Moroiul și tontoroiul din Vampirilics sau Lady Gaga, în Tzara Dada

Lady Gaga a apărut călare pe un cal alb. Nu era Nuțu Cămătaru. Eventual. Acesta, probabil, era în mașina lui. În care, în mod cert, nu se afla Mona Pivniceru. Se pare că ea era în mașina lui Năstase. Deși, nu știa. Dar, știa precis că nu e a lu' Nuțu Cămătaru chiar dacă, să admitem, el nu era în mașină, ci, pe calul alb. Doar dacă, după tipic, nu a fugit iar în Germania. Sau dacă, nu poartă - am putea presupune, de ce nu?! - o discuție colegială despre cai, mașini, ouă și case cu Adrian Năstase. Iar dacă Nuțu Cămătaru nu e nici în Germania și nici la clubul-ăla-știți-voi-care-nu-i-rostim-numele, atunci, poate, e chiar în Hilton. Fără Mona Pivniceru care, deși nu știe, e în mașina lui Năstase. Ăl mic sau ăl mare? Ăl mic, s-ar zice. Având în vedere întregul context contorsionato-contorsionist, Pivniceru pare chiar un nume abisalo-predestinat. Chiar și postdestinat.
Oricum, dacă Nuțu Cămătaru nu e nici în mașină, nici în Germania și nici în Hilton, un fapt rămâne clar: în Hilton, n-a vrut să stea Germanotta, adică Lady Gaga. Când nu se dedubla și nu era în cele două ambulanțe, Lady Gaga a dorit să stea în autocar. Al lu' Năstase? Nu. Al ei. Autocar, autocar, autocar... Autocar? Referendum? Referen(dum)dum? Voturi? Votanți? Volanți? Colanți? Parchet? Anchet? Pachet? Suspect! Chiar așa! A fost verificat autocarul lu' Lady Gaga? Minuțios? Dar Lady Gaga însăși? Minuțios? După cum spune chiar ea că o cheamă, nu putem merge doar pe încredere. Deși, mă contrazic, am putea totuși pentru că testul cel mare a fost trecut cu brio: Lady Gaga știe că a venit în România! Nu în Ungaria, nu în Bulgaria. Ba chiar, știe că a venit la București! Nu la Budapesta, nu la Sofia. E drept, a sosit direct din Sofia, Bulgaria. Chiar și ea o fi înțeles cum e cu țările și cu orașele astea. Persistă însă misterul cu Ungaria și cu Budapesta. La urma urmei, o fi folosit și tot scandalul ăsta la ceva! Licuricii au învățat cum ne cheamă! Sau, dimpotrivă, e semn rău și ne desființează??!! Dacă ne uităm la Lady Gaga... Deh, știu și eu... Sau ne reînființează??!! E ajun de 23 august. O dată la care noi pățim tot felul de chestii anormale și paranormale. Propun să rămânem circumspecți și vigilenți. Parangheliile interne și internaționale sunt în toi.
Sunt bucureșteancă, mai sufăr încă de patriotism local. Mă frământ. Vreau să ieșim bine. Am înțeles că Lady Gaga dorește să fie parcată la marginea trotuarului. Din câte pricep, asta i s-a și întâmplat. Bine că era un trotuar. Cu tot cu margine. În fine, poate că, are nostalgii secrete, e păcat să nu-i fie satisfăcute. O dată vine Lady Gaga în București! Chiar că trăiește periculos! Și autocar, și marginea trotuarului, și București! Dar nici Bucureștiul nu se lasă! E orașul lui Vlad Țepeș. Și Bucureștiul trăiește periculos! Lady Gaga! Lady Gaga, în Tzara Dada! Fluturând steagul nostru! Nu ajunsese ce-a pățit imnul, de ziua lui, cu prilejul referendumului! După cum nu era suficient ce îndurăm în legătură cu Dracula. Ne-am procopsit și cu Bloody Mary! În plus, s-a amestecat abrupt și grosolan în politica internă. Lady Gaga a afirmat că nu e o creatură a guvernului nostru. Dar a cui? A suspendatului? A interimarului? Vedeți? E subtil. Ușor ambiguu. Licuriciul ăl mare - creatura Licuriciului ăl mare, e sigur! - a auzit ce trebuia și ne-a trimis vorbă prin cine trebuia, despre ce ne trebuia, cum ne trebuia. Chestiunea referendumului pare aproape soluționată. Nu și chestiunea ploilor. Cel puțin, nu complet. Am mai sugerat: a se încerca metoda paparuda și caloianul. Admirabila Lady Gaga face tot ce poate, desigur, dar, nu știu dacă este highly recommended în acest sens. Să nu se închidă cerurile de tot de nici HAARP să nu le mai poată deschide.
Numai în România, se putea întâmpla să vină Lady Gaga în toiul toiului tontoroiului. Ceva mai potrivit de atât, imposibil! Moroiul și tontoroiul! E adevărat, ne-ar fi fost mai mult decât folositor și spiritul lui Steve Jobs, cu vreun computer de-nici-cu-gândul-nu-gândești. Ca să rezolvăm dilemele dilematicului referendum și să soluționăm suspendarea suspendării suspendate. Nu mai spun că Steve Jobs chiar s-ar pricepe și chiar ar fi pe deplin informat măcar în legătură cu listele morților. Dintre vii, am putea apela încă la Assange să ne descurce. Până nu fuge în Ecuador. S-au terminat și JO de la Londra, nu-l mai reține chiar nimic. Dar și Assange a băgat-o pe mânecă. Are unde să fugă. N-are însă cum. Tehnic. Momentan. Nu poate ajunge la nici un aeroport. Prin urmare, nu poate lua avionul. Suedejii și englejii nu-l scapă din ochi. Ecuadorul s-a jurat că nu-l livrează nici unei alte țări în afara celor care-l vor musai. Și care sunt cam toate de pe glob. Dacă nu poate lua avionul spre Ecuador-azil-de-visilics-pentru-uikilics, nu-i rămân decât opțiunile menționate mai sus: calul alb, mașina lu' Năstase, autocarul lu' Lady Gaga. Plus, marginea trotuarului. La noi, la Vampirilics. Deloc de neglijat. E șansa lui de-a prinde un loc cât mai bun în fața panoului pe care va rula nonstop și gratuit Războiul de 30 de zile. Sau ăla de 30 de ani și-o zi. Sau civilu' lu' Macovei. Sau ăla al rozelor. Sau ăla al virozelor. Sau răzmerița lu' Crin. Fiind atât de wanted, lui Assange - se ascunde! - îi va fi greu să exclame: I knew it! Se va abține. Ca și mine, împreună cu atâtea alte milioane, la vot. Care vot!!... Ehehehe! Cred că pleacă Assange în Ecuador și se și întoarce gata amnistiat, iar numărătoarea numărătorii nu se termină.
Să n-o abandonăm însă pe Lady Gaga la marginea trotuarului. Am înțeles că autocarul e antifonat și fanii, the little monsters, nu deranjează. Interesant că au venit atâția! Nu sunt care anchetați, care arestați? Mă rog, să admitem că fanii, chiar dacă rămân liberi, nu abuzează, nu fac nici răscoală, nici zaveră, nici miting, și nici nu deranjează. Dar câinii? Câinii deranjează? Și când iese Lady Gaga din autocar, de fani, se ocupă bodyguarzii, e limpede. Au și început s-o facă. Meticulos. N-are legătură cu metișii. Dar de câini? De câini, cine se ocupă? M-am prins! O păcălim și pe Lady Gaga și adoptă niște potăi! E șic! E suvenir! E caritabil! E mămos! Totuși, mă gândesc, atunci când apar maidanezii, să-i spunem lu' Lady Gaga marea taină: s-a înșelat! De fapt, se află totuși în Ungaria, la Budapesta. Sau, în Bulgaria, la Sofia. Nu în România, la București. Lucrăm insidios la mental și la subliminal, cum lucrează și ea. Care ar fi problema?!

Iar am păcătuit și-am citit ziarele de acasă. De acasă-acasă. Acasa-acasei ei de treabă! Altminteri, stau în acasa de aici. Gâștele fac zboruri de antrenament pe deasupra acasei de aici. În curând, vor pleca spre acasa de acolo. Și ele, gâștele, fac tot ga-ga. În suedeză, anka înseamnă rață. Nu gâscă. M-am scos. Lady Gaga însă n-are scăpare. Asta e, ea a ales! E numele ei de stea. O recomandare fermă totuși: să nu vomite pe steagul nostru. Să vomite pe steagul ei. De stea, cu stele. Dacă mai are habar. Nu bar. Habar.

Completarea completării completate 2

Sau validarea validării validate. Sau invalidarea invalidării invalidate. Sau votarea votării votate. Sau precizarea precizării precizate. Sau întrebarea întrebării întrebate. Sau numărătoarea numărătorii numărate. Putem continua. O și facem. Fiecare, în felul său. Ce completez? Cele scrise în ultimele materiale și nu numai. Și eu aștept rezultatul isterizantului referendum(dum). Aștept deci, exist. Exist deci, sunt vie. Sunt vie și n-am votat. Nu trageți, tovarăși! Sau trageți! La ce urmează!... 

N-ai votat deci, îl preferi pe Traian Băsescu. Se omite deliberat varianta respingerii votului doar pentru că nu este agreat cuplul Pontonescu. Pur și simplu. Se omite deliberat și varianta non-vot pentru că no-love. În general și pe nimeni. Se omite deliberat și varianta de păstrare a lui Traian Băsescu pentru echilibrul momentan al puterilor. Dacă poate fi obținut vreunul. Se face spiritism pentru convocarea morților necesari. Se fac exorcizări pentru alungarea celor nepotriviți. Oricum, un mister pare a fi rezolvat: votanții din străinătate n-au votat prin țările de adopție, ci, cuprinși de elan patriotic și de nostalgii câmpenești, s-au bulucit să presteze prin diverse județe. Că, altfel, cine să fi fost oare turiștii cu o conștiință civică atât de elevată?! Nu că n-ar fi avut dreptul, ba chiar interesul, având în vedere că unii dintre înstranieri-expățiți-bântuitori-ai-lumii-luate-n-cap aduc mulți bani în țară și, bașca, au și proprietăți pe acolo. Detalii meschine! Să fie nobili și doar să aducă! Și să lase! Și să ne lase! Altminteri, alături de cântăreți și dansatori, ghicitorii, fachirii și parapsihologii au făcut și ei tot ce-au putut. Deși, pesemne, seceta le-a cam dejucat unora dintre ei și planurile, și balta. N-au nimerit soarta! Mai bine, veneau la vot paparudele și caloianul. Cred că, în aceste zile, domnul Hrebenciuc are cumva o dilemă strașnică: să mai creadă în flacăra violetă sau să creadă în tricoul albastru? Așteaptă rezultatul final al CCR. Ca noi toți. Imnul național, că tot era ziua sa, s-a pierdut ca un miraj, în teribila arșiță. Uf, ce zăduf! Cu zăduf! Cu năduf!

După cum anticipam în precedenta postare, ne-am întors la Ion Iliescu și la lumea lui. După cum se vede, cu asupra de măsură. În România anului 2012, Vocea Rusiei este citată de parcă ar fi Biblia! Am mai spus că Moscova e în toate. Chiar și în Budapesta, în Viktor Orban și în Laszlo Tokes. Povestea asta cu Transilvania este, de la Stalin citire, monedă de schimb și de șantaj. Asta nu înseamnă că AVO nu există și că, alături de KGB, nu trebuie luat în serios. Drept dovadă, printre alte efecte interesante, întrucât era stringentă nevoie, nebunia din România a salvat și imaginea din ce în ce mai șifonată a Ungariei. Ca de obicei, suntem mai răi și mai rău. Lasă că rezolvă Andrei Marga! Cu serviețîca lui cu acte doveditoare și cu documente justificative. Ba chiar și cu dosare. Fiorii ne cuprind. Vrea oare să-i returneze doamnei Merkel și pozele de tinerețe și de turism deja publicate? Aoleo, dacă venise, pe furiș, în România ca să ne șpioneze tehnica de votare și de numărare?! Totuși, mă încumet și presupun că Andrei Marga desantează și cu șpăgile aferente că e criză, iar legitimizarea loviturilor de stat și a doctoratelor e un proces laborios și costisitor. Inspirată de toate aceste scandaluri, se pare că Turcia, aclamată de Grecia, a și profitat și-a suspendat, pe termen nelimitat, recunoașterea diplomelor bulgărești. Deocamdată. Să meargă tineretul turc să dea banu' și să învețe în alte țări incoruptibile și-n alte centre universitare prestigioase și morale! Că e criză și acolo. Tot la câteva zile, mai ies studenții occidentali în stradă, ba pentru una, ba pentru alta. Pe noi însă, are cine să ne apere și să ne salveze de eventuale scandaluri universitare. N-avem nici o grijă! Victor Ponta, proaspăt bronzat și de la flacăra olimpică, dar și de la mare, sosește și se ocupă. Iar, dacă mai păstrăm vreo temere oricât de mică, lasă că, într-un final, vine papa și ne împacă! Sau ne papă.

Pasionant să ne gândim, totuși, la adevăratele cauze care au dus la febrilitatea aruncării României în acest dement vârtej. De la arestarea lui Adrian Năstase, până la situația europeană și internațională. Repet întrebarea: e perdea de fum sau e pe bune? Din multe puncte de vedere. Nu le mai reiau că se cunosc și se recunosc. Dar, nu mă pot împiedica și-aș vrea să știu de ce trebuia să se instaleze Crin Antonescu la Palatul Cotroceni atât de năprasnic. Cu sau fără adeverință și chitanță. Să vadă ce? Să comită ce? Să ia ce? Să pună ce? Să pună mâna pe ce? Să scoată ce? Să lase ce? Să ia legătura cu? Să fie luat în seamă de? Și pentru ce? Să se joace nițeluș precum ne jucam, pe vremuri, prin Palatul Pionierilor? Arc peste timp, de la Veronica Porumbacu, la Porumbacu? De ce n-a / n-au așteptat alegerile? Pentru validarea referendumului și pentru demiterea lui Traian Băsescu, voci din partidul lui Crin Antonescu invocă drept argument numărul de voturi pe care președintele suspendat l-a obținut când a câștigat trecutele alegeri. După unii, acesta ar trebui, subit, să fie singurul criteriu. În fine, e ezoteric. Dar, dacă luăm acest criteriu, atunci, de ce nu e adus, la Cotroceni, Mircea Geoană că el chiar a fost votat de milioane de oameni?! Să-și termine omu' sticla de șampanie, alături de dragostea lui, bineînțeles! Crin Antonescu strălucește prin performanța de a nu fi fost votat de nimeni. Iar meritul lui Victor Ponta e că a fost băgat în seamă de Traian Băsescu. E drept, acesta din urmă nu e singurul, să nu se culpabilizeze excesiv, greșeala respectivă a mai fost săvârșită și de alții. 

Mai prost e că, fapt previzibil, canicula a topit și banii din bănci. Zilnic aproape, în Europa și în lume, cad bănci, cu tot cu bani, cu tot cu directori, unii dintre ei, chiar arestați. Se numără și, aparent, s-au și aflat exact chiar și banii din offshore-uri. Chiar că e groasă! Apropo de caniculă, v-am avertizat meteo că, după referendum(dum), se mai linișteste oleacă și vipia și că, măcar pe alocuri, în afară de bănci, mai cade chiar și câte o ploaie. Să sperăm că vremea se normalizează. Chestia cu butoanele... Se topesc banii, dar se umflă prețurile. Câinii vagabonzi rămân constanți. La nevoie, vor fi și clonați. Fac parte din tabloul mizeriei obligatorii de tip KGB. Încă din vremea Războiului Rece, existau documente care atestau modul în care o țară care trebuie forțată spre sovietizare poate să și devină ca atare. Pe puncte. Mizeria, sărăcia, peisajul deplorabil, gunoaiele, animalele abandonate etc făceau parte din strategiile atent elaborate. E tot de la Stalin citire. Vă dau două exemple plastice. Primul: acum vreo 20 de ani, în Ucraina - țara aceea agresiv-agasantă care, pe lângă populații și teritorii, ne-a furat combinatul de la Krivoi Rog - am observat că toate ușile de la toaletele publice lipseau. Am crezut că au fost distruse de huligani. Dimpotrivă, nu fuseseră montate niciodată tot de niște huligani. Aspectul făcea parte din moștenirea sovietică. Astfel, oamenii erau puși, deliberat, în ipostazele cele mai umilitoare. Nu în ultimul rând, desigur, pentru a fi total controlați.  Mai întâi însă, demolați. Acolo unde existau uși, erau numai jumătate în așa fel încât fețele celor din cabine să fie mereu la vedere. Amuzant? Extrem. Al doilea exemplu: casele de la țară erau identice și aveau numai pământ pe jos. Podeaua poate fi periculoasă. Dacă oamenii respectivi își puneau podea, erau avertizați să o scoată. Dacă nu ascultau, erau mutați forțat într-o altă casă. Dacă recidivau, erau mutați imediat într-o altă republică. Dacă perseverau, probabil, erau mutați într-o altă lume. Aceleași pedepse exemplare se aplicau și dacă, de pildă, oamenii aveau fantezia perversă de a cultiva viță-de-vie în propria grădină. Să ignori vodca?! Brandul de țară?! Iată un delict serios! Am putea șugui multă vreme despre acel areal. Ce-am văzut în Ucraina era valabil pentru întregul spațiu sovietic. Dar de ce mi-o fi venit așa ceva în minte? Să aibă oare legătură cu tot ceea ce se petrece, în aceste zile, și la noi, și la ex-sovietici, și în Europa, și în SUA, și în întreaga lume? Să vedem...

Scriam despre bosonul Higgs și despre bizara sa înclinație de a cânta habanera. Și CERN este sponsorizat oare tot de ruși? Că Moscova, mai nou, și-a regăsit înclinația academică și, nu în ultimul rând, s-a apucat de premii științifice. Cum a cântat bosonul habanera, nu numai că a venit, în Cuba, holera, dar, brusc, Rusia a anunțat că vrea să-și redeschidă baza militară pe care o avea acolo odinioară. Tot brusc, au început să moară în accidente de mașină și opozanții și criticii regimului cubanez. For fun; bosonul cântăreț pare să-i fi purtat ghinion și lui Cuba Gooding Jr. care ar putea fi arestat. Aproape că aș putea scrie în continuu doar la serialul ăla despre coincidențe, sincronicități, serendipități etc...
Moscova nu se mulțumește cu atât însă. Cuba nu-i ajunge. Pe fondul nebuniei generale, vrea și redeschiderea fostelor baze din Vietnam și din Seychelles. În plus, tot pe când noi ne îndeletniceam, mă rog, cu... ceea ce se vede, Rusia, pentru prima dată, deschide ruta arctică în așa fel încât Suezul să poată fi evitat maritim și să poată fi lăsat complet liber pentru... război! Ruta arctică e operațională! Mă gândesc, poate, și din acest motiv, se străduiesc unii atât de mult să-l trimită pe Traian Băsescu  pe mare. Să mai vadă ce și cum. Care Suez? Suezul ăla spre care se îndreaptă, cică, navele de război ale tuturor. Chiar și ale Chinei care, după o nouă tăcere filosofică, a venit cu vase de război nu numai în Marea Neagră, ci și în Mediterana, cum, desigur, ați ghicit, bravo, via Suez! Cu tot cu trupe! În bună înțelegere, cu rușii! Dar, chiar, în Marea Neagră ce caută vase de luptă chinezești? La invitația Ucrainei! Ah, cred că d-asta îmi venise gândul în gând... Ucraina a invitat vase de război chinezești în Marea Neagră?! Ele vor avea escală și la Constanța. Asta e ( încă! ) în România. Sper. Cu Radu Mazăre, maestru absolut al balurilor mascate, al carnavalurilor, al alegoriilor și al deghizamentelor de tot felul, nu se știe niciodată! Tot aștepta el cu nerăbdare turiștii ruși. Să stea liniștit, vin cu tot cu ăia chinezi! Ucrainenii sunt incluși în meniu. Sub formă de colțunași și de piroști. Tradiția, mai presus de orice. Vasele chinezești sunt așteptate la Sevastopol. Acum 20 de ani, pe când vizitam prietenește neprietenoasa Ucraină, sistematic, la câteva săptămâni, rușii și ucrainenii se încăierau pentru Sevastopol, chiar în Sevastopol. Deh, era tot moștenire sovietică. Le era drag tuturor. Prin urmare, ce caută chinezii? Că e interesant. Chiar palpitant. Astfel, am ajuns ( iarăși! ) nu numai la lumea lui Ion Iliescu, ci și la lumea lui Andrei Marga. Omul potrivit, la locul potrivit și la momentul potrivit!

Ca să fie, în sfârșit, satisfăcută, după 18 ani de negocieri, Rusia mai primește un cadou și devine, tot în aceste zile fierbinți, membru cu drepturi depline în Organizația Mondială a Comerțului. Are dreptate și colonelul Dogaru atunci când afirmă că UE nu mai e decât o structură de expresie germană și manipulată de ruși. Judecând după datele la vedere, mă tem că definiția poate fi extinsă la scară planetară. Chiar așa, dacă toți se îngrămădesc - și se îngrămădesc! - să negocieze primii cu rușii și cu chinezii, noi de ce să n-o facem?!  Corect!  Din păcate, cred că e prea târziu. Am reușit fără loc. Se vede treaba că s-a negociat deja tot.
Revenind la Moscova... Eeeei, iată ce înseamnă să ai, de exemplu, singura flotă de spărgătoare de gheață atomice din lume! Deschizi rute pe unde vrei, semnezi ce vrei, iei ce vrei! Apropo, vrea și Transnistria. Permanent. Am mai scris și despre asta: bazele americane - dacă nu fug americanii! - și bazele rusești - rușii sigur nu fug! - față în față! Față către față, cum se spune mai ales în limbaj teologic. Întrucât Moscova și teologhisește. E drept, în acest sens, o ajută și Kievul și mulți alții. Astfel, site-urile ortodoxe, inclusiv cele românești, sunt extrem de penetrate de brigăzile web roșii. Aproape zilnic, mă amuz să constat intervențiile lupilor în piele de oaie. Dar de ce să te mulțumești cu Transnistria când poți încerca să iei întreaga Românie? Și, astfel, să ai cale liberă în toate sensurile! Grecia e în găleată, Ciprul a cerut deja ajutorul, Serbia e în derivă, Bulgaria nu contează, Ungaria e servantul de serviciu etc... Mulți dintre liderii europeni - mă tem că nici America nu se simte prea bine din acest punct de vedere! - au fost și sunt agenții Moscovei. E un fapt.  Am mai scris despre asta, ”From Schengen, with Hate!” fiind una dintre postări. Faptul că Rusia și-a poziționat agenții și că aceștia sunt activi, harnici de-a dreptul, se vede chiar din modul în care arată și funcționează lumea actuală. Așa că, în sfârșit, cel puțin la nivel european, visul lui Stalin de la Ialta poate fi împlinit. Show-ul de la București se încadrează. Kaniețfilma. La Ialta, cândva, o noapte întreagă, Stalin a desenat Europa la care râvnea. Am văzut măsuța de la Livadia pe care, a comis nenorocirea. Inițial, a cerut Grecia. A fost refuzat. A cerut, la schimb, România. I s-a admis. În acest moment, dacă nu se schimbă jocul și logica sa, Putin ia tot. Și pe Stalin, cu tot cu vise și cu coșmaruri. Și cu zaruri. Ialta e în Crimeea. Momentan, Crimeea îi aparține Ucrainei. E un detaliu lesne corectabil. Zic să-l trimitem pe Andrei Marga nu numai către Occident, ci și către iubita sa Moscovă. Cu tot cu serviete și, mai ales, cu noile acte, documente și dosare. Nu numai după tezaur și după arhivă. Nu ca să le ceară, firește, ci, dimpotrivă, pentru a le lăsa în continuare acolo, dar actualizate! Abia așa sunt în siguranță deplină. Nu le mai vede nimeni. Niciodată. Să-l trimitem însă și după altele. De exemplu, după combinatul de la Krivoi Rog. Dacă tot facem deranj și dacă tot a rămas pe teritoriul dușmanului comun, Ucraina!... Asta ca să se mai împlinească și bietele noastre vise de pârdalnici!

Deocamdată, aștept respectuos rezultatul final al referendum(dum)ului din ( încă! ) România. Intervin după... Ce ne facem însă dacă are soarta recensământului de anul trecut? La ăla, am participat, nu l-am boicotat, parol, să nu vă luați de mine, n-am nici o vină!

Completarea completării completate 1

Deoarece, nu am avut șansa să găsesc OZN-ul din Baltica - a se citi materialul publicat anterior pe care, acolo unde este cazul, iată, încerc să-l completez! - n-am încotro și trebuie să mă manifest în legătură cu faimosul referendum(dum). Mă grăbesc să raportez: nu mă duc, nu particip, nu votez. Sunt conștientă de consecințe și îmi asum răspunderea. Dar, după părerea mea, balamucul iscat a făcut mai mult rău decât bine. Revin la ce-am scris și în postarea precedentă: îmi pare complet suspect faptul că România este aruncată, hodoronc-tronc, nitam-nisam, într-un scandal imens și surprinzător cu UE chiar de către cei care au rude cu cartea de muncă la Parlamentul European! Asta ca să mă refer doar la o singură chestiune din morman. În completare, prestația de până acum a cuplului Pontonescu mi s-a părut cel puțin stranie, chiar periculoasă. Astfel, am ajuns iarăși la vilele din Primăverii - pe care, de fapt, le râvnesc toți - am ajuns iarăși la mineriade - de parcă s-au petrecut acum două ceasuri - am ajuns iarăși la vrăji, blesteme și dosare, am ajuns iarăși la competiția ”Hoția, brățară de aur”, la comuniștii-capitaliști-comuniști, la cumpliții securiști care îi atacă pe blajinii și elevații NKVD-iști și KGB-iști etc... În general, am ajuns iarăși la Ion Iliescu și la lumea sa. Momentan, fără legionari. Cred. Mai e timp până la închiderea urnelor. 

Am ajuns chiar și la suferința domnului Dan Diaconescu!!! ???!!! Ce-ar mai fi de adăugat?! Ce-ar mai putea fi inventat?! Năucitor. Nocautcitor.

În febra de sâmbătă seara, la JO, când l-am văzut pe domnul Ponta cu tot cu jumătatea sa europarlamentară,  am simțit că mai ia febra. Și că mă duce. Păreau fericiți de parcă fugiseră de acasă, pe rotile, în parcul de distracții. Mai era nevoie să se posteze pe youtube, cu tot cu bezele și cu tifle. Hai că ne-o trăseseră! Prin comparație, Mister Bean părea sobru și chiar anost. 

E adevărat, nu mai suport nici grupul de hoți și impostori din jurul domnului Traian Băsescu. Pe domnul Ungureanu, marea speranță a viitorului, nu-l iert  pentru cedarea trădătoare a Fundației Gojdu. Chiar dacă face parte, acum, din cealaltă tabără, domnul Tăriceanu este complice. Din cauza domnului Blaga, de exemplu, la un moment dat, am pierdut o călătorie importantă doar pentru că îl apucase frenezia să-și demonstreze pasămite sârguința în fața occidentalilor, în fapt, îmbogățindu-i pe notarii locali, prin procesarea unor acte inutile. Practic, fără nici o justificare, închisese granițele. Despre toți ceilalți, Videanu și Videanu-like, Udrea și Udrea-like etc, oare ce-aș mai putea eu adăuga?!
M-a întristat mult gestul făcut de domnul Băsescu în legătură cu memoria martirului Gheorghe Trosca și-a celorlalți militari căzuți atunci, cu el, în decembrie 1989. Încă de la începutul anilor '90, și eu mă întreb unde e flota, unde e industria, unde e agricultura, unde e țara, unde e poporul, unde sunt salariile, unde sunt pensiile, de unde atâta noian de mafii, de ce nu dispar câinii vagabonzi, de ce apar atâția vagabonzi etc... Însă, tot de atunci, știu precis că vinovăția nu este a unei singure persoane, ci a întregii clase politice, după cum îi place să se numească și să se considere, precum și a tuturor acoliților, soților, soțiilor, odraslelor, finilor, nașilor, socrilor, cumetrilor etc.
Nici nu mai vreau să comentez impresia pe care mi-o face impertinența maghiară. Vrea să fie un concept clar definit și reușește. Până la a provoca voma și greața. În prezent, galeria maghiară atât de vocală în susținerea lui Traian Băsescu nu dă deloc bine, îl face antipatic și este de natură chiar să îngrijoreze. Cel puțin. Dar tot profund alarmantă este și oferta USL. În disprețul oricărei legi, chiar și a bunului simț. Se repetă parcă, păstrând proporțiile, decembrie 1989. Toată această ispravă a momentului mă face să simt din ce în ce mai pregnant că, de bunăvoie, îi completăm Moscovei puzzle-ul preferat și, se vede treaba, necesar. Astfel, dintr-o proprie inițiativă neinspirată, ciudată, perversă chiar, parcă ne străduim să ne excludem din tot ce-am reușit, cu mult prea multe chinuri, să ne includem până în prezent. Mai precis, încep să văd coada pentru vize. Pare în curs de formare. Asta așa, de-o primă impresie... 

În consecință, înțeleg pe deplin faptul că, prin neprezentare, îl ajut pe domnul Traian Băsescu să rămână în funcție. Dar, nu văd altă soluție. S-ar putea să mă înșel. Pentru echilibrul momentan al puterilor, s-ar putea să fie mai bine. Sau, mai rău. În 2004, eram în Germania, n-am votat. În 2007, la celălalt referendum, eram în România și, tot strict pentru echilibrul puterilor, am votat în favoarea rămânerii domnului Traian Băsescu în funcția de președinte. În 2009, eram în Suedia și n-am votat din nou. Acum, nu mă mai deranjez. Nu mă prezint la vot. Decizia mea n-are nici o legătură cu schimbarea pozei mele de pe blog. În cea anterioară, eram într-un tricou portocaliu, în actuala, sunt într-un tricou vișiniu. N-are legătură nici cu PDL, nici cu PSD. N-are legătură nici cu domnul Aliodor Manolea măcar. 

Cam atât despre sufocantul referendum. Apropo, sper că, odată trecut acesta, se liniștește și vipia. Mai precis, sper că nu se mai apasă, atât de insistent, butoanele. Altele decât alea secrete de la Cotroceni, ori din componența sinistrului clan. Mă refer la butoanele HAARP sau la butoanele armei meteorologice sau la butoanele care acționează misterioase oglinzi satelitare etc. Pe scurt, sper că se calmează teribila arșiță și vine ploaia. Desigur,o ploaie binefăcătoare și cu măsură. Amin.

Altminteri, eliberată de responsabilități, mă întorc la obsesiva căutare a OZN-ului. Atât din perseverență, cât și din precauție. Acum, am scăpat. Altădată însă...

( 10 ) Coincidențe, sincronicități, serendipități, conexiuni, conspirații

Dumnezeu cântă habanera

Și, probabil, habar n-are că o face. Teoria cu habanera este susținută de accelerații de la CERN. Au văzut că a ținut chestia cu zborurile cosmice, s-au gândit că ține și cu băgatul sub pământ în scopuri științifice. Bani să iasă! Oricum, de băgat, s-au băgat ei, dar parcă i-a mai băgat cineva în seamă?! De câteva zile, se tot laudă că au găsit ”particula lui Dumnezeu”. Bosonul Higgs! Se referă la Big Boss și la al său Big Bang. În  viziunea lor, Dumnezeu, deși s-a manifestat în Elveția, e scoțian. Și cică bosonul Higgs mai și cântă! În ritm de habanera! Habanera este un dans popular cubanez. Cum au anunțat asta, cum s-au și raportat cazuri de holeră în Cuba. Și aveți ceva cu mine și cu sincronicitățile mele! Acum și cercetătorii ăștia! De ce i-ar mai lua cineva în seamă?! La cum arată lumea, cred că, dacă au găsit totuși ceva, era o particulă dotată cu coarne, coadă și copite, duhnind groaznic a pucioasă. E drept că e și anu-ăla-știți-voi-care-nu-i-mai-spunem-numele... Voldemort-mayașu', na că i l-am spus! Să detaliez... 

După cum se poate remarca, n-am dispărut încă și nici nu m-am ascuns definitiv sub pat deși, în mod evident, situația s-ar potrivi cu oricare dintre cele două variante. Dar, e vară, chiar și aici, în nordul nordului. Fiind vară - v-am avertizat într-un material anterior că va fi o vară interesantă! - ne mai ocupăm și cu altele, nu doar cu eterna și fascinanta Românie. Să dea Dumnezeu să fie eternă că fascinantă e! Deși ocupați, vă asigur însă: suntem vigilenți! Dacă apare vreunul dintre proaspeții dați în urmărire internațională, cu o mutră mieroasă, vicleană și spășită, pretextând că vrea să dezlege enigma OZN-ului scufundat, ori să numere heringii din Baltica, în fapt, amușinând după un loc sigur, fără întristare și fără extrădare, dacă se arată vreunul deci, dăm alarma! Puteți conta! Mai precis, puteați conta! Deoarece, între timp, personal, am ( încă ) o dilemă: și să vreau să-mi fac datoria patriotică, nu prea mai știu cui să mă adresez! Dacă suni la autorități, aproape sigur, nimerești ori bordelu', ori vreo rețea de traficanți de droguri periculoase de cartiere periculoase, ori pe urmașul mioritic al lui Jack-Spintecătoru', ori vreun anemic în ultimul stadiu, dependent de fierul vechi, singurul pe care și-l permite, sau văru' local al Câinelui din Baskerville, sau vreun racket pe care n-a apucat încă domnu' Vântu / Vîntu ( nici numele nu e sigur! )  - după, pare-se, propria-i mărturisire - să-l mute, sara, sub un deal, racketu' și dealu', precum, odinioară, vikingu' și gorganu', ori pe șefii țiganilor care, după ce-au încercat, în București, să-mi vândă și mie celebra verighetă de aur de trompetă, perseverenți, au insistat să mă convingă, măcar la Paris, să nu ratez oportunitatea de nișă, ori pe profesoarele-Omidă ale lui Harry Potter - deși, atenție, Omida e insidioasă și perfidă, are legături stranii și cu Alice-in-Wonderland - ori vreo blitzcomisie antiplagiat, atât de blitz că fie n-apucă amurgul, fie n-apucă zorii, practic, nici nu știi cu cine ai stat de vorbă, dacă apuci să stai de vorbă întrucât unele dintre aceste comisii sunt chiar blitzinstantanee, nu-ți rămâne decât să vorbești singur, să te și plagiezi singur, sună patetic, aproape pervers, e ca-n melodia aia, deancingwizmaiseeeeelf... Pe scurt, și să vrei, din străinătate, să pârăști fugitu-din-țară-și-urmăritu-de-Interpol-până-la-pol și n-ai cum! Dacă astea sunt autoritățile românești, și astea sunt sunt, atunci, bunul simț și prudența îți cer apăsat să le uiți total și subit. Ca să nu te transformi tu însuți în fugărit și-n urmărit. 

Ce-am înțeles eu din toată nebunia de acasă? Greu de zis. Cu mai multe zile în urmă, neștiind ce să mai cred, am trăit periculos, m-am lăsat contaminată, iradiată, radiată și nevaccinată și m-am conectat, pe net, la televiziunile de acasă. Am încercat. Am reușit. A răsărit domnul Pilat-din-Ponta și i-a spus domnului Gâdea că n-ar fi apărut dacă nu împlinea 7 ani. Domnul Gâdea a mulțumit sobru, dar vizibil încântat. Am închis repede și nu m-am mai uitat deloc. Sunt româncă, prin urmare, am traume. Ca atare, mă menajez. Am mai păcătuit, totuși: m-am uitat pe ziare. O inflație de mutre patibulare, înjurându-se și copulând. S-ar crede că balamucul și pârnaia sunt în călduri. Prin comparație, arșița pare chiar reconfortantă. În 22 de ani, mulți ar fi trebuit închiși și cheia aruncată. Departe. Definitiv. Mi-a mai venit totuși inima la loc: primăria din Deveselu pare să fi fost câștigată prin vot de către formațiunea domnului Dan Diaconescu. Așa scria în unele ziare. Dacă este adevărat, atunci, deh, pieptul voinicului, taman acolo unde e și scutu'! Vedeți, d-aia e greu de zis ce-am înțeles! Dacă luăm în considerare detaliul, s-ar putea să aibă și rușii oarece dreptate și să se fi băgat, în puci și-n papuci, și americanii. Pentru că le pasă. De scut. Presupun. Dar, la cât se toacă și se trage acasă în toate direcțiile și în toate sensurile, n-aș dori să insist și să vă plictisesc.

Însă, bântuită fiind de coincidențe, sincronicități etc, nu mă pot abține să nu constat unele paralele ciudate, mai vechi și mai noi. Au și astea treabă cu americanii, cu rușii, cu mayașii, cu incașii, cu Stalin, cu Dolfi și cu mulți alții. Iată câteva dintre știrile și dintre ideile care demonstrează - a câta oară ?! - că ne mișcăm pe un pattern repetitiv... În decembrie 1989, aveam noi lovitură de stat, avea și Panama, cădea și Ceaușescu, cădea și Noriega, acum, are Paraguayu' președinte suspendat parlamentar, noi de ce să n-avem suspendatul nostru, avem, avem noi atacuri energetice și de magie neagră, brusc, apare și nevasta unui fost președinte brazilian suspendat și el și mărturisește că și ăla trăia numai pe bază de incantații, blesteme, găini și capre cu inimi smulse și cu capetele puse în vârf de par, lăsând a se înțelege că asta ar fi doar partea frumoasă și lejeră a poveștii, avem noi colonei fără armată, avem, dar, aici, cred, totuși, că nu i-am ajuns încă pe ăia din America Centrală și de Sud, sunt mult mai competenți, mai avem de aprofundat, obiectivul fiind nici-o-casă-fără-un-general, avem noi lovituri de stat și puciuri, ba chiar și tuciuri, avem, dar, totuși, sunt invidioasă, sud-americanii stau și la acest departament cu mult mai bine. Cât despre carteluri, mafii, corupție, crime, jafuri, arme, plantații, sărăcie și sclavi, ne mișcăm destul de agil, promitem, suntem o tânără speranță, la nivel național și internațional. Să nu ne culcăm însă nici pe lauri, nici pe plauri și nici pe balauri: avem concurență serioasă. Să ne concentrăm și să fim ambițioși! Pe scurt, fiind anul care este, faptul că semănăm atât de bine cu America Centrală și de Sud este încurajator și ne face să fim pe deplin în tendințe. Noi suntem deja integrați în absolut. În absolut orice. Cred că numai apartenența ascunsă, nemărturisită, dar evidentă a României la America Centrală și de Sud explică de ce toți conducătorii săi actuali care au rude mai mult decât apropiate în Parlamentul European reușesc, la prima vedere, predictibila performanță de a nu ne băga în Schengen, dar și formidabilul record de a depăși eventual chiar Grecia, ieșind din UE dar, în același timp, continuând să aderăm la zona euro! Ce ziceți de asta? Tare? Tare! Ați sesizat detaliul? Nu v-ați întrebat de ce sfidează forurile europene tocmai cei care sunt, de fapt, în ele? Desigur, numai afinitățile cu America Centrală și de Sud pot explica fenomene paranormale cum ar fi să vrei să înhați ministerele care pot accesa fonduri europene, ieșind însă din Europa! Gabriel Garcia Marquez, cred, ne-ar înțelege poate, dar, din păcate, nu mai poate. 

Aparent, găștile par să se fi luat la bătaie. Poate da. Poate nu. Poate sunt numai perdele de fum. Personal, am bănuiala că și acesta poate fi un joc. Nu în ultimul rând, cred că liderii României sunt chiar plătiți, împinși, rugați, sfătuiți, forțați, șantajați să ne țină atât de ocupați. Scopul? Multiplu și, aparent, contradictoriu. Să nu intrăm în Schengen. Sau să intrăm. Sau să fie impuse controale draconice în tot spațiul Schengen. Părerile sunt împărțite. Se vrea excluderea noastră sau includerea totală. În / din Schengen. În / din UE. Când ne cerem noi afară, ne cheamă ei înăuntru și invers. Când se bucura Bulgaria că o să fie monitorizată separat de noi și se simțea forțoasă, hop, s-a trezit cu ditamai atentatu', săvârșit de un american sau de un suedez sau de cine știe cine, transformată în inamică a statului Israel și clar înfrățită cu Iranul. Dă vina tot pe noi, bineînțeles, declarând că autorul atentatului ar fi intrat dinspre România. Poate da. Poate nu. Se vrea ce? Război mondial? După unii, da. Fărâmițarea europeană? După unii, da. Unii însă cred că se dorește doar întărirea structurilor europene. În acest sens, s-ar fi ajuns într-un punct critic în care trebuie, în orice mod, fabricate și furnizate rapid argumente puternice pentru o guvernare europeană cât mai puternică, pentru crearea Statelor Unite Europene. Puciul de la București cere un ministru de justiție european. Se pare că e pe cale. Atentatul din Bulgaria cere un Europol puternic. Se pare că e pe cale. După cum, am mai scris și despre asta, faimoasa erupție a vulcanului din Islanda încerca să demonstreze, în aprilie 2010, printre altele, și necesitatea înființării unei autorități aviatice unice la nivel european. Noi suntem bine antrenați și ne jucăm rolul perfect: de 22 de ani, cedăm constant. Tot. De la bogății, la suveranitate, de la populație, la însemne, de la demnitate, la atribuții. Tot.

Despre Europa, despre Schengen, despre cine sunt, la bază, unii dintre conducătorii europeni și americani, despre apocalipse simulate etc, am scris și eu, pe acest blog, de m-am năucit. D-aia, m-am hotărât să-mi trăiesc vara și viața. Însă viciul e viciu, nu te poți pune, nu te poți opune. Așa că, să le luăm pe rând...

În mod evident, ceea ce se întâmplă are legătură cu: arestările la nivel politic și mafiot, rușii și interesele lor energetice și de boicotare a Europei până când nu le mănâncă, umil, din palmă - și s-ar putea ca ziua aceea să nu fie foarte departe - planul de federalizare a Republicii Moldova, planul de jefuire și de federalizare a României, domnul Soros care o certa pe doamna Merkel exact la fel cum o beștelea ( termen german ) câteva zile mai târziu ( coincidență, desigur! ) însuși domnul Ponta - chiar, măcar numele persoanei în chestiune e real sau e tot copy-paste? că s-au mai văzut cazuri! - ranforsat de capabilul domn Wesley Clark, divizia arme-organe-petrol-gaz-de-șist-injecții-letale-minerale-bani-și-metale. În principiu, domnul Wesley Clark e american și s-ar putea să-l și cheme așa cum spune. În principiu. Pentru că, are și strămoși evrei din Belarus cu nume transformate. Despre partea asta mai ezoterică, mama sa l-a informat târziu pe domnul Wesley Clark pentru a nu cădea în ghearele Ku-Klux-Klan-ului. ??!! În fine, are și America părțile, momentele și schițele ei. Domnul Wesley Clark, altminteri, înțeleg, un om delicat și prietenos după cum s-a și văzut în Kosovo, de exemplu, pare să fie și un apropiat al aceluiași ubicuu domn Soros. Nu ne-a informat încă oficial. O va face mai târziu? Ca să cădem sau ca să nu cădem în gheare? Și ale cui? Vrea să lucreze strict onorific pentru binele României. M-am îngrijorat. România era pe lista de destrămare și de jumulire a tuturor încă de la începutul anilor '90, înaintea Iugoslaviei. Experiența atât din Kosovo, cât și din Iugoslavia îl va ajuta pe domnul Wesley Clark, n-am nici o îndoială. Și alte experiențe similare, din alte locații, după cum e la modă să se spună. Să ne numărăm atent și organele, și mineralele, și gazele, și lovelele și, în general - e pe bază de generali și-n situația asta! - să ne numărăm cam tot și cam toți. Apropo tot de domnul Clark și nu numai: nu știu dacă s-a reținut, dar, în ajun de ziua de 4 iulie 2012, ziua Americii, a domniei-sale, a domnului ambasador Gittenstein, dar și-a lui Teo Peter, Dumnezeu să-l odihnească, a fost un incendiu  la ambasada americană din București. Nu s-a mai spus nimic. A fost un nimic? Sau, având în vedere desfășurătorul, s-a dorit un program artistic mai dezvoltat? N-ar fi prima dată nici măcar la București. E adevărat că, schimbând coordonatele olecuță, și pe domnu' Sarkozy, anul acesta, dacă-l mai găseau în Paris, îl percheziționau franțujii lui aproape chiar de sărbătoarea lor națională, respectiv catorzjiuie. Interesante zile naționale, anul acesta... Se pare că nu sunt singura maniacă a coincidențelor, sincronicităților ș.a.m.d. 

Dar să nu pierd firu' american și nu numai... Carevasăzică, America e nițeluș ocupată cu alegerile... Deși, dacă mai continuă seceta, se taie curentu' și rămân candidații fără promptere. Dar și fără porumb. Asta ar fi mai trist. În actuala campanie electorală americană, trei chestiuni propuse dezbaterii publice îmi par totuși notabile: prima ar fi că regina Angliei e urmașa lui Dracula și vrea să vampirizeze America, a doua că, până la sfârșitul anului mayaș în curs, 100 000 de militari ruși sunt programați să vină în SUA, direct îmbrăcați în uniforme americane, cu tot cu armele necesare, prin urmare, civilii  sunt invitați stăruitor să deschidă focul asupra oricărui polițist american fără să mai întrebe și fără să mai stea pe gânduri deoarece s-ar putea să fie doar un invadator rus, iar a treia ar fi că, pasămite, Contele-de-Anticristu-Obama le-ar fi dat acelorași ruși, pe ascuns, o parte din Alaska sau niște insule sau cam așa ceva, cu tot cu petrol, că duceau lipsă, săracii, așa că, de acum încolo, Moscova îi va șantaja nu numai pe europeni, ci și pe americani. Oricum, pe prima, zic s-o luăm în seamă. Ne interesează direct. Atâta ne bat la cap toți cu Dracula încât propun să-i satisfacem: revendicăm și Marea Britanie, și America, la revendicări ne pricepem, știm precis cum să procedăm, și capitala o lăsăm la București că e orașul lui Vlad Țepeș. Firește, vom avea concurența Moscovei, că Moscova e în toate, dar avem experiență. Nu ne lăsăm intimidați. În plus, îl avem consilier pe domnul Wesley Clark. Consiliat la rândul său de domnul Soros, n-avem nici o grijă, le ia rușilor și petrolul lor, și Siberia de sub cap, ba chiar și Moscova. De nu se văd. Îi scoate și datori. Apropo de Vlad Țepeș: în nebunia trădătoare care ne-a cuprins, înțeleg că ne-am apucat să ne dezgropăm voievozii ca să le studiem ADN-ul și să stabilim că, desigur, Europa a fost locuită doar de slavi și de unguri. Doar asta se intenționează, nu? Au început să circule iarăși ideile lui Roesler. Iarăși, suntem nomazi și ne-au creștinat rușii și ne-au alfabetizat ungurii etc. Am o propunere concretă: dacă regina Angliei e descendentă a lui Vlad Țepeș, de ce să nu o studiem genetic? Mă mai interesează și cam ce crede prințul Charles despre faptul că prietenii săi, ungurii, îl consideră, pe el, cu tot cu onorabila sa familie, într-o atare circumstanță, doar o mână de nomazi amărâți, veniți recent, în Europa, la cerșit. Meandric.

Până când se stabilește care e nomad și care nu, înțeleg că, în Siria, bătălia se intensifică. Mai ales, în ceea ce privește vânzarea de arme. De curând, se luaseră la harță, la propriu, rușii și britanicii pentru dreptul de a face sau nu livrări de armament în zonă. În legătură cu Siria, am și eu o întrebare. Am mai scris și despre asta. Întrebarea este: s-a mai aflat ceva despre domnul Omar Hayssam? În ianuarie, când a început , la București, celebrul scandal din jurul domnului Raed Arafat, în Siria, în aceleași zile, era eliberat compatriotul său, domnul Omar Hayssam. Trebuia să vină în România pentru a-și ispăși pedeapsa. L-a mai zărit careva? În rest, zona aia e cum o vedeți. Condamnarea fostului președinte tunisian, filmele cu Gaddafi repuse în circulație sunt și ele avertismente pentru președintele sirian. După tipic, au început atentatele. Până acum, Siria ar fi căzut dacă nu se opuneau rușii și chinezii. Ce ne spun atentatele asupra președintelui sirian? Că rușii au început să cedeze? Că au început să-l lase? Că negociază? Că li se fac promisiuni? China tace ermetic. În schimb, îl încurajează și îl lasă, până la exhibiționism, pe grăsunelul de la Phenian să facă pe vedeta democratică: poartă pălărie, are o iubită misterioasă, vizitează urșii de la grădina zoologică, vrea telefoane mobile și cartofi prăjiți pentru toți plângăcioșii ăia, înțelegem că d-aia se jeleau atât, lasă delegații filarmonice din Norvegia - cred că vrea Nobelul pentru Pace - și din America să vină să concerteze și să predea muzica. Își trimite concetățenii brusc emancipați la muncă în China! Am înțeles poate de ce e China silențioasă. N-am înțeles însă de ce are nevoie de forță de muncă din Coreea de Nord. Sau n-are? Ce fac, dom'le, nord-coreenii în China? Te pomenești că învață capitalismul. Doctrina Ciuce și Doctrina Măciuce. China tace, probabil, până la faza cu Iranul. Faza cu Iraniul, mai bine zis. Iranul înseamnă petrol și petrolul înseamnă păpică. Pe scurt, Siria se descurcă așa cum poate.
Egiptul e și el ocupat cu un meci, nesfârșit cred, între președinte, justiție, parlament, militari, fundamentaliști, civili de toate nuanțele. Calul apocaliptic a făcut și el tot ce-a putut. V-am zis deja cu ce presupun că seamănă de fapt particula aia pe care pretind savanții de la CERN că au găsit-o. Până la urmă, să nu ne amintească nițel și de Cernobîl.

În arșița de acasă - deși e iulie, chiar și asta pare suspectă! - vă întrebați, probabil, cu multă invidie, ce mai fac suedezii. Susțin că fac bine. Conform relatărilor, cât pe-aci, să le sufle praimtaimu' bulgarilor. După ce fusese deconspirat ca arab născut în Stockholm și staționat, o vreme, în Guantanamo,  a avut loc o răzgândire și, brusc, se pare că atentatorul din Burgas / Bulgaria n-ar mai fi totuși suedez. Se pare întrucât, la fel de brusc, nu mai știe nimeni cine ar putea fi. Nimeni n-are nici măcar o idee, oricât de vagă. Cel puțin, așa se declară oficial. În schimb, îl avem pe atentatorul din Cipru. Un cetățean cu pașaport suedez, așa e acum formularea la modă, se pare că, în fapt, libanez - sunt înregistrați peste 400 000 de musulmani în Suedia - voia să arunce turiști israelieni în aer în Cipru. Cu tot cu Cipru. Asta e! Ghinion! A fost prins. Bulgarii s-au văzut la televizor, ciprioții nu. Sîc! Lasă că nici finlandezii nu se lasă! Tocmai a fost arestat un finlandez - ce e el de fapt iar nu se știe - care, în căscioara lui, în mare taină, se pregătea să fabrice explozibil, călcând astfel pe urmele norvegianului Breivik la fix un an de la isprava sa. Ce mai fac altfel suedezii? Când nu vând avioane de luptă și armament sofisticat, se mulțumesc să vândă gloanțe bio. Asta da provocare! Vrem să ne împușcăm? Să o facem! Dar, responsabil, competent și, mai ales, ecologic! Cred că suedezii sunt supărați pe noi. Și ăștia?! Și! Nu le-am cumpărat avioanele de luptă. Mai nou, nu cumpărăm nici gloanțe bio, dar nici fulare de la H&M, de pildă. Cumpărăm de la concurență. Altceva? Ca pe toată lumea, și pe suedezi îi interesează de fapt tot China. Se bucură fără inhibiții că vin chinezii cu banu' gros și înființează bănci în Suedia. În vremea comunistă, România era desemnată să reprezinte Suedia în relația cu China. Asta e! Demult, pe când mai eram și altceva decât doar o plantație și aia plagiată. În plus? Au și ei micile lor deliruri. Unul dintre ele este că, în 2025, locuitorii orașului Stockholm vor fi cei mai bogați din Europa de Vest. Europa de Est pesemne nu va mai exista. Oricum, Centrul Nobel se află în Stockholm și deja a declarat că, din cauza crizei, s-ar putea să mai taie din fondurile alocate celebrului premiu. Altminteri, e de bine și bogăția crește până la cer!

Că tot e anul-știm-noi-care-și-nu-mai-spunem, că tot e balamucul în toi și că tot suntem colegi de draculiadă cu însăși regina Angliei, n-aș dori să închei înainte de a atrage atenția asupra unui aspect interesant dacă este adevărat. Să mergem dară de la draculiadă, la olimpiadă! Care e chichirezul? Shimon Peres, președintele Israelului, se pare că ar fi anunțat că nu va veni la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Londra. Asta după ce s-au făcut tot felul de speculații, de la atentate teroriste, până la logo-uri sioniste, de la dinții lui Kate, până la reptilienii în sfârșit demascați și dovediți, de la extratereștri cu intenții mârșave, până la operațiuni și diversiuni de tip false flag / steag fals. Dacă informația este reală, atunci, motivația lui Shimon Peres ar fi că, deși nu e religios, vrea să respecte Shabbatul și să nu folosească mașina. Ca atare, pentru a nu merge mult pe jos, dorința sa ar fi fost să fie cazat în Satul Olimpic, dar nu i s-a permis. Alții spun că adevăratul motiv este că voia un moment de reculegere pentru cei 11 israelieni uciși în 1972, la Muenchen, dat fiind că se împlinesc 40 de ani de la tragedie, și nu i s-ar fi admis. Alții spun că tocmai d-aia n-a fost lăsat să doarmă în Satul Olimpic pentru a nu favoriza o eventuală repetare agravată a sinistrului eveniment de acum 40 de ani. Shimon Peres, la 88 de ani ai săi, poate deveni o țintă. Sau poate chiar să accepte, să dorească el însuși să devină o țintă. Alții consideră că mai bine că nu vine din moment ce, pe baza a aproape nimic, Israelul tocmai s-a grăbit să declare că atentatul din Bulgaria e o operațiune iraniană. Alții spun că sigur vom avea minimum o situație de false flag / steag fals la Jocurile Olimpice de la Londra și că războiul  stă să înceapă sau a și început, dar nu ne-am prins noi. Oricum, avem nebunie în Siria, instabilitate în aproape toate statele arabe, o Turcie otoman-iritată care pare că vrea să tot bage NATO în conflictul cu Siria, un Egipt fragil, o Libie încă însângerată, un atentat suedezo-libanez dejucat în Cipru, un atentat aparent american, poate suedez și ce-o mai fi el săvârșit în Bulgaria, un presupus atentator arestat în Finlanda, o premieră Batman însângerată în America, un criminal nazist arestat în Ungaria, tocmai s-a încheiat un campionat de fotbal adânc preocupat de Auschwitz și de nazism, desfășurat în țări ex-comuniste, avem o Europă extrem de bizară, o Rusie agresivă, niște Americi varză, o Chină zburlit-morocănoasă, o Japonie în curs de dispariție, un Israel radicalizat și dornic să-i înroleze obligatoriu chiar și pe evreii care, până acum, nu făceau armata din motive religioase, un Iran jubilant-provocator etc.  Cât despre noi, ce să mai vorbim?! Chiar! Pe noi, cine ne reprezintă la JO? Că noi suntem ocupați, avem referendum. Merge vreun reprezentant? Ales prin vot sau autoinstalat în funcție? Real sau plagiat? Sau, având în vedere timpurile și temerile, e tocmai vreo stategie abilă ca să nu fie obligat nimeni să performeze? Dacă se duce totuși cineva, nici nu vreau să mă gândesc la declarațiile ce vor fi vehiculate pe acolo. Despre combinații și mânării, să nici nu mai vorbim.

Să revenim  la Jocurile Olimpice în sine. Să sperăm că nu vor semăna cu Jocurile Foamei. Ați văzut filmele de anul acesta? Sunt toate din gama thriller - horror, menite să-l bage în trepidație chiar și pe cel mai detașat yoghin. Atentatul de la premiera Batman nu face decât să-mi confirme bănuiala că filmele au fost pregătite special pentru a susține starea de spirit necesară. Până și Madagscar 3 e profund politizat. Apropo de Batman, nici alegerea asta nu pare a fi întâmplătoare, având în vedere personajul și subiectul. Cât despre loc, Aurora, Colorado, îmi amintește, păstrând proporțiile, de Crucișătorul Aurora de la revoluția lui Lenin. James Holmes?! Bine că nu era o premieră Sherlock Holmes! Aurora and The Dark Knight Rises?! Cred că devine mai mult decât limpede a cui e particula descoperită la CERN... 

Mă rog, ne așteptam să fie un an greu. E pregătit de multă vreme. S-au cheltuit mulți bani pentru isterie și pentru paranoia. Așa că, să-i dăm drumul! Ideea de bază care ni se tot transmite repetat e că, să nu ne împotrivim, orice am face, nu scăpăm oricum. Dacă nu iese cu declanșarea războiului, atunci, după cum am mai scris și eu, și alții, intră în acțiune Blue Beam Project și vine apocalipsa sau vin extratereștrii, de la caz la caz, după cum o cere situația. Oricum, murim mulți, fără număr, așa e scenariul preferat al elitelor, iar cei rămași se organizează în Statele Unite ale Lumii și învață să conlucreze, acceptând, cu bucurie, și guvernul mondial, dar și eventuala lor transformare în androizi. Nemurire! Portalurile din jurul Terrei au fost găsite, sunt pregătite și așteaptă omul viitorului. Omul sau ce-o fi el, țelu-roboțelu'. Din toate aceste motive, Jocurile Olimpice din acest an par să fie importante, to say the least. Shabbatul invocat de domnul Shimon Peres nu este unul obișnuit. Dacă nu mă înșel, pe 28 iulie 2012, este sărbătoarea Distrugerii Templului, sărbătoare iudaică de mare semnificație. Este o sărbătoare tristă, de doliu. Printre multe altele, nu sunt îngăduite distracțiile, plăcerile, inclusiv sporturile ( ! ). Este și ziua când evreii deplâng minciuna și trădarea propriilor spioni ( ! ). Este ziua care a dus la cei 40 de ani de rătăcire în pustie. Tot 40 sunt și anii scurși de la asasinarea sportivilor israelieni de la Muenchen. Este ziua când a început  exilul babilonian, dar și diaspora de mii de ani. Poate fi însă și o zi de bucurie, respectiv ziua când vine Mesia. Că, de aproape doi ani, se tot acreditează și această idee. Că Mesia vine și că e chiar Iisus. Dar că vine după rânduiala evreiască. Tocmai a fost și sărbătoarea Sfântului Ilie Tesviteanul, cel care trebuie să se întoarcă înaintea lui Mesia. Pe scurt, în logica apocalipsei simulate, momentul e primejdios. Toate elementele par oarecum întrunite. Poate nu va fi nimic, dar, de luni de zile, lumea așteaptă nu o olimpiadă, ci, mai degrabă, un eveniment devastator, după un scenariu construit harnic, atent, amănunțit, fanatic. Dacă vom mai apuca, vom și vedea! Blue Beam Project, Mesia, extratereștri simpatici și antipatici, calul apocaliptic, pe muzică de habanera! Hai că n-am trăit degeaba!

Până atunci, mă duc să pescuiesc. În mare. La propriu. Dacă nimeresc OZN-ul și dacă nu e și ăsta o păcăleală, m-am scos. De tot. De aici. Îmi iau tahionii, neutronii și bosonii, găsesc portalul și-o tulesc - are legătură cu Thule - spre Alpha Centauri. Mă atrage. Încă din copilărie. 

Un gând

Gând. Dacă te iei după dicționare, ar fi de origine maghiară. Cuvântul. Nu conceptul. Se poate. Parcă mai poți să știi cum e cu etimologiile astea!... Oricum, gândul meu ar fi următorul: dacă tot este atât de măcinată de gânduri legate de România, atât de gânditoarea Ungarie n-ar binevoi să aibă un gând și în privința înapoierii banilor celor care au cumpărat ultimele bilete ale recent decedatei companii Malev?Că nu pare să aibă de gând. Malev. Operator aerian. Rând pe rând, sovietic, maghiar, rusesc, iarăși maghiar, mort.
De ce scriu acum despre asta? De ce nu acum? Acasă, toată lumea se zbate în tot soiul de scandaluri și eu mi-am găsit să scriu despre Malev?! Uite, da! Să fim și pragmatici, nu doar să dăm fără a pune întrebări, să mai și cerem înapoi ce ni s-a luat!

Prin urmare, Malev... De dragul obiectivității, pot depune mărturie că respectiva companie n-avea servicii rele. Chiar bunișoare. Pe aeroportul din Budapesta însă, păreau să nu existe decât fețe acre de milițieni sovietici peste care dăduse ocazia geopolitică mult așteptată de a fi băgați în seamă și știuți de frică, respectiv, Schengenul. Nu mai era Imperiul Austro-Ungar, ci Imperiul Sovietico-Ungaro-Ungar. Bela Kohn / Kun era, în sfârșit, frate cu Horthy, Amiralul-de-Balaton, și amândoi se găseau cu adevărat acasă! Carevasăzică, milițienii de pe aeroportul din Budapesta nu ezitau să ne amintească tuturor faptul elementar că știe unguru' doar că el e buricu' pământului. Știe! Păcat numai că n-au aflat și ceilalți. Tocmai, atunci, să fie ajutați să afle! Însă, trebuie să admit, la fel de real și de neplăcut era și faptul deplorabil că, la mai toate avioanele spre București, locurile din spate erau cam permanent ocupate de colorații noștri ”între-prinzători”. Prinși și retrimiși la sinistrele lor turnulețe, fustițe și căruțe. În definitiv, de ce să fie ei lăsați să stea la Budapesta?! Sunt în exces chiar și acolo. În plus, există termenul de bulibași, nu de bulibaci. Și dicționarele astea! Te nenorocesc pe viață!
Dar, să nu devenim prea nostalgici... Asta e, după cum se duc toate cele, s-a dus și Malevul. Și ce? Gândul - de la asta plecasem -  ar fi că, în momentul declarării falimentului său, Malev era renaționalizat - de la ruși, fatalitate! - iar o sumedenie de oameni din întreaga lume aveau bilete cumpărate. Pe încredere. Că unguru', vorba ceea!... Ba chiar, în ultimele sale clipe de existență, Malev a recurs la toate șiretlicurile posibile pentru a stimula vânzarea biletelor. Nu intru în detalii tehnice, dar așa a fost. Astfel, deși avea habar despre ce urmează să se întâmple, Ungaria s-a asigurat că folosește denumirea de Malev pentru a fura cât mai mulți bani posibil. Repet, din întreaga lume. Sigur, sigur, nu e Ungaria nici prima, nici ultima, e adevărat, dar, totuși... După ce a manglit - cuvânt țigănesc - banii, după cum e moda, Ungaria, mucles! Mucles, alt cuvânt țigănesc. Sperând că va fi lăsată în pace. Cuvânt latinesc. Acestea fiind împrejurările, atât de cinstitul, de exemplarul și de vocalul guvern maghiar n-ar vrea să ne dea tuturor o lecție și, într-un mod foarte demn, să returneze banii deocamdată furați? N-ar vrea? N-ar vrea! Ca într-un joc piramidal, din februarie încoace, păgubiții Malev sunt invitați să mai plătească / piardă niște bani, să mai completeze inutil niște acte, să-și mai facă niște nervi și să pretindă că ar fi parte într-un proces iluzoriu. Să vină chiar la Budapesta pentru a asista la împărțirea dreptății! Probabil-sigur, pentru a nu recupera de fapt nimic. Așa că, până să se mai joace Ungaria isteric, prin România, de-a dezgropatu'-și-ngropatu', de-a-uite-mortu-nu-e-mortu-uite-urna-nu-e-urna, de-a-cenușăreasa, de-a-omu-negru, de-a Trianonu'-ignorat, de-a-imperiul-contraatacă, de-a stegulețele, de-a trenulețele, de-a însemnele, de-a cămășile, de-a pintenii și de-a secuieș-în-călcăieș, ar putea începe, totuși, prin a-și achita datoriile. O chestiune elementară de onoare și unguru' e mândru!... O fi, dar, dacă e adevărat că, subit, reapar statuile lui Horthy, cred că ideea secretă care stă la baza acestui fenomen este tocmai asta: să-i sperie pe portărei. Doar e criză! Fiecare fură tot ce poate și, apoi, păzește comoara ca un balaur gelos. Că, deh, anul acesta, tot suntem în zodia Dragonului. Deși, pentru unii, pare să fie zodia permanentă.
Mă număr printre cei care aveau bilete cumpărate la Malev. Fără jubilări inutile întrucât, nu mă număr și printre păgubiți. Din fericire, Suedia unde, prin voia sorții, stau momentan are - dacă afli la timp și corect, sunt multe de discutat și aici! - mijloace de protecție vizavi de astfel de furturi. Și bine face! Bref, personal, mi-am recuperat banii. Nu cred însă că este și cazul multora dintre păgubiți. Mai ales, din România. Așa că, după cum e strigarea la modă, Ungaria lasă vrăjelile și dă banii înapoi! Tot visând la lichidarea altora, să nu ajungi să fii scoasă la mezat! Mezat, cuvânt turcesc. Ne amintim, astfel, că nu a fost doar Imperiul. A mai fost și Pașalîcul. Iar, apropo de toate minciunile, provocările, impertinențele, crimele și jafurile ungurești, le pot adresa urarea strămoșească de valea și cărarea! Ambele, cuvinte latinești. A nu se uita, deci: Ungaria, banii de la Malev înapoi! Către toți, din întreaga lume! Uniți-vă! Previzibilă găselnița, dar nu m-am putut abține. Pentru a ne aminti și de contrarevoluția maghiară finalizată prin... privatizări în favoarea Moscovei! Mi se pare corect!

P.S. Ca să se vadă că-mi pasă, că nu fug de stricta actualitate românească, dar, în egală măsură, și că nu umblu cu diversiuni, declar limpede: cine a plagiat, indiferent cine e, dacă a plagiat, să răspundă! Prin pierderea titlului respectiv, dar și, firește, a tuturor funcțiilor. Nu e de glumit cu asta. Propun chiar, pentru a regăsi igiena și decența, verificarea tuturor diplomelor și titlurilor acordate în ultimele două decenii deoarece, după cum se vede, somnul academic naște monștri. Deja, și în Suedia, de pildă, au fost situații în care s-a contestat valabilitatea titlurilor de doctor emise de universitățile românești. Dacă se merge în ritmul ăsta, poate fi extrem de aproape ziua în care, oriunde în lume, chiar și acasă, toate diplomele și toate titlurile românești să devină invalidabile, să fie chiar invalidate sau măcar să fie considerate suspecte. Plus luate la mișto. Cuvânt țigănesc. Așa că trebuie pus punct! Punctum! Latinește. 

( 9 ) Coincidențe, sincronicități, serendipități, conexiuni, conspirații

Germania plătește huliganii polonezi?
Olanda cotizează și ea?

Mai sunt și alții?
Oooo!

Sau doar s-a dereglat Matrix-ul?

Constat că, încep să mă specializez în festivaluri și campionate. Redacția ”Jocuri și concursuri”... De această dată, intervenția mea va fi scurtă. Mai întâi, nu mă pricep la fotbal. În al doilea rând, e vreme frumoasă și sunt multe de făcut și de văzut. Dar, meteahnă veche, nu mă pot abține... 

Cu totul întâmplător, aflu că, la Euro 2012, huliganii polonezi au făcut-o lată. Aflu că și huliganii ucraineni, mai mult ca sigur, o vor face lată. Am înțeles că sunt jucători occidentali care se tem sfios că se vor întoarce, la casele lor, în coșciuge sau că, măcar, vor primi niște banane în cap. Despre coșciuge, n-aduc vorba. Din superstiție și pentru că nu agreez horror-ul. Dar, dacă e vorba despre banane adevărate, aruncate în capul cuiva, nimeni să nu se teamă de așa ceva. E criză. Și criza înseamnă fomică, iar fomica înseamnă lipsă de păpică. Prin urmare, încă o dată, banane?! Adevărate?! Aruncate de ultrași sărăntoci în capul unor jucători multicolori, e drept, dar putred de bogați?! No way! În astfel de timpuri, nu strică nimeni orzul pe gâște. Lăsând gluma la o parte, iată ce vreau să spun... 

Olanda se plânge de atacuri rasiste?! Olanda vrea să câștige campionatul, dar, dacă va mai fi ofensată, se retrage?! Eu zic să i se dea titlul de la bun început și gata! Scăpăm și de griji, dar și de mutre! Sau, și mai bine, să se retragă! Olanda e țara pe care o știm cu toții, ne-a plictisit pe toți cu legumele ei holografice, dar și cu fumurile atât din cap, cât și din nas. Brânză, bordeluri, droguri, saboți, faianțe, legume și tablouri! Bașca eutanasierea pe înțelesul tuturor! Și multe lalele, desigur. Ordinea e aleatorie. Olanda! O urâm, o boicotăm. Apropo de boicot, din câte înțeleg, aproape că am și reușit. Atâta am mediat, atâta am negociat și-atâta ne-am încordat la nivel european încât rămâne cum am mai vorbit: nu aderăm la Schengen. Sau, dacă aderăm, o vom face  într-un mod abscons, ciudat, alambicat, asemănător unui joc piramidal. În fine, nu mai intru în detalii. Să nu ne stricăm sâmbăta, grătarul, berea și campionatul! 

La rândul ei, Polonia are și ea bizareriile ei, are și huliganii ei, după cum îi are și Ucraina, după cum îi are și România, după cum îi are și Olanda, după cum îi are și Anglia etc! Nu zăbovesc nici în această zonă. Ce mi-a atras atenția însă este faptul că plângerea olandezilor împotriva polonezilor  era dublată de un argument: echipa tocmai fusese să viziteze Auschwitz-ul. Asta merită comentat! Nu pentru a scuza, dacă este real, huliganismul polonez. Ci pentru că mi-a sunat cunoscut la modul neplăcut. Nu știu cât a răzbătut, dar, de câțiva ani, Germania, profitând de locul în care se găsește Auschwitz,  face o campanie mediatică destul de alertă, dar și destul de parșivă, de a introduce în mentalul colectiv ideea că fostul lagăr de exterminare este o creație poloneză. Probabil, printre foarte multe altele, aceasta a și fost intenția de la bun început: amplasarea unor astfel de lagăre în afara Germaniei pentru ca, iată, dacă va veni momentul, să se poată declara faptul că victimele și-au gestionat propria exterminare. Și, după Auschwitz și Polonia, urmează, desigur, Ucraina. Și pe acolo, au fost niște lagăre. Multe. Coincidență sau nu, conspirație sau nu, dar se potrivește! 

În această campanie de spălare pe această temă a reputației germane, a pus umărul și Suedia. Până în prezent, din câte am aflat, prima țintă, a fost Polonia. Nu intru în detalii pentru că, în legătură cu acest subiect, în decursul timpului, s-au petrecut deja mai multe evenimente. Dar, în ultimii ani, din când în când, nu știu cum se făcea, dar, brusc, mai apărea câte un material publicat în diverse ziare și reviste suedeze care acreditau ideea că Auschwitz este lagărul de exterminare polonez. Punct. Chiar și revistele de turism suedeze, uneori, invitau la excursii în sinistrul loc, firește, tot strict polonez. La un moment dat, s-au plictisit niște cititori și le-au cerut explicații și scuze. Până la urmă, destul de întârziat și, probabil, doar după ce s-a considerat că respectiva campanie și-a atins oarecum scopul, au fost publicate și scuzele, dar și cuvenita precizare că, este adevărat, Auschwitz se află pe teritoriul Poloniei, dar lagărul le aparține, totuși, nemților. Iar polonezii au fost victime, nu agresori. Dar, totuși, Auschwitz este în Polonia și acesta este un fapt incontestabil, iar faptele sunt fapte, geografia este geografie, istoria este istorie... Și de la capăt. Și tot așa.

Așa că, mă întreb: actualul campionat european are și altă miză decât fotbalul? O miză cu mult mai tenebroasă? Dacă da, atunci huliganii polonezi acționează la comanda cui? Sunt spontani? Sunt plătiți? Dacă sunt plătiți, de către cine exact? Am putea afla și care este scopul? Tot exact? Nu de alta, dar, dacă tot cade (n)euro, poate ne reapucăm de eterna soluție a crizei, războiul! Iar rolul și efectul galeriilor de fotbal au fost deja probate cu asupra de măsură în războaiele din fosta Iugoslavie, de exemplu. La urma urmei, și un astfel de know-how poate fi exportat, nu? Iar modelul belicos poate fi și el extins, nu? În definitiv, unii dintre ăia de se tem că, la actualul campionat, ar putea primi banane în cap afirmă tandru că îi vor ucide prompt pe cei care ar îndrăzni afrontul. Păi, da, asta chiar ar fi o conduită pașnic-europeană și o bună paradigmă. Ca un făcut, în mod interesant, subit, toate extremismele se reaprind în Europa de Est. Oare de ce? În mod total absurd, Polonia cică se nazifică! Polonia! Ungaria se revizio-nazifică și ea, de această dată, la modul oficial și evident. Ucraina se zburlește isteric și vrea să ne moldovenizeze pe toți la scară universală și, uite așa, na, să ne lase chiar și fără propriile pașapoarte, acestea nefiind singurele gânduri curioase pe care le are. Și n-am epuizat gama țărilor și a posibilităților. Timp în care Ioropa vrea să fie unitară, omogenă, puternică și prosperă în chip de rachetă cu două viteze și extinzând Schengenul prin permanente și minuțioase controale la toate frontierele și, eventual, de ce nu, și prin reintroducerea vizelor! Plus a șpăgilor de profil, a călăuzelor de profil și, mai ales, a lagărelor de profil! Dar, atenție, țipând ca din gură de șarpe, cu orice prilej, împotriva ticălosului rasism estic dezlănțuit împotriva blânzilor asiatici și africani pe care aceeași Europă dorește să-i oprească, de fapt, prin neextinderea Schengen și prin respectivele controale la frontiere etc!!! OK și harașo! Un lucru e clar, la grădinițele europene, nu se dau aceleași droguri! E discriminare și aici! Logica schengenistă e ceva!!... Admit, îmi scapă.

Ce s-ar mai putea adăuga? Pesemne că, în sfârșit, Germania câștigă războiul, are orgasmusüberalles, bagă în funcțiune Reich-ul, iar pe noi toți, cu mustăți sau fără, preferabil cu, în el - faza cu ochii albaștri și cu părul blond pare să fie, totuși, depășită, dar parcă mai putem fi siguri?! - ne trimite în excursii instructive la Auschwitz, dar și în alte locuri de vis - depinde cine visează și ce! - acum, nu mai e cu arbeitu', acum, e cu austeritatea ș.a.m.d.! Niște voci, și tot de ani de zile, susțin că s-ar mai putea adăuga unele aspectușoare. Nu știu cât de ușoare. De pildă, dacă s-ar demonstra brusc faptul că Polonia a găzduit lagăre de exterminare și, dacă ar fi declarată, treptat-treptat, vinovată, ar putea plăti și datorii de război. Către Israel și către alții. De ce nu și către Germania căreia i-a lezat nepermis și îndelung reputația? Poate chiar și către Olanda pentru a fi consolată în legătură cu pierderea coloniilor ei și-a propriilor sclavi! Am dori, totuși, ca Olanda, și nu numai, să nu-și șteargă urmele de fost imperiu în fața foștilor săi sclavi deveniți, într-o foarte îngustă contemporaneitate, cetățeni preaiubiți, și aceasta în detrimentul unor popoare des agresate în istorie. Ce vrea acum de la Polonia? Nu-i ajung ardeii, roșiile și salata impuse cu anasîna întregului continent? Vrea să aibă monopol și la cartofi? Mai ales că faimoasele și incertele legume olandeze sunt produse și cu ajutorul pământului pe care, la propriu, îl cară, nu știu dacă și din Polonia, dar, din Ucraina, sigur, transportat cu trenul, de minimum două decenii. Pare exagerat? Nu e! E realitate pură. Am aflat că moda cu furatul pământului s-ar fi mutat și la noi și că, în prezent, ar fi practicată, printre alții, de italieni. Cât despre ce vrea Germania, cu toată simpatia pe care i-o port în multe privințe, n-o mai întreb nimic, discuția ar fi mult prea lungă și mult prea complicată...

Acestea fiind zise, cred că olandezul alergător care a invocat argumentul Auschwitz ar trebui să și precizeze la ce anume se referea exact. E doar un foc de paie? Ni se propune un model? Ni se impune vreun răzbel? Sunt unii supărați că au venit și alții la împărțit lozu' și molozu'? Trebuie să se demonstreze, doar de dragul profitului financiar și al prestigiului geopolitic, faptul că astfel de evenimente nu pot fi organizate decât de vestici? Trebuie dovedit că esticii sunt sălbatici? Este o intrigă organizată chiar de comunitățile asiato-africane din Occident, lovite în plin de deschiderea granițelor către Est? Este aflarea în treabă a Rusiei, în ograda vechilor sale prietene, Polonia și Ucraina? Este o încercare prin fabricare a Europei însăși de a demonstra - eterna obsesie! - că esticii nu sunt, vezi, doamne, ca vesticii, și că ar fi nevoie de o nouă Cortină de Fier, situație în care, însă, bineînțeles, e ferm stabilit, Occidentul să rămână cu toate avantajele dobândite, dacă nu și sporite? Iată câte întrebări apar! Și, probabil, dispar. Totuși, o precizare ar fi, cred eu, necesară și binevenită. Nu de alta, dar timpurile sunt grele și apasă până la sufocare. Într-o singură viteză. Cea știută din întreaga istorie.
Mda, până la urmă, n-am fost scurtă, am fost lungă. Deh, meteahnă veche... Dar, în fața unor astfel de provocări!... Vorba aia, ce-a fost Eurovisionul, dar ce s-ar putea să fie campionatul de fotbal! Și ce-o să fie vara asta! Și ce-o să fie anul ăsta! Și ce-o să fie viața asta! După cum spuneam și în precedentul material, poate ne lămurește domnul Zecharia Sitchin. Propun să-l contactăm mediumnic neîntârziat. Domnu' Zecharia, când vin ăia de pe Nibiru? Ne iau, bre, sau nu ne iau? Ne iau pe toți sau ne mai și lasă? Nici un răspuns. Perspectiva nibireză e nebuloasă. Nu știm noi despre Auschwitz, darămite despre Nibiru! Oricum, un lucru e cert: dacă Nibiru există și dacă locuitorii săi ne vor aborda în curând, știm sigur că pârâcioșii de olandeji le vor povesti că, odinioară, pe când, erau ei, cu toții, doar albi, blonzo-roșcați, brânzoși și pistruiați și tăiau și spânzurau - nu este decât o biată expresie, n-are nici o legătură cu realitatea! -  în niște extrem de îndepărtate colonii, locuitorii de drept ai acelor pământuri, în fapt, niște băieți răi, căpoși și straniu colorați, neînțelegând onoarea și binele care le căzuseră pe cap, nu renunțau nici morți la mirodeniile lor - ca dovadă, au și venit după ele - și, pur și simplu, nu înțelegeau șansa uriașă de a deveni sclavi - concept nibirez, de altfel, din câte ni s-a relatat - ocazional, luptându-se și, permanent, urându-i din ficați pe generoșii invadatori, că, dincolo de granițele grațioasei Olande, nu trăiau decât dragoni perverși, vorbitori de limbi barbare și că, mai recent, colac peste pupăză, niște est-europeni fioroși i-au obligat să alerge pe stadioane și, invidioși, pentru că, în urma atâtor călătorii extraordinare, au devenit negri tuci, și-au rupt de la gura lor de sărăntoci inferiori și le-au aruncat cu propriile lor legume în cap! Plus fructele lor, din coloniile lor! E drept, nu chiar integral, pe trei sferturi ronțăite, în unele cazuri, doar cotoare, dar, pe criza asta, după cum ziceam, nu poți avea pretenții. Nici nu vreau să mă gândesc la ce vor povesti nemții!...

( 8 ) Coincidențe, sincronicități, serendipități, conexiuni, conspirații

Pentru a ieși din lene și din depresie, am revăzut filmul The Day the Earth Stood Still. Am căzut la loc.  În lene și în depresie. Fără soluție. Fără speranță. Morala filmului: suntem o specie irațională, dar mai avem o latură. Nu e limpede care. Un amestec penibil de milogeală, ipocrizie, isterie, minciună, prefăcătorie, negociere a orice și a nimic, sentimentalism mărunțel, speranță fără obiect, eroism fără subiect etc. Plus Bach. Mai ales, dorința să dăm în cap. Oricui. Începând cu noi însine. Continuând cu Bach. Totuși, ni s-a mai dat o șansă. Extratereștri proști. Sau corupți. Bine că, până la urmă, nu e decât un film! Dacă, totuși, vin extratereștrii ăia deștepți și incoruptibili și dacă sunt într-adevăr hotărâți să soluționeze buboiul, mă bag, sunt de partea lor, colaborez, I'm in, amin! 

Și pentru că, atât în filmul cu pricina, cât și în realitate, am rămas încă în viață ( ?! ) cu tot cu latura aia mică, perversă și incertă, dar, cică, pozitivă, salvatoare și reprezentativă, să depănăm...  Și dat fiind că, pentru Ziua Copilului, am depășit vârsta, iar, pentru Reuniunea Bilderberg, nu întrunim criteriile, să depănăm ceva de nasul nostru, ceva popular. Carevasăzică...

Euphorovision, cu Nobel, Nord Stream și Nibiru

Și nu numai. Nu, nu sunt băieții de pe strada mea. Vă dezamăgesc. Vă mai dezamăgesc o dată și când admit că nu am avut nici isterii și nici euforii în legătură cu victoria suedezo-marocană, de la sinistrul festival Eurovision, uitat fie-i numele! Apropo: Euphoria? Aphrodisiac?... Melodia Prozac sau balada Ecstasy nu puteau fi aprobate spre descântare? Zaleilah se putea adăuga în calitate de nou produs de profil. În condițiile în care toată Amrika geme dubitativ dacă Obama-Conteledeanticristu' a luat sau n-a luat marijuana în tinerețe. Chiar așa! A luat sau n-a luat? Aluat sau n-aluat? Poanta e pentru cunoscători... Mi se pare corectă întrebarea în condițiile în care o gălăgie de oameni care se vor respectabili, serioși, aplicați, riguroși, stâlpi ai societății și ai cunoașterii fac o tevatură mondială în legătură cu legalizarea drogurilor, dragoste eternă și conștiință infinită, bazate pe marijuana, mescalină, ayahuasca... Propun: cremenea și amnarul să aprindă iasca!

Să mă întorc la Eurovisionul de la Baku... Aparent absurd, dar am mai scris și despre asta, suntem într-o Europă, după cum ne place și după cum ni se potrivește, de la Paris, la Berlin, de la Londra, la Tel Aviv,  de la Atlantic, la Vladivostok. Eventual, și până la Woodstock. De ce să nu fie Eurovisionul și la Baku, la urma urmei? De ce să nu se dea și bacu' la Baku, after all? De ce after all și nu vkanțokanțov, sau cam așa ceva?! Am înțeles că tânăra marocano-suedeză a plăcut, nu doresc să destabilizez nici impresia, nici verdictul și, mai ales, nici diversele relații comerciale și muzicale, de la petrol și gaz, până la arme și telefoane. Aici, voiam eu să ajung. Suedia să câștige Eurovisionul la Baku, fără conspirații? Pe bune? Și da. Și nu. Relația Suedia-Azerbaidjan e mai veche decât se cunoaște îndeosebi. E chiar de la însuși domnul Nobel citire. Inițiatorul altui premiu cu cântec. Primii bani pe care s-au bazat premiile Nobel au provenit și de la Baku. Alături de frații săi, domnul Nobel a fondat o profitabilă companie petrolieră care, în 1901, la data primei decernări a faimosului premiu, era deja foarte mănoasă . Chiar și astăzi, în același Baku, există Villa Petrolea, construită de frații Nobel, transformată într-un muzeu dedicat lor și în club al petrolului. Una la mână!
Din câte înțeleg, organizatorii recentului Eurovision de la Baku sunt bine arondați cu întreaga conducere din Azerbaidjan. Nu în ultimul rând, atât cu mafia, cât și cu conducerea Rusiei. E drept, cele două noțiuni se suprapun într-un mod supărător. Dar, să stăm în banca noastră. Până nu dă faliment și ea. Practic, se poate considera că Eurovisionul a fost organizat în egală măsură și de Rusia. Faptul că aceasta a ocupat numai locul doi și la o remarcabilă distanță de Suedia nu e decât o chestiune de modestie, conduită de gazdă prietenoasă, generoasă, ospitalieră. Dar ce vor, totuși, rușii? Vor să reimpulsioneze traficul de fete de la Murmansk?  Vor să mai populeze niște fantomatice sate suedeze? Vor să facă noi înțelegeri pe piața de armament? Vor să mai vină cu niște submarine până pe străzile din orașele suedeze de pe coasta Balticii, după cum se întâmpla prin anii '80? Vor să tranziteze tot felul de substanțe d-alea înviorător-letale? Vor să le pună suedezii pile - ori măcar să nu le pună piedici - pentru ca să ajungă Polul Nord magnetic mai repede la ei? Vor să le arate suedezilor ce înseamnă caviarul adevărat ca să uite de bizareria pe care o vând ei sub acestă denumire? Am mai scris despre toate astea pe acest blog. Iar dacă nu am scris încă, înseamnă că, vai, mi-a scăpat! D-aia, am scăpat și eu, probabil. Timpul nu-i pierdut complet, în pofida faptului că rezonanța Schumann, pasămite, pare să ne contrazică. Apropo de substanțe înviorător-letale și, înainte de a continua, aș dori, totuși, în trecăt, să precizez, pentru eventualii amatori, faptul că Marea Baltică e plină de mercur.  Argint viu! Aici, vrajă de baltă, la baltă, nene! Și numele e predestinat! Că veni vorba, balta e cuvânt trac. Ramura tracică se întindea și în zona Scandinaviei. Propun să ni se retrocedeze Baltica imediat. Din păcate, presupun, ca întotdeauna, ne-o vor lua înainte bulgarii. Bref, în afară de conexiunea Nobel, foarte importantă de altfel, ce au în comun Baku, suedezii, rușii, mafia, Eurovisionul etc? Pe lângă toate cele menționate mai sus, rușii pot fi amabili cu suedezii și pentru Saab, de exemplu. A doua la mână! De ani de zile, prin diverse tertipuri și prin diverse camuflaje, vor să pună mâna pe Saab. Și suedejii, uite așa, nu se lasă! Bietul Vladimir Antonov care tot pretindea că e olandez a și fost arestat între timp. De pricinoșii engleji. Dar, presupun, rușii n-au pierdut speranța. Nici suedezii. Tot îi curtează pe chinezi, care, milenari și enigmatici, se lasă adulați și le mai dau tinerilor vikingi diverse țepe de neuitat. Mai nou, Saab își pune problema să se mărite în India. Firește, niciodată nu e sigur că, în spatele tuturor propunerilor, nu se află de fapt tot un rus perseverent. Dar speranța, că tot o pomenisem, moare ultima.
Bine, bine, și în afară de Nobel și de Saab, ar mai fi și altceva? Ar mai fi. Voturile au trecut prin telefoane. Telefoanele înseamnă companii. În Azerbaidjan, telefoanele înseamnă mai ales Azercell. Iar Azercell înseamnă TeliaSonera. Iar TeliaSonera înseamnă Suedia-Finlanda. A treia la mână! Iar TeliaSonera înseamnă prezență masivă în ex-URSS și, după acuzațiile din ultima perioadă, înseamnă colaborare cu KGB. Avantaj, Rusia. Și înseamnă nu doar colaborare cu KGB. Cu câteva zile înainte de Eurovision, TeliaSonera era antrenată într-un scandal turcesc pentru exact aceleași motive pentru care este acuzată și în ex-URSS: ascultarea telefoanelor și, acolo unde este cazul, urmărirea corespondenței electronice. În Turcia, pentru urmărirea sindicaliștilor incomozi, în ex-URSS, pentru urmărirea disidenților, a opoziției politice, precum și, desigur, a jurnaliștilor. Vine de se leagă? Vine... Și, ca orice altă lume construită de mafie, nu mai pleacă. Deh, asta e, șarmanta noastră planetă, ce să-i faci?! Iar îmi aduc aminte de extratereștrii îngăduitori și iar mă enervez.
Am lăsat la urmă ce era mai important: Nord Stream! A patra la mână! A patra, strict din motive de gradare a suspansului. Altfel, poate, ar fi prima. Am înțeles că familia Nobel era mai mult decât implicată în comerțul cu petrol azer. Dar, de anul acesta, gazoductul Nord Stream va lucra la întreaga sa capacitate. Din Rusia, spre Europa, with love! Și cu multe lovele! Pe unde trece Nord Stream? E drept, nu trece pe la Baku, dar nu ne încurcăm în detalii. Baku a avut un rol aproape sacerdotal, de predare a ștafetei, de la Nobel, la Nord Stream. Întrebam, pe unde trece Nord Stream?  Prin Rusia - în definitiv, familia Nobel a locuit și în Sankt-Petersburg - și pe sub deja menționata Mare Baltică! Nu s-a ținut Eurovisionul la Moscova, asta e! Din această cauză, a fost nevoie să se acționeze prin diversele și amplele încuscriri ruso-azere: președintele azer, nevasta sa, fiica sa, ginerele său, cuscrul rus ș.a.m.d. Oligarhie îmi amintește mult de oligofrenie. Chiar nu știu să spun de ce!  În fine, succesul suedez trebuia nu numai să flateze, ci să și contribuie la calmarea complicatei fandacsii a nordicilor, a se vedea marota ecologistă a finlandezilor, dar, nu în ultimul rând, și spionita suedezilor. Șpionii, șpionii, oh, oh, euphoria, euphoria, ah, ah!
Încă o vorbișoară despre Baku. Dacă tot suntem la conspirații... E anul 2012. Mi se pare absolut potrivit ca Eurovisionul să fi avut loc la Baku. Dar ce spun eu Eurovisionul?! Toate festivalurile mondiale ar trebui ca anul acesta să aibă loc la Baku! De ce? Ignoranță, asta e! Pentru că, la Baku, nu numai nemuritorul domn Nobel a câștigat mălai substanțial, dar, în acest loc, s-a născut însuși Zecharia Sitchin. Și dacă nici el nu știa cum e cu 2012, atunci nimeni nu știe! Să nu întrebați cine e domnul Zecharia Sitchin! E cel care ne-a informat despre Anunnaki și despre planeta Nibiru! De doi ani de zile, Zecharia Sitchin ne-a părăsit. Ideile sale însă au rămas. Numai anul acesta, avem un trilion de date apocaliptice, precum și un trilion de scenarii apocaliptice. În bună măsură, toate acestea având legătură și cu domnul Zecharia Sitchin, la origine, din Baku. A sa iubită planetă Nibiru e fotografiată de câteva ori în fiecare zi terestră deși nimeni nu ne-o arată de fapt. Cum pare să devină o certitudine, cum, gata, dispare. Rămânem îndoiți ca lingurile lui Uri Geller. Aparent, acesta nu e din Baku. Dar parcă mai poți să știi?! Ce fericit e domnul Zecharia Sitchin acolo unde este! Acuma, știe, în sfârșit, întregul adevăr! Știe dacă există Nibiru și știe dacă există Anunnaki. Știe dacă aceștia din urmă care ar fi totuna cu cei dintâi din istorie au vreo legătură și cu, de exemplu, OZN-ul pitit în Marea Baltică, cam pe acolo pe unde trece și Nord Stream. Implicit, știe și ce știu suedezii despre asta, dar și rușii. Dacă știu. Și dacă există OZN-ul. Știe și dacă uriașii ăia răi care ne-au inventat în chip de sclavi genetici voiau doar aur. Dacă, între timp, râvnesc și la petrol și gaz?! Să se milostivească domnul Sitchin și să ne dea un semn. Să ne descurce din hățiș. Astfel, deși nu-mi propusesem întrucât mă enervez, mă reîntorc la începutul acestui material și la posibilele intenții extraterestre oricare ar fi ele dacă sunt. Cine știe? Să fim optimiști! Poate că 2012 e ultimul an când se organizează Eurovisionul pe Terra. Poate, de la anul, se organizează pe Nibiru. Dacă ar fi așa, nici o grijă, ăia de pe Nibiru ne iau cu tot cu conducte! De ce ne-ar lua altfel?! Dar dacă ne iau doar conductele și ne lasă mafiile?