdător.
Nimic din ce se întâmplă nu e de foarte multă mirare. În fond, tot ceea ce vedem - acum, la televizor și pe net, altădată, doar în ziare și la cinematograf - s-a mai petrecut. Se reîmparte lumea. Se tooot reîmparte!... Se reconfigurează sferele de influență. Se tooot reconfigurează!... La urma urmei, în logica semnelor, cariera militară a lui Vladimir Putin s-a desfășurat în bună măsură la Dresda, în RDG - important! - oarecum, la umbra lu' Charlie Checkpoint-ul berlinez  - important! - în timp ce drumul său politic de anvergură a început în decembrie 1999, cam pe la vremea aniversării / comemorării zilei de naștere a lui Stalin. În plus, îl cheamă ca pe Lenin. Dezmierdat, Vova. Suntem bucuroși și răzbunați: nici generația asta care bate compleeet câmpii despre toate generațiile anterioare n-a scăpat de Lenin și de Stalin. N-a scăpat nici de Marx. Das Kapital...

Aniversările par să se țină lanț: sunt 10 ani de când România a intrat în NATO. Avem aniversare? Avem! Prompt și oportun, Germania se pregătește să survoleze militar cerul patriei. Noastre. Încă. Paranghelia și fandacsia sunt gata! Se rupe Pactul Ribbentrop-Molotov? Sau se reconsolidează? Că, altminteri, Angie și Vova vorbesc la telefon în fiecare zi. Despre ce? Despre Ucraina, despre Transnistria și despre multe altele. Sau, despre dosare. Am mai scris: există surse care susțin că Angela Merkel ar fi omul rușilor. Überalles. Anita, după unii. Erika, după alții. Stasi, după toți. Deși, între timp, a mai apărut o modă: Angela Merkel, fiica lui Adolf Hitler. Să îndrăznim noi oare? Iată: Putin, fiul lui Stalin, de exemplu, ori nepotul lui Lenin! Grandios! Pentru că există și astfel de scenarii. Ce șansă istorică! Atunci, am putea beneficia de o variantă live a Pactului Ribbentrop-Molotov reloaded, upgradat și updatat. Bonus: Testamentul lui Petru cel Mare. Angie, omul rușilor? Omul rușilor?!  Da. De ce nu? Ca și Schröder. Pe când susține că va apăra devotat România, brusc, Angie respinge îmbufnată o înaltă distincție universitară oferită de la București. În același timp, un ungur - nici asta nu e uimitor, voi mai reveni! - returnează și el arogant o altă distincție universitară românească. Interesant! Momentul e interesant, contextul nu e nici el mai prejos. Pe când Berlinul și Moscova tot negociază și tot dezbat, subit, se înmulțesc morții din gropile comune de pe lângă lagărele germane din timpul războiului, se descoperă averi naziste imense în băncile elvețiene etc.
Avem aniversare de 10 ani de la intrarea în NATO? Avem! Avem și înmormântarea unui militar român - Dumnezeu să-l odihnească, și pe el, și pe toți ceilalți! - avem și răniți. Pe aceeași frază de marș funebru, s-a schimbat și șeful NATO. Ce face Alianța însăși? Nimic. Cel mult, darts, ori video games. Asta pare să lase impresia. La rândul ei, Crimeea pare să fie clar reanexată de Rusia. Nimeni nu pare, iarăși, să contrazică Moscova prea mult pe această temă. Nu cred că o vor contrazice prea mulți nici în privința Transnistriei. Deja, se aud voci de la București care sar îndatoritor și competent să afirme tranșant că nu avem muniție decât pentru a apăra Republica Moldova fără Transnistria. Moscova să stea liniștită! Nu ne opunem!
Vălmășagul oglinzilor își face treaba. Nu se mai înțelege nimic. Din păcate, acest joc al oglinzilor - se practică în mod curent în astfel de conjuncturi - pare să includă România în totalitatea ei trecută, prezentă și, eventual, viitoare. În acest sejur la București, am auzit că România n-ar prea fi informată în legătură cu manevrele și cu deciziile NATO. Dacă este așa, ar fi foarte grav. S-ar repeta strategia infamă aplicată României de către Tratatul de la Varșovia. Pe vremea aceea, România era suspectată de către Moscova de accentuate simpatii pro-occidentale. Acum, România e bănuită de către Washington de ce anume? Sau, tocmai pentru că avem atâtea interese în zonă, nu trebuie să știm mai nimic pentru ca să își ia alții tot ce vor, după bunul plac, nestingheriți, netulburați, neconcurați.

Am văzut Crimeea la începutul anilor '90 pe când Rusia reconfirmase  apartenența respectivei peninsule la Ucraina - pentru că așa voia ea, Rusia! - și când, periodic, Sevastopolul duduia de cazaciocuri militare. Am scris în celelalte postări, n-o mai țin langa. Dar, în 1991, în contextul arestării lui Gorbaciov în Crimeea - unde altundeva?! - aflându-mă la Varna - unde altundeva?! - am asistat și la fuga militarilor americani. Niște marinari uriași, cu pachete în brațe care alergau glonț spre port. Flota americană era, în vara anului 1991, în Marea Neagră și, firește, primise ordin s-o ia din loc întrucât, după debarcarea lui Gorbaciov, nu se mai putea prevedea nimic în legătură cu nici o altă debarcare, a nimănui altcuiva din întreaaaga zonă. Până la urmă, Ialta 1945 s-a produs și cu largul concurs, și cu larga participare a SUA. Dar, revenind, am mai scris, în detaliu, și despre acest hilaro-dramatic episod petrecut în Varna anului 1991. Chiar așa însă! Ialta, Crimeea, februarie 1945, Crimeea generally speaking, februarie-martie 2014! Aproape perfect! Stalin dictează iarăși! Păcat totuși de faptul că Vladimir Putin n-a așteptat până în 2015, ca să se închidă cercul, ritualic, după cum îi place Ocultei. Ocultei?!  Ocultelor?!
Evident, situațiile toate, dar toate, seamănă. Pentru că zona aceasta a noastră are niște particularități care tind să rămână eterne și pe care, tot într-o damnată eternitate, nu vor sau / și nu pot să le înțeleagă unii și alții chemați de istorie taman să o facă. Și înțelegerea, și istoria. Pe cale de consecință, și fenomenele generate, dar și reacțiile luate de restul lumii par să fie similare indiferent de epocă. Cu tot ridicolul și cu tot tragismul de rigoare. Drept dovadă, crucișătorul american care, acum, a șters-o rapid din aceeași Mare Neagră. Unde s-a dus? Unde s-a pitit? Se mai întoarce? Mai aduce frați de acasă? Kerry și Lavrov negociază ce? Federalizarea Ucrainei? Desființarea Ucrainei? Ce să mai anexeze Rusia? Ce să nu mai anexeze Rusia? Moscova a masat trupe sau nu? Nu știe nimeni. Câte? Nu știe nimeni. În postările anterioare, avansam ipoteza că Rusia va dori să obțină ceva. Așa procedează. Acum, este în măsură să ceară mult și de pe poziții de putere. 

Rapunzel Timoșenko invită lumea la război. După cum am scris, nu se prea știe exact nimic precis despre această persoană. Nici în trecut, nici în prezent. Se retrage și nu prea, nu vrea la conducere, dar vrea, plânge emoționată și-și frânge mânuțele, dar odată își zbârlește cosița, își stropșește ochelarii și invocă zeii măcelului. Rapunzel, părul poți să ți-l ții sănătoasă, împletit sau nu - propun ca respectiva coafură chiar să se numească Timoșenko! - nu trebuie nici măcar să-l lași în jos, conform formulei din basm, dar lasă și vrăjelile! Că, altfel cine știe cine s-o cățăra pe cosița ta pentru a pătrunde nu numai în turn, ci și în cetate! Vova e deja cu coasa la poartă! Pe Rapunzel, o cheamă Iulia. Tot ce se petrece acum o ține oare până în iulie?! Caut semnificații oculte. Doar ele ne mai ajută. Cu 10 ani de la intrarea în NATO, ne-am lămurit. Repet, Ocultei îi plac datele aniversare, comemorative, rotunde, clare, ilustrative. Și ceremoniile. Multe. Ample. Fastuoase. Tocmai din acest motiv, nițică vigilență nu ne-ar strica: în aprilie, nu e doar renumita acciză-abciză-hapciză, mai sunt și 28 de ani - 28, nu 27, după cum aflam de la o televiziune românească - de la sinistrul accident de la Cernobîl. Ochii pe butelie!

  

Crim și Crin, sub zodia Calului de Lemn 2

Oculta săltăreață, Crim, Kim, Crin, Călin cel Șerpesc,
offshore-urile de aur și Il Dan-Di-Grande!
Of!




Un fapt e cert: Oculta internațională se află într-un moment dinamic. Nu mai apuci nici să-ți dai cu părerea despre ceva. Despre oarece. Între două îmbucături dintr-un sandviș, blițuiește când în dreapta, când în stânga, când de dreapta, când de stânga, când în Ucraina, când în Crimeea, când în Thailanda, când în Turcia, când în Venezuela etc. Eliberează turistic și condiționat Moldova biometrică, schimbă guverne, falimentează orașe, îmbogățește orașe, dă fonduri europene / internaționale, retrage fonduri europene / internaționale ș.a.m.d. E ceva!... Oricât de energici am fi, Oculta ne vine de hac, e mai săltăreață, este clar, nu-i facem față!
Aveam Crin, aveam Crim, îl avem, iarăși, pe Kim! După ce și-a omorât toate rudele, toți prietenii și toate iubitele, dacă este adevărat ce se vehiculează, profund enervat de fotografia făcută din satelit de către aceeași Ocultă băgăcioasă, Ocultă a disperării noastre generale, fotografie deci a întunericului absolut din Coreea de Nord, pasămite cea mai noapte dintre nopți, Kim a revenit la pasiunea sa mai veche, rachetele. Mă rog, fiecare cu mania lui!... Unii sunt cu mașinuțele.
Crimeea e sub asalt, după cum se și prevedea, după cum și explicam în materialul anterior. Se pun steaguri, se scot steaguri - aici, situația ne amintește și de UDMR et comp. - vin avioane, pleacă avioane, vin tancuri, pleacă tancuri, se dau declarații, se lansează amenințări, sunt destituiți unii oameni, sunt numiți alți oameni, se evacuează clădiri, se ocupă iarăși, se cer și se oferă, foarte important, bani, cât mai mulți bani. S-ar putea crede că a început un nou Război al Crimeei / Crimeii întrucât, după cum bine s-a remarcat, fiecare scrie cum vrea respectiva denumire. Poate chiar se intenționează un nou experiment: destrămarea rapidă a unui stat modern. Un alt vis iubit al Ocultei! Cel puțin, al unei părți din ea. Posibil, secțiunea ”Coșmaruri Live”. Dacă este așa, s-a ales intenționat un stat din afara UE ca să se constate ce și cum, fără primejdii imediate pentru restul Europei. Ori poate se dorește chiar o intervenție militară europeană, marca Vișegrad. Nu contează poate că ar fi prematur. Dacă armata e gata, s-o testăm! De ce nu, arealul, geografic, politic și etnic, e mai mult decât potrivit pentru componența acelor trupe, încă nebotezate în foc. Dacă nu, poate ne oferă NATO șansa unei noi producții de neuitat, de neimitat și de neegalat. Și, dacă nimic din toate acestea nu se adeverește, putem conta oricum pe ruși și pe setea lor de putere. De la tunuri și biserică, până la absolut orice, nu ezită și nu vor ezita să arunce în ring orice le stă în putere și în dotare. Există tot felul de paralele evidente, parcă înadins căutate: SUA își anunță retragerea trupelor din Afganistan exact atunci când se sărbătoresc / comemorează 25 de ani de la retragerea trupelor sovietice de acolo. În fine, e mult, e greu, e tenebros...
Filma pare însă departe de a fi kanieț. Încă. După lunetiștii de la Kiev, au apărut teroriștii de la Simferopol. După extrema dreaptă, apare extrema stângă. După ucrainenii naționaliști, apar rușii internaționaliști. După oamenii în uniformă, au apărut oamenii fără uniformă. După oamenii cunoscuți, au apărut oamenii necunoscuți. După oamenii cu însemne, au apărut oamenii fără însemne. Itakdale. V-am zis că, păstrând proporțiile, e rețeta sovietică folosită în decembrie 1989, la București / România? V-am zis! Deh, fiecare pasăre pre limba ei piere... Dar va pieri ea oare? Mă întreb: printre actanți, se află și unii dintre experimentații turiști sovietici de la noi, din 1989? Sau niscaiva odrasle, urmași, discipoli? Pesemne. Oricum, aceeași școală.
Ce face Suedia în acest context? Meditează, reflectează, adastă. Tocmai a primit un bobârnac ugandez. Aparent, doar aparent, lăsase Maidanul să-și urmeze destinul său, ne înhățase pe noi ca să ni se taie fondurile europene din moment ce nu ne îngrijim nici de țigani, nici de sistemul de sănătate, exact în această alăturare de termeni, și se repezise, cu o falcă-n cer și una-n pământ, pleașcă, tooocmai în Uganda. Care Uganda numai ce a dat o lege prin care să-i încarcereze pe viață, dacă e posibil, pe homosexuali. Suedia s-a dus să ceară explicații, ce mai, socoteală în toată regula. Aș dori să fie clar: personal, nu doresc să întemnițez deloc, pe nimeni. Însă, mărturisesc, a fost distractivă reacția conducătorului ugandez care și-a motivat gestul ca fiind inspirat exact de un studiu suedez, de la măreața Karolinska. Studiul cu pricina demonstrează că oamenii nu se nasc homosexuali, ci devin astfel. Ca atare, Uganda și ugandezii săi au decis izolarea pour toujours a respectivilor gays. Ce replică ar mai fi putut avea delegația suedeză?! Nici măcar una! A fost șah-mat! Și, din partea cui! Din partea Ugandei!

Crin duce și el micul său război. Aproape la fel. Mai puțin lunetiștii, mai puțin teroriștii cu sau fără însemne. Se negociază totul. Declarațiile se țin lanț, cancelariile sunt unite de un adevărat fir roșu, și nu al Mărțișorului, se cer și se oferă muuuuulți bani, se cer și se oferă tot felul de posturi, job-uri, funcții, sinecuri, alocații, pensii alimentare, ajutoare pentru handicapul pierderii unui post de demnitar. Mai ales, probabil, se negociază febril libertăți, dosare, brățări electronice, arest la domiciliu, pedeapsă în regim deschis, pedeapsă în regim închis, granițe libere, granițe închise, conturi intangibile, conturi blocate etc. Se arată pisica. Zilele acestea, se plânge mult. Plângem și noi: iar ne-am trezit cu ungurii pe cap?! IAR?! De Mărțișor?! De Merțișeor?! Se vede treaba că da! Că tot venise vorba... Crin și Viorel ne-au făcut-o! Și nu numai ei! Judecând după unele efecte, întreaga tărășenie a spargerii monolitului USL ar putea fi suspectată a nu fi fost decât o șmecherie uneltită în detaliu de absolut toți cei aflați la conducere în acest moment. Din interiorul țării, dar și din exteriorul ei. Cum să facem noi oare să reajungă ungurii la guvernare?! Iete așa! Să nu cumva să rateze bieții de ei alegerile europarlamentare! Dar eficiente mai sunt agenturilii astea care acționează pe la noi! Sau sunt românii de la conducere prea proști? Sau sunt șantajabili? Sau sunt recrutați / recrutabili de către cine nu trebuie? De către cine nu ne trebuie nouă, dar le trebuie altora? Sau, toate acestea la un loc? Fie și numai pentru ce s-a întâmplat la recentul meci de hochei, și acceptarea intrării la guvernare cu acești indivizi reprezintă trădare de țară! UDMR, zisă și ”Limba cântarului”! Scârț și pârț! Plictisitoare mai sunt și aceste sechele staliniste!... Ce sechele! Adevărate păduchelnițe!
Și nu, nu ajungeau doar Crim, Crin și Kim! Nu! Îl avem și pe Călin! Dezamăgitor, într-adevăr! Sau poate că nu chiar! Deloc, aș spune! Dacă ne amintim de unele gesturi, de unele semnături, de unele uneltiri, de unele hotărâri, poate că nu e chiar așa neașteptat, poate că nu e chiar așa dezamăgitor. În postarea anterioară, tocmai am întrebat despre soarta petrolului din Marea Neagră, din zona Insulei Șerpilor. Parcă în perioada lu' Manechin - Fire din neveste, a cam fost dat pe sub mână unor așa-ziși canadieni. Onorabili, desigur! Ca toți occidentalii! Numai esticii sunt total corupți, se știe! Dar măcar esticii, corupți sau nu, sunt reali. Pe când occidentalii, adesea, nici nu există, sunt inventați ad-hoc. Inventați, neinventați, lor le-a cedat Călin toate drepturile asupra respectivului petrol, fără să întrebe pe nimeni, fără să comunice nimănui, încă înainte să câștige România procesul. Călin cel Șerpesc! Călin cel Șerpesc și offshore-urile de aur! Acesta e numai un exemplu. Mai este dezamăgitor Călin? N-aș prea crede! Dimpotrivă, e consecvent! E în deplină armonie cu dizarmonicul său sine!

Calul de Lemn, în esența sa rară, face bine. E egoist și cinic. Pare să fie rudă cu deja veterana mârțoagă apocaliptică de la Cairo. Mai arogant totuși, mai de anvergură mondială. Deh, o rudă mai bogată... Înțeleg totuși că, anul acesta, ar avea o dilemă. Cromatică. Să fie verde sau să fie albastru? Mda, cochetării de cal de lemn... Uite de ce-i pasă lui! E Calul de Lemn sau sunt frecții la piciorul de lemn?! Lumea vede verde și albastru în fața ochilor și Calul de Lemn nu se poate decide! Să meargă la Simferopol și la Sevastopol că se rezolvă, se face roșu pe loc! Foc și pară!

Ei bine, cu aceștia toți, am înțeles nițeluș cam ce se întâmplă. Ce se întâmplă însă cu domnu' Dan? Cum care domnu' Dan?! Domnu' Dan Diaconescu! N-a dispărut, n-a murit, nu e arestat! Nu! Emite din Italia. Nu e așa cum susțin detractorii din România că și-ar fi încheiat activitatea, cariera și aspirațiile. Nicidecum. Eu îl urmăresc niște minute bune aproape în fiecare seară. Încearcă să aglutineze politic românii din Italia, poate din întreaga diasporă. Are șanse! Davvero! Sunt interesante și intervențiile telefonice ale românilor de acolo. Mulți dintre ei, oameni necăjiți. Dar, și plictisitori. Necazurile altora sunt agasante. Unii dintre ei sunt și cam pisălogi. Ce să-i faci? S-au dus vremurile bune de altădată, alea cu Magda și Tolea Ciumac, Ildiko, Lelia Bratu, domnu' Gigi, dom' Petrică, domnu' Lazarus, Zăvo și atâția alții! Dar, pe bune, cine oare n-a trecut prin televiziunea lu' domnu' Dan?! Pot fi numărați pe degetele de la o singură mână. OTV-ul era trepidant, vesel, imprevizibil, palpitant! Acum, răbdarea domnului Dan, se observă cu ochiul liber, e greu încercată de inerția convorbirilor telefonice. Dacă n-a vorbit cu toate badantele, atunci, n-a vorbit cu niciuna! Ce face însă, până la un punct măcar, nu pare a fi rău deloc. I-a trimis pe români să-și ia cartea de alegător pentru a putea vota în Italia. Au șanse că sunt mulți. În timp, comunitatea ar putea dobândi un statut considerabil mai bun. Acum, nu-i de vină domnu' Dan că el e primul, că, până la el, nu i-a mai trecut nimănui altcuiva ideea prin freză. Pe bune! Iar, dacă o mai fi fost altcineva, iarăși, nu e de vină domnu' Dan că acel altcineva a avut nevoie taman de el pentru a-și atinge obiectivele.

Ce face însă domnu' Dan? La prima vedere, pare să facă bine. Se simte însă că e un stropșor melancolic. Se observă faptul că îi lipsește Bucureștiul.  Când se vede pe sine ca marea surpriză electorală de acasă, îi sclipesc ochișorii! El însă, dacă strânge românii de acolo, poate furniza o surpriza electorală și în Italia. Nu e prost domnu' Dan! Nu e prost deloc! De altfel, când a fost?! Niciodată! Luptă cu ciocoii și lăcrimează când își amintește de modul în care aceștia i-au venit de hac. Pentru un foarte scurt moment. Mai scurt decât unul de publicitate. Se compară cu Evita Peron și Kennedy, se vede, într-un viitor apropiat, stradă ori statuie. Aceasta în faza în care se ia din nou la trântă cu ciocoii și e martir. Există însă și varianta în care, se retrage din politică, stă doar cu fiica lui, o plimbă prin întreaga lume, e fericit. Mai are încă o posibilitate: se retrage din politică, nu stă cu fiica lui, se întoarce la televiziune, o caută pe Elodia, e împlinit. Mai interesantă - aici, l-aș lua în serios! - este opțiunea de vacanță pentru luna mai 2014: să-și ducă tatăl, la cerea expresă a acestuia, fix la Moscova! Pricipiși? Asta da idee de vacanță! Cu preciziune, înainte de europarlamentare! O incursiune la Înalta Stea nu i-ar strica deloc! Un blat cu rușii ar putea fi cheia succesului. Asta era dată așa, pentru cine are urechi fine de auzit fin... Exact din Italia, din fieful KGB-ului plus urmașii.
S-a deșteptat domnu' Dănuț! Bravos! A înțeles cine are pâinea și, mai ales, cuțitul! Sau, mai știi, poate că Înalta Stea i-a mai împlinit dorințele, măcar parțial, și până în prezent!... When you wish upon a star... Pardon! Asta e din Pinocchio, varianta Disney! Am încurcat filmele, poveștile și limbile. Nu în ultimul rând, studiourile de film. Importantissimo! Să nu rătăcim! Bref, și asta e esențial, capital chiar, domnu' Dan n-a pierit, ciocoii și tiranii nu l-au dovedit, și, flancat de Papă, Nași, Kremlin, popor, până la urmă, de partea lui, poate să fie însuși Il Futuro. Magnifico! Di grande! Il Dan! Il Dan-Di-Grande! Maestre, ce-aș mai putea adăuga?! Chapeau! Auguri di forza e coraggio! Sunt fan!

Crim și Crin, sub zodia Calului de Lemn 1

Și Maidan, și Mărgineni?!

Aparent, da. Că asta e Ucraina. Un stat artificial, numit La Mărgineni, în bună măsură, inventat de ruși și de nemți. Acum, se bagă în borș americanii înșiși. Am mai scris despre această mare ”prietenă” a noastră. Am vizitat-o pe la începutul anilor '90. Că Ucraina e totuna cu Rusia, aveau nestrămutată obligație de serviciu să declare toți ghizii care plimbau grupurile de turiști prin Kiev. Vizitând atunci recent independenta Ucraină, am avut probleme ca mai toți jurnaliștii români. De ce? Nu numai pentru că există o importantă minoritate românească acolo care pare să dea frisoane istorice și geopolitice majorității. Ci și pentru că însângeratul decembrie 1989, cu toate consecințele sale, a fost conceput, detaliat și parafat nu doar la Moscova, ci și la Kiev. Mă uit amuzată cum se lamentează anumite personaje de la București, pe tema Ucrainei. Până la urmă, i-a venit rândul să mănânce din aceeași prăjitură otrăvită pe care, acum aproape 25 de ani, le-a servit-o, atât de generos, românilor. E aceeași rețetă, de sorginte sovietică. Și nu numai. Are și iz puternic de American Pie.
Pe de altă parte, nu cu multă vreme în urmă, pe blog, scrisesem despre aterizarea cordialei doamne Nuland, în mijlocul Maidanului, cu tot cu fermecata ei plăsică. Năzdravană plăsică! Pici în cap, tot te ridică! Ești prea sus, atunci, te strică! Desigur, atât călătoarea plăsișoară, cât și doamna însoțitoare și-au făcut datoria. După cum și prevedeam în materialul pe care l-am scris. Ca o paranteză: probabil, nici straniile întâmplări din aceste zile de la București nu sunt complet străine, printre altele, de vizita doamnei cu plăsuță.
Revenind.. Desigur, la Kiev, și-au făcut datoria și alți domni și doamne debarcați prompt, toooocmaaai din Occidentul milos și adânc preocupat-băgat, direct, în brațele manifestanților. De-ar fi să amintim doar nelipsita Suedie. Momentan, e nițeluș ocupată. Teribila chestiune a homosexualilor din Uganda și devastatoarea dramă a țiganilor cerșetori din România îi generează insomnii. Fusese mistuită și de tragedia muncitorilor asupriți de la Soci. Dar, iată ce înseamnă responsabilitatea! Cu atâtea și atâtea megapreocupări și probleme de conștiință, în clipa crucială, Suedia tot a găsit timp și resurse să se afle pe Maidan. Păstrând proporțiile, cam tot așa a fost și în România anului 1989. Și pe la noi, roiau tot felul de străini, sub diverse pretexte. Acum, sunt deplânși morții Ucrainei. Îi deplâng și eu pentru că, în mod sigur, sunt nevinovații care plătesc prețul. Ei, și familiile lor. Dar rețeta moscovito-kieveană de atunci a produs, din păcate, și mai mulți morți în România, plus pagube incalculabile, prejudicii ale căror efecte durează până în ziua de astăzi.
Ce s-a întâmplat de fapt la Kiev? E limpede. A fost și este un război prin procură între Occident și Rusia. S-a profitat de faptul că Putin era nițel ocupat la Soci, că nu dorea să-și facă praf propria investiție financiară și de imagine, respectiv JO,  și s-a trecut abrupt la fapte. Nu e prima dată. Au mai fost războaie prin procură între occidentali și ruși. Istoria secolului XX e plină de astfel de cazuri. Chiar și istoria acestui secol. După cum bine se observă. Să vedem însă cât de departe se va merge în situația Ucrainei. Depinde de cât de mare este miza. Depinde de modul în care va negocia Rusia. De obicei, ea are ceva major de obținut. Dacă obține, devine bucuroasă și prietenoasă. Ca un copil mare. O vreme. Până o apucă iar năbădăile.
Să lăsăm așadar lamentările în exces! Să-i întrebăm mai bine pe ucraineni cum a fost cu așa-zișii sportivi sovietici trimiși să asasineze în România anului 1989! Că tot e vremea sportului. Întregul vodevil însângerat pare că se repetă obsesiv. Pleacă un corupt și apropiații, apare, ca din pălărie, scos de urechi, un alt corupt. Și, desigur, apropiații. Ca să nu se mai înțelegă nimic, Iulia Timoșenko e când omul rușilor, când luptătorul exemplar, naționalist, ”slava-ucrainenist”, antirus până la moarte. Între timp, în Occident, e promovat intens modelul cozii împletite, drept coafura ideală în orice ocazie și, mai ales, în orice impas și în orice marasm. Așa și e! Occidentul salută eliberarea Iuliei, cu tot cu inconfundabila ei coadă. Acum mai mulți ani, pe când eram în Germania, fiica ei, intervievată, în aceste zile, aproape într-un mod evlavios, era acuzată de cercurile occidentale, inclusiv germane, de faptul că ar fi pionul unor rețele de droguri. În prezent, Germania vibrează doar de dorința de a se face utilă cauzei Maidanului și a protagoniștilor lui. Deh, coada împletită face minuni! N-ai ce să-i faci! Dar parcă tot plăsica doamnei Nuland e mai tare! Personal, pariez pe ea!  

Decât să ne lamentăm, mai bine să-i întrebăm pe amicii ucraineni despre tratamentul aplicat permanent comunității românești, despre Combinatul de la Krivoi Rog - România are datorii de plătit pentru hoția ucraineană! - despre scandalurile repetate de la granița noastră, despre Bîstroe, despre traficul vârtos și vânjos de țigări, despre aroganța și violența cu care ni se adresează - amuzant este că, din punct de vedere genetic, foarte mulți dintre ucraineni sunt români slavizați! - despre rakeți, despre mafiile din Vest care îi persecută și-i sclavizează chiar și pe unii români aflați la lucru, în varii țări, despre nava Rostock etc. Însă, în privința petrolului din Marea Neagră, din zona Insulei Șerpilor, proces câștigat sclipitor de către România, după cum se știe, aș propune totuși să ne întrebăm pe noi înșine. Chiar așa?! După marele succes din instanțele europene, ce s-a mai întâmplat cu petrolul respectiv? Amnezie stupefiată! Scandalurile pe carburanți se țin lanț, conducătorii trădători ai României cedând tot ce se poate ceda în favoarea tuturor veneticilor. Nu gratis, bineînțeles! Prin urmare, unde e petrolul șerpesc? Să-l căutăm în coada Iuliei, în plasa doamnei Nuland, în coroana reginei? Unde să-l căutăm? Dar banii? Pe ei, unde să-i căutăm? 

În ceea ce privește Crimeea, aceasta face parte dintr-un joc mai vechi dintre Rusia și Ucraina. Mă refer la timpurile recente și relativ recente. Altminteri, Crimeea a fost, multă vreme, și traco-scitică, dar și românească. Și grecească, și romană, și tătară. Am vizitat Bahcisarai. Stalin lustruise exemplar locul de tătari, ca și de români de altfel. Populația Crimeei era profund ostil antiromânească întrucât așa învățase. Pentru ei, eram doar trădători ai măreței URSS și, firește, ai neprețuitei Moscove. Niște ingrați și atât! Apropo de Crimeea și de tătari: înainte de 1989, se bănuia chiar faptul că reformele dorite și implementate de Gorbaciov erau, nu în ultimul rând, impulsionate de soția sa, Raisa, care provenea exact din zona unde fuseseră deportați tătarii crâmleni, de către Stalin. Fizionomia Raisei părea să susțină din plin această teză. Chiar și numele ei care trimitea atât la Asia, cât și la Rusia.
Rusia a fost cea care i-a cedat Crimeea, Ucrainei. Și, de când a făcut-o, mereu, sunt probleme legate de apartenența peninsulei. Foarte frumoasă, de altfel, am vizitat-o. Constant, sunt scandaluri, chiar și lupte, chiar și ciocniri la Sevastopol. Nu e nimic nou. Nu e nimic uluitor. Doar că, într-adevăr, admit, momentul este delicat. Seamănă într-un fel cu ce se petrecea - întrucât petrecere și era! - acum 23 de ani, când s-a dezmembrat URSS. Bastionul păcii e! Să vedem episodul următor. La urma urmei, Crimeea, cu tot cu Sevastopol, e la Marea Neagră, Soci e și el la Marea Neagră. Tot prin Marea Neagră, se plimbau de curând și niște nave americane. Au plecat? Au rămas? O ipoteză cuceritoare: să nu se bată doar Rusia și Ucraina la Sevastopol, să intre în joc și America. După spectaculoasele jocuri de artificii de la Soci, putem avea o superproducție și la Sevastopol. Chiar! De unde au luat artificiile? De la chinezi? Că putem întinde cazaciocul. Sub chinezeasca zodie a Calului de Lemn. Mult popor, mult popcorn! Ar fi o situație de tip win-win. Pe gustul americanilor.
Nici problema cu fasciștii și cu comuniștii în Ucraina nu e nouă. S-a mai întâmplat și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Că Moscova ține Kievul sub toate presiunile posibile nu e nici asta  o noutate. Stalin i-a înfometat înfiorător pe ucraineni. Și din acest motiv, în timpul războiului, până la un punct măcar, ucrainenii i-au preferat pe nemți. Care nu i-au cruțat nici ei deloc. Așa că și istoria Ucrainei e, ce să zic, destul de veselă! Vai de capul ei, vai de capul lor! Vai de coada lor, împletită sau nu! De pildă, până să apară investitorii străini în România inter alia și pentru a fura pământul - la propriu! - premiera se produsese deja în Ucraina, imediat după dobândirea independenței. După cum am scris, rețeta era sosită de la Moscova și Kiev. Cei desemnați să se îmbogățească acolo vindeau tot. S-a aplicat la literă în tot Estul, inclusiv în România. Astfel, i-a venit rândul la vânzare și cernoziomului ucrainean. De foarte bună calitate, nu putea fi ratat. La începutul anilor '90, trenuri întregi părăseau Ucraina, încărcate cu, probabil, cel mai bun pământ agricol din Europa. Am mai povestit și despre asta. Așa că, n-am nici îndoială, a venit un nou moment de spoliere a Ucrainei. Pentru îndeplinirea obiectivului, este necesară o rotație a cadrelor, după cum se numea în comunism. Poate chiar o oarecare împrospătare a lor. Fenomenul este evident în multe locuri din lume. În mod sigur, pentru a înlesni accesul la cașcaval. Pesemne, mai sunt și alții care s-au plictisit să-și tooooot aștepte rândul la îmbogățire. Șăcălei și hienuțe, poftiți la ospețel! Măcar, să sperăm că noua halchiadă și noua ciolaniadă vor fi mai bine, mai elegant, mai decent cosmetizate. Poate, nădejde slabă, va rămâne ceva și pentru oamenii de rând, după cum le place să spună foștilor oameni de rând îndată ce au senzația că au devenit demnitari cu greutate.
Altminteri, opțiunile ofensive par să rămână toate deschise în Europa momentului. Tocmai m-am întors din Portugalia. PSD-ul lor avea congres, FMI-ul, jovial, le-a recomandat exasperaților portughezi, continuarea unei linii austere, la infinit dacă este posibil, hoții de buzunare, lusitani, într-o grațioasă cârdășie cu țiganii din România, îi ușurau pe turiști de apetisantele lor portofele - îi solicit Suediei o imediată aflare în treabă pe colinele Lisabonei, soldată cu un studiu exhaustivo-pertinent, însoțit de un discurs impertinent! - pretutindeni, la loc de cinste, tronau secera și ciocanul, precum și chemarea impetuoasă la ”Greve Geral!”. Cât despre Estoril, ei bine, acolo, nu mai e viu decât marele cazinou. E complex. E pentru cunoscători.
Dar unde este Crin în toate acestea? Nu știm precis. Tulbure. Ezoteric. Mistic.

N.B. Mă grăbesc să postez. Sper să și reușesc. Am intrat în lumea bună. Ca orice blogger respectabil, am și eu nebunul meu. Acesta, periodic, îmi tot virusează blogul, mi-l tot blochează, tot încearcă să-i reducă expunerea pe net, mă tooot plictisește în fel și chip . Până la urmă însă, mă zbat, dau din coate, cumva, ies la liman. Asta e! Dacă n-am plăsuță fermecată și coadă împletită miraculoasă, mă descurc și eu cum pot! Mă simt chiar flatată, băgată în seamă și importantă. Mă voi strădui să nu-mi iau nasul la purtare. La câtă străduință depune maniacul de serviciu, va fi însă greu.